Acţiunile în anulare acte frauduloase, plăţi, efectuate de un debitor aflat în insolvenţă.

Comentarii

0

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 455 din data de 25.06.2015

Domeniul: Litigii cu profesioniști. Aspecte de drept material

Aplicarea dispozițiilor articolelor 62-63 din Legea nr. 58/1934 raportat la Legea nr.85/2006.

Acțiunile în anulare acte frauduloase, plăți, efectuate de un debitor aflat în insolvență.

În cauză s-a apreciat că legea specială este Legea nr.85/2006 și nu Legea nr.58/1934, întrucât toate aspectele legate de procedura insolvenței unui debitor sunt reglementate de Legea nr. 85/2006.

Atunci când se pune problema verificării sau analizei unor operațiuni, acte sau plăți efectuate de un debitor aflat în insolvență se aplică cu prioritate Legea 85/2006.

Dispozițiile articolelor 62-63 din Legea nr.58/1934 se aplică doar proceselor cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile articolelor 62-63 din Legea nr. 58/1934 întrucât nu avem de a face cu un proces cambial, ci avem de a face cu o acțiune specifică procedurii insolvenței.

- Articolele 62 - 63 din Legea nr.58/1934

- Articolele 79 - 80 din Legea nr.85/2006

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.455 din 25.06.2015)

Prin Sentința civilă nr.784/10.03.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr.2125/93/2012/a10 s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, s-a admis cererea formulată de reclamanta E. B. & D. SRL prin CII B.-I. R. R. împotriva pârâtei creditoare S. SRL si împotriva E. B. & D. SRL prin administrator special, s-a constatat nulitatea transferurilor patrimoniale efectuate in dauna creditorilor, a fost obligată parata-beneficiar la restituirea sumelor, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr. 0436641 emis de F. P. C. SRL la 21.10.2013, cu scadenta la 21.05.2014, pentru suma de 25.747,09 lei, operat in contabilitate la 09.05.2014, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436640 emis de F. P. C. SRL la 01.11.2013, cu scadenta la 12.02.2014, pentru suma de 889,41 lei, operat in contabilitate la 12.02.2014, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436637 emis de F. P. C. SRL la 08.11.2013, cu scadenta la 17.01.2014, pentru suma de 18.356,57 lei, operat in contabilitate la 17.01.2014, s-a dispus anularea girului dat in favoarea S. SRL pe biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436642 emis de F. P. C. SRL la 11.11.2013, cu scadenta necunoscuta, pentru suma de 42.421,8 lei, operat in contabilitate la 20.12.2013, s-a constatat nulitatea plaților operate contabil la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2104 si 09.05.2014, a fost obligată parata S. SRL la restituirea sumei de 87.414,87 lei, pe cheltuiala acesteia, a fost obligată pârâta S. SRL la plata către reclamanta dobânzilor legale aferente debitului principal de 87.414,87 lei, calculate începând cu data operării în contabilitate a fiecărei fracții anterior prezentate și până la plata efectivă a acestora potrivit cu dispozițiile din OG nr.13/2011.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele :

"Referitor la excepția inadmisibilității prezentei contestații la executare, excepție ridicată de intimata, instanța o va respinge din următoarele considerente:

Instanța va înlătura argumentele invocate de către pârâtă și va da valoare argumentelor contrarii reținând în primul rând că girarea biletelor la ordin este o operațiune subsumată scopului mediat de preluare a activelor și acțiunilor debitoarei, potrivit strategiei reținute în starea de fapt pe care instanța o va reține ulterior, strategie care a vizat limitarea intervenției organelor de cenzură prin deturnarea legii într un scop nelegal.

Pârâta a invocat în susținerea acestei excepții dispozițiile art. 62-63 din Legea 58/1934. în chiar dezvoltarea acestei excepții, intimata face vorbire de posibilitățile deschise de legea speciala "debitorului cambial".

In speța, prezenta acțiune nu este promovata de către debitorul cambial prin administratorul statutar sau special, ci de debitor prin administratorul judiciar, desemnat să asigure respectarea scopului Legii nr 85/2006, care s-a aflat în imposibilitatea de a acționa în apărarea intereselor sale, atâta timp cat nu i s-au pus la dispoziție înscrisurile /documentele contabile ale societății.

Legea nr 58/1934, fiind o norma speciala este de stricta interpretare. Așadar, dispozițiile art. 62-63 din lege care prevăd opoziția la executare drept cale de atac specifica în materie cambiala deschisa debitorului, trebuie interpretată restrictiv în sensul ca aceasta cale de atac este deschisa exclusiv debitorului.

Însa, faptul ca norma speciala stipulează o cale de atac specifica deschisa doar debitorului cambial, aceasta nu însemna ca celor " interesați sau vătămați ", le este interzisa orice posibilitate de apărare a intereselor lor, ci urmează a se aplica atât dispozițiile Legii speciale cu nr 85/2006 cât și norma generala , respectiv codul de procedura civila.

Pe cale de consecință instanța va respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată .

Celelalte argumente dezvoltate de pârâtă cu privire la inadmisibilitate urmează a fi avute în vedere de instanță la argumentarea soluției pe fondul cauzei.

Pe fond, instanța reține că în fapt, prin Sentința civilă nr. 3403 din data de 15/11/2013 pronunțată de Tribunal Ilfov Secția Civilă, în dosarul 2125/93/2012 a fost deschisă procedura generală a insolvenței debitorului.

Prin adresa comunicata debitoarei la data de 18.11.2013 i-au fost aduse la cunoștința in mod expres dispozițiile art. 46 si urm. din Legea nr. 85/2006 si a fost solicitata prezentarea documentelor si informațiilor necesare pana la data de 25.11.2013.

Notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 20420/02.12.2013.

Notificarea a fost primita de Garanți Bank S.A. la data de 03.12.2013.

In anul 2014 debitoarea a depus o lista a creditorilor lista in care parata - beneficiar nu figura. Ulterior a fost deschisa si procedura falimentului fata de debitoare, sens in care a fost emisa notificarea privind deschiderea procedurii de faliment nr. 406/12.06.2014, publicata in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 11376/16.06. Prin raportare la publicările efectuate cu privire la deschiderea procedurii parata - beneficiar este prezumata ca a avut cunoștința despre situatia debitoarei, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

Procedura a fost deschisă la cererea creditorului L. S.R.L., cerere formulata la data de 20.09.2012.

Anterior, creditorul formulase o cerere de deschidere a procedurii insolvenței înregistrata la data de 30.01.2012 ce a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv nr. 191/93/2012.

Creanța L. S.R.L. provenea din serviciile prestate de creditor si neachitate de către debitoare izvorand din facturile fiscale nr. 95/30.06.2011, nr. 97/30.06.2011, nr. 98/30.06.2011 si nr. 106/21.07.2011.

Astfel, la sfârsitul anului 2011, debitoarea inregistra debite neachitate peste pragul de 45.000 lei.

Prin demersurile efectuate anterior datei de 20.09.2012 si in cadrul litigiului, debitoarea a intarziat momentul deschiderii procedurii insolvenței astfel ca aceasta a fost deschisa abia la data de 15.11.2013.

Dupa deschiderea procedurii de insolventa debitoarea a refuzat sa puna la dispozitia administratorului judiciar documentele societății, remiterea parțiala a acestora fiind efectuata incepand cu luna iunie 2014, dupa deschiderea procedurii de faliment si in contextul in care societatea era supusa unui control din partea ANAF.

De la deschiderea procedurii pana in prezent, debitoarea nu a solicitat si nici nu a obtinut din partea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar avizarea sau acordul cu privire la operațiunile efectuate. Administratorul judiciar a fost obligat sa ia masuri in baza documentelor comunicate de către terti.

Conform art. 79 si art. 80 alin. (1) lit. c) si f) din Legea nr. 852006, administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, a actelor incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor pârtilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de către creditori sau de a le leza in orice fel drepturile, precum si a plaților anticipate a datoriilor efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii, daca scadenta lor fusese stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.

In categoria prevăzută de textele susmenționate se încadreaza si actele a căror anulare se solicita prin prezenta cerere.

Din verificarea documentelor depuse de societate s-a constatat ca debitoarea a beneficiat incepand cu data de 21.10.2013 de mai multe bilete la ordin in baza carora era indreptatita sa primeasca diverse sume de bani. Aceste bilete la ordin deveneau scadente dupa data de 15.11.2013, data deschiderii procedurii de insolventa.

In balanța intocmita de societate la 15.11.2013 societatea inregistra in contul 413 - "efecte de primit" un sold de 3.376.766,41 lei.

Astfel, la data deschiderii procedurii, E. B&D. S.R.L. avea de incasat de la debitorii sai suma de 3.376.766,41 lei.

Pentru aceasta, debitorii emisesera instrumente de garantare a plații (bilete la ordin) pe care E. B&D. S.R.L. trebuia sa le incaseze, iar din sumele incasate sa isi achite datoriile, in ordinea vechimii acestora.

Astfel cum s-a precizat, inca din anul 2012 debitoarea înregistra debite neachitate către creditorii ale căror creanțe sunt înscrise in tabelul de creanțe, alții decât parata din acest dosar. Debitoarea avea obligația de a achita datoriile in ordinea vechimii lor, insa desi cererea de deschidere a procedurii de insolventa era introdusa cu mai mult de un an inainte, debitoarea nu a efectuat plata sumelor datorate către creditorii ale căror creanțe aveau prioritate si a căror neacoperire a dus la deschiderea procedurii de faliment.

In plus, desi existau creanțe constatate prin hotarari executorii din datele de 13.02.2013 (Sentinta civila nr. 696 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 6426/94/2012) si 14.01.2013 (Sentinta civila nr. 117 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 8390/94/2012) prin care era obligata la plata datoriilor către creditori, publicate pe portalul instantelor, deci cunoscute public, debitoarea de comun acord cu parata - beneficiar al sumelor a efectuat plați anticipate către alt creditor decât cei care aveau drepturile conferite de un titlu executoriu pronuntat de o instanta.

Cu toata existenta acestor creanțe anterioare, debitoarea a girat biletele la ordin către alti creditori noi. Niciuna dintre sumele care fac obiectul biletelor la ordin nu a fost afectata achitarii creanțelor înscrise la masa credala.

Scopul acestor operațiuni frauduloase a fost acela de a favoriza noii creditori si de a pune creditorii ale căror creanțe erau anterioare in imposibilitate de a isi recupera creanțele in procedura concursuala prin ocolirea procedurii legale de incasare a sumelor de bani in contul de lichidare si de distribuire a sumelor in cadrul procedurii colective.

Prin metoda aplicata de parați au fost sustrase sume de bani de la urmarirea creditorilor indreptatiti, deoarece, astfel cum s-a precizat, nicio suma ce facea obiectul biletelor la ordin nu a fost încasata in contul de lichidare.

Din situatia de fapt si argumentele prezentate de parata - beneficiar reiese ca anterior deschiderii procedurii au fost girate in favoarea sa bilete la ordin pentru garantarea plații unor facturi, dintre care una avea scadenta anterior deschiderii procedurii (factura 7082/06.09.2013 pentru suma de 25.274,15 lei) si trei aveau scadente dupa aceasta data (facturile 7153/17.10.2013 pentru suma de 42.421,8 lei, factura 7145/17.10.2013 in valoare de 889,41 lei si factura 7188/04.11.2013 pentru suma de 18.356,57 lei), facturi pentru care plata s-a convenit a fi facuta cu bilete la ordin in termen de 45 zile de la emitere. Ultimele trei facturi deveneau scadente la 02.12.2014 respectiv la 19.12.2013.

In vederea efectuării plații au fost girate de parata - debitoare in favoarea paratei - beneficiar bilete la ordin emise de F. P. C. S.R.L., reprezentata legal la incheierea contractului cu E. B&D. S.R.L. prin K.F., care era si angajat al aceleiași E. B&D. S.R.L..

Biletele la ordin aveau scadente la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 21.05.2014, date la care au fost efectuate plățile (cu excepția ultimului, pentru care a fost efectuata plata in data de 09.05.2014).

Anexat intampinarii parata - beneficiar a comunicat si o copie simpla a unui contract numerotat 58/10.07.2013, contract care nu se regaseste in documentele predate de debitoare. Parata - beneficiar susține pe de o parte ca biletele au fost girate cu titlu de garanție aceasta neafectand patrimoniul falitei dar, totodata, la data girului s-ar fi născut o relație directa intre aceasta si emitent prin care i-ar fi fost transmise toate drepturile asupra emitentului si au fost stinse obligațiile debitoarei fata de S. .

A fost invocata excepția inadmisibilitatii cererii intemeiata pe disp. art. 82 din Legea nr. 85/2006, pe dispozițiile Legii nr. 58/1934 si au fost formulate aparari pe fond.

Una dintre susținerile paratei formulata in cadrul intampinarii face referire la un efect translativ al drepturilor conferite debitoarei de către emitentul biletelor la ordin, drepturi care ar fi transmise prin gir, nascand la data girului o relație directa intre aceasta si emitent prin care i-ar fi fost transmise toate drepturile asupra emitentului si au fost stinse obligațiile debitoarei fata de S. .

O asemenea accepțiune a efectelor girului echivaleaza cu o modalitate de stingere a datoriei si nicidecum cu simplul gir.

Girul a fost actul generator al prejudiciului incercat de debitoare.

Este adevarat ca potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 58/1934 prin gir s-au transmis drepturile izvorand din titlu - bilet la ordin, insa, in cazul debitoarei, girul constituie plata anticipata și disciminatorie în raport cu ceilalți creditori, către giratar, iar , cu atât mai mult, dacă plata era scadenta dupa data deschiderii procedurii, este sanctionata in mod expres de dispozițiile art. 80 alin. 1. lit. f din Legea nr. 85/2006, cu nulitatea.

