Fond funciar. Anulare partiala a titlului de proprietate.Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT, Sentinţă civilă 1707 din 04.12.2014
SENTINŢA CIVILĂ NR.1707
I N S T A N Ţ A,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 18.12.2012, sub nr.9686/279/2012, reclamantul AA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Girov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, BB, CC, DD, EE, FF anularea parţială a titlului de proprietate nr.32/786/2003 emis pe numele FF, în sensul radierii suprafeţei de 139 mp situată în sola 18, parcela 18/150/1 ( din suprafaţa de 1139 mp) şi includerea acestei suprafeţe în titlul de proprietate emis autorului său, GG.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că urmare a cererii de reconstituire formulată la data de 28.02.1991 la data de 10.10.1995 a fost emis titlul de proprietate nr.32/872/1995 pe numelor moştenitorilor tatălui său, GG, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,0322 ha, terenul din intravilan aparţinând în totalitate tatălui său şi fiind menţionat în rolul agricol, suprafaţă din care face parte şi suprafaţa de 5000 mp din
sola 18, parcela 154/1, din care o suprafaţă este stăpânită în prezent de pârâţi. A menţionat că terenurile înscrise în titlul de proprietate menţionat au fost partajate, el cumpărând suprafaţa în cauză la data de 23.09.2003 şi că la data de 18.12.2003 s-a emis vecinului său titlul de proprietate atacat, pentru suprafaţa de 2,6253 ha, fiind reconstituit dreptul de proprietate, iar pentru suprafaţa de 1139 mp, situată în tarlaua 18, parcela 150/1, i s-a constituit dreptul de proprietate, din această suprafaţă făcând parte cei 139 mp în litigiu. A menţionat că în titlul de proprietate contestat a fost inclusă suprafaţa de 456 mp din terenul tatălui său, cu privire la această suprafaţă, prin sentinţa civilă nr.1464/23.02.1998 dispunându-se radierea din titlul tatălui său această suprafaţă. A învederat că s-a judecat cu pârâţii şi în dosarul nr.800/279/2006, iniţial admiţându-se în parte acţiunea sa în sensul excluderii din titlul acestora a unei suprafeţe de 139 mp, însă ca urmare a unei erori de identificare a acestei suprafeţe de către expert MCa fost trimisă în rejudecare, unde acţiunea a fost precizată în sensul de a se constata nulitatea TP pentru întreaga suprafaţă de 456 mp, în care era inclusă suprafaţa de 139 mp câştigată anterior, pârâţii nedepunând la dosar actele în baza cărora s-a efectuat constituirea dreptului de proprietate; în rejudecare a fost efectuată expertiza AC, care a arătat că în titlul de proprietate al pârâţilor est inclusă suprafaţa de 456 mp care provin de la Rotundu; prin sentinţa civilă nr.3580/14.06.2011 pronunţată în dosarul nr.800./279/2012 a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, iar prin decizia civilă nr.793/RC/04.10.2012 Tribunalul Neamţ a menţionat că anterior autoritatea de lucru judecat nu opera, întrucât era vorba de o altă suprafaţă de 139 mp. A concluzionat făcând trimitere la expertizele DA, administrate în dosarele anterioare şi menţionând că între părţi a existat o înţelegere, care nu a fost însă finalizată în sensul că la data de 10.07.2012, prin intermediul avocaţilor, a fost încheiat un proces verbal prin care pârâţii au fost de acord să îi cedeze suprafaţa de cca 104 mp din cei 1139 mp, arătându-şi în final disponibilitatea în sensul unei înţelegeri.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri ( f. 7-54).
