Acţiunea în rectificarea cărţii funciare. Caracterul subsidiar al acţiunii.
| Comentarii |
|
Necesitatea obţinerii unei hotărări judecătoreşti prealabile în baza căreia se ajunge la neconcordanţa cărţii funciare cu situaţia juridică reală a imobilului
Noul Cod Civil, art. 907, art. 908
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/300/2008 la data de 04.11.2008, reclamanta Asociaţia de proprietari a chemat în judecată pe pârâţii SC U. SA şi O.C.P.I. Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună modificarea cărţii funciare a Municipiului Bucureşti, sector 2, privind suprafeţele situate la subsolul imobilului din mun. Bucureşti, sector 2, precum şi refacerea măsurătorilor cadastrale şi rectificarea suprafeţei pe care o deţine în exclusivitate pârâta SC U. SA privind imobilul menţionat.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin încheierea de intabulare nr. 4271, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 - Biroul de Carte Funciară, în dosarul nr. x/21.01.2002, a fost admisă cererea pârâtei SC U. SA, privind înscrierea în cartea funciară a spaţiului comercial situat în mun. Bucureşti, sector 2, compus din mai multe spaţii şi încăperi cu suprafaţa utilă de 1677,13 mp, şi a cotei indivize de teren în proprietate, conform certificatului de atestare nr. B0016/21.09.1995, emis de Consiliul Municipiului Bucureşti, deciziei nr. 1071/19.11.1980, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Protocolului încheiat între ICL U. şi pârâta SC U. SA.
S-a mai învederat că suprafaţa totală desfăşurată (construită, inclusiv pereţii şi stâlpii) a subsolului imobilului este de 2584 mp, defalcată pe beneficiari, respectiv pentru locuinţe 175 mp, pentru magazine 1709 mp, pentru subsol tehnic 638 mp şi alte destinaţii 62 mp, iar cât priveşte suprafeţele subsolului tehnic şi adăposturile A.L.A. în suprafaţă de 435 mp, acestea se stabilesc potrivit cotelor deţinute în indiviziune, adică 81,35% şi magazine 18,65%.
Reclamanta a invocat faptul că societatea pârâtă are la subsol o suprafaţă desfăşurată de 2584 mp - 175 mp - 62 mp - (638 mp + 435 mp) X 0,8135 = 1474,12 mp, suprafaţă desfăşurată (construită,
inclusiv zidurile şi stâlpii), însă prin încheierea de intabulare s-a menţionat că pârâta dispune în exclusivitate de o suprafaţă utilă de 1677,13 mp din subsol, în timp ce suprafaţa construită măsurată pe planşa din documentaţia de releveu subsol este de 2141,90 mp, rezultând o diferenţă de 667,78 mp necuvenită pârâtei.
S-a mai subliniat că valoarea cotei-părţi de 81,35% din subsolul tehnic şi adăposturile A.L.A., ca şi celelalte părţi comune (terasă, casa scării etc.) au fost incluse în valoarea locuinţelor proprietate personală, achitate corespunzător şi luate în calculul impozitului.
Prin întâmpinare, pârâta SC U. SA a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând că modificarea cărţii funciare poate interveni doar în condiţiile art. 33 din Legea nr. 7/1996, prin care se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil şi care nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că s-a înfiinţat în temeiul Legii nr. 15/1990, preluând patrimoniul întreprinderii de stat, care şi-a încetat existenţa la data înfiinţării societăţii prin decizia nr. 1071/1990, dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului din mun. Bucureşti, sector 2, în suprafaţă totală de 6400,22 mp, în baza art. 20 din legea menţionată şi fiind astfel eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria B nr. 0016/21.09.1995, drept care ulterior a fost consolidat prin intabularea în cartea funciară.
Pârâta a mai arătat că suprafaţa de 1677,13 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 26115, a rezultat din documentaţia şi măsurătorile cadastrale efectuate în conformitate cu prevederile legale, iar adresele emise de SC R. SA fac referire la suprafaţa subsolului cu destinaţia de magazine de 1709 mp, reprezentând cota exclusivă a societăţii parate.