La fel de adevarat este ca existenta instrumentului de garantare/plata este reglementata de prevederile legii privind cambia si biletul la ordin, insa acțiunea intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 este reglementata de o lege speciala, care de data aceasta este chiar legea privind procedura insolvenței.

Imposibilitatea anularii girului prevăzută de Legea cambiei si biletului la ordin privește girul care nu a fost dat pentru fraudarea creditorilor.

In speța insa este vorba despre un gir fondat pe o cauză ilicită, dat prin si pentru fraudarea creditorilor.

Invocarea imposibilității anularii deoarece s-ar aduce o "grava atingere raporturilor juridice născute prin operațiunile cu bilete la ordin" este neintemeiata, deoarece prin procedeul aplicat de parate s-a adus atingere tocmai raporturilor de drept preexistente girului, respectiv rapoartelor obligationale dintre debitoare si creditorii anteriori, carora nu li s-a acordat copensarea corespunzătoare a aportlui lor la patrimoniul din care profitat preferențial numai parata - beneficiar.

In ce privește invocarea art. 82 din lege, parata - beneficiar afirma ca operațiunea de girare este o modalitate de realizare a activitatii curente a debitoarei fiind astfel exceptata de la aplicarea art. 79 si urm. din lege.

Prezenta instanță reține că această apărare este neintemeiata tocmai prin perspectiva operațiunilor desfasurate de debitoare in perioada premergătoare si ulterioara deschiderii procedurii, operațiuni constând in stornarea facturilor primite si restituirea bunurilor către creditorii care ar fi trebuit sa isi valorifice drepturile in cadrul procedurii insolvenței si girarea preferențiala către unii creditori a biletelor la ordin primite de la societatile controlate sau in care acționau aceleași persoane care au desfasurat activitate si in cadrul debitoarei.

In condițiile aratate mai sus nu se poate susține ca paratele nu au avut cunoștința despre deschiderea procedurii, concluzia evidenta fiind aceea ca incasarea biletului la ordin dupa deschiderea procedurii, coroborata cu depunerea documentelor contabile de către debitoare doar dupa operarea tuturor biletelor la ordin, probeaza chiar manifestarea deciziei comune de eludare initiata anterior datei de 15.11.2013.

Raportand afirmația paratei conform careia obligațiile debitoarei fata de S. au fost stinse prin efectul girului, reiese in mod evident ca in accepțiunea acesteia a fost efectuat transferul unor drepturi patrimoniale anterior deschiderii procedurii pentru obligații scadente ulterior datei deschiderii procedurii, ceea ce incadreaza operațiunea in categoria actelor anulabile. Așadar, prin intampiare se incearca doar sa se creeze impresia unei bune-credinte, cand, in realitate actele paratelor au fost făcute in deplina cunoștința de cauza atat a condițiilor cat si a efectelor acestora.

In cadrul intampinarii parata arata ca prin acordarea girului nu s-a realizat decât o simpla operațiune de garantare a plații.

Frauda creditorilor devine cu atat mai evidenta cu cat prin chiar propria aparare parata recunoaște ca anterior cu numai doua saptamani deschiderii procedurii creanța sa a devenit dintr-o creanța chirografara, o creanța garantata.

Or, conform dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 85/2006 sunt anulabile chiar acele operațiuni prin care au fost constituite ori perfectate garanții reale pentru o creanța care era chirografara, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

In consecința, se impune înlăturarea argumentelor pârâtei utilizate în apărare atât pe excepția inadmisibilității cât și pe fondul cauzei.

In ce privește modalitatea prin care sumele de bani au fost virate direct in contul paratei - beneficiar din contul emitentului biletului la ordin, se constată ca tocmai aceasta a fost modalitatea prin care paratele au prejudiciat creditorii inscrisi la masa credala. P

Plata directa a sumelor de la tertii emitenti a biletelor la ordin către beneficiarul girului, efectuata dupa data deschiderii procedurii, constituie o plata si operațiune care intra sub incidența art. 46 din Legea nr. 85/2006, pentru care este incidența nulitatea

Intrând sub incidența disp. art. 46 si urm din lege, buna sau reaua credința a participanților la operațiune este irelevanta, nulitatea absoluta a actului neputand fi acoperita.

In considerarea faptului ca la data deschiderii procedurii creanțele pe care le inregistra parata - beneficiar fata de debitoare nu erau achitate, fiind doar parțial scadente, aceasta avea dreptul de a formula cererea de admitere a creanței in tabelul de creanțe, cerere al cărei fine era clarificat de prevederile alin. (4) al art. 64 din Legea nr. 85/2006. Parata - beneficiar nu a formulat nicio cerere de admitere a creanței desi fusese notificata la data de 02.12.2013 cu privire la deschiderea procedurii.

Parata beneficiar a incasat (la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 09.05.2014) ulterior deschiderii procedurii (15.11.2013), ulterior primirii de către parata debitor a notificării privind deschiderea procedurii (18.11.2013) si ulterior publicării notificării privind deschiderea procedurii in Buletinul procedurilor de insolventa (02.12.2013) sumele prevăzute in biletele la ordin, pentru care nu a depus cerere de admitere a creanței si a fost decăzută din orice drept asupra debitoarei. In cazul in care debitoarea nu ar fi girat biletele la ordin, ea ar fi incasat, nu mai devreme de scadenta biletelor la ordin suma ce facea obiectul acestora, care ar fi fost distributa conform Legii nr. 85/2006. Emitentul biletului la ordin a fost F. P. C. S.R.L., reprezentata legal la incheierea contractului cu E. B&D. S.R.L. prin K.F., care era si angajat al aceleiași E. B&D. S.R.L., deci nu se poate susține ca emitentul biletului nu avea cunoștința despre nelegalitatea plații.

Debitorul si emitentul biletului la ordin aveau cunoștința despre deschiderea procedurii si despre condițiile in care se putea efectua o plata valabila, mai precis cu respectarea disp. art. 46 din Legea nr. 85/2006, insa cu toate acestea au preferat sa faca abstractie de prevederile actului normativ si sa eludeze legea.

De asemenea, operațiunea se incadreaza in prevederile art. 80 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, suma pe care parata-beneflciar ar fi putut-o obține in faliment, prin raportare la patrimoniul declarat de către debitoare si calitatea de creditor chirografar care intra in concurs cu ceilalți creditori chirografari

Parata - debitor nu a formulat intampinare, ceea ce probeaza caracterul fraudulos al operațiunii.

Referitor la plățile a căror anulare se cere se constată că în dosar, a fost deschisă procedura generală la data de 15.11.2013 , iar , la data de 03.06.2014, s-a deschis procedura falimentului împotriva societății debitoare.

Pe cale de consecință, anularea acestor tranzacții, prin care parata beneficiar a incasat (la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 09.05.2014) ulterior deschiderii procedurii (15.11.2013), ulterior primirii de către parata debitor a notificării privind deschiderea procedurii (18.11.2013) si ulterior publicării notificării privind deschiderea procedurii in Buletinul procedurilor de insolventa (02.12.2013) sumele prevăzute in biletele la ordin, impune analizarea condițiilor impuse de art. 46 din Legea nr 85/2006.

Potrivit art.46 (1) În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. (2) Debitorul și/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligați să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a cocontractanților.

Potrivit art.49 (1) Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. (2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. (3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va ține seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecții corespunzătoare creanței garantate.

Din economia dispozițiilor anterior evocate rezultă că plățile se fac sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare sau sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că cu atât mai mult este impusă condiția plățile se fac sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul nu a făcut o cerere de reorganizare.

Or, în litigiul de față se constată că nu s-a adus la cunoștința administratorului judiciar această plată pentru ca acesta să poată să-și exercite obligația de supraveghere în mod efectiv.

În aceste condiții, nu se impune o conivență între creditorul beneficiar și reprezentanții debitoarei , ci pur și simplu , atâta timp cât din culpa doar a debitoarei plătitoare (prin reprezentanții statutari) nu s-a asigurat dreptul și obligația de supraveghere al administratorului judiciar, nu s-a întocmit o listă cu aceste plăți, și nu a fost pusă la dispoziția administratorului judiciar, rezultă că plata nu se încadrează în condițiile disp. art 49, fiind făcută fără supravegherea administratorului judiciar și pe cale de consecință este afectată de nulitate absolută potrivit art 46.

Rezultă astfel că acțiunea este întemeiată cu consecința restituirii acestor sume sau bunuri în contul debitoarei, și la dispoziția lichidatorului judiciar.

Dacă "duty of care"; reprezintă semnificația în sistemul normativ intern a obligațiilor ce decurg din calitatea de bun proprietar, care nu poate acționa decât cu respectarea obligațiilor de bună diligență a unui proprietar și de a nu aduce atingere patrimoniului administrat cu bună credință, cealaltă obligație (fiduciary duty) definită de "Black s Law Dictionary"; ca fiind "a duty to act for someone else s benefit, while subordinatiting one s personal interest to that of the other person. It is the highest standard of duty implied by the Law";, presupune deci asumarea responsabilității de loialitate, de a acționa în interesul companiei ce i-a acordat acest mandat cu prisosință în interesul acesteia, chiar și în detrimentul interesului personal.

În raport cu aceste principii consacrate de uzanțele comerciale internaționale, care era deci rațiunea de a gira niște creanțe constatate prin bilete la ordin, ușor de pus în executare, și de încasat chiar de către debitoare, și utilizarea acestor sume într-un mod echitabil în raport cu creditorii?

Evident, aceasta este în totală contradicție cu principiile anterior prezentate.

Și dacă se dovedește că acțiunea administratorului statutar este în totală contradicție cu principiile anterior prezentate, care este poziția unei instanțe sesizate cu această problemă? Evident, nu aceea prezentată de pârâtă, care se apropie mai mult calității de martor.

Pe cale de consecință, tot potrivit uzanțelor internaționale, și cu caracter absolut excepțional date fiind circumstanțele speței, instanța poate cenzura aceste acțiuni contradictorii potrivit principiile anterior prezentate. Și aceasta tot în baza unui concept dezvoltat de uzanțele comerciale internaționale "lift the corporate veil";.

Rezultă deci că prezenta instanță va cerceta inclusiv cauza actelor supuse analizării, date fiind circumstanțele excepționale ale speței deduse judecății, unde anumite părți, încearcă să se prevaleze de o limitare a procesului de analizare pe fond și apreciază că legea poate deveni un instrument folosit împotriva principiilor și scopului care au dat naștere acesteia.

În acest sens instanța reține și jurisprudența CEDO.

Astfel prin Hotararea CEDO în Cauza V și M impotriva Romaniei-Publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 373 din 07/06/2010 din 1 decembrie 2009, definitiva la 1 martie 2010, la pnct 129, Curtea reaminteste ca Conventia nu îi impune unui stat membru sa adopte prevederi legislative în materie de ….. Cu toate acestea, odata ce aceste prevederi au fost adoptate, ele trebuie aplicate în conformitate cu scopul lor. Astfel, în speta, pentru a stabili daca instantele nationale au pastrat un just echilibru intre interesele concurente, Curtea este nevoita sa acorde o atentie speciala aplicabilitatii regulii prevazute de Codul civil în materie de ….";

Astfel, în cauza de față, administratorul statutar a girat mai multe bilete la ordin în alb, printre care și cele din prezenta cauza.

Scopul mediat al acestei operațiuni nu poate fi decât cel de sustragere de la masa credală a acestor creanțe pe care societatea debitoare le avea de încasat.

Referitor la petitul privind obligarea creditorului beneficiar- pârât la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de de 87.414,87 lei, instanța reține următoarele:

Daunele-interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețurilor de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri, și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății (evitarea "erodării" creanței prin inflație) în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență (fructele civile), în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans). Acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă și de principiul reparării integrale a prejudiciului.

În esență, acest petit vizează posibilitatea legală de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzilor legale, cu titlu de reparare a prejudiciului suferit prin refuzul de a restitui debitul principal, după ce a fost notificată în acest sens de lichidator.

Dispozițiile legale vizate sunt următoarele:

- reținând data emiterii biletelor la ordin și a efectuării girurilor : facem aplicarea art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, intrat în vigoare la 01.10.2011, conform cărora:

"Art. 1.531. - Repararea integrală

(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.

Art. 1.535. - Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești

(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.";

Or, raportat la speța de față, se constată că situația premisă care a generat litigiul a fost generată de omisiunea pârâtei de a se conforma notificărilor lichidatorului, care deși i-a adus la cunoștință pârâtei și motivul pentru care se solicită restituirea sumelor nelegal transferate, pârâta nu s-a conformat.

Fiind vorba chiar de solicitarea practicianului în insolvență a cărui autoritate a fost eludată prin acțiunea reprezentanților statutari ai societății debitoare, pârâta avea posibilitatea să dovedească contrariul, respectiv a împrejurării din care să fi rezultat că la momentul plății, sau ulterior, practicianul în insolvență a fost informat despre această plată și nu s-a opus efectuării ei, în exercitarea atribuțiilor de supraveghere conferite de disp. art 49..

Însă pârâta nu a făcut această dovadă, subzistând prezumția simplă potrivit căreia transferul s-a făcut fără acordul practicianului și fără ca nici măcar să fie informat anterior efectuării de această plată a cărei restituire se solicită

Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile.

Cum restituirea sumelor nelegal transferate este solicită de lichidator în temeiul legii, și nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, urmează a se analiza în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.

Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de restituire a sumelor nelegal transferate (art 46 și 49 din Legea 85/2009) stabilite în temeiul legii poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul primar obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin decizia lichidatorului, este un contract.

Chiar dacă, în literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligațiilor și în materia răspunderii civile delictuale a fost disputată, practica judiciară a fost constantă în acest sens.

Disputa doctrinară a fost însă tranșată prin art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, în sensul că dreptului la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.

Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.

În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani.

Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este suficientă pentru respingerea pretențiilor.

În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu se constată că părțile nu l-au exclus de plano, invocând principiul reparației integrale în materia răspunderii civile, prevăzut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009.

