Actiune in revendicare. Accesiunea imobiliara artificiala
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT, Sentinţă civilă din 04.12.2014
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2302
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la 06.07.2009 reclamanta AAîn contradictoriu cu pârâtul BB,a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să-i predea în proprietate şi posesie, suprafaţa de 990m. p. teren, situat în satul Zăneşti, comuna Zăneşti, jud. Neamt, NCP 885. De asemenea, a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor situate pe terenul indicat în petitul principal de revendicare, prin accesiunea imobiliară artificială.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat instanţei următoarele:
Este proprietara suprafeţei de 990m. p. teren astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 601/12.06.2009. Pe această suprafaţă de teren, pârâtul a edificat o casă de locuit în suprafaţă de 195mp, o anexă în suprafaţă de 39mp si un grajd în suprafaţă de 108mp, asupra cărora reclamanta, apreciind că este proprietarul lucrului mai important, a solicitat să se constate că a dobândit un drept de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare.
Legal citat, pârâtul BB a formulat întâmpinare, la data de 13.08.2009, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate. A arătat astfel că, a fost căsătorit cu reclamanta in perioada 1996/2000, in prezent fiind divorţaţi. Ca urmare a partajului de bunuri comune, soluţionat irevocabil prin SC nr. 3735/20.10.2003 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamt, pârâtului i-au fost atribuite casa si anexele situate pe terenul din satul Zănesti, jud. Neamt, cu menţiunea că acestea au fost edificate in timpul căsătoriei reclamantei cu primul soţ, numitul CC, revenind reclamantei la desfacerea căsătoriei cu acesta din urmă. Aşadar, potrivit hotărârii judecătoreşti privind partajul de bunuri comune, pârâtul este proprietarul construcţiilor situate pe terenul reclamantei, cu precizarea că aceasta a devenit proprietară, ulterior partajului intervenit intre părţi, prin SC 2470/06.06.2007.
A arătat astfel că este inadmisibilă cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, pârâtul fiind proprietar de drept al construcţiilor, anterior dobândirii proprietăţii asupra terenului pe care sunt edificate, de către reclamantă.
Pârâtul a depus odată cu întâmpinarea si cerere reconvenţională, prin care a solicitat stabilirea unui drept de superficie in favoarea sa cu privire la suprafaţa de 990mp ocupaţi de construcţii, stabilirea unei servituţi de trecere pe terenul reclamantei, necesară pentru exercitarea dreptului său de proprietate asupra construcţiilor, obligarea reclamantei la achitarea contravalorii îmbunătăţirilor aduse gardurilor împrejmuitoare ale terenului si stabilirea unei despăgubiri băneşti pe care să o achite reclamantei in schimbul exercitării dreptului real de superficie.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare si întâmpinare la cererea reconvenţională, la data de 03.11.2009, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, sub toate aspectele sale, ca nefondată.
A precizat astfel că toate construcţiile sunt în stare de degradare, pârâtul nu le mai foloseşte de mult timp si, aşa cum rezultă din hotărârea judecătorească de divorţ si din plângerile penale pe care le va depune la dosar, este imposibilă convieţuirea părţilor in proximitate. Mai mult, pârâtul si-a preconstituit probe in procesul de partaj de bunuri comune si astfel ‚a reuşit’ să obţină atribuirea in lotul său a construcţiilor, deşi acestea nu erau edificate pe terenul pârâtului.
Pe de altă parte, dacă s-ar da curs cererilor pârâtului, superficia ar urma să afecteze întreg terenul reclamantei, care ar rămâne astfel proprietară doar ‚in acte’, ceea ce este inadmisibil.
Prin precizările depuse la data de 24.02.2009, reclamanta a adăugat că în speţă nu se aplică prevederile art. 30 din Codul familiei, reclamanta fiind proprietara terenului în discuţie prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 601/12.06.2009, terenul fiind dobândit de autorul ei, prin SC 2470/06.06.2007, irevocabilă.
Prin precizările depuse la data de 02.03.2010, pârâtul reclamant a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de constatare e dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu expertiza de specialitate topografie si construcţii si a admis in parte proba testimonială, respingând ca neutilă proba solicitată de reclamantă, dată fiind teza probatorie relevată în şedinţa publică din 04.05.2011.
