Acţiunea în revendicare formulată împotriva unui pârât care nu este posesorul imobilului revendicat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 69 din data de 24.10.2013
Instanța a fost învestită de intervenienții în interes propriu cu o acțiune în revendicare formulată pe cale incidentă, acțiunea principală având ca obiect revendicarea aceluiași imobil de către reclamant.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar al imobilului revendicat.
Or, în prezent, pârâtul nu este posesorul imobilului revendicat, care prin vânzări succesive se află în posesia unor persoane fizice și juridice ce dețin titluri valabile, care nu au fost contestate în instanță.
Decizia civilă nr. 69/A/24.10.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată sub nr. 4283/113/2011 reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâta IATM B, solicitând obligarea acesteia să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B, format din teren în suprafață de 428 mp și construcții în suprafață de 328 mp - subsol, parter și etaj, cu număr cadastral provizoriu …, iar în ipoteza în care imobilul este înstrăinat către un terț de bună credință despăgubiri bănești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că imobilul a fost dobândit de MW și IW, fiind preluat de către stat prin naționalizare. Conform certificatului de moștenitor …/8.03.2010 moștenitorii SW sunt VL (căsătorită P), mama reclamantului și VM, care a decedat, ca moștenitor rămânând mama reclamantului.
Conform certificatului de moștenitor …/8.03.2010 moștenitorii defunctului WI, decedat în anul 1947, au fost VM, VS, VL și VM.
Imobilul în litigiu a fost inventariat în domeniul privat al pârâtei și se află în administrarea DSP. Prevederile Decretului nr.92/1950 contravin dispozițiilor Constituției din 1948, art. 8, 10 și 16, art. 481 cod civil și dispozițiilor tratatelor internaționale la care România este parte referitoare la proprietate și anume Declarația Universală a Drepturilor Omului. Legile nr.213/1998 și nr.10/2001 conțin precizări privind noțiunea de imobil preluat abuziv. Imobilul fiind preluat abuziv, reclamantul în calitate de moștenitor, își păstrează calitatea de proprietar avută la momentul preluării.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 Cod civil, art. 6 din Legea nr.213/1998, art. 2 lit. a din Legea nr.10/2001, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții EP și RD invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului față de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/8.03.2010, prin care acesta a vândut drepturile sale de unic moștenitor pe care le are în succesiunea defunctei sale mame, WL, decedată la data de 22 iunie 1982. La data de 24 martie 2011 intervenientul RD a vândut cota de ½ din aceste drepturi intervenientului EP. Astfel că intervenienții au calitatea de a revendica imobilul aflat în litigiu sau de a solicita despăgubiri bănești.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563 Cod civil, art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001, art. 49 alin. 1 și 2, art. 50, art. 52, art. 53 și art. 55 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4284/113/2011 reclamantul PI a chemat în judecată pârâta UATM B, solicitând obligarea acesteia să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B, format din teren în suprafață de 990 mp și construcțiile C1, C3, C4 și C6, iar în ipoteza în care imobilul este înstrăinat către un terț de bună credință despăgubiri bănești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că imobilul a fost dobândit de autoarea sa, CW în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2458/18.11.1921, fiind preluat de către stat prin naționalizare de la SW. Conform certificatului de moștenitor nr.31/8.03.2010 moștenitorii CW sunt VL, (căsătorită P), mama reclamantului și VM, care a decedat, ca moștenitor rămânând mama reclamantului (certificat de moștenitor nr. …/8.03.2010). Reclamantul este unicul moștenitor al mamei sale, conform certificatului de moștenitor nr. …/8.03.2010. După naționalizare proprietara imobilului, succesorii acesteia, inclusiv reclamantul au continuat să locuiască într-un corp al imobilului. Imobilul în litigiu a fost inventariat în domeniul privat al pârâtei și se află în administrarea DSP. Prevederile Decretului nr.92/1950 contravin dispozițiilor Constituției din 1948, art. 8, 10 și 16, art. 481 Cod civil și dispozițiilor tratatelor internaționale la care România este parte referitoare la proprietate și anume Declarația Universală a Drepturilor Omului. Legile nr.213/1998 și nr.10/2001 conțin precizări privind noțiunea de imobil preluat abuziv. Nevalabilitatea aplicării Decretului nr.92/1950 rezultă și din împrejurarea că autoarea reclamantului deținea în proprietate doar acest imobil, care era folosit ca locuință a familiei. Imobilul fiind preluat abuziv, reclamantul în calitate de moștenitor, își păstrează calitatea de proprietar avută la momentul preluării.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 Cod civil, art. 6 din Legea nr.213/1998, art. 2 lit. a din Legea nr.10/2001, art. 274 Cod procedură civilă.