Este evident faptul că prin neexecutarea obligației de restituire a sumelor nelegal transferate reclamantul a suferit un prejudiciu.

În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art.1.531 alin.(1), alin.(2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.

În ipoteza dată, însă, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, nu poate fi acoperit nici măcar beneficiul de care acesta este lipsit, ar lipsi de efecte în totalitate dispozițiile anterior menționate

Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în neexecutarea de către pârâtă a obligației de restituire a sumelor nelegal transferate a căror restituire se impune în temeiul legii.

Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat refuzul restituirii (care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a pârâtei care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât fusese informat despre deschiderea procedurii de insolvență), și faptul că refuzul restituirii provine chiar de la pârât, iar nu de la un terț.

Pentru considerentele arătate, se impune a fi admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, începând cu data operării în contabilitate a fiecărei fracții anterior prezentate și până la plata efectivă a acestora potrivit cu disp. din OG Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar";.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a cererii.

În motivare s-a arătat că au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile speciale ale art.62 - 63 din Legea nr.58/1934 raportat la Legea nr.85/2006.

S-a menționat că, potrivit art.63 din Legea nr.58/1934 "în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art.2, precum și cele care nu sunt oprite de art.19".

S-a precizat că instanța de fond a considerat că girarea biletelor la ordin este o operațiune subsumată operațiunii de preluare a acțiunilor și activelor debitoarei, strategie care a vizat limitarea intervenției organelor de cenzură prin deturnarea legii într-un scop nelegal.

S-a apreciat că această afirmație nu este susținută de nici probă sau argumentare a instanței de fond, aceasta însușindu-și punctul de vedere al reclamantei, fără a lua în considerare faptul că între debitoare și S. a existat un contract de prestări servicii, depus de S. la dosarul cauzei, că serviciile au fost prestate de către aceasta din urmă, că operațiunile derulate între părți s-au realizat conform activității curente a ambelor societăți și că operațiunile de garantare a plăților prin girarea de bilete la ordin este o operațiune frecvent întâlnită în mediul de afaceri și mai ales în construcții.

S-a susținut că, fără a exista nici măcar o probă sau argument logic, instanța constată că scopul urmărit de ambele părți a fost unul nelegal, urmărind deturnarea activelor și acțiunilor debitoarei, instanța constatând implicit și reaua - credință a S. .

S-a indicat că instanța presupune o fraudă a ambelor părți, cu ignorarea totală a faptului că buna - credință a S. este prezumată, această prezumție nefiind răsturnată.

S-a învederat că în materie de bilete la ordin, legea aplicabilă este una specială față de Legea nr.85/2006, aspect de altfel confirmat și de instanta de fond, biletele la ordin fiind suspuse unor reguli mai stricte în ceea ce privește acțiunile în anulare / desființare a diferitelor operațiuni cu biletele la ordin, deoarece prin eliberarea biletelor la ordin se creează un raport juridic independent, care este protejat prin lege pentru a nu se încălca securitatea raporturilor juridice. Or, în condițiile în care anterior deschiderii procedurii debitoarei biletele la ordin au fost girate către S. , această operațiune naște direct o relație emitent - posesor al biletelor la ordin, total independentă de relația S. - debitoare sau patrimoniul debitoarei, relația născută din posesia biletului la ordin nefiind susceptibilă de anulare pe calea procedurilor prevăzute de Legea nr.85/2006.

S-a apreciat că o interpretare contrară ar aduce o gravă atingere raporturilor juridice născute din operațiunile cu biletele la ordin, ceea ce nu este permis de legislația în vigoare.

S-a arătat că nu pot fi îmbrățișate argumentele instanței de fond în sensul că dispozițiile Legii nr.85/2006 și ale Codului de Procedură Civilă conferă alte căi de atac pentru anularea unui gir prevăzut de o lege specială, în condițiile existenței unor căi limitate de atac, prevăzute de lege.

S-a menționat că, în condițiile în care instanța de fond consideră că ar exista o coniventă cu privire la emiterea și girarea biletelor la ordin de F. P. C. SRL, reaua - credință ar trebui reținută eventual între debitoare și societatea care a emis biletele la ordin, întrucât S. a acționat cu bună credință atunci când a acceptat girarea unor bilete la ordin, neavând cunoștință de dosarul de insolvență al debitoarei.

S-a precizat că nicio altă persoană în situația S. nu ar fi refuzat primirea unei garanții pentru plata executării unor lucrări finalizate.

S-a concluzionat că prima instanță ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

S-a mai susținut că prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea în ceea ce privește buna - credință a S. SRL.

S-a învederat că, potrivit art.14 din Codul Civil, "Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară".

S-a indicat că această regulă este de asemenea prevăzută și de dispozițiile art.85 al.3 din Legea nr.85/2006 în sensul că dacă ar fi îndeplinite condițiile de la art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, prezumția de fraudă în dauna creditorilor nu se extinde și la terții dobânditori, aceasta trebuind să fie dovedită. Or, instanța de fond, contrar articolelor sus-menționate, a reținut în prezenta cauză reaua - credință a S. și faptul că aceasta este prezumată a cunoaște situația debitoarei din publicațiile realizate în BPI.

În ceea ce privește obligația informării de către S. asupra evoluției debitoarei pe baza publicațiilor din BPI, s-a afirmat că odată cu încasarea banilor de către S. în baza introducerii în bancă a biletelor la ordin, raportul juridic dintre debitoare și S. a încetat.

S-a arătat că, pe lângă faptul că nicio dispoziție legală, inclusiv Legea nr.85/2006, nu impune niciunei persoane de a se informa asupra contractanților săi, luarea la cunoștință de o procedură de insolvență se realizează prin notificarea creditorilor de către administratorul/lichidatorului judiciar, operațiune care nu s-a realizat față de S. .

S-a menționat că S. nici nu avea cum sau vreun motiv să se înscrie la masa credală a debitoarei, chiar dacă ar fi cunoscut dosarul de insolvență al acesteia, astfel cum susține instanța de fond, de vreme ce raportul juridic era deja încetat, ca urmare a încasării sumelor de bani datorate.

S-a mai adăugat că, dacă S. s-ar fi înscris la masa credală a debitoarei, ar fi însemnat că aceasta este de rea-credință, fiind conștientă de insolvența debitoarei, de riscul girării biletelor la ordin și de posibilitatea anulării acestora, fapt pe care S. nu l-a știut niciun moment.

S-a concluzionat că prezumția de buna-credintă a S. nu a fost răsturnată, instanța bazându-se pe alte simple presupuneri privind obligația de informare asupra debitoarei privind existența dosarelor împotriva acesteia, obligația de informare nefiiind prevăzută de niciun act normativ.

S-a precizat că, dacă debitoarea și S. erau de rea-credință (de conivență) și ar fi urmărit fraudarea creditorilor, atunci ar fi stabilit ca scadența obligațiilor de plată să fie mult redusă, anterioară deschiderii procedurii, astfel încât să se evite efectele posibilei deschideri a procedurii insolvenței. Prin această modalitate s-ar fi reușit evitarea cel puțin a aplicării art.80 al.1 lit.f din Legea 85/2006.

S-a indicat că S. nu a avut cunoștință de existența vreunui dosar de insolvență al debitoarei sau de starea de insolvabilitate/insolvență a acesteia, dosarul de insolvență fiind pentru prima dată cunoscut de S. prin comunicarea precizărilor la cererea de chemare în judecată. Dacă aceste elemente erau cunoscute, în mod cert S. nu ar mai fi contractat, pentru a evita orice risc aferent insolvenței, și nicidecum nu ar fi acceptat ca plățile să fie garantate prin bilete la ordin.

S-a afirmat că întreaga argumentare a instanței de fond are la bază exclusiv faptele debitoarei (tergiversarea dosarului de insolvență, girarea biletelor la ordin, nepredarea actelor contabile etc), fără a exista nicio probă sau act normativ care să atragă reținerea relei - credințe a S. .

S-a apreciat că afirmația instanței că în temeiul art.46 din Legea insolvenței nu interesează buna sau reaua - credință a părților este o afirmație ușor făcută întrucât buna-credință a S. îi dă dreptul acesteia de a solicita recuperarea sumelor de bani de la debitoare, buna sa credință dându-i dreptul de a solicita sumele de bani de la debitoare, în condițiile în care, dacă aceasta a avut cunoștință de actele și faptele care ar fi putut prejudicia creditorii atunci debitoarea va trebui sa achite despăgubirile și față de S. .

S-a susținut că într-o altă interpretarea, prin sențința recurată, care retine în mod nelegal reau-credință a S. , se creează un prejudiciu în defavoarea acesteia fată de ceilalți creditori care vor beneficia de sumele întoarse în patrimoniul aceleiași debitoare, S. rămânând astfel cu lucrările efectuare și neachitate.

S-a menționat că, în condițiile în care instanța de fond afirmă că S. nu s-a înscris la masa credală și prin urmare este decăzută din dreptul de a-și mai valorifica dreptul de creanță, reprezintă pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au solicitat și în același timp o antepronunțare asupra cererii pe care S. o va face cu privire la restituirea sumelor de bani datorate de debitoare, ceea ce încalcă și dispozițiile art.304 pct.7 CPC, cuprinzând motive străine de obiectul cauzei - anularea unor acte.

S-a mai apreciat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.79 și 80 din Legea nr.85/2006.

S-a precizat că operațiunile a căror anulare s-a solicitat de către dator nu se încadrează în dispozițiile art.79 și art.80 al.1 lit.c și f din Legea nr.85/2006, debitoarea nefiind obligată să-și achite debitorii în ordinea vechimii creanțelor, nici înainte de data deschiderii procedurii și nici după data deschiderii procedurii.

S-a afirmat că debitoarea nu a emis biletele la ordine în alt, iar plata datoriilor în ordinea vechimii acestora nu este prevăzută în niciun act normativ, indiferent de starea debitorului, în funcțiune sau stare de insolvență/faliment.

S-a arătat că înainte de deschiderii procedurii, nu există nicio dispoziție legală care să impună plata datoriilor într-o anumită ordine, de altfel nici instanța nu a motivat această argumentare.

S-a învederat că după deschiderea procedurii, creditorii chirografari sunt plătiți proporțional cu creanțele lor și ordinea de preferință, și nu în ordinea vechimii lor, astfel încât argumentarea instanței referitoare la vechimea creanțelor nu se susține.

S-a mai susținut că argumentele instanței în sensul că existau creditori care dețineau titluri executorii și care nu au fost achitați nu produc niciun efect asupra plății creanțelor celorlalți creditori nici înainte și nici după data deschiderii procedurii.

S-a indicat că titlul executoriu reprezintă un avantaj pentru creditorii care îl dețin, permițând acestora înainte de deschiderii procedurii să purceadă la executarea creanței pe care o dețin, debitorul nefiind obligat legal de a prioritiza plata anumitor creditori, după data deschiderii procedurii, singurul beneficiu al acestor creditori fiind acela că aceștia nu vor mai avea o creanță verificată de administratorul/lichidatorul judiciar.

S-a învederat că nici existența unei relații a semnatarului biletelor la ordin atât cu debitoarea cât și cu societatea emitentă a biletelor la ordin nu a fost cunoscută de către S. , instanța netrebuind să rețină acesta argumentare în defavoarea S. , ci eventual în defavoarea debitoarei și a emitentului biletelor la ordin.

S-a susținut că operațiunile desfășurate între S. și debitoare s-au încadrat în condițiile unei activități curente, obișnuite a ambelor părți.

S-a indicat că prin art.82 din Legea nr.85/2006 legiuitorul a exceptat de la cererile în anularea transferurilor acele transferuri care se circumscriu activității curente a debitoarei.

S-a învederat că din Raportul Lichidatorului publicat în BPI 15095/25.08.2014 rezultă că activitatea preponderentă a debitoarei constă în lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.

S-a apreciat că, respectând obiectul său de activitate, debitoarea a contract serviciile de specialitate ale S. , constând în P. are, execuție și montare trepte, balustrade, panouri scări în cadrul clădirilor rezidențiale și nerezidențiale în cadrul cărora debitoarea realiza lucrări de construcții. Drept urmare, chiar dacă girarea biletelor la ordin ar putea fi considerată de instanța de judecată un act/transfer/plată realizată de debitoare, trebuie observat faptul că această operațiune s-a realizat de debitoare în cursul desfășurării normale a activității sale curente, ceea ce exclude această operațiune de la posibilitatea anulării ei, în oricare din cazurile invocate de lichidator.

S-a adăugat că nu trebuie ignorat totuși faptul că biletele la ordin au fost girate cu titlu de garanție în favoarea S. , deci nu s-a realizat un transfer, act sau plată către S. , această girare creând un raport juridic independent de raportul inițial S. - debitoare, direct între S. și cel care a emis biletele la ordin, fără nicio repercusiune asupra patrimoniului debitoarei care a beneficiat de lucrările și bunurile transferate și a încasat probabil sumele de bani pentru lucrările realizate și bunurile transferate de S. de la beneficiarul final al lucrărilor. Deci prin lucrările executate, S. a realizat o plus valoare patrimoniului debitoarei.

S-a mai afirmat că au fost aplicate și interpretate greșit condițiile prevăzute la art.79 din Legea nr.85/2006.

S-a menționat că operațiunea de girare a biletelor la ordin în favoarea S. reprezintă pentru debitoare o acțiune realizată în desfășurarea normală a activității curente: garantarea plății unor lucrări de construcții la clădirile rezidențiale, în cadrul cărora și-a adus aportul și S. prin montarea de scări, trepte, balustrade etc. Această operațiune de garantare a plăților prin girarea biletelor la ordin este o uzanță în lumea profesioniștilor, mai ales în activitatea de construcții, beneficiarii finali ai lucrărilor garantând prin gir obligațiile de plată ale antreprenorului către subantreprenorii care realizează lucrările respective.