Prin cererea modificatoare, completatoare şi precizatoare, depusă în şedinţa publică din data de 20.01.2009, reclamanta Asociaţia de Proprietari a arătat că înţelege să solicite, în contradictoriu cu pârâţii SC U. SA şi O.C.P.I. Bucureşti, obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de aproximativ 550 mp, situată la subsolul blocului nr. 47 din mun. Bucureşti, sector 2. Totodată, solicită rectificarea cărţii funciare a Municipiul Bucureşti, Sector 2, respectiv să se refacă măsurătorile cadastrale şi să se rectifice suprafaţa de 638 mp, reprezentând subsol tehnic, suprafaţa de
62 mp, reprezentând alte destinaţii şi suprafaţa de 425 mp, reprezentând trei adăposturi A.L.A., deţinute în indiviziune cu cote de 81,35% pentru reclamantă şi 18,65% pentru pârâtă. Ca atare, fiind incidente dispoziţiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, există o neconcordanţă între realitatea juridică imobiliară şi înscrierea efectuată în cartea funciară, conform argumentelor prezentate în cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată la cererea modificatoare, comple-tatoare şi precizatoare, pârâta SC U. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la capătul de cerere vizând revendicarea, întrucât dreptul de proprietate asupra apartamentelor şi spaţiilor comune din bl. 47 situat în mun. Bucurcşti, sector 2, aparţine membrilor asociaţiilor de proprietari. Or, acţiunea în revendicare este un act de dispoziţie, iar promovarea ei nu poate fi făcută decât de titularul dreptului de proprietate, respectiv de proprietarii apartamentelor, în timp ce asociaţiile de proprietari au numai un drept de administrare şi conservare asupra imobilului, nefiind titulare ale dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din suprafaţa revendicată.
Pârâta a mai invocat excepţia inadmisibilităţii în privinţa aceluiaşi capăt de cerere, deoarece în cazul coproprietăţii pe cote-părţi, potrivit regulii unanimităţii, este inadmisibilă acţiunea în revendicare cu privire la bun privit în materialitatea sa, fără acordul unanim al coproprietarilor titulari ai dreptului de proprietate. Or, reclamanta nu a făcut dovada că există acordul expres al tuturor coproprietarilor de apartamente pentru promovarea unei acţiuni în revendicare.
Prin aceeaşi întâmpinare s-a mai invocat excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere vizând rectificarea cărţii funciare şi refaccrea măsurătorilor cadastrale, având în vedere că acţiunea în rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară este acea acţiune în justiţie prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri corespunzătoare realităţii făcute în cartea funciară pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia juridică reală a unui imobil, această acţiune având caracter subsidiar, fiind grefată pc o acţiunc de fond.
In schimb, reclamanta nu a introdus o acţiune prin care să se constate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă unul din cele patru cazuri prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
La termenul din data de 24.03.2009 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate prin întâmpinare şi din oficiu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului O.C.P.I. Bucureşti, excepţii pe care le-a apreciat ca întemeiate şi le-a admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analizând înscrisurile existente la dosar prin prisma excepţiilor invocate, instanţa reţine că pârâta SC U. SA a fost intabulată în cartea funciară ca titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în mun. Bucureşti, sector 2, amplasat la subsol, apartament spaţiu comercial, compus din opt spaţii depozitare, 6 holuri, spaţiu arhivă, subsol tehnic, sală conferinţe, birou, spaţiu arhivă, subsol special, birou, subsol special, sală cazare, spaţiu arhivă, birou, birou, spaţiu special, cabinet medical, spălător sală mese, cu suprafaţa utilă de 1677,13 mp.
In imobilul de la adresa de mai sus s-a înfiinţat reclamanta Asociaţia de Proprietari, care, în calitatea acesteia de asociaţie de proprietari, a înţeles să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată, considerând că societatea ocupă o suprafaţă de aproximativ 550 mp din spaţiile comune ale imobilului, însă în evidenţele cadastrale acestea au fost trecute ca spaţii aflate în proprietatea exclusivă a pârâtei SC U. SA.
Faţă de cele reţinute, instanţa urmează a proceda la soluţionarea excepţiilor invocate, care se rezolvă cu prioritate, înainte de cercetarea în fond a pricinii, în conformitate cu art. 137 alin. (1) CPC, fiind, însă, necesar a se identifica în mod clar obiectul cererii, astfel cum a fost modificată, completată şi precizată. în acest sens, se constată că primul capăt de cerere are ca obiect revendicarea şi tinde la obligarea pârâtelor să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de aproximativ 550 mp, situată la subsolul blocului din mun. Bucureşti, sector 2. Al doilea capăt de cerere priveşte rectificarea cărţii funciare a Municipiului Bucureşti, sector 2, în legătură cu suprafeţele situate la subsolul imobilului din mun. Bucureşti, sector 2, în urma refacerii măsurătorilor cadastrale, astfel încât să fie rectificată suprafaţa pe care pârâta o deţine în exclusivitate.