Legal citaţi cu această menţiune, pârâţii au formulat întâmpinare pentru termenul din data de 15.01.2013, solicitând a fi respinsă acţiunea pe cale de excepţie – pentru autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. În motivare au arătat că în cauză operează excepţia autorităţii de lucru judecat, fiind incidente dispoziţiile art.166 cod proc civ, existând două hotărâri prin care sa dispus cu privire la suprafaţa de 456 mp din care face parte suprafaţa de 139 mp, respectiv pronunţate în dosarele nr.3412/1997 şi nr.800./279/2006. În acest sens, prin sentinţa civilă nr.1464/23.02.1998, pronunţată în dosarul nr.3412/1997 şi prin decizia civilă nr.1228/AC/1998, s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr.32/872/1995 în sensul excluderii suprafeţei de 456 mp, cuprins în tarlaua 18, parcela 154/1, existând astfel tripla identitate, suprafaţa de 139 mp făcând parte din cei 456 mp, autoritate de lucru judecat recunoscută şi prin decizia pronunţată în dosarul nr.800./279/2006. Au menţionat că în cauză operează şi aspectul negativ al puterii de lucru judecat, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate pune în discuţie dreptul său într-un alt proces, deziderat întemeiat pe principiul stabilităţii juridice şi statuat de jurisprudenţa constantă a CEDO, reclamantului fiindu-i opozabile cele două hotărâri pronunţate în dosarele menţionate, de altfel acestuia fiindu-i respinsă şi acţiunea în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr.1912/1997. Pe fondul cauzei a arătat că urmare a hotărârii pronunţate în anul 1998 a fost eliberat titlul de proprietate contestat, însă fără a fi pus în executare dispozitivul, în care se prevedea excluderea suprafeţei de 456 mp din titlul reclamantului, Comisiei Locale revenindu-i această culpă, care nu a eliberat reclamantului un nou titlu, în sensul celor dispuse prin hotărâre, ceea ce a generat noi litigii între părţi. Au concluzionat arătând că nu sunt de acord să încheie nici o înţelegere cu reclamanţii şi că la un moment dat a existat o încercare de rezolvare amiabilă a situaţiei întrucât se săturaseră de procese, bani şi timp cheltuiţi, însă reclamantul nu a mai fost de acord.
Au anexat, în fotocopie, înscrisuri – f.64-65.
Pentru termenul din data de 15.01.2013 pârâta Comisia Judeţeană a înaintat documentaţia prealabilă emiterii titlului de proprietate contestat –f.74-81.
Pentru termenul din data de 12.02.2013 reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei invocate, arătând că în dosarul nr.800/279/2006 a fost invocată aceeaşi excepţie, fiind respinsă întrucât s-a considerat că nu există identitate de cauză, iar în rejudecare s-a constatat în mod cert că suprafaţa de 139 mp provine de la autorul său, însă nu s-a mai efectuat o analiză a îndreptăţirii la constituire a pârâţilor. A mai arătat că în anul 1997 pârâţilor li s-a admis acţiunea pentru a li se acorda 1000 mp, dar ei deţin 1139mp, deşi potrivit legilor în vigoare nu puteau primi mai mult de 1000 mp, iar în prezenta acţiune solicită constatarea nulităţii absolute cu privire la suprafaţa de 139 mp cu privire la care instanţa din primul ciclu procesual a constatat nul titlul pârâţilor, peste cei 1000 mp ce putea fi constituită potrivit legii.
Pentru acelaşi termen reclamantul a depus un memoriu în care face o analiză a situaţiei de fapt şi a expertizelor efectuate în dosarele anterioare, anexând, în fotocopie, înscrisuri depuse şi odată cu cererea introductivă.
Pentru termenul din data de 12.02.2013 pârâta Comisia Locală Girov a depus întâmpinare, arătând că pretenţiile reclamantului sunt întemeiate, autorul pârâţilor edificându-şi gospodăria pe o parte din terenul care anterior colectivizării a aparţinut autorului reclamantului, impunându-se ca suprafaţa de 139 mp, care excede celor 1000 mp la care erau îndreptăţiţi, să fie restituită fostului proprietar.
Pentru termenul din data de 12.03.2013 reclamantul a depus la dosar precizări, arătând că este de acord cu întâmpinarea depusă de Comisia locală Girov şi anexând în fotocopie înscrisuri.
Pentru acelaşi termen şi pârâţii au depus un răspuns la întâmpinarea depusă de Comisia Locală, solicitând respingerea susţinerilor, motivat de faptul că toate procesele purtate între părţi au fost generate exclusiv din culpa acesteia, care nu a pus în executare hotărârea pronunţată în anul 1998.
Prin încheierea de la termenul din data de 12.03.2013 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare, pentru considerentele expuse în motivare.
Pentru termenul din data de 09.04.2013 reclamantul a depus un memoriu, reiterând aspecte deja invocate şi anexând înscrisuri deja depuse la dosar.
Pentru termenul din data de 09.04.2013 Comisia Judeţeană a depus întâmpinare, arătând că iniţial a fost validată propunerea Comisiei Locale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,85 ha, în ceea ce-l priveşte pe BB, ulterior revenind asupra propunerii şi dispunând diminuarea la 2,6253 ha, propunere validată prin Hotărârea nr.2981/15.12.2003 a Comisiei Judeţene. A concluzionat menţionând că aceste operaţiuni s-au efectuat fără indicarea în mod concret a amplasamentului suprafeţelor atribuite lui BB şi arătând că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Pentru termenul din 14.08.2013 reclamantul a depus precizări, reiterând aspecte deja invocate şi anexând înscrisuri deja depuse la dosar, solicitând suplimentare a-i fi aprobată crearea unei căi de acces şi sistarea popririi, solicitări calificate la termen ca fiind cereri noi şi înaintate în vederea repartizării aleatorii.
Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă în soluţionarea cauzei. Din oficiu s-a dispus suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei expertize în specialitatea topografie. Pentru termenul din data de 14.08.2013 a fost depus raportul de expertiză întocmit în cauză de expert TM –f.7-9 vol II. Urmare a revenirii cu adresă la expert, pentru termenul din data de 27.11.2013 a fost depus un supliment la raport -f. 47-51 vol II, iar pentru termenul din data de 19.03.2013 depus un nou supliment -f.117-118, obiecţiunile reclamantului fiind calificate ca apărări de fond.
La solicitarea instanţei, pentru termenul din data de 27.11.2013 Comisia Locală Girov a arătat că suprafaţa de 456 mp nu a fost radiată din titlul de proprietate al reclamantului –f.52. Totodată a fost înaintată documentaţia prealabilă emiterii TP nr.32/872/1995 şi TP nr.32/786/2003 –f.53-71 vol II.
Pentru o justă soluţionare a cauzei instanţa a dispus ataşarea dosarelor nr.800./279/2006 şi nr.3412/1997.
Pronunţarea a fost amânată pentru data de 07.05.2014, la solicitarea părţilor, pentru a se depune concluzii scrise. Atât reclamantul, cât şi pârâţii au depus concluzii scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constă următoarele:
În fapt, prin sentinţa civilă nr.1464/23.02.1998, pronunţată în dosarul nr.3412/1997, menţinută prin decizia civilă nr.1228/25.06.1998 a Tribunalului Neamţ –f.44-46, s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr.32/872/1995 –emis pe numele moştenitorilor autorului reclamantului, în sensul excluderii suprafeţei de 456 mp, cuprins în tarlaua 18, parcela 154/1.
Instanţa mai reţine că prin sentinţa civilă nr.5128/12.12.2007 pronunţată în dosarul nr.800/279/2006 s-a constatat nulitatea absolută parţială a nr.32/786/2003 – emis pe numele MN în sensul radierii suprafeţei de 139 mp, înscrisă în tarlaua 18, parcela 150/1 –f.31-35. Împotriva acestei sentinţe civile a fost formulat recurs, iar prin decizia civilă nr.758RC/17.08.2008 Tribunalul Neamţ a casat în totalitate sentinţa menţionată, trimiţând cauza spre rejudecare –f.36-40. Prin sentinţa civilă nr.3580/14.06.2011, pronunţată în dosarul nr.800./279/2006 instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea având ca obiect constatare nulitate absolută parţială şi completare titlu de proprietate, modificare titlu de proprietate, reţinând că o cerere similară a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.1464/23.02.1998. Împotriva acestei sentinţe a fost declarat recurs, iar prin decizia civilă nr.793/RC/04.10.2012 Tribunalul Neamţ a respins recursul ca nefondat, reţinând că există identitate de obiect, cauză şi părţi şi că în ceea ce priveşte dreptul părţilor asupra terenului în suprafaţă de 456 mp, acesta a fost supus analizei instanţei, rămânând autoritate de lucru judecat, chiar dacă în cauză se solicită anularea titlului de proprietate, statuându-se cu autoritate de lucru judecat că reclamantul nu are un drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 456 mp –f.43.
În prezenta cauă, instanţa reţine că se solicită anularea parţială a titlului de proprietate nr.32/786/2003 emis pe numele FF, în sensul radierii suprafeţei de 139 mp situată în sola 18, parcela 18/150/1 ( din suprafaţa de 1139 mp) şi includerea acestei suprafeţe în titlul de proprietate emis autorului său, GG.