S-a precizat că această operațiune nu este una suspectă, pe de o parte stingându-se obligațiile debitoarei față de S. , pe de altă parte creându-se un raport total independent între S. și emițătorul biletelor la ordin. Mai mult, debitoarei i s-a creat o plus valoare - lucrările executate și în final un beneficiu rezultat din plata de către beneficiarul lucrărilor către debitoare a contravalorii lucrărilor executate.

S-a învederat că biletele la ordin reprezintă titluri de credit independente de relațiile comerciale care au dus la emiterea și predarea lor, biletul la ordin fiind un act juridic abstract detașat de elementul cauză, care încorporează operațiuni juridice a căror executare nu mai presupune o analiză a cauzei actului juridic. Or, operațiunea de garantare a plăților, fiind realizată anterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu reprezintă un act anulabil în condițiile normale de desfășurare a activității curente a debitoarei și a S. , mai ales în condițiile în care S. și-a realizat integral obligațiile datorate debitoarei.

S-a susținut că art.80 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006 nu este aplicabil în cauză.

S-a apreciat că instanța de judecată nu a argumentat logic că S. și/sau debitoarea au urmărit sustragerea bunurilor debitoarei de la urmărirea celorlalți creditori sau lezarea drepturilor acestora, întrucât prin gir se constituie în favoarea S. o garanție care afectează patrimoniul unei terțe persoane, fără nicio legătură cu patrimoniul debitoarei.

S-a indicat că nici afirmațiile instanței, în sensul că S. împreună cu debitoarea ar fi eludat legea nu se susțin întrucât argumentarea de către instanță că atât deschiderea procedurii debitoarei și nepredarea actelor de către debitoare nu poate constitui un temei al conivenței S. , întrucât faptele reclamate aparțin în integralitate debitoarei, S. nefiind notificată asupra deschiderii procedurii și neavând cunoștință în niciun caz de nedepunerea actelor contabile de către reprezentanții societății.

S-a învederat că nu girul a reprezentat plata către S. și introducerea biletelor la ordin în bancă a stins raportul juridic, ca urmare a neachitării creanței de către debitoare, prin încasarea sumelor cu care s-a garantat plata prin girul biletelor la ordin. In niciun caz nu se poate reține reaua credință a S. în sensul că aceasta a cunoscut efectele girului acordat, în primul rând, deschiderea procedurii a fost ulterioară girului acordat, or, în condițiile în care S. ar fi cunoscut starea de insolvență a debitoarei, ar fi solicitat plata pe loc sau o altă modalitate de efectuare a plății, care să fie lipsită de orice risc.

S-a argumentat că, întrucât cel puțin nu s-a făcut dovada relei - credințe a S. , acest articol de lege este inoperant.

S-a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile art.80 al.1 lit.d și lit.e din Legea nr.85/2006.

S-a afirmat că art.80 lit.d are în vedere acte de transfer de proprietate (înstrăinarea de bunuri mobile sau imobile corporale etc.), or, prin girarea unor bilete la ordin nu s-a transferat în patrimoniul S. un drept de proprietate, ci doar o garanție simplă de achitare a sumelor datorate de debitoare.

S-a mai arătat că un al doilea argument că prin acest gir nu s-a constituit o garanție reală în patrimoniul S. constă în faptul că aceasta din urmă nu a fost garantată cu bunuri compatibile gajării, bilete la ordin fiind simple garanții, fără a conferi drepturi asupra patrimoniului debitoarei sau a emitentului biletelor la ordin.

S-a adăugat că S. nu avea cum să ghicească că în două săptămâni se va deschide procedura împotriva debitoarei, aceasta neavând cunoștință de dosarul de deschidere a insolvenței.

S-a susținut că nu se poate afirma fără vreun dubiu rezonabil că S. nu ar fi încasat aceeași sumă de bani în procedura de faliment a debitoarei întrucât trebuie avut în vedere că, în conformitate chiar cu cele declarate de lichidator prin precizările la cererea de chemare în judecată, creanțele deținute de debitoare împotriva propriilor debitori se ridică la suma de 3.376.766,41 lei. Prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, publicat în BPI nr.15095/25.08.2014, debitoarea înregistra creanțe în cuantum de 5.932.993 lei, iar conform ultimelor tabele ale creditorilor, sumele cu care aceștia s-au înscris la masa credală sunt de cca. 1.134.000 lei, din această sumă creanța ANAF (cca. 484.000 lei), parte a masei credale, fiind înscrisă sub rezerva dovedirii creanței.

S-a arătat că la un simplu calcul aritmetic, debitoarea are de încasat sume de cel puțin 5 ori mai mari decât masa credală a acesteia, ceea ce se circumscrie unui dubiu rezonabil că S. ar fi încasat sume mai mici în procedura de faliment a debitoarei. Mai mult decât atât, debitoarea deține și bunuri în patrimoniu, care se pot valorifica și pot stinge datoriile înregistrate.

S-a susținut că debitoarea nu a realizat plăți anticipate pentru a fi incidente dispozițiile art.80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006.

S-a învederat că operațiunea de girare a biletelor la ordin către S. nu reprezintă o plată anticipată a datoriilor către aceasta, ci doar o simplă operațiune de garantare a plății, neinterzisă de lege.

S-a indicat că nici afirmația instanței de fond, în sensul că girarea s-a realizat cu acordul S. în scopul încasării anticipate a sumelor în detrimentul altor creditori, care aveau dosare pe portalul instanțelor, deci cunoscute public, nu se susține. Pe de o parte, S. neavând nicio obligație legală de a verifica portalul, privind alți creditori ai debitoarei, pe de altă parte girarea unor bilete la ordin este un act unilateral al debitoarei, neimplicând în niciun caz acordul S. , care bineînțeles ca oricare alt creditor diligent ar fi acceptat orice garanție suplimentară pentru achitarea sumelor datorate de debitoare, în niciun caz acceptarea girului neputând fi calificat ca o înțelegere în dauna celorlalți creditori.

S-a adăugat că factura fiscală 7082/06.09.2013 este scadentă anterior datei deschiderii procedurii, în data de 21.10.2013, deci cu mult înainte de deschiderea procedurii (15.11.2013), ceea ce atrage valabilitatea perfectă a girurilor realizate, această factură nefiind plătită anticipat în oricare interpretare a legii. Chiar dacă s-ar interpreta că girul realizat asupra BO UGBI3BB 0436641 emis la data de 21.10.2013 de F. P. C. SRL reprezintă o plată, trebuie observat faptul că aceasta este o plată valabilă, pentru o factură scadentă anterior deschiderii procedurii, ceea ce atrage valabilitatea operațiunii realizate, conform argumentelor instanței de fond care reține că girul efectuat reprezintă în fapt o plată, cu ignorarea faptului că girul este diferit de plata ca reglementare juridică.

S-a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.46 din Legea nr.85/2006 întrucât, indiferent de operațiunile contabile realizate de către debitoare, ulterior datei deschiderii procedurii nu s-a realizat nicio plată de către debitoare în contul S. , plățile fiind realizate de către terțe persoane, emițătoare a biletelor la ordin, deci nu există plăți ale debitoarei care să fie supuse anulării.

S-a mai afirmat că, în dovedirea plăților realizate de debitoare, s-au depus de lichidator o serie de listări din conturile contabile ale debitoarei, fără a putea verifica dacă acestea reprezintă realitatea din contabilitatea debitoarei, acestea nefiind însușite de nimeni prin semnătură și ștampilă. Mai mult, nu a existat nicio plată de către debitoarea, înregistrarea contabilă nu putea să prevadă decât stingerea în contabilitate a unei obligații față de S. , ceea ce coroborat cu realizarea lucrărilor de către S. reflectă lipsa oricărui prejudiciu a debitoarei și implicit a creditorilor.

Referitor la dobânzile penalizatoare, s-a apreciat că acestea nu sunt datorate de S. .

S-a arătat că instanța de fond își argumentează obligarea S. la plata dobânzilor penalizatoare pe faptul că S. a fost notificată atât cu privire la data deschiderii procedurii, cât și cu privire la obligația de a restitui sumele de bani în patrimoniul debitoarei. Or, S. nu a fost înștiințată nici asupra datei deschiderii proceduri și nici asupra obligației de a restitui sumele în patrimoniul debitoarei, neexistând nicio dovadă în acest sens.

S-a învederat că orice act de procedură se comunică conform Codului de procedură civilă, S. neprimind nicio înștiințare în acest sens.

S-a menționat că S. nu a știut nici de dosarul de insolvență, din punctul acesteia de vedere prin girarea unor bilete la ordin, având garanția achitării sumelor datorate, nu a mai urmărit starea debitoarei. Dacă nu ar fi putut executa biletele la ordin, probabil că ar fi solicitat banii de la debitoare prin înscrierea la masa credală.

S-a concluzionat că, chiar dacă operațiunile invocate de instanță s-ar anula irevocabil, S. nu poate fi obligată la plata unor dobânzi pentru sume încasate cu bună credință în exercitarea normală a activității curente a debitoarei și a sa. Dobânzile de întârziere reprezintă o sancțiune pentru îndeplinirea obligației cu întârziere, or, S. abia la data comunicării precizărilor la cererea de chemare în judecată a fost înștiințată de pretinsa obligație de restituire a unor sume de bani, motiv pentru care nu poate fi obligat pentru trecut la plata dobânzilor de întârziere.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.299 și urm. Cpc de la 1865, art.46, art.79 din Legea nr.85/2006.

III. La data de 17.06.2015, prin Serviciul Registratură, intimatul - reclamant CII B - I R R lichidator judiciar al debitoarei E. B & D SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că prin Sentinta civila nr.3403/15.11.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov - Secția Civila in dosarul nr.2125/93/2012 a fost deschisa procedura generala a insolventei a debitoarei E. B & D SRL.

S-a învederat că procedura generala a insolventei a debitoarei E. B & D SRL a fost deschisa la cererea L. SRL, cerere formulata la data de 20.09.2012.

S-a susținut că prin demersurile efectuate anterior datei de 20.09.2012 si in cadrul litigiului, debitoarea a intarziat momentul deschiderii procedurii insolventei, astfel ca aceasta a fost deschisa abia la data de 15.11.2013.

S-a indicat că la data de de 18.11.2013, debitoarei i-au fost aduse la cunostinta in mod expres dispozițiile art.46 și urm. din Legea nr.85/2006 și i-au fost solicitate documentele si informațiile necesare pana la data de 25.11.2013.

S-a arătat că notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in BPI nr.20/02.12.2013.

S-a menționat că dupa deschiderea procedurii de insolventa, debitoarea a refuzat sa puna la dispoziția administratorului judiciar documentele societății, remiterea parțiala a acestora fiind efectuata incepand cu luna iunie 2014, dupa deschiderea procedurii de faliment si in contextul în care societatea era supusa unui control de la ANAF.

S-a învederat că de la deschiderea procedurii pana in prezent, debitoarea nu a solicitat si nu a obtinut din partea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar avizarea sau acordul cu privire la operațiunile efectuate.

S-a indicat că, potrivit art.79 si art.80 al.1 lit.c si f din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar poate introduce la judecătorul - sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de către creditori sau de a leza in orice fel drepturile, precum si a plaților anticipate a datoriilor efectuate in cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.

S-a susținut că în categoria textelor mentionate mai sus se incadreaza si actele a căror anulare s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, cum în mod corect a retinut si instanta de fond.

S-a arătat că din verificarea documentelor depuse de societate s-a constatat ca debitoarea a beneficiat, incepand cu data de 21.10.2013, de mai multe bilete la ordin in baza carora era indreptatita sa primeasca diverse sume de bani. Aceste bilete la ordin deveneau scadente dupa data de 15.11.2013, data deschiderii procedurii de insolventa.

S-a menționat că în balanța intocmita de societate la data de 15.11.2013 societatea inregistra in contul 413 - "efecte de primit" un sold de 3.376.766,41 lei. Astfel, la data deschiderii procedurii, debitoarea avea de incasat de la debitorii sai suma de 3.376.766,41 lei, pentru care debitorii emisesera instrumente de garantare a plații (bilete la ordin) pe care E. B & D SRL trebuia sa le incaseze, iar din sumele incasate sa isi achite datoriile, in ordinea vechimii lor.

S-a învederat că, deși din anul 2012 debitoarea inregistra debite neachitate către creditorii ale căror creanțe sunt inscrise in tabelul de creanțe, aceasta a ignorat existenta acestor creanțe anterioare si a girat biletele la ordin către alti credtori noi, cum este si cazul recurentei - parate. Niciuna dintre sumele care fac obiectul biletelor la ordin nu a fost afectata achitarii creanțelor inscrise la masa credala.

S-a susținut că debitoarea avea obligația de a achita datoriile in ordinea vechimii lor, insa, desi cererea de deschidere a procedurii era introdusa cu mai mult de un an inainte, debitoarea nu a efectuat plata sumelor datorate către creditorii ale căror creanțe aveau prioritate si a căror neacoperire a dus la deschiderea procedurii de faliment.

S-a mai precizat că, desi existau creanțe constatate prin hotarari executorii, hotarari prin care debitoarea era obligata la plata datoriilor către creditori, publicate pe portalul instantelor de judecata, deci cunoscute public, debitoarea de comun acord cu recurenta- parata a efectuat plați anticipate către alt creditor decât cei care aveau drepturile conferite de un titlu executoriu.

S-a indicat că scopul acestei operațiuni frauduloase a fost acela de a favoriza noii creditori si de a pune creditorii ale căror creanțe erau anterioare in imposibilitatea de a-si recupera creanțele in procedura concursuala prin ocolirea procedurii legale de incasare a sumelor de bani in contul de lichidare si de distribuire a sumelor in cadrul procedurii colective.

S-a învederat că prin metoda aplicata de recurenta - parata si parata - debitor au fost sustrase sume de bani de la urmarirea creditorilor indreptatiti, deoarece nicio suma din cele ce faceau obiectul biletelor la ordin nu a fost incasata in contul de lichidare.