S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza (f.86 si urm) de cặtre expertul topografic desemnat AF, la data de 07.06.2010, completat succesiv, ca urmare a admiterii unor obiecţiuni, prin raportul depus la data de 31.01.2011, f.122 si urm, la data de 03.05.2011, f.137 si urm.
S-a depus la dosarul cauzei si raportul de expertiza (f.166 si urm) de cặtre expertul în construcţii desemnat DE, la data de 07.11.2011, completat ca urmare a admiterii unor obiecţiuni, prin raportul depus la data de 24.01.2012, f.190 si urm.
Ca urmare a înscrisurilor depuse la dosar în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv SC 508/07.02.2007, precum si a constatărilor expertului topografic, pârâtul reclamant a solicitat introducerea in cauză si a pârâtului CC, în şedinţa publică din 23.03.2011, iar acest pârât a fost introdus în cauză si legal citat, pentru termenul de judecată din 04.05.2011.
Prin încheierea şedinţei publice din data de 28.03.2012, f.199 vol I dosar, instanţa a admis excepţia de litispendenţă cu privire la dosarul cu nr.773/279/2012, dispunând ca dosarele reunite să poarte acelaşi număr unic de înregistrare, respectiv 4776/279/2009.
Întrucât utilitatea acestei probe a rezultat din dezbateri, instanţa a admis proba cu expertiza de evaluare imobiliară ANEVAR, expertul astfel desemnat, UC depunând raportul de evaluare la data de 22.01.2014, f.65 si urm vol. II, completat la data de 30.04.2014, f.116 vol. II.
Au fost audiaţi nemijlocit în şedinţa publică din data de 21.11.2011, martorii AE, CI, AN si AI, depoziţiile acestora regăsindu-se in dosar la f. 28-31 vol II.
Părţile au depus si concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:
Acţiunea în revendicare este o acţiune reală si petitorie in care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea bunului de la posesorul neproprietar, fiind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate si presupunând datorită acestei caracteristici, prin raportare la dispoziţiile art. 1169 cod civil si 129 C.pr.civila, dovada dreptului de proprietate a celui ce o formulează.
Reclamanta este proprietara suprafeţei de teren de 990m. p. teren, situat în satul Zăneşti, comuna Zăneşti, jud. Neamt, NCP 885, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 601/12.06.2009 de către BNP Bălan Dorina, f. 13 dosar.
Identificarea terenului rezultă din concluziile raportului de expertiza (f.86 si urm) expuse de către expertul topografic desemnat AF, la data de 07.06.2010, completat succesiv, prin raportul depus la data de 31.01.2011, f.122 si urm si la data de 03.05.2011, f.137 si urm, concluzii in cuprinsul cărora se reprezintă suprafaţa de teren in planul de amplasament si delimitare imobiliară.
Pârâtul reclamant pe de altă parte este proprietarul unei case de locuit cu anexe situate pe terenul actual al reclamantei din satul Zăneşti, jud. Neamt, ca urmare a partajului de bunuri comune, soluţionat irevocabil prin SC nr. 3735/20.10.2003 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamt, f.60-69 din dosar, toate identificate raportul de expertiza (f.166 si urm) de către expertul în construcţii desemnat DE, completat prin raportul depus la data de 24.01.2012, f.190 si urm. De asemenea, pârâtul reclamant este singurul care stăpâneşte aceste imobile, astfel cum rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi nemijlocit in cauză.
Potrivit concluziilor expertului judiciar topografic, casa si anexele identificate C1-C6 ocupă din terenul proprietate a reclamantei suprafaţa de 520mp.
În acest punct al analizei, trebuie subliniat că reclamanta, fiind proprietara terenului pe care sunt edificate casa si anexele, sunt incidente regulile accesiunii imobiliare artificiale privite ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv şi absolut al dreptului de proprietate, potrivit art.482 raportat la art.480 din Codul civil. Din această perspectivă, cererea reclamantei urmează a fi analizată pe fond si concomitent cu cererea reconvenţională ce vizează dreptul de superficie. Aşa fiind, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin accesiune, astfel cum a stabilit şi I.C.C.J. Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia nr. 3668 din 6 mai 2005, este nefondată, urmând a fi astfel respinsă.