Prima excepţie invocată de către pârâta SC U. SA prin întâmpinare este excepţia lipsei calităţii procesuale active în privinţa primului capăt de cerere având ca obiect revendicare.
Una dintre condiţiile esenţiale pentru exercitarea dreptului la acţiune în general vizează calitatea procesuală a părţilor, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). Aşa fiind, este necesar a se verifica identitatea între reclamanta
Asociaţia de Proprietari şi persoana care ar avea calitatea de subiect activ în raportul dedus judecăţii sau în patrimoniul căreia s-ar răsfrânge efectele demersului procesual.
Acţiunea în revendicare este acea acţiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, din această definiţie desprinzându-se condiţia primordială de exercitare a acţiunii de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, se desprinde concluzia că ceea ce formează obiectul revendicării sunt spaţiile comune ale imobilului, aflate în proprietatea forţată a tuturor coproprietarilor şi cu privire la care se consideră că s-ar afla în deţinerea exclusivă a unuia dintre aceştia, respectiv pârâta SC U. SA. După cum chiar reclamanta a recunoscut, dreptul de proprietate al spaţiilor comune pretins ocupate abuziv se află în patrimoniul persoanelor proprietare ale apartamentelor din con-dominiu într-o cotă indiviză totală de 81,35%, astfel încât titularii dreptului de proprietate sunt membrii asociaţiilor de proprietari, iar nu asociaţiile de proprietari în nume propriu. Altfel spus, prin constituirea proprietarilor dintr-un condominiu în asociaţii de proprietari nu s-a transferat dreptul de proprietate forţată al acestora cu privire la spaţiile comune către asociaţiile astfel înfiinţate, ci s-a transmis doar dreptul şi obligaţia administrării şi conservării acestora. Cu alte cuvinte, este în afara oricărei discuţii faptul că dreptul de proprietate asupra părţilor comune are ca titulari aceleaşi persoane care au acest drept asupra apartamentelor din imobil, corespunzător cotelor-părţi dobândite, aspecte necontestate de altfel de niciuna dintre părţi.
Consecinţa celor arătate mai sus este că titularul acţiunii în revendicarea spaţiilor aflate în proprietate comună este titularul dreptului de proprietate al acestor spaţii, adică proprietarii apartamentelor din
imobil. In concluzie, nu există identitate între persoana reclamantei şi titularii dreptului de proprietate ai spaţiilor revendicate, ceea ce justifică admiterea excepţiei invocate prin întâmpinare.
Apărările invocate în combaterea acestei excepţii nu sunt întemeiate şi nu pot conduce la adoptarea unei soluţii contrare. Astfel, reclamanta şi-a motivat demersul procesual pe dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, în conformitate cu care comitetul executiv, reprezentat de preşedintele asociaţiei de proprietari, are, printre alte atribuţii, pe aceea de a iniţia sau apăra
în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociaţiei de proprietari, interesele legate de clădire. Această atribuţie nu poate fi interpretată decât sistematic, prin raportare la întreaga reglementare a activităţii asociaţiilor de proprietari, deoarece acestea nu pot funcţiona în afara scopului pentru care au fost constituite. Or, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 prevede în mod expres că „asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii'’. Aşa fiind, întreaga activitate a asociaţiei nu poate excede scopului său, care este limitat doar la administrarea şi gestionarea proprietăţii comune, fară a avea prerogativa dispoziţiei cu privire la această proprietate. Atât timp cât prin organizarea asociaţiei dreptul de proprietate al titularului membru nu se transferă către aceasta, ci proprietarul apartamentului îşi păstrează acest drept atât în privinţa bunului proprietate exclusivă, cât şi în privinţa părţilor şi dotărilor comune aflate în coproprietate forţată şi perpetuă, rezultă că asociaţia de proprietari nu este în măsură să întreprindă acte de dispoziţie cu privire la proprietate comună, iar prin „interese legate de clădire”, conform art. 30 alin. (1) lit. i), trebuie să se înţeleagă exclusiv activităţi ce nu depăşesc natură juridică a actelor de administrare şi conservare.
în continuarea raţionamentului se ajunge la concluzia că asociaţia de proprietari nu are posibilitatea promovării unei acţiuni în revendicare a proprietăţii comune, deoarece o asemenea acţiune are natura juridică a unui act de dispoziţie, iar nu a unui simplu act prin care administrează sau gestionează părţile comune din condominiu. Consecinţele juridice ale acţiunii în revendicare s-ar produce în sens favorabil sau, dimpotrivă, defavorabil, în patrimoniul proprietarilor de apartamente, membri ai asociaţiei, iar nu în patrimoniul asociaţiei. De aceea, pentru iniţierea unei astfel de acţiuni calitatea procesuală activă aparţine în mod cert titularului dreptului de proprietate inclusiv în ipoteza revendicării unui spaţiu comun, evident, cu respectarea regulii unanimităţii.
Procesele-verbale din datele de 04.08.2008 şi de 19.01.2009 emană de la comitetul executiv al asociaţiei de proprietari, însă, pentru argumentele arătate mai sus, acestea nu au valoare juridică şi nu pot conferi reclamantei legitimitate procesuală activă în promovarea acţiunii în revendicare, deoarece nici comitetul executiv nu poate efectua acte de dispoziţie cu privire la proprietatea comună, ci
doar acte care se înscriu în limita administrării şi gestionării părţilor comune din imobil.
In altă ordine de idei, trebuie precizat că nu s-ar putea considera că reclamanta ar fi acţionat în calitate de mandatară a titularilor dreptului de proprietate, deoarece nu a fost depusă la dosar o procură cuI litem în acest sens. Aşa fiind, este evident din modul de redactare a acţiunii şi din motivele expuse că reclamanta a înţeles să acţioneze în nume propriu, iar nu ca reprezentantă convenţională a tuturor coproprietarilor, întrucât nu a indicat expres această calitate şi nu a ataşat dovada reprezentării, astfel cum cere art. 112 pct. 2 CPC. Dacă ar fi acţionat în calitate de mandatară convenţională, reclamanta ar fi trebuit să indice în cererea de chemare în judecată numele reclamanţilor, titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor şi părţilor comune din imobil, deoarece doar într-un asemenea mod s-ar fi putut verifica dacă reclamanţii au calitate procesuală activă, iar soluţia pronunţată s-ar fi repercutat în patrimoniile acestora. Atât timp cât nu a indicat numele reclamanţilor proprietari, este de presupus că reclamanta a acţionat în nume propriu, cum de altfel a susţinut pe parcursul întregului proces. Mai mult, art. 68 alin. (1) CPC dispune în sensul că procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, însă reclamanta nu a depus la dosar vreo dovadă în acest sens, astfel încât nu s-ar putea considera că cererea introductivă de instanţă emană de la coproprietarii din imobil.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de către pârâta SC U. SA şi, pe cale de consecinţă, a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală.
A doua excepţie invocată de către pârâta SC U. SA prin întâmpinare este excepţia inadmisibilităţii în privinţa primului capăt de cerere având ca obiect revendicare. Faţă de împrejurarea că soluţia primei excepţii invocate a fost în sensul admiterii, rezultă că această a doua excepţie, privitoare la acelaşi capăt de cerere, a rămas fară obiect şi urmează să fie respinsă în consecinţă, din moment ce s-a stabilit lipsa de legitimitate procesuală activă a reclamantei Asociaţia de Proprietari, aspect ce s-a soluţionat cu prioritate, în raport de ordinea impusă pentru rezolvarea excepţiilor procesuale.
A treia excepţie invocată de către pârâta SC U. SA prin întâmpinare este excepţia inadmisibilităţii în privinţa celui de-al doilea capăt de cerere având ca obiect rectificarea cărţii funciare. Se impune pre
cizarea că prin rectificarea cărţii funciare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, sau, altfel spus, radierea, adică suprimarea, în tot sau în parte, a înscrierilor de carte funciară prin înlăturarea unei înscrieri existente ca urmare a efec-
tuării unei alte înscrieri. In consecinţă, acţiune în rectificare este acea acţiune prin care orice persoană interesată poate solicita, în cazurile prevăzute de lege, radierea sau îndreptarea înscrierilor de carte funciară în scopul stabilirii concordanţei dintre starea tabulară şi situaţia juridică reală a imobilului cuprins în cartea funciară.
Reclamanta a invocat drept temei al cererii sale dispoziţiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, în conformitate cu care „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că [...] înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului”.
Din modul de reglementare rezultă cu certitudine că acţiunea în rectificare de carte funciară are caracter subsidiar, este în principiu o acţiune accesorie, grefată pe acţiunea principală care constituie suportul său juridic, respectiv acţiunea care însoţeşte dreptul subiectiv lezat sau vătămat de înscrierea nevalabilă ori inexactă. Aşa fiind, este necesar ca în prealabil să se pronunţe o hotărâre judecătorească în baza căreia să se ajungă la neconcordanţă între situaţia reală actuală a imobilului şi înscrierea din cartea funciară, fie că respectiva hotărâre este pronunţată în litigiul în care se solicită ca accesoriu şi rectificarea cărţii funciare, fie că a fost obţinută anterior.