S-a menționat că din situatia de fapt si argumentele prezentate de recurenta - parata reiese ca anterior deschiderii procedurii au fost girate in favoarea sa bilete la ordin pentru garantarea plații unor facturi, dintre care una avea scadenta anterior deschiderii procedurii (factura 7082/06.09.2013 pentru suma de 25.274,15 lei) si trei aveau scadente dupa aceasta data (facturile 7153/17.10.2013 pentru suma de 42.421,8 lei, factura 7145/17.10.2013 in valoare de 889,41 lei si factura 7188/04.11.2013 pentru suma de 18.356,57 lei), facturi pentru care plata s-a convenit a fi facuta cu bilete la ordin in termen de 45 zile de la emitere. Ultimele trei facturi deveneau scadente la 02.12.2014 respectiv la 19.12.2013.

S-a arătat că în vederea efectuării plații au fost girate de parata - debitoare in favoarea recurentei - parate bilete la ordin emise de F. P. C. SRL, reprezentata legal la incheierea contractului cu E. B&D. SRL prin K.F., care era si angajat al aceleiași E. B&D. SRL.

S-a indicat că biletele la ordin aveau scadente la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 21.05.2014, date la care au fost efectuate plățile (cu excepția ultimului, pentru care a fost efectuata plata in data de 09.05.2014).

S-a precizat că anexat intampinarii depuse in fata instantei de fond recurenta - parata a comunicat si o copie simpla a unui contract numerotat 58/10.07.2013, contract care nu se regaseste in documentele predate de debitoare.

S-a învederat că recurenta - parata susține, pe de o parte, ca biletele au fost girate cu titlu de garanție aceasta neafectand patrimoniul falitei, dar, totodata, la data girului s-ar fi născut o relație directa intre aceasta si emitent prin care i-ar fi fost transmise toate drepturile asupra emitentului si au fost stinse obligațiile debitoarei fata de S. .

S-a susținut că recurenta - parata a incasat (la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 09.05.2014) ulterior deschiderii procedurii (15.11.2013), ulterior primirii de către parata - debitor a notificării privind deschiderea procedurii (18.11.2013) si ulterior publicării notificării privind deschiderea procedurii in BPI (02.12.2013) sumele prevăzute in biletele la ordin, pentru care nu a depus cerere de admitere a creanței si a fost decăzută din orice drept asupra debitoarei.

S-a indicat că plățile dispuse prin biletele la ordin au fost operate contabil la datele de 20.12.2013, 17.01.2014, 12.02.2014 si 09.05.2014, ulterior deschiderii procedurii (15.11.2013), ceea ce incadreaza operațiunile in categoria actelor pentru care era necesar acordul administratorului judiciar sau autorizarea îudecatorului sindic, acord care nu a fost niciodata solicitat si in consecința niciodata acordat.

S-a arătat că, așa cum a retinut si instanta de fond, prin operațiunile a căror anulare s-a solicitat, debitoarea a plătit anticipat datorii a căror scadenta a fost stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.

S-a reiterat că, potrivit art.46 din Legea nr.85/2006, sunt nule toate actele, operațiunile si plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii fara acordul administratorului judiciar sau fara autorizarea judecătorului sindic. In consecința, plățile operate si operarea acestora in contabilitate sunt nule.

S-a arătat că emitentul biletelor la ordin a fost F. P. C. SRL, reprezentata legal la încheierea contractului prin K.F., care era si angajat al E. B&D. SRL, astfel că nu se poate susține ca emitentul biletului nu avea cunostinta despre nelegalitatea plații.

S-a apreciat că debitorul si emitentul biletului la ordin aveau cunostinta despre deschiderea procedurii si despre condițiile in care se putea efectua o plata valabilă, mai precis cu respectarea dispozițiilor art.46 din Legea nr.85/2006, insa cu toate acestea au preferat sa faca abstractie de prevederile actului normativ si sa eludeze legea.

S-a afirmat că, în situația în care debitoarea nu ar fi girat biletele la ordin, ea ar fi incasat, nu mai devreme de scadenta biletelor la ordin, suma ce facea obiectul acestora, care ar fi fost distribuită conform Legii nr.85/2006.

S-a mai adăugat că operațiunea se incadreaza in prevederile art.80 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006, suma pe care recurenta-parata ar fi putut sa o obtina in faliment, prin raportare la patrimoniul declarat de către debitoare si calitatea de creditor chirografar care intra in concurs cu ceilalți creditori chirografari (compus din cantar marca OSC 5T, nivela optica Sokkia, centrala electrica 28 KW, pickamer GBH 11 DE, ciocan rotopercutor, laptop Dell N7110 i5 2430M, laptop Dell XPS17, laptop Dell N5119, laptop Toshiba portege, elemente care nu se ridica la valoarea totala a creanțelor inscrise in tabelul de creanțe), fiind in mod evident mai mica decât valoarea transferului efectuat.

S-a susținut că în mod corect instanta de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.

S-a apreciat că instanta de fond in mod corect a considerat că fiind admisibila cererea de chemare in judecata motivat de faptul ca Legea nr.58/1934 stipuleaza o cale de atac specifica deschisa doar debitorului cambial, insa, aceasta nu inseamna că, celor interesati sau vatamati, le este interzisa orice posibilitate de aparare a intereselor lor, ci urmeaza a se aplica atat dispozițiile Legii speciale nr.85/2006, cât si norma generala, respectiv Codul de procedura civila.

S-a arătat că, potrivit art.16 din Legea nr.58/1934, prin gir s-au trasmis drepturile izvorand din titlu - bilet la ordin, insa, in cazul debitoarei, girul constituie plata anticipata si discriminatorie in raport cu ceilalți creditori, către giratar (recurenta-parata), iar, cu atat mai mult, daca plata era scadenta dupa data deschiderii procedurii, este sanctionata in mod expres de dispozitiiile art.80 al.1 lit f din Legea nr.85/2006, cu nulitatea.

S-a precizat că in mod corect retine instanta de fond ca existenta instrumentului de garantare/plata este reglementata de prevederile privind cambia si biletul la ordin, insa acțiunea intemeiata pe dispozițiile Legii nr.85/2006 este reglemenatat de o lege speciala, chiar legea privind procedura insolventei. Imposibilitatea anularii girului prevăzută de Legea nr.58/1934 privește girul care nu a fost dat pentru fraudarea creditorilor.

S-a învederat că jurisprudenta recenta a retinut ca : "Este adevarat ca potrivit dispozițiilor art.16 din Legea nr.58/1934 prin gir s-au transmis drepturile izvorand din titlu - bilet la ordin, insa in cazul debitoarei girul constituie plata anticipata către giratar, iar imprejurarea ca plata era scadenta dupa data deschiderii procedurii, este sanctionata in mod expres de dispozițiile art. 80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006, cu nulitatea" (Sentinta civila din 10.08.2010 pronuntata de Tribunalul Buzău, publicata pe site-ul portal.just.ro).

S-a menționat că existenta instrumentului de garantare/plata este reglementata de prevederile legii privind cambia si biletul la ordin, insa acțiunea întemeiata pe dispozițiile Legii nr.85/2006 este reglementata de o lege speciala, care de data aceasta este chiar legea privind procedura insolventei.

S-a indicat că instanța de fond a retinut in mod corect faptul ca in cauza supusa judecații girul a fost fondat pe o cauza ilicita, dat pentru fraudarea creditorilor, fapt ce reiese din operațiunile desfasurate de debitoare in perioada premergătoare si ulterioara deschiderii procedurii, operațiuni constând in stornarea facturilor primite si restituirea de bunuri către creditorii care ar fi trebuit sa-si valorifice drepturile in cadrul procedurii de insolventa si girarea preferențiala către unii creditori a biletelor la ordin primite de la societatile controlate sau in care acționau aceleași persoane care au desfasurat activitatea si in cadrul debitoarei.

S-a arătat că, prin incasarea biletelor la ordin de către recurenta - parata dupa deschiderea procedurii debitoarei, coroborata cu depunerea documentelor contabile de către debitoare doar dupa operarea tuturor biletelor la ordin, se probeaza chiar manifestarea deciziei comune de eludare initata anterior datei de 15.11.2013. Frauda creditorilor devine cu atat mai evidenta cu cat recurenta - parata recunoaște ca anterior cu numai doua saptamani deschiderii procedurii creanța sa a devenit dintr-o creanța chirografara, o creanța garantata. Or, dupa cum in mod corect retine si instanta de fond, conform dispozițiilor art.80 din Legea nr.85/2006 sunt anulabile chiar acele operațiuni prin care au fost constituite ori perfectate garanții reale pentru o creanța care era chirografara, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

In ce privește modalitatea prin care sumele de bani au fost virate direct in contul recurentei - parate din contul emitentului biletului la ordin, s-a învederat că instanta de fond a constatat in mod corect ca tocmai aceasta a fost modalitatea prin care recurenta - parata si parata-debitoare au prejudiciat creditorii. Astfel, instanta de fond in mod corect a retinut ca plata directa a sumelor de la tertii emitenti a biletelor la ordin către beneficiarul girului, efectuata dupa data deschiderii procedurii, constituie o plata si operațiune care intra sub incidența art.46 din Legea nr.85/2006, pentru care este incidența nulitatea.

S-a menționat că prin Decizia Curții de Apel Ploiești nr.1335/15.09.2010 intr-o speța similara s-a decis ca plata directa a sumelor de la tertii emitenti a biletelor la ordin către beneficiarul girului, efectuata dupa data deschiderii procedurii, constituie o plata si operațiune care intra sub incidența art.46 din Legea nr.85/2006, pentru care este incidența nulitatea (publicata pe site-ul portal.just.ro). Intrând sub incidența dispozitilor art.46 si urm. din Legea nr.85/2006, buna sau reaua credința a participanților la operațiune este irelevanta, nulitatea absoluta a actului neputand fi acoperita.

S-a precizat că, potrivit art.46 din Legea nr.85/2006 :

- al.1 - In afara de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operațiunile si plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

- al.2 - Debitorul si/ sau, dupa caz, adminsitratorul judiciar sunt obligați sa intocmeasca si sa păstreze o lista cuprinzând toate incasarile, plățile si compensările efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractanilor.

S-a indicat că, potrivit dipsozitiilor art.49 din Legea nr.85/2006 :

- al.1 - Pe perioada de observație, debtitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plați către creditorii cunoscuți, care se incadreaza in condițiile obișnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza :

 sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a făcut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. 1 Ut. h, si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare

 sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

- al.2 - Actele, operațiunile si plățile care depasesc condițiile menționate la alin.(1) vor putea fi autorizate in exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședința a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

- al.3 - In cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va tine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protectii corespunzătoare creanței garantate.

S-a apreciat că din prevederile legale mentioante mai sus reiese faptul ca plățile se fac sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a făcut o cerere de reorganizare, in sensul art.28 al.1 lit.h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare sau sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Având in vedere faptul ca debitoarea din prezenta cauza nu a făcut o cerere de reorganizare plățile efectuate de către aceasta trebuiau făcute sub supravegherea adminsitarorului judiciar.

S-a învederat că debitoarea nu i-a adus la cunostinta administratorului judiciar plățile efectuate pentru ca acesta sa-si poata exercita obligația de supraveghere in mod efectiv.

S-a apreciat că în mod corect a retinut instanța de fond că nu se impune o coniventa intre creditorul beneficiar si reprezentanții debitoarei, ci pur si simplu, atata timp cat din culpa doar a debitoarei platitoare (prin reprezentanții statutari) nu s-a asigurat dreptul si obligația de supraveghere a administartorului judiciar, nu s-a întocmit o lista cu aceste plați si nu a fost pusa la dispoziția administratorului judiciar, rezultă că plata nu se incadreaza in condițiile dispozițiilor art.49, fiind efectuata fara supravegherea administatorului judiciar si pe cale de consecința este afectata de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.85/2006.

S-a mai adăugat că sentința recurata este temeinica si legala si in ceea ce privește capatul de cerere privind obligarea recurentei-parate la plata dobânzilor le aferente debitului principal. Astfel, instanta de fond a retinut in mod corect ca in cazul executării cu intarziere a obligației de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele - interese sub forma dobânzii legale se datoreaza, fara a se face dovada unui prejudiciu si fara ca principiul repararii integrale a prejudiciului sa poata fi nesocotit.

S-a susținut că, având in vedere dispozițiile art.1531 al.1, al.2 teza intai si art.1.535 al.1 din Codul Civil, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de către debitor a obligației, conform caruia prejudiciul cuprinde atat derea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), instanta de fond in mod corect a dispus obligarea recurentei - pârâte la plata dobânzilor legale aferente debitului principal.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 și urm. NCPC.

IV. În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

V. Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă de la 1865, Curtea reține următoarele:

1). Trebuie observat că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 și ale Legii nr.85/2006 în forma anterioară modificării prin Legea nr.76/2012.

Astfel, potrivit art.3 al.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Totodată, art.3 al.2 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, prevede că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, (.....) înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.

Din interpretarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 rezultă că orice cerere de anulare a transferurilor de drepturi patrimoniale / constatare a nulității plăților reprezintă o cerere aferentă procedurii insolvenței și are natura juridică a unei cereri incidentale.

În aceste condiții, cererea de anulare a transferurilor de drepturi patrimoniale / constatare a nulității plăților urmează același regim juridic ca și cererea de deschidere a procedurii insolvenței.

În cauză, cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la data de 20.09.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și a Legii nr.76/2012 (15.02.2013).

Prin urmare, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 și ale Legii nr.85/2006 în forma anterioară modificării prin Legea nr.76/2012, conform art.3 al.2 din Legea nr.72/2012.

2). Nu este întemeiat motivul de recurs referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art.62 - 63 din Legea nr.58/1934 raportat la Legea nr.85/2006.

În primul rând, contrar opiniei recurentei - pârâte, Curtea apreciază că în prezenta cauză legea specială nu este Legea nr.58/1934, ci Legea nr.85/2006.