În privinţa dobândirii dreptului de superficie de către pârâtul reclamant asupra terenului în suprafaţă de 520mp, instanţa retine că acest drept realconstă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcţiile ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă, accesoriu dreptului de proprietate asupra construcţiilor.
Retine instanţa mai departe că dreptul de superficie reprezintă o veritabilă ‚probă contrară’ a accesiunii, aşa cum rezultă din textul art. 492, potrivit cu care orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, ‚până ce se dovedeşte din contra’.
Dreptul de superficie se dobândeşte în temeiul unui act juridic, precum şi prin uzucapiune sau convenţie iar în speţă, instanţa apreciază că între părţi a existat indubitabil o convenţie în sensul edificării construcţiilor.
Trebuie subliniat faptul că, atunci când construcţia se realizează pe baza unei convenţii încheiata între proprietarul terenului si constructor, constructorul devine proprietarul construcţiei si titularul unui drept de superficie asupra terenului, textul art.494 fiind inaplicabil, fiind singurul caz în care cel care construieşte pe terenul altuia devine proprietarul construcţiei.
Or, în speţă, nu numai că a existat o astfel de convenţie (dealtfel construcţiile, în parte, sunt edificate de reclamantă înseşi împreună cu fostul său soţ, numitul MC si atribuite iniţial reclamantei la desfacerea căsătoriei acestora), dar edificate cu mult timp înainte de dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamantă (2009) si chiar de către autorul acesteia ( SC 2470/06.06.2007-f.51-55 din dosar),ceea ce a atras atenţia instanţei asupra bunei credinţe a reclamantei care a cumpărat acest teren cunoscând pe deplin situaţia lui juridică si împrejurarea atribuirii construcţiilor pârâtului reclamant prin hotărâre judecătorească irevocabilă, anume SC nr. 3735/20.10.2003 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamt, f.60-69 din dosar.
Este locul aici a sublinia consecinţele juridice ale efectului pozitiv al puterii lucrului judecat care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.
Aşa fiind, dacă s-ar aprecia că reclamanta a devenit proprietar al construcţiilor ca efect al accesiunii, s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtului reclamant dobândit irevocabil, intr-o procedură civilă desfăşurată în contradictoriu cu reclamanta pendinte.
Acest lucru ar constitui, în opinia instanţei, încălcarea art.1 al Protocolului 1 CEDO, întrucât s-ar aduce atingere chiar substanţei dreptului de proprietate. Este adevărat că si reclamanta are, în egală măsură, un drept de proprietate asupra terenului ocupat de construcţii, dar, în condiţiile analizei spetei, reţinând ca deosebit de relevant comportamentul reclamantei în privinţa achiziţionării unui teren pe care cunoştea că există construcţii asupra cărora un terţ deţine un drept de proprietate recunoscut judecătoreşte, instanţa conchide că ingerinţa în dreptul de proprietate al reclamantei urmăreşte un scop legitim şi corespunde principiului proporţionalităţii, aceasta urmând a fi si despăgubită corespunzător.
În privinţa acestor despăgubiri, instanţa va retine concluziile expertului tehnic evaluator, urmând a obliga pârâtul la plata contravalorii dreptului de superficie si al celui aferent servituţii de trecere instituite in favoarea sa prin prezenta hotărâre, respectiv va obligă pârâtul reclamant BB la plata către reclamanta pârâtă AA a unei despăgubiri anuale corespunzătoare suprafeţei ocupate de 520mp, in cuantum de 549lei/an, scadentă la sfârşitul lunii decembrie a fiecărui an.
Pentru toate aceste motive, ţinând cont si de concluziile orale si scrise ale avocatului reclamantei, instanţa va admite în parte cererea principală având ca obiect revendicare si va obliga pârâtul BB să lase reclamantei în liniştită posesie imobilul în suprafaţă de 420mp, inclusă in terenul de 990mp, construcţii si arabil, situată in comuna Zănesti, jud. Neamt, înscris în Cartea Funciară cu NCP 885, teren ce face obiectul Contractului de vânzare/cumpărare autentificat cu nr. 601/12.06.2009 de BNP BD, identificat în schiţa completării raportului de expertiză întocmit in cauză de către expertul judiciar AF, respectiv suprafaţa de teren ce nu este nici ocupată de construcţiile pârâtului si nici nu serveşte uzului acestora.