Totodată, instanţa reţine că prin încheierea de la termenul din data de 12.03.2013 a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, încheiere cu caracter interlocutoriu, astfel încât se va proceda la analiza temeiniciei acţiunii reclamantului prin prisma probatoriului administrat. În acest sens, instanţa reţine concluziile suplimentului la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expr.Ţurcanu Mirel Viorel şi depus pentru termenul din data de 19.03.2014 –f.117-118 vol II, care a avut în vedere atât documentaţia prealabilă emiterii titlurilor de proprietate opuse de cele două părţi, cât şi concluziile raportului de expertiză întocmit de exp.Dăscălescu în dosarul nr.3412/1997. În acest sens, s-a concluzionat că suprafaţa de teren de 139 mp în litigiu face parte din suprafaţa de 456 mp cu privire la care s-a dispus excluderea din titlul de proprietate al reclamantului şi totodată s-a reţinut că suprafaţa de 456 mp apare înscrisă în ambele titluri de proprietate – această concluzie coroborându-se şi cu relaţiile comunicate de Comisia Locală Girov la solicitarea instanţei –f.52 vol II.
În drept, instanţa reţine că autoritatea de lucru judecat cunoaşte, conform reglementării actuale, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. şi art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti, ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nefiind atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, raţiunea şi fundamentul social şi moral al acestui efect al hotărârii judecătoreşti.
Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat. "
Din acest punct de vedere, se constată că, într-o primă judecată, s-a stabilit în mod irevocabil (conform sentinţa civilă nr.1464/23.02.1998, pronunţată în dosarul nr.3412/1997 ) faptul că reclamantul nu a are un drept asupra suprafeţei de 456 mp, cuprinsă în tarlaua 18, parcela 154/1 ( din care face parte suprafaţa de 139 mp în litigiu). Or, această statuare a instanţei în legătură cu regimul juridic al terenului nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare şi verificării jurisdicţionale a instanţei. Este vorba de prezumţia lucrului judecat care funcţionează în cauză [art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.], potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, faţă de caracterul absolut al prezumţiei [art. 1202 alin. (2) C. civ.].
În acelaşi timp, instanţa reţine că potrivit art. 20 din Constituţia României, legislaţia naţională trebuie interpretată în concordanţă cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situaţia existenţei unor neconcordanţe, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat şi în cauza SC Pilot Service C. României din iunie 2008 ca obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că articolul 6 § 1 din Convenţie nu face nici o distincţie între hotărârile prin care se admite acţiunea şi cele prin care se respinge acţiunea şi că indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată şi aplicată şi a reamintit că în cauza Zazanis si alţii c. Greciei a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autorităţile nu pot împiedica şi cu atât mai mult nu pot repune în discuţie fondul problemei soluţionate prin hotărârea judecătorească.
De asemenea, în cauza Amurăriţei c. României din septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate (Brumărescu c. Romaniei, § 61).
Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari şi alţii c. Albaniei § 66).
În cauza Amurăriţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că instanţele ar fi trebuit sa ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situaţia terenului din locul numit „B”. Repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate prin hotărâri judecătoreşti definitive, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenţie (a se vedea mutatis mutandis, Riabykh c. Rusiei, § 52). Instanţele sesizate cu acţiunea în revendicare, ar fi trebuit sa ţină cont de probele pe care părţile le-au administrat în procedurile anterioare de partaj, nulitate act, în care s-a soluţionat definitiv problema suprafeţei de teren şi nu ar fi trebuit să mai repună în discuţie constatările jurisdicţiilor anterioare.
În concluzie, Curtea, reţinând în esenţă că instanţele nu au respectat dreptul părţii la un proces echitabil, a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie în acea cauză.
Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că a fost deja dată o dezlegare situaţiei juridice privitoare la terenul în litigiu, care a intrat în puterea de lucru judecat, sub aspectul pozitiv al acestei prezumţii şi că astfel nu se mai poate pune în rediscuţie fondul solicitărilor reclamantului, motive pentru care va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată.
În baza dispoziţiilor art.274 cod proc civ, având în vedere dezlegarea dată acţiunii, va respinge şi cererea accesorie de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, urmând a obliga reclamantul, ca parte aflată în culpă procesuală, să achite pârâţilor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge acţiunea formulată de reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Girov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în comuna Girov, judeţul Neamţ şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, BB, cu domiciliul în comuna Girov, sat Turtureşti, judeţul Neamţ, CC, judeţul Neamţ, DD, judeţul Neamţ judeţul Neamţ şi FF, cu domiciliul în Piatra Neamţ, str judeţul Neamţ, având ca obiect constatare nulitate absolută parţială titlu de proprietate, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să achite pârâţilor BB, CC, DD, EEşi FF suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.05.2014.
Red./Tehnored.O.A./25.08.2014
Tehn.C.B./27.08.2014 – 10 ex.
| ← Obligaţia de a face – accesul privind calea de servitute | Actiune in revendicare. Accesiunea imobiliara artificiala → |
|---|