Trebuie observat că toate aspectele legate de procedura insolvenței unui debitor sunt reglementate de Legea nr.85/2006 și nu de Legea nr.58/1934.

Prin urmare, atunci când se pune problema verificării / analizei unor operațiuni / acte / plăți efectuate de un debitor aflat în insolvență se aplică cu prioritate Legea nr.85/2006.

În al doilea rând, dispozițiile art.62 - 63 din Legea nr.58/1934 reglementează doar procesele cambiale pornite, fie cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația la executare.

Doar în cadrul acestui tip de litigii debitorul nu poate opune posesorului biletului la ordin decât excepțiile referitoare la nulitatea titlului, potrivit dispozițiilor art.2, precum și cele care nu sunt oprite de art.19, așa cum prevede art.63 din Legea nr.58/1934.

Însă, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.62 - 63 din Legea nr.58/1934 întrucât nu avem de a face cu un proces cambial (acțiune cambială sau opoziție la executare), ci este vorba de o acțiune specifică procedurii insolvenței, întemeiată pe art.46 și art.79 - 80 din Legea nr.85/2006.

Legiuitorul a reglementat anumite acțiuni în anularea unor acte / transferuri de drepturi patrimoniale / în constatarea nulității unor plăți, care pot fi exercitate în cazul în care debitorul care a efectuat aceste operațiuni se află în procedura de insolvență.

Nu există nicio prevedere în Legea nr.85/2006 din care să rezulte că legiuitorul ar fi dorit ca anumitor operațiuni / acte (girul unor bilete la ordin) / plăți efectuate de un debitor în insolvență să nu li se aplice dispozițiile art.46 și art.79 - 80 din Legea nr.85/2006.

Mai mult, nici în Legea nr.58/1934 nu există vreo prevede care să stabilească că nu pot fi reglementate și exercitate alte tipuri de acțiuni cu privire la biletele la ordin decât cele stipulate în art.62 - 63 din Legea nr.58/1934.

Prin urmare, pe lângă procesele cambiale reglementate de Legea nr.58/1934, în cazul unui debitor aflat în procedura de insolvența, legiuitorul a reglementat prin art.46 și art.79 - 80 din Legea nr.85/2006 și alte acțiuni prin care se poate solicita anularea / nulitatea unor operațiuni / acte / plăți efectuate de debitorul aflat în insolvență.

În al treilea rând, acțiunea care formează obiectul prezentei cauze nu vizează relația dintre emitentul biletelor la ordin și giratar (recurenta - pârâtă), ci girul dat de debitoarea E. B & D SRL (girant) în favoarea recurentei - pârâte S. SRL (giratar) și operarea contabilă a unor plăți de către debitoare.

Girul este o operațiune juridică distinctă de raportul juridic autonom care se naște între emitentul biletului la ordin și posesorul acestuia ca urmare a girului (giratar).

În al patrulea rând, este corectă susținerea recurentei - pârâte potrivit căreia nu există nicio probă din care să reiasă, așa cum a reținut prima instanță, că girarea biletelor la ordin este o operațiune subsumată scopului mediat de preluare a activelor și acțiunilor debitoarei, potrivit unei strategii care a vizat limitarea intervenției organelor de cenzură prin deturnarea legii într-un scop nelegal.

În consecință, nu este întemeiat motivul de apel referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art.62 - 63 din Legea nr.58/1934 raportat la Legea nr.85/2006.

3). Este întemeiat motivul de recurs referitor la inaplicabilitatea dispozițiilor art.46 din Legea nr.85/2006.

Trebuie observat că art.46 al.1 din Legea nr.85/2006 prevede că, în afară de cazurile de la art.49 din lege și cele autorizate de judecătorul - sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Prin urmare, pentru a fi incinte dispozițiile art.49 al.1 din Legea nr.85/2006 ar trebui să existe acte / operațiuni / plăți efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii insolvenței.

Curtea constată că nu există acte / operațiuni / plăți care să fi fost efectuate de debitoarea E. B & D SRL după data deschiderii procedurii insolvenței.

În acest sens, trebuie observat că procedura insolvenței împotriva debitoarei E. B & D SRL s-a deschis la data de 15.11.2013 prin Sentința civilă nr.3403/15.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr.2125/93/2012.

Anterior datei de 15.11.2013, debitoarea E. B & D SRL a girat patru bilete la ordin în favoarea recurentei - pârâte S. SRL, respectiv (f.8 - 11 dosar fond) :

- la data de 21.10.2013 a girat biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436641 emis de F. P. C. SRL la 21.10.2013, cu scadenta la 21.05.2014, pentru suma de 25.747,09 lei

- la data de 01.11.2013 a girat biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436640 emis de F. P. C. SRL la 01.11.2013, cu scadenta la 12.02.2014, pentru suma de 889,41 lei

- la data de 08.11.2013 a girat biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436637 emis de F. P. C. SRL la 08.11.2013, cu scadenta la 17.01.2014, pentru suma de 18.356,57 lei

- la data de 11.11.2013 a girat biletul la ordin seria UGBI3BB nr.0436642 emis de F. P. C. SRL la 11.11.2013, pentru suma de 42.421,80 lei.

Prin urmare, toate girurile au fost efectuate de debitoarea E. B & D SRL anterior deschiderii procedurii insolvenței, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.46 al.1 din Legea nr.85/2006 pentru a se putea dispune în baza acestui text de lege nulitatea girurilor.

Referitor la plățile efectuate în baza biletelor la ordin, Curtea constată că acestea nu au fost efectuate de către debitoarea E. B & D SRL, ci de către emitentul biletelor la ordin, respectiv F. P. C. SRL.

La dosar nu a fost depusă nicio dovadă din care rezulte că debitoarea ar fi efectuat vreo plată după data deschiderii procedurii insolvenței.

De altfel, chiar judecătorul - sindic a indicat în considerentele sentinței recurate că plata a fost efectuată de către terții emitenți ai biletelor la ordin.

Cu toate acestea, fără nicio acoperire legală, judecătorul - sindic consideră că aceste plăți intră sub incidența art.46 din Legea nr.85/2006, în condițiile în care reținuse că nu au fost efectuate de către debitoarea E. B & D SRL.

Mai mult, pentru emitentul biletelor la ordin (F. P. C. SRL) nu exista nicio o obligație legală de a solicita acordul intimatului - reclamant (lichidatorul judiciar) / judecătorului - sindic pentru plata biletelor la ordin întrucât nu împotriva sa este deschisă procedura insolvenței în dosarul nr.2125/93/2012 al Tribunalului Ilfov.

Împrejurarea că, după deschiderea procedurii insolvenței, plățile efectuate de emitentul biletelor la ordin au fost înregistrate (operate) în contabilitate de către debitoarea E. B & D SRL nu poate conduce la concluzia că aceasta din urmă a dispus efectiv plățile.

Când a existat confirmarea plăților efectuate de către emitentul biletelor la ordin, era firesc ca debitoarea E. B & D SRL să procedeze la înregistrarea (operarea) contabilă a plăților pe care le-a efectuat emitentul titlurilor de valoare (biletelor la ordin) pentru a șterge din contabilitate datoriile pe care le avea către recurenta - pârâtă S. SRL.

Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art.46 al.1 din Legea nr.85/2006 cu privire la plățile efectuate în baza biletelor la ordin întrucât acestea nu au fost efectuate de către debitoarea E. B & D SRL, ci de către emitentul biletelor la ordin, respectiv F. P. C. SRL.

Înregistrarea (operarea) contabilă a unor plăți efectuate de un terț nu este un act / operațiune / plată în sensul art.46 din Legea nr.85/2006, ci reprezintă evidențierea în documentele contabile a unei operațiuni economico - financiare (a unei plați).

Prin urmare, operațiunea economico - financiară, în sensul art.46 din Legea nr.85/2006, a reprezentat-o plata efectuată de emitentul biletelor la ordin și nicidecum înregistrarea în contabilitate de către debitoarea E. B & D SRL a acestei plăți.

Obligația de înregistrare în contabilitate a tuturor operațiunilor economico - financiare este o obligație legală, stabilită prin art.1, art.5 și art.6 din Legea nr.82/1991 în sarcina oricărei societăți, inclusiv a debitoarei E. B & D SRL.

Nu poate fi reținută susținerea primei instanțe potrivit căreia prin gir s-ar fi realizat o plată.

Curtea remarcă că, fără niciun argument legal, judecătorul - sindic nu a luat în considerare efectele translativ și de garanție al girului.

Astfel, potrivit art.16 din Legea nr.58/1934, prin gir se transmit toate drepturile izvorâte din biletul la ordin, iar, conform art.17 din același act normativ, girantul, dacă nu s-a stipulat altfel, răspunde de acceptare și de plată.

Aceasta înseamnă că, în baza girului, recurenta - pârâtă S. SRL a fost îndreptățită să solicite suma indicată în biletele la ordin de la emitentul acestora, iar în cazul în care acesta nu plătea, debitoarea era ținută să achite sumele de bani menționate în titlurile de valoare.

Or, în speță, plata a fost efectuată de către emitentul biletelor la ordin, astfel că debitoarea E. B & D SRL nu a mai fost ținută să achite sumele de bani indicate în titlurile de valoare, ci doar a înregistrat în contabilitate plata efectuată de emitentul biletelor la ordin pentru ștergerea contabilă a datoriilor pe care le avea către recurenta - pârâtă S. SRL.

Prin urmare, prin gir nu se realizează o plată, legiuitorul neprevăzând un asemenea efect pentru aceste acte juridice.

Este corectă susținerea recurentei - pârâte potrivit căreia prima instanță s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut atunci când a reținut că a fost decăzută din orice drept asupra debitoarei.

În consecință, Curtea apreciază că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.46 din Legea nr.85/2006.

4). Este întemeiat motivul de recurs referitor la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.79 și art.80 al.1 lit.c, d, e și f din Legea nr.85/2006.

A. Este corectă susținerea recurentei - pârâte potrivit căreia transferurile patrimoniale care fac obiectul prezentei cauze se încadrează în sfera noțiunii de ";activitate curentă";, fiind exceptate de la anulare conform art.82 din Legea nr.85/2006.

Trebuie observat că, potrivit art.82 din Legea nr.85/2006, nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.

Așa cum s-a menționat în doctrină, dispozițiile art.82 din Legea nr.85/2006 se referă la transferurile cu caracter patrimonial efectuate de debitor în cursul normal al activității curente anterior deschiderii procedurii insolvenței, fiind aplicabile atât acțiunilor prevăzute de art.79 din Legea nr.85/2006, cât și celor reglementate de art.80 din lege.

Deși în mod normal sfera activităților curente pe care le poate desfășura un debitor care nu este în insolvență este mai largă decât cea reglementată de legiuitor pentru debitorul aflat în insolvență prin art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006, Curtea remarcă că transferurile patrimoniale efectuate de debitoarea E. B & D SRL, care fac obiectul prezentei cauze, pot fi încadrate chiar și în noțiunea de ";activitate curentă"; reglementată de art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006.

Prin art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006 s-a stabilit că activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi:

a) continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora;

c) asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.

Trebuie observat că din relațiile de la ORC rezultă că activitatea principală a debitoarei E. B & D SRL este reprezentată de lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale (f.6 dosar fond).

Recurenta - pârâtă S. SRL și debitoarea E. B & D SRL au încheiat contractul nr.58/10.07.2013 având ca obiect executarea de către recurenta - pârâtă a unor lucrări de P. are, execuție și montare trepte, balustrade, panouri scări la obiectivul din str.Iancu Nicolae, București (f.33 - 37 dosar fond).

Obligația contractuală asumată de către debitoarea E. B & D SRL a fost de a plăti lucrările executate de recurenta - pârâtă.

În vederea executării acestei obligații contractuale, debitoarea E. B & D SRL a girat patru bilete la ordin în favoarea recurentei - pârâte S. SRL (f.8 - 11 dosar fond).

Prin urmare, operațiunea de girarea a biletelor la ordin în favoarea recurentei - pârâte S. SRL se încadrează în noțiunea de ";activitate curentă"; reglementată de art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006 întrucât reprezintă o continuare a activităților contractate de debitoare prin executarea obligațiilor asumate contractual, cu respectarea obiectului său de activitate.

În ceea ce privește plata sumelor menționate în biletele la ordin, aceasta nu a fost făcută de către debitoarea E. B & D SRL, ci de către emitentul titlurilor de valoare.

Conform art.16 și art.17 din Legea nr.58/1934, prin girarea biletelor la ordin, debitoarea E. B & D SRL a transmis drepturile izvorâte din acestea și a garantat plata de către emitentul titlurilor de valoare.

Împrejurarea că, după deschiderea procedurii insolvenței, plățile efectuate de emitentul biletelor la ordin au fost înregistrate în contabilitate de către debitoarea E. B & D SRL nu poate conduce la concluzia că aceasta din urmă a dispus efectiv plățile.

Când a existat confirmarea plăților efectuate de către emitentul biletelor la ordin, era firesc ca debitoarea E. B & D SRL să procedeze la înregistrarea contabilă a plăților pe care le-a efectuat emitentul titlurilor de valoare (biletelor la ordin) pentru a șterge din contabilitate datoriile pe care le avea către recurenta - pârâtă S. SRL.

Nu poate fi reținută susținerea primei instanțe potrivit căreia nu ar fi aplicabile în speță dispozițiile art.82 din Legea nr.85/2006.

În primul rând, Curtea remarcă că prin transferurile patrimoniale care fac obiectul prezentei cauze nu s-a realizat vreo stornare a unor facturi și restituiri de mărfuri de către debitoare.

Astfel de operațiuni, dacă au fost realizate de debitoare, nu pot fi aduse ca argument pentru anularea altor acte juridice (girarea unor bilete la ordin) cu care nu au nicio legătură.