In cauza de faţă, acţiunea în rectificare se grefează pe acţiunea în revendicare, reclamanta solicitând să se refacă măsurătorile cadastrale, pe baza acestora să se constate că pârâta ocupă în exclusivitate spaţiile comune, să se dispună obligarea de lăsare în deplină proprietate şi liniştită posesie şi, pe cale de consecinţă, să se efectueze rectificarea cărţii funciare. Aşa fiind, rectificarea solicitată de reclamantă s-ar putea dispune numai în urma admiterii cererii în revendicare. Cum soluţia pronunţată pe acest capăt de cerere este în sensul respingerii ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală, rezultă că nici cererea în rectificare nu poate fi primită, dat fiind caracterul său accesoriu şi lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să creeze neconcordanţe între înscrierea din cartea funciară şi situaţia reală a imobilului.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis excepţia inad-misibilităţii, invocată de către pârâta SC U. SA şi, pe cale de consecinţă, a respins capătul de cerere având ca obiect rectificarea cărţii funciare ca inadmisibil, ca o consecinţă a respingerii acţiunii în revendicare.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului O.C.P.I., invocată din oficiu, instanţa a apreciat-o ca întemeiată şi a admis-o pentru următoarele considerente. Una dintre condiţiile esenţiale pentru exercitarea dreptului la acţiune vizează calitatea procesuală a părţilor, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). Aşa fiind, este necesar a se verifica identitatea între pârâtul O.C.P.I. din prezenta cauză şi persoana care ar avea calitatea de subiect pasiv în raportul dedus judecăţii sau faţă de care se poate realiza interesul reclamatei.
Astfel, capătul de cerere privind revendicarea nu poate fi primit în contradictoriu cu acest pârât, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, o astfel de acţiune se introduce numai împotriva posesorului neproprietar. Or, reclamanta nu a pretins că acest pârât i-ar ocupa imobilul revendicat şi nu justifică legitimitate procesuală pasivă, atât timp cât acesta nu a invocat vreun drept propriu cu privire la terenul respectiv, nu l-a posedat şi nici nu a contestat în vreun fel dreptul de proprietate reclamantei. De asemenea, al doilea capăt de cerere privind rectificarea cărţii funciare nu poate fi formulat în contradictoriu cu autoritatea de cadastru, întrucât aceasta este ţinută să execute măsura dispusă de instanţa judecătorească, fară a fi necesară prezenţa ca parte în procesul respectiv. Acţiunea în rectificare este o acţiune contencioasă, care poate fi îndreptată împotriva dobânditorului nemijlocit şi a succesorilor săi universali sau cu titlu universal ori a succesorilor cu titlu particular ai dobânditorului nemijlocit, dar în niciun caz împotriva biroului de carte funciară, care nu are niciun drept potrivnic contra celui lezat de înscrierea nevalabilă ori inexactă, ci numai în contradictoriu cu titularul dreptului contestat şi a cărui rectificare se solicită.
Pentru toate aceste considerente, întrucât nu există identitate între persoana acestui pârât şi persoana care ar avea calitatea de subiect pasiv în raportul dedus judecăţii sau faţă de care se poate realiza interesul reclamatei, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive a pârâtului O.C.P.I. Bucureşti, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, întrucât a fost introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
In raport de argumentele arătate, instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari împotriva pârâtei SC U. SA, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală cât priveşte capătul de cerere privind revendicarea şi ca inadmisibilă cât priveşte capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare. De asemenea, a respins cererea de chemare în judecată formulată de aceeaşi reclamantă în contradictoriu cu pârâtul O.C.P.I. Bucureşti, întrucât a fost introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 2988 din 31 martie 2009, nepublicată
Comentarii: Prin caracterul subsidiar al acţiunii în rectificarea cărţii funciare se înţelege ideea că aceasta se grefează pe o acţiune principală, care constituie suportul său juridic, respectiv acţiunea care însoţeşte dreptul subiectiv lezat sau vătămat de înscrierea nevalabilă ori inexactă.
Acest lucru înseamnă că, prealabil rectificării cărţii funciare, este necesar să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care se creează o neconcordanţă între situaţia reală a imobilului şi înscrierea din cartea funciară. Această hotărâre este pronunţată fie în acelaşi litigiu în care se solicită pe cale accesorie şi rectificarea, fie într-un litigiu parcurs anterior.
| ← Condiţiile de admisibilitate a acţiunii în rectificarea unei... | Rectificarea cărţii funciare, solicitată pe cale principală. → |
|---|