În întâmpinarea formulată pârâta invocă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare formulată în temeiul dispozițiilor de drept comun, situația de fapt fiind reglementată în drept de o normă specială, cu aplicare prioritară, respectiv Legea nr.10/2001. Acest act normativ reglementează inclusiv posibilitatea acordării măsurilor reparatorii pentru imobile preluate fără titlu valabil, astfel că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998. În Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se precizează că prioritatea dreptului comun față de legea specială poate fi dată în situația în care acțiunea în revendicare astfel formulată nu ar aduce atingere unui drept de proprietate sau securității raporturilor juridice. Nu s-a dovedit că imobilul revendicat de reclamant este exceptat de la aplicarea dispozițiilor legii speciale sau că reclamantul nu este persoană îndreptățită. O parte a imobilelor se află în proprietatea privată a unor persoane fizice.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.10/2001, art. 480-481 Cod civil.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții EP și RD invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului față de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/8.03.2010, prin care acesta a vândut drepturile sale de unic moștenitor pe care le are în succesiunea defunctei sale mame, WL, decedată la data de 22 iunie 1982. La data de 24 martie 2011 intervenientul RD a vândut cota de ½ din aceste drepturi intervenientului EP. Astfel că intervenienții au calitatea de a revendica imobilul aflat în litigiu sau de a solicita despăgubiri bănești.
În baza dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea celor două cereri deduse judecății.
Prin sentința civilă nr. 375 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.4283/113/2011 a respins cererile conexe formulate de reclamantul PI, în contradictoriu cu pârâta UATM B ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Prin aceeași sentință a respins ca inadmisibile cererile de intervenție în interes propriu conexe, formulate de EP și RD.
Împotriva sentinței civile nr. 375 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 4283/113/2011, au declarat recurs intervenienții în nume propriu EP și RD și prin decizia civilă nr. 619/R/12.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr.4283/113/2011, a admis recursul și a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia de casare cu trimitere care este obligatorie pentru instanța de fond, s-a reținut că cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată de către intervenienții EP și RD la data de 12 ianuarie 2012 astfel că în mod eronat a reținut prima instanță de fond că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil în temeiul cărora aceștia s-au adresat instanței, cu argumentul că aceștia
s-ar fi adresat instanței anterior intrării în vigoare a noilor reglementări, respectiv la data de 10 august 2011.
Instanța de casare a constatat că prima instanță a soluționat cauza greșit fără a intra în cercetarea fondului, respectiv a cererilor de intervenție în nume propriu, dând greșită eficiență dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 71/2011.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub nr. 4283/113/2011*.
În rejudecare după casare s-au administrat probe cu înscrisuri și s-a solicitat proba cu expertiză tehnică judiciară, probă asupra căreia instanța s-a pronunțat la termenul din 10 mai 2013, apreciind că în raport de natura litigiului, de obiectul cererii deduse judecății, nu este pertinentă în cauză.
A respins cererile conexe formulate de reclamantul PI în contradictoriu cu pârâta UATM B ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
A respins ca nefondate cererile de intervenție în interes propriu conexe, formulate de EP și RD în contradictoriu cu pârâtul UATM B.
S-a reținut în motivarea sentinței că petitul cererilor conexe de intervenție în interesul intervenienților au ca obiect principal acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 din Codul civil anterior având în vedere că imobilul revendicat a trecut în posesia altor persoane anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil iar raportul juridic s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Atât acțiunea principală cât și cererile conexe de intervenție în interes propriu nu se soluționează pe baza Legii nr.10/2001 deoarece nu a fost investită instanța cu o astfel de procedură.
În cadrul procedurii de drept comun pe calea acțiunii în revendicare intervenienții nu se pot prevala de dispoziții cuprinse în Legea nr.10/2001 care este o procedură specială.
Prin urmare, titlul de proprietate invocat de către intervenienți nu atestă faptul că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B format din teren în suprafață de 428 m.p. și construcții în suprafață de 328 m.p. cu subsol, partere și etaj și imobilul din B.
Analizând condițiile acțiunii în revendicare instanța constată că imobilele în litigiu aparțin unor persoane fizice și juridice în baza unor contracte de vânzare cumpărare autentificate și care produc efecte juridice până la anularea sau constatarea nulității acestora printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În al doilea rând intervenienții au formulat acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâta UATM B care nu are posesia imobilelor.
Chiar dacă imobilele au trecut în proprietatea statului pe baza unor acte normative considerate abuzive printr-o lege specială, intervenienții nu pot formula acțiunea în revendicare împotriva statului ci împotriva actualilor posesori, iar instanța nu este investită cu o astfel de acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienții în nume propriu EP și RD criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- instanța a făcut o aplicare greșită a legii care reglementează vânzarea unei moșteniri concluzionând că acțiunea în revendicare este nefondată în primul rând deoarece actualii posesori dețin imobilele pe baza unor titluri valabile, titluri ce nu au fost atacate în instant, iar în al doilea rând că intervenienții au formulat acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâta UATM B ce nu are în posesie imobilele în litigiu.
- solicitarea ca pârâta să fie obligată la despăgubiri nu a fost acceptată cu o motivare necorespunzătoare dispozițiilor legale în sensul că această cerere nu poate fi admisă ca o alternativă într-o acțiune în revendicare.
Ori potrivit art.563 din Noul Cod Civil proprietarul unui bun are dreptul la despăgubiri dacă este cazul.
Apelul declarat de intervenienți este nefondat.
Așa cum rezultă din petitul acțiunii formulate de reclamantul PI acesta privește o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil în contradictoriu cu pârâtul MB.
La 12 ianuarie 2012 au formulat cerere de intervenție în nume propriu intervenienții EP și RD care au solicitat obligarea pârâtei UATM B să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B compus din teren în suprafață de 428 m.p. și o construcție în suprafață de 328 m.p. cu subsol, parter și etaj și în cazul în care imobilul nu poate fi restituit în natură, pârâtul să fie obligat la despăgubiri.
Prin urmare, așa cum corect a reținut și instanța de fond în motivare aceasta a fost investită de intervenienți cu o acțiune în revendicare formulată pe cale incidentă de către intervenienți, acțiunea principală având ca obiect revendicarea aceluiași imobil de către reclamantul PI.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar al imobilului revendicat.
Ori în prezent, pârâtul UATM B nu este posesorul imobilului revendicat care prin vânzări succesive se află în posesia unor persoane fizice și juridice ce dețin titluri valabile.
Intervenienții nu au solicitat anularea acestor titluri și ca atare nu se pot prevala de nicio dispoziție legală pentru a solicita nici preluarea acestor părți din imobil de la persoanele respective și nici pretinse despăgubiri în baza unei legi speciale.
Invocarea dispozițiilor art.563 din Noul Cod Civil nu poate fi luată în considerare în contextul formulării unei acțiuni împotriva unui pârât care nu are în posesie imobilul revendicat.
| ← procedură civilă. Jurisprudență Contestaţie în anulare | Omor deosebit de grav. Aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă → |
|---|