În al doilea rând, nu există vreo probă la dosar din care să reiasă că a existat vreo intenție de fraudare atunci când debitoarea E. B & D SRL a girat biletele la ordin în favoarea recurentei - pârâte S. SRL.

În acest sens, Curtea apreciază că este corectă susținerea recurentei - pârâte potrivit căreia nu a fost răsturnată prezumția de bună - credință prevăzută de art.14 cod civil și nu este aplicabilă prezumția de fraudare a creditorilor stipulată de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006.

Trebuie observat că biletele la ordin au fost girate anterior deschiderii procedurii insolvenței, neputându-se susține în mod rațional că pot fi cunoscute dinainte soluțiile pe care le va pronunța un judecător.

În aceste condiții, nu se poate reține că recurenta - pârâtă S. SRL și debitoarea E. B & D SRL ar fi avut cunoștință de la momentul girării biletelor la ordin că se va deschide procedura insolvenței împotriva debitoarei.

Mai mult, la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că recurenta - pârâtă ar fi avut cunoștință că împotriva debitoarei s-au formulat cereri de deschidere a procedurii insolvenței sau că aceasta ar fi în insolvență, fiind rezonabilă susținerea recurentei - pârâte că nu ar mai fi perfectat contractul nr.58/10.07.2013 dacă cunoștea aceste aspecte.

Așa cum a fost menționat mai sus, conform art.16 și art.17 din Legea nr.58/1934, prin girarea biletelor la ordin, debitoarea E. B & D SRL a transmis drepturile izvorâte din acestea și a garantat plata de către emitentul titlurilor de valoare.

Plata sumelor menționate în biletele la ordin nu a fost făcută de către debitoarea E. B & D SRL, ci de către emitentul titlurilor de valoare.

Faptul că recurenta - pârâtă a acceptat girarea biletelor la ordin și, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, a solicitat și obținut de la emitentul biletelor la ordin plata sumelor menționate în titlurile de valoare este un lucru firesc întrucât urmărea să încaseze contravaloarea lucrărilor pe care le-a prestat.

Mai mult, la dosar nu a fost depusă nicio probă din care să rezulte că recurenta - pârâtă S. SRL nu și-ar fi executat obligațiile contractuale pentru a nu fi îndreptățită să pretindă din partea debitoarei E. B & D SRL un comportament similar.

Curtea remarcă că este neîntemeiată susținerea primei instanțe potrivit căreia ar fi fost girate bilete la ordin în alb.

Acest aspect nu a fost invocat de intimatul - reclamant prin cererea de chemare în judecată și nici nu există vreo probă la dosar din care să rezulte că ar fi fost girate bilete la ordin în alb.

Împrejurarea că societatea debitoare avea de achitat și alte creanțe mai vechi, unele constatate prin titluri executorii, nu este un argument pentru invalidarea unor giruri date în vederea executării unor obligații asumate contractual, cu respectarea obiectului de activitate al debitoarei.

Nu este rezonabil să pretinzi unui creditor să verifice pe portalul instanțelor de judecată dacă există hotărâri judecătorești pronunțate împotriva unui debitor cu care are relații contractuale și să facă investigații cu privire la achitarea eventualelor datorii de către debitor.

Faptul că dl.K.F. a reprezentat pe emitentul biletelor la ordin (F. P. C. SRL) la încheierea contractului cu debitoarea E. B & D SRL, fiind în același timp și angajat al debitoarei, nu poate conduce la concluzia că a existat vreo intenție de fraudare atunci când au fost girate biletele la ordin.

Trebuie observat că girul este un act juridic distinct și a fost dat de debitoarea E. B & D SRL în favoarea recurentei - pârâte S. SRL.

Prin urmare, girul biletelor la ordin este o operațiune distinctă de relația contractuală dintre F. P. C. SRL și debitoarea E. B & D SRL.

Curtea mai reține că nu s-a invocat de către intimatul - reclamant și nici prima instanță nu a reținut că prin girarea biletelor la ordin s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală, cu excepția art.46 și art.79 - 80 din Legea nr.85/2006.

În consecință, Curtea apreciază că transferurile patrimoniale care fac obiectul prezentei cauze se încadrează în sfera noțiunii de ";activitate curentă";, fiind exceptate de la anulare conform art.82 din Legea nr.85/2006, astfel că în mod greșit prima instanță a anulat girurile, a constatat nulitatea plăților operate contabil și a obligat recurenta - pârâtă la restituirea sumei de 87.414,87 lei.

B. Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.79 și art.80 al.1 lit.c, d, e și f din Legea nr.85/2006, pe lângă faptul că transferurile patrimoniale care fac obiectul prezentei cauze erau exceptate de la anulare conform art.82 din Legea nr.85/2006.

i). Este corectă critica recurentei - pârâte potrivit căreia nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.79 din Legea nr.85/2006.

Potrivit art.79 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul - sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se admite o acțiune întemeiată pe art.79 din Legea nr.85/2006 trebuie să fie vorba de un act fraudulos, care produce daune creditorilor.

Referitor la caracterul fraudulos al actului, Curtea constată că această condiție nu este îndeplinită.

În doctrină s-a arătat că art.79 din Legea nr.85/2006 are în vedere actele care au fost încheiate în mod fraudulos, adică care au o cauză ilicită.

Actele frauduloase sunt acte încheiate cu rea-credință, pentru a leza drepturile altor persoane sau pentru a încălca legea, în vederea obținerii unui profit în favoarea debitorului sau a altei persoane, iar caracterul fraudulos al unui act trebuie probat.

Curtea apreciază că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada că, la momentul girării biletelor la ordin, a existat o fraudă comisă de debitoarea E. B & D SRL, singură sau împreună cu recurenta - pârâtă S. SRL, împotriva creditorilor sau că s-ar fi urmărit încălcarea unor dispoziții legale.

În acest sens, este corectă susținerea recurentei - pârâte potrivit căreia nu a fost răsturnată prezumția de bună - credință prevăzută de art.14 Cod civil și nu este aplicabilă prezumția de fraudare a creditorilor stipulată de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006.

Nu există niciun element care să susțină teza potrivit căreia recurenta - pârâtă S. SRL și debitoarea E. B & D SRL ar fi fost de rea - credință și ar fi urmărit un scop ilicit atunci când au fost girate biletele la ordin.

Trebuie observat că biletele la ordin au fost girate anterior deschiderii procedurii insolvenței, neputându-se susține în mod rațional că pot fi cunoscute dinainte soluțiile pe care le va pronunța un judecător.

În aceste condiții, nu se poate reține că recurenta - pârâtă S. SRL și debitoarea E. B & D SRL ar fi avut cunoștință de la momentul girării biletelor la ordin că se va deschide procedura insolvenței împotriva debitoarei.

Mai mult, la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că recurenta - pârâtă ar fi avut cunoștință că împotriva debitoarei s-au formulat cereri de deschidere a procedurii insolvenței sau că aceasta ar fi în insolvență, fiind rezonabilă susținerea recurentei - pârâte că nu ar mai fi perfectat contractul nr.58/10.07.2013 dacă cunoștea aceste aspecte.

Așa cum a fost menționat mai sus, operațiunea de girarea a biletelor la ordin în favoarea recurentei - pârâte S. SRL a reprezentat o activitate curentă desfășurată de către debitoarea E. B & D SRL, aceasta din urmă intenționând să execute obligații asumate contractual, cu respectarea obiectului său de activitate.

Prin girarea biletelor la ordin s-au transmis drepturile izvorâte din acestea și s-a garantat plata de către emitentul titlurilor de valoare, conform art.16 și art.17 din Legea nr.58/1934.

Plata sumelor menționate în biletele la ordin nu a fost făcută de către debitoarea E. B & D SRL, ci de către emitentul titlurilor de valoare.

Împrejurarea că, după deschiderea procedurii insolvenței, plățile efectuate de emitentul biletelor la ordin au fost înregistrate în contabilitate de către debitoarea E. B & D SRL nu poate conduce la concluzia că aceasta din urmă a dispus efectiv plățile.

Când a existat confirmarea plăților efectuate de către emitentul biletelor la ordin, era firesc ca debitoarea E. B & D SRL să procedeze la înregistrarea contabilă a plăților pe care le-a efectuat emitentul titlurilor de valoare (biletelor la ordin) pentru a șterge din contabilitate datoriile pe care le avea către recurenta - pârâtă S. SRL.

În ceea ce o privește pe recurenta - pârâtă S. SRL, faptul că a acceptat girarea biletelor la ordin și, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, a solicitat și obținut de la emitentul biletelor la ordin plata sumelor menționate în titlurile de valoare este un lucru firesc întrucât urmărea să încaseze contravaloarea lucrărilor pe care le-a prestat.

Mai mult, la dosar nu a fost depusă nicio probă din care să rezulte că recurenta - pârâtă S. SRL nu și-ar fi executat obligațiile contractuale pentru a nu fi îndreptățită să pretindă din partea debitoarei E. B & D SRL un comportament similar.

Curtea remarcă că este neîntemeiată susținerea primei instanțe potrivit căreia ar fi fost girate bilete la ordin în alb.

Acest aspect nu a fost invocat de intimatul - reclamant prin cererea de chemare în judecată și nici nu există vreo probă la dosar din care să rezulte că ar fi fost girate bilete la ordin în alb.

Contrar susținerii primei instanțe, prin transferurile patrimoniale care fac obiectul prezentei cauze nu s-a realizat vreo stornare a unor facturi și restituiri de mărfuri de către debitoare.

Astfel de operațiuni, dacă au fost realizate de debitoare, nu pot fi aduse ca argument pentru anularea altor acte juridice (girarea unor bilete la ordin) cu care nu au nicio legătură.

Împrejurarea că societatea debitoare avea de achitat și alte creanțe mai vechi, unele constatate prin titluri executorii, nu este un argument pentru invalidarea unor giruri date în vederea executării unor obligații asumate contractual, cu respectarea obiectului de activitate al debitoarei.

Nu este rezonabil să pretinzi unui creditor să verifice pe portalul instanțelor de judecată dacă există hotărâri judecătorești pronunțate împotriva unui debitor cu care are relații contractuale și să facă investigații cu privire la achitarea eventualelor datorii de către debitor.

Faptul că dl.K.F. a reprezentat pe emitentul biletelor la ordin (F. P. C. SRL) la încheierea contractului cu debitoarea E. B & D SRL, fiind în același timp și angajat al debitoarei, nu poate conduce la concluzia că a existat vreo intenție de fraudare atunci când au fost girate biletele la ordin.

Trebuie observat că girul este un act juridic distinct și a fost dat de debitoarea E. B & D SRL în favoarea recurentei - pârâte S. SRL.

Prin urmare, girul biletelor la ordin este o operațiune distinctă de relația contractuală dintre F. P. C. SRL și debitoarea E. B & D SRL.

În final, Curtea mai reține că nu s-a invocat de către intimatul - reclamant și nici prima instanță nu a reținut că prin girarea biletelor la ordin s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală, cu excepția art.46 și art.79 - 80 din Legea nr.85/2006.

În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.79 din Legea nr.85/2006 întrucât nu s-a dovedit caracterul fraudulos al actelor a căror anulare s-a solicitat.

ii). Este corectă critica recurentei - pârâte potrivit căreia nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006.

Potrivit art.80 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Pentru incidența acestor prevederi legale trebuie făcută dovada faptului că toate părțile implicate în perfectarea actului, inclusiv cocontractantul, au intenționat să sustragă bunuri de la urmărirea de către creditori sau să le lezeze în orice alt fel drepturile.

Trebuie făcută diferența între frauda părților, care este o condiție pentru incidența art.80 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006, și frauda în dauna creditorilor, care este prevăzută sub forma unei prezumții de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006.

Prin reglementările din art.80 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție de fraudă a părților contractante, ci a prevăzut doar posibilitatea anulării constituirilor/ transferurilor de drepturi patrimoniale către terți, doar dacă se administrează dovezi care să conducă la concluzia că intenția tuturor părților implicate a fost de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori.

Doar în situația în care se dovedește frauda părților, atunci se activează prezumția relativă de fraudă în dauna creditorilor, prevăzută de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006.

Așa cum a fost argumentat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada că, la momentul girării biletelor la ordin, a existat o fraudă comisă de debitoarea E. B & D SRL împreună cu recurenta - pârâtă S. SRL împotriva creditorilor sau că s-ar fi urmărit încălcarea unor dispoziții legale.

În acest sens, este corectă susținerea recurentei - pârâte potrivit căreia nu a fost răsturnată prezumția de bună - credință prevăzută de art.14 Cod civil și nu este aplicabilă prezumția de fraudare a creditorilor stipulată de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006.

Nu există niciun element care să susțină teza potrivit căreia recurenta - pârâtă S. SRL și debitoarea E. B & D SRL ar fi fost de rea - credință și că ar fi urmărit un scop ilicit atunci când s-au girat biletele la ordin.

Trebuie observat că biletele la ordin au fost girate anterior deschiderii procedurii insolvenței, neputându-se susține în mod rațional că pot fi cunoscute dinainte soluțiile pe care le va pronunța un judecător.

În aceste condiții, nu se poate reține că recurenta - pârâtă S. SRL și debitoarea E. B & D SRL ar fi avut cunoștință de la momentul girării biletelor la ordin că se va deschide procedura insolvenței împotriva debitoarei.

Mai mult, la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că recurenta - pârâtă ar fi avut cunoștință că împotriva debitoarei s-au formulat cereri de deschidere a procedurii insolvenței sau că aceasta ar fi în insolvență, fiind rezonabilă susținerea recurentei - pârâte că nu ar mai fi perfectat contractul nr.58/10.07.2013 dacă cunoștea aceste aspecte.

Așa cum a fost menționat mai sus, operațiunea de girarea a biletelor la ordin în favoarea recurentei - pârâte S. SRL a reprezentat o activitate curentă desfășurată de către debitoarea E. B & D SRL, aceasta din urmă intenționând să execute obligații asumate contractual, cu respectarea obiectului său de activitate.