Instanţa va admite în parte si cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant BB si, pe cale de consecinţă, va institui în favoarea pârâtului reclamant BB un drept real de superficie si un drept de servitute, cu privire la terenul în suprafaţă de 520mp situată în comuna Zănesti, jud. Neamt, înscris în Cartea Funciară cu NCP 885, teren ce face obiectul Contractului de vânzare/cumpărare autentificat cu nr. 601/12.06.2009 de BNP BD, identificat în schiţa completării raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul judiciar AF, cu culoare roşie, teren aferent construcţiilor C1-C6, identificate de expert judiciar DE. Apreciind astfel că s-a făcut dovada contrară accesiunii imobiliare artificiale, va respinge cererea formulată si precizată de reclamanta AA in contradictoriu cu pârâtul BB având ca obiect accesiune imobiliară artificială, ca nefondată.
Întrucât pârâtul reclamant îşi conservă dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul reclamantei, va respinge cererea privitoare la contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilelor, formulată de pârâtul reclamant BB, ca nefondată.
Date fiind dezlegările date de instanţă cererilor principale cu care a fost investită, va compensa integral cheltuielile de judecată efectuate în cauză si va mai obliga pe pârâtul reclamantBB, la plata către reclamanta AA a sumei de 328lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia de inadmisibilitate a cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra constructiilor, prin accesiune, ca nefondată.
Admite în parte cererea principală având ca obiect revendicare, formulată si precizată de reclamanta AA, în contradictoriu cu pârâtul BB.
Obligă pârâtul BB să lase reclamantei în liniştită posesie imobilul în suprafaţă de 420mp, inclusă in terenul de 990mp, construcţii si arabil, situată in comuna Zănesti, jud. Neamt, înscris in Cartea Funciară cu NCP 885, teren ce face obiectul Contractului de vânzare/cumpărare autentificat cu nr. 601/12.06.2009 de BNP BD, identificat în schiţa completării raportului de expertiză întocmit in cauză de către expertul judiciar AF.
Respinge cererea formulată si precizată de reclamanta AA in contradictoriu cu pârâtul BB având ca obiect accesiune imobiliară artificială, ca nefondată.
Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant BB, domiciliat în comuna/sat Zăneşti, jud. Neamţ în contradictoriu cu reclamanţii pârâti AA, domiciliată în comuna Zăneşti, jud. Neamţ, si CC, domiciliat în comuna Zăneşti, jud. Neamţ.
Instituie în favoarea pârâtului reclamant BB un drept real de superficie si un drept de servitute, cu privire la terenul în suprafaţă de 520mp situată in comuna Zănesti, jud. Neamt, înscris in Cartea Funciară cu NCP 885, teren ce face obiectul Contractului de vânzare/cumpărare autentificat cu nr. 601/12.06.2009 de BNP Bălan Dorina, identificat in schita completării raportului de expertiză întocmit in cauză de către expertul judiciar AF, cu culoare roşie, teren aferent constructiilor C1-C6, identificate de expert judiciar DE.
Obligă pârâtul reclamant BB la plata către reclamanta pârâtă PIRVU CRISTINA a unei despăgubiri anuale corespunzătoare suprafeţei ocupate de 520mp, in cuantum de 549lei/an, scadentă la sfârşitul lunii decembrie a fiecărui an.
Respinge cererea privitoare la contravaloarea imbunătătirilor aduse construcţiilor, formulată de pârâtul reclamant BB, ca nefondată.
Compensează integral cheltuielile de judecată efectuate in cauză si mai obligă pe pârâtul reclamant BB, la plata către reclamanta AA a sumei de 328lei cu acest titlu.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntată in sedinta publică din 11.06.2014.
| ← Fond funciar. Anulare partiala a titlului de... | Accesiune. Acţiune în constatare. Jurisprudență → |
|---|