Prin girarea biletelor la ordin s-au transmis drepturile izvorâte din acestea și s-a garantat plata de către emitentul titlurilor de valoare, conform art.16 și art.17 din Legea nr.58/1934.

Plata sumelor menționate în biletele la ordin nu a fost făcută de către debitoarea E. B & D SRL, ci de către emitentul titlurilor de valoare.

Împrejurarea că, după deschiderea procedurii insolvenței, plățile efectuate de emitentul biletelor la ordin au fost înregistrate în contabilitate de către debitoarea E. B & D SRL nu înseamnă că aceasta din urmă a dispus efectiv plățile.

Când a existat confirmarea plăților efectuate de către emitentul biletelor la ordin, era firesc ca debitoarea E. B & D SRL să procedeze la înregistrarea contabilă a plăților pe care le-a efectuat emitentul titlurilor de valoare (biletelor la ordin) pentru a șterge din contabilitate datoriile pe care le avea către recurenta - pârâtă S. SRL.

În ceea ce o privește pe recurenta - pârâtă S. SRL, faptul că a acceptat girarea biletelor la ordin și, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, a solicitat și obținut de la emitentul biletelor la ordin plata sumelor menționate în titlurile de valoare este un lucru firesc întrucât urmărea să încaseze contravaloarea lucrărilor pe care le-a prestat.

Mai mult, la dosar nu a fost depusă nicio probă din care să rezulte că recurenta - pârâtă S. SRL nu și-ar fi executat obligațiile contractuale pentru a nu fi îndreptățită să pretindă din partea debitoarei E. B & D SRL un comportament similar.

Curtea remarcă că este neîntemeiată susținerea primei instanțe potrivit căreia ar fi fost girate bilete la ordin în alb.

Acest aspect nu a fost invocat de intimatul - reclamant prin cererea de chemare în judecată și nici nu există vreo probă la dosar din care să rezulte că ar fi fost girate bilete la ordin în alb.

Contrar susținerii primei instanțe, prin transferurile patrimoniale care fac obiectul prezentei cauze nu s-a realizat vreo stornare a unor facturi și restituiri de mărfuri de către debitoare.

Astfel de operațiuni, dacă au fost realizate de debitoare, nu pot fi aduse ca argument pentru anularea altor acte juridice (girarea unor bilete la ordin) cu care nu au nicio legătură.

Împrejurarea că societatea debitoare avea de achitat și alte creanțe mai vechi, unele constatate prin titluri executorii, nu este un argument pentru invalidarea unor giruri date în vederea executării unor obligații asumate contractual, cu respectarea obiectului de activitate al debitoarei.

Nu este rezonabil să pretinzi unui creditor să verifice pe portalul instanțelor de judecată dacă există hotărâri judecătorești pronunțate împotriva unui debitor cu care are relații contractuale și să facă investigații cu privire la achitarea eventualelor datorii de către debitor.

Faptul că dl.K.F. a reprezentat pe emitentul biletelor la ordin (F. P. C. SRL) la încheierea contractului cu debitoarea E. B & D SRL, fiind în același timp și angajat al debitoarei, nu poate conduce la concluzia că a existat vreo intenție de fraudare atunci când au fost girate biletele la ordin.

Trebuie observat că girul este un act juridic distinct și a fost dat de debitoarea E. B & D SRL în favoarea recurentei - pârâte S. SRL.

Prin urmare, girul biletelor la ordin este o operațiune distinctă de relația contractuală dintre F. P. C. SRL și debitoarea E. B & D SRL.

În final, Curtea mai reține că nu s-a invocat de către intimatul - reclamant și nici prima instanță nu a reținut că prin girarea biletelor la ordin s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală, cu excepția art.46 și art.79 - 80 din Legea nr.85/2006.

În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006 întrucât nu s-a dovedit intenția de fraudare a părților.

iii). Este corectă critica recurentei - pârâte potrivit căreia nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006.

Potrivit art.80 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se admite o acțiune întemeiată pe art.80 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006 trebuie :

- să fie vorba de un act prin care se realizează un transfer de proprietate

- suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.

Referitor la prima condiție, Curtea apreciază că nu este îndeplinită.

În doctrină s-a arătat că noțiunea de ";act de transfer de proprietate"; are semnificația unui act de dare în plată.

Raportat la aceste considerații, Curtea constată că, potrivit art.16 și art.17 din Legea nr.58/1934, prin girarea biletelor la ordin, debitoarea E. B & D SRL a transmis drepturile izvorâte din acestea și a garantat plata de către emitentul titlurilor de valoare.

Prin urmare, ceea ce s-a transmis prin girarea biletelor la ordin este dreptul de a pretinde suma de bani menționată în titlurile de valoare de la emitentul acestora, neoperând niciun transfer de proprietate în sensul de act de dare în plată.

Mai mult, nici a doua condiție nu este îndeplinită.

În acest sens, Curtea remarcă că la dosar nu a fost depusă nicio dovadă concretă din care să rezulte care ar fi fost suma pe care recurenta - pârâtă ar fi încasat-o în caz de faliment pentru a se putea ajunge la concluzie că aceasta ar fi mai mică decât cea de care a beneficiat în urma girării biletelor la ordin.

Trebuie observat că din tabelul suplimentar publicat în BPI nr.17982/13.10.2014 și din ultimul tabel preliminar rectificat / completat publicat în BPI nr.10616/03.06.2014 rezultă că masa credală este de 661.212,86 lei (657.121,3 lei + 4.091,56 lei).

În ceea ce privește activele societății debitoare, lichidatorul judiciar a indicat și prima instanță a reținut că aceasta avea de recuperat la data de 15.11.2013 (data deschiderii procedurii insolvenței) creanțe în sumă de 3.376.766,41 lei.

Totodată, lichidatorul judiciar a indicat o serie de bunuri aflate în averea societății debitoare, respectiv : cântar marca OSC 5T, nivela optica Sokkia, centrală electrică 28 KW, pickamer GBH 11 DE, ciocan rotopercutor, laptop Dell N7110 i5 2430M, laptop Dell XPS17, laptop Dell N5119, laptop Toshiba portege.

În lipsa unei evaluări a bunurilor aflate în averea debitoarei și a prezentării unei situații clare a creanțelor care pot fi recuperate, este perfect justificată susținerea recurentei - pârâte că nu s-a făcut dovada că în caz de faliment ar fi primit o sumă mai mică decât cea de care a beneficiat prin girarea biletelor la ordin, în condițiile în care masa credală este de 661.212,86 lei, iar activul este format din bunuri neevaluate și creanțe de recuperat în sumă de 3.376.766,41 lei.

În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006.

iv). Este corectă critica recurentei - pârâte potrivit căreia nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006.

În primul rând, Curtea remarcă că intimatul - reclamant nu și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe art.80 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006.

În aceste condiții, reținerea de către prima instanță a incidenței acestor dispoziții legale s-a făcut cu încălcarea principiului disponibilității (fila 13 verso din sentința recurată).

În al doilea rând, neîndeplinirea condițiilor art.80 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006 este evidentă.

Potrivit art.80 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin constituirea ori perfectarea unei garanții reale pentru o creanță care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se admite o acțiune întemeiată pe art.80 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006 trebuie să se constituie o garanție reală pentru o creanță chirografară.

Fără a indica care este garanția reală constituită, prima instanță a reținut în mod nelegal incidența art.80 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006.

Garanția reală se constituie asupra unui bun mobil sau imobil, care este afectat executării unei obligații.

Curtea reiterează că, potrivit art.16 și art.17 din Legea nr.58/1934, prin girarea biletelor la ordin s-au transmis drepturile izvorâte din acestea și s-a garantat plata de către emitentul titlurilor de valoare.

Aceasta înseamnă că, în baza girului, recurenta - pârâtă S. SRL a fost îndreptățită să solicite suma indicată în biletele la ordin de la emitentul acestora, iar în cazul în care acesta nu plătea, debitoarea E. B & D SRL era ținută să achite sumele de bani menționate în titlurile de valoare.

Prin urmare, nu există nicio garanție reală care să se fi constituit prin girarea biletelor la ordin.

În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006.

v). Este corectă critica recurentei - pârâte potrivit căreia nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006.

Potrivit art.80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin plăți anticipate a datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se admite o acțiune întemeiată pe art.80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006 trebuie să fie vorba de plăți anticipate ale unor datorii care au scadența ulterioară deschiderii procedurii insolvenței.

Curtea apreciază că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.89 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006, neputând fi reținută susținerea primei instanțe potrivit căreia prin gir s-a realizat o plată anticipată.

Trebuie observat că printre efectele girului se numără cel translativ și cel de garanție.

Astfel, potrivit art.16 din Legea nr.58/1934, prin gir se transmit toate drepturile izvorâte din biletul la ordin, iar, conform art.17 din același act normativ, girantul, dacă nu s-a stipulat altfel, răspunde de acceptare și de plată.

Prin urmare, prin gir nu se realizează o plată, legiuitorul neprevăzând un asemenea efect pentru aceste acte juridice.

Plata sumelor menționate în biletele la ordin nu a fost făcută de către debitoarea E. B & D SRL, ci de către emitentul titlurilor de valoare (F. P. C. SRL).

Împrejurarea că, după deschiderea procedurii insolvenței, plățile efectuate de emitentul biletelor la ordin au fost înregistrate (operate) în contabilitate de către debitoarea E. B & D SRL nu poate conduce la concluzia că aceasta din urmă a dispus efectiv plățile.

Când a existat confirmarea plăților efectuate de către emitentul biletelor la ordin, era firesc ca debitoarea E. B & D SRL să procedeze la înregistrarea (operarea) contabilă a plăților pe care le-a efectuat emitentul titlurilor de valoare (biletelor la ordin) pentru a șterge din contabilitate datoriile pe care le avea către recurenta - pârâtă S. SRL.

Prin urmare, nu a existat o plată anticipată care să fie făcută de către debitoarea E. B & D SRL, aceasta transmițând prin gir doar drepturile care au izvorât din biletele la ordin.

Mai mult, prima instanță nu a luat în considerare faptul că factura fiscală nr.7082/06.09.2013 în sumă de 25.274,15 lei era scadentă la data de 21.10.2013, anterior deschiderii procedurii insolvenței (15.11.2013), astfel că nu putea intra sub incidența art.80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006.

Nu se poate considera că prin acceptarea girului recurenta - pârâtă ar fi consimțit implicit și la modificarea scadenței facturii la o dată ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, respectiv cea indicată pentru scadența biletelor la ordin.

Prin acceptarea girului recurenta - pârâtă și-a asumat efectele reglementate de lege pentru acest act juridic (girul).

Or, Legea nr.58/1934 nu a stipulat că girul ar avea ca efect și modificarea scadenței obligațiilor.

În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.79 și art.80 al.1 lit.c, d, e și f din Legea nr.85/2006, astfel că în mod greșit prima instanță a anulat girurile, a constatat nulitatea plăților operate contabil și a obligat recurenta - pârâtă la restituirea sumei de 87.414,87 lei.

5). Este întemeiat motivul de apel referitor la greșita acordare a dobânzii legale.

Așa cum a fost menționat mai sus, capetele de cerere referitoare la anularea girurilor / nulitatea plăților operate contabil / restituirea sumei de 87.414,87 lei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare.

În aceste condiții, în baza principiului accesorium sequitur principale, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiat și capătul de cerere referitor la obligarea recurentei - pârâte la plata dobânzii legale.

6). Soluția instanței de recurs.

Pentru aceste motive, în baza art.312 Cpc de la 1865, Curtea urmează să admită recursul declarat de recurenta - pârâtă S. SRL, va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a transferurilor de drepturi patrimoniale și de constatare a nulității plăților formulată de reclamantul CII B - I R R lichidator judiciar al debitoarei E. B & D SRL.

Va menține dispoziția din sentința atacată referitoare la respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității.

Întrucât a căzut în pretenții, în baza art.274 Cpc de la 1865, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului - reclamant CII B - I R R lichidator judiciar al debitoarei E. B & D SRL privind obligarea recurentei - pârâte S. SRL la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Totodată, va obligă pe intimatul - reclamant CII B - I R R lichidator judiciar al debitoarei E. B & D SRL la plata către recurenta - pârâtă S. SRL a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Curtea are în vedere faptul că nu există nicio dispoziție în Legea nr.85/2006 prin care să se prevadă că lichidatorul judiciar nu ar trebui să suporte cheltuielile de judecată atunci când cererile pe care le formulează sunt respinse.

În aceste condiții, conform art.149 din Legea nr.85/2006, sunt deplin aplicabile prevederile art.274 Cpc de la 1865 și atunci când este respinsă o acțiune introdusă de lichidatorul judiciar, astfel că acesta, fiind în culpă procesuală întrucât a pierdut procesul, urmează să suporte cheltuielile de judecată avansate de partea care a avut câștig de cauză.

Împrejurarea că lichidatorul judiciar ar formula acțiunile întemeiate pe art.46, art.79 și art.80 din Legea nr.85/2006 în interesul creditorilor nu are nicio relevanță din perspectiva aplicării art.274 Cpc de la 1865 întrucât acest text de lege prevede, fără nicio excepție, că va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții.

← Aplicarea în timp a Codului de procedură civilă de la 1865...		Întreruperea  cursului prescripţiei operează atât în ceea... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Interpretarea clauzei atributive de competenţă, conform articolului 1203 Noul Cod Civil, în condiţiile în care părţile au convenit atât asupra legii aplicabile contractului cât şi asupra jurisdicţiei Instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în anularea sentinţei arbitrale. Aplicarea în timp a Codului de procedură civilă de la 1865 şi ale Legii nr.85/2006 în forma anterioară modificărilor prin Legea nr. 76/2012. Întreruperea  cursului prescripţiei operează atât în ceea ce priveşte dreptul principal cât şi drepturile accesorii În recurs, cale extraordinară de atac nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate