În recurs, cale extraordinară de atac nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 403 din data de 08.06.2015
În recurs, cale extraordinară de atac nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate, chiar dacă în cauză este vorba de un recurs exercitat în condițiile articolului 3041 Cod procedură civilă .
Potrivit articolului 304 alin.1 Cod procedură civilă, recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate.
Chiar dacă în cauză este vorba de un recurs exercitat în condițiile articolului 3041 Cod procedură civilă, respectiv împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar acesta nu va fi limitat la motivele enumerate expres de articolul 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, aspectele sub care va fi analizată cauza într-un astfel de recurs sunt limitate doar la nelegalitatea hotărârii.
- Articolul 304 pct. 1-9, Cod procedură civilă 1865,
- Articolul 3041, Cod procedură civilă 1865,
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.403/ din 08.06.2015)
Prin sentința civilă nr. 467/07.10.2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.1852/122/2006/a1, în temeiul art.75 din Legea nr.85/2005, au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei interesului, lipsei calității procesuale active și tardivității invocate din oficiu, fiind respinsă ca nefondată contestația formulată de pârâtul T. M. astfel cum a fost precizată și completată ca fiind o contestație împotriva tabelului definitiv de creanțe vizând creditorul AJFP Giurgiu (fost AFPM Giurgiu) și salariații ICMUG SA care au beneficiat de plăți compensatorii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea depusă la dosar, pârâtul T. M. a formulat "cerere reconvențională"; în contradictoriu cu lichidatorul judiciar Inseval IPURL și creditorii DGFP (Actual AJFP) Giurgiu și Salariații, solicitând radierea acestora de la masa credală.
În motivarea cererii sale pârâtul arată că, deși cunoștea că prin acțiunea civilă introducă SC M. SA B. în data de 29.06.2006 în cadrul dosarului civil nr.1852/122/2006 aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu a cerut falimentul SC ICMUG SA Giurgiu, precum și faptul că situația economică a societății este grea, administratorul special al societății, nominalizat de AVAS pe criterii politice d-na Rebegea Maria care nu avea drept de semnătură și administrare, având atribuțiuni și drepturi doar pe linia privatizării societății, a negociat și semnat cu salariații societății un contract colectiv de muncă nou cu drepturi privind plata de salarii compensatorii în caz de lichidare a societății 24 de salarii în loc de 7 salarii cât au fost - număr de salarii mai mare decât salariile negociate pe ramură.
Acest fapt a dus la creșterea masei credale cu circa 15% ,adică 2.000.000 lei peste creanța normală.
Pentru a se acoperi acest fapt de natură penală, a fost ținută de AGA în 20.06.2006 și a fost numită d-na M. R. din administrator, director general, funcție care să-i dea acesteia atribuțiuni executive și să acopere actul administrativ, ilegal produs.
Edificatoare este numirea d-nei M. R. în funcția de director general prin hotărârea CA nr.1/10.07.2006 data ulterioară semnării contractului colectiv de muncă menționat, începând cu data de 20.06.2006, deci retroactiv.
Lichidatorul societății numit de instanță , SC I. IPURL ar fi trebuit să atace în justiție acest contract să nu permită înscrierea creanței la această valoare cu atragerea răspunderii directorului vinovat M.R., acceptând-o la masa credală în mod nejustificat.
Cu privire la mărirea masei credale a DGFP Giurgiu lichidatorul a permis acestei instituții să se înscrie în tabloul de creanțe, cu rezultatele raportului de inspecție fiscală încheiat în 30.03.2007 fără a verifica dacă observațiile și constatările din acest document sunt corecte și legale și nu a contestat ilegalitatea și neregulile din raport astfel, la pagina 3 punctul h din raport, se arată la data de 02.12.2004 SC D. I. C.SA intră ca acționar în SC ICMUG SA cu o cotă de 49,3116% din capitalul social, devenind astfel de la această dată persoane afiliate.
Acesta mai susține că lichidatorul face o confuzie intenționată de la pag.13 alin. d) până la pag.15) paragraf 2, recapitulând, în sensul că sunt confundate firmele D. I.C. SA și D. I. T. SRL între ele și se confundă persoana afiliată la SC ICMUG SA, D. I. C. SA cu persoana cumpărătoare a imobilului din str. Portului nr.1 Zona Liberă, respectiv SC D. I. T. SRL.
Chiar dacă imobilul ar fi fost cumpărat de D. I. C. SA data tranzacției a fost 27.08.2004, iar afilierea a avut loc așa cum inspecția constatată în 02.-12.2004 la patru luni după tranzacție.
Rezultă în mod indubitabil că confuzia a fost făcută intenționat de inspectorii fiscali, sumele percepute suplimentar ca urmare a acestei tranzacții fiind de 12.502.159.664 rol și TVA de colectat suplimentar de 2.375.410.336 rol.
La veniturile introduse nejustificat s-au calculat impozite pe profit și accesorii de neplată de 987.278.427 rol, respective 515.750 rol, TVA-ul introdus de asemenea nejustificat la această tranzacție în valoare de 237.541 lei s-au calculat accesorii de 71.365 RON.
În acest fel au fost crescute nejustificat creanțele DGFP G. cu suma de 459.209 ron adică circa 3,5% din masa credală.
Pârâtul mai precizează că în urma controlului fiscal realizat la SC D. I. Co. și D. I. T. la 312.05.2006 nu s-au stabilit relații de afiliere între aceste companii sau între ele și ICMUG SA la data derulării tranzacțiilor, așa cum în mod greșit și rău intențional a realizat organul fiscal din Giurgiu.
Din cele demonstrate mai sus rezultă o mărire a masei credale cu aproape 20% adică peste 2,5 milioane ron, prin acceptarea unor creanțe ilegale și creșterea de creanțe prin atacarea unor acte legale.
De precizat că tocmai confuzia prezentată mai sus ca realizată de DGFP G. a stat la baza atragerii răspunderii patrimoniale a sa ca administrator.
În drept au fost invocate dispozițiile legii nr.85/2006.
În probațiune părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri și de asemenea au fost avute în vedere actele existente la dosarul de fond în care se derulează procedura de faliment a debitorului SC ICMUG SA.
Prin sentința comercială nr.322/2009 a Tribunalului Giurgiu, pe lângă alte chestiuni soluționate , s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de pârâtul T. M. împotriva creanțelor cu care sunt înscriși în planul de distribuție creditorii DGFP G. și salariații SC ICMUG SA Giurgiu.
Astfel, cum rezultă din considerentele menționatei sentințe (pct.4, fila 7) pârâtul și-a calificat reconvenționala de la filele 1561 și următoarele, vol.III, ca fiind o contestație la planul de distribuire în contradictoriu cu creditorii DGFP G. și salariații ICMUG SA Giurgiu, cererea fiind soluționată în consecință.
Prin decizia comercială nr.763/17.05.2010 a Curții de Apel București s-a admis recursul declarat de pârât împotriva sentinței comerciale nr.322/2009 a Tribunalului Giurgiu pricina fiind trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.
În referire la motivația de casație cu trimitere a contestației la planul de distribuire Curtea a reținut, în esență, necercetarea fondului pricinii, întrucât, deși s-a respins ca neîntemeiată contestația, totuși motivația tribunalului are în vedere lipsa interesului pârâtului în formularea contestației, ca urmare a lipsei unui prejudiciu invocat de aceasta.
După primirea cauzei de la Curtea de Apel București pârâtul contestator T. M. și-a completat și precizat contestația trimisă spre rejudecare prin cererea completatoare și prin atașare de la filele 2283 - 2288, vol.V în sensul că înțelege să-și califice contestația ca fiind o contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor în contradictoriu cu creditorii AFP G. și salariații ICMUG SA în condițiile art.75 din Legea nr.85/2006, solicitând radierea acestora din tabelul definitiv al creanțelor.
În motivarea contestației sale, astfel cum a fost completată și precizată (filele 2283-2288, vol.V) contestatorul T. M. arată că cererea introductivă de deschidere a procedurii insolvenței din 6.02.2006 pentru suma de 2.847.711 lei ce a făcut obiectul dosarului nr.11/JS/2006 al Tribunalului Giurgiu.
Prin sentința civilă nr.254/18.04.2006 a fost respinsă cererea introductivă.
Împotriva sentinței de mai sus AFP G. a formulat și înregistrat la Tribunalul Giurgiu la data de 23.06.2006 recurs ce a fost admis prin decizia comercială nr.3069/23.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel București.
Dosarul a fost retrimis la tribunalul G. pentru deschiderea procedurii, însă acesta a fost conexat la dosarul de față unde, între timp, la data de 16.01.2007 s-a deschis procedura insolvenței la cererea creditorului M. SA B..
Cererea de înscriere la masa credală din 12.03.2007 pentru suma de 8.306.429 lei.
Cererea are anexate mai multe decizii de impunere emise la datele de 11.03.2007 și 12,.03.2007.
Termenul limită de depunere a declarațiilor de creanță a fost fixat prin sentința de deschiderea procedurii la data de 13.03.2007.
Din această sumă lichidatorul judiciar a respins suma de 2.982.017 lei ca nefiind exigibilă și a admis înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 5.324.412 lei.
AFP G. nu a făcut contestație împotriva trecerii parțiale a creanței sale în tabelul preliminar.
Lichidatorul judiciar a înscris în tabelul de creanță o sumă ce trebuia verificată temeinic, având în vedere că debitul are la bază o convenție de reeșalonare a datoriei societății din anii 2000-2002 ce a fost reziliată în 2005, precum și debite născute până la deschiderea procedurii, respectiv 16.01.2007.
Penalitățile și majorările de întârziere urmau să fie calculate la suma de 2.847.711 lei, sumă cu care AFP G. a solicitat să fie deschisă procedura insolvenței cu un an înainte la 6.02.2006.
Că într-un an de zile suma s-a mărit de 4 ori se poate vedea la un calcul sumar și de către un neprofesionist.
De asemenea faptul că AFP G. emite decizii de impunere cu o zi înaintea expirării termenului limită de depunere a declarațiilor de creanță, conduce la concluzia firească a necesității înlăturării creanței ca neîndeplinind condițiile de certitudine și exigibilitate prevăzute de Legea nr.85/2006.
Creanța AFP Giurgiu mai veche de 30 de zile era cea de 2.847.711 lei cu care a solicitat deschiderea procedurii această creanță fiind unica ce îndeplinea condițiile prevăzute de lege și care trebuie trecută în tabelul de creanță al debitoarei.
Aceste sume au fost admise integral de lichidatorul judiciar ca fiind creanțe suplimentare, adică născute în timpul perioadei de observație, de la data deschiderii procedurii insolvenței și până la data deschiderii procedurii falimentului.
Creanțele fiscale născute în timpul procedurii sunt obligațiile fiscale curente și nu majorări și penalități calculate la debite care datează dinaintea deschiderii procedurii.
Lichidatorul judiciar printr-o eroare esențială a considerat că aceste sume au devenit exigibile în timpul procedurii, dar ca să aibă o astfel de exigibilitate atunci și debitul trebuia să se nască tot în timpul procedurii.
Niciuna dintre aceste creanțe nu îndeplinește condiția de a fi înscrisă în tabel, respectiv cea de 732.050 lei care a fost determinată în urma unei inspecții fiscale abuziv continuată, acceptată eronat de lichidatorul judiciar, efectuată în timpul procedurii și înscrisă tardiv la masa credală, iar suma de 2.982.017 lei respinsă inițial din tabelul preliminar ca nefiind exigibilă, nu a devenit scadentă ulterior, pentru că sunt majorări și penalități calculate la un debit ce datează dinaintea deschiderii procedurii.
Chiar dacă debitul ar data din timpul procedurii și ar fi fost înscris prematur la masa credală, atunci lichidatorul judiciar ignoră prevederile art.122 din Codul de procedură fiscală, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței.
Conform art.36, 40 și 41 din Legea 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale și totodată nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se adaugă creanțelor născute anterior.
Prin urmare debitoarea a fost așezată sub protecția legii și dată în administrarea judecătorului sindic prin mandatarul judiciar desemnat, astfel că nu este admisibilă și deci nici opozabilă, nici o activitate extrajudiciară contra debitoarei și nici o adăugare de dobânzi sau penalități peste data defiptă de lege.
Între aceste activități suspendate se înscrie și controlul sau calcularea adăugarea ori recalcularea datoriei de către organul fiscal, aceste activități neputând fi reflectate în operațiunile contabile legate de patrimoniul acesteia, procesele verbale încheiate după ce debitoarea s-a aflat sub protecția legii prin puterea judecătorească odată cui deschiderea procedurii fiind lipsite de orice efect juridic.
Față de această situație înțelege să invoce conform dispozițiilor art.76, alin.2 din Legea nr.8572006 pe cale de excepție, decăderea AFP G. din dreptul de a fi înscris în tabelul de creanțe al debitorului SC ICMUG SA Giurgiu cu suma de 735.050 lei a cărei înscriere a fost solicitată prin cererea de completare de creanță din data de 17.05.2007 și prin cererea de completare din data de 10.07.2007 și cu suma de 8.306.429 lei pentru neexigibilitate și inopozabilitatea actului administrativ fiscal față de debitor a cărei înscriere în tabelul de creanțe a fost solicitată fără comunicarea deciziilor de impunere, nefiind o creanță mai veche de 30 de zile.
Lichidatorul judiciar a admis la masa credală o creanță a salariaților debitorului ICMUG SA Giurgiu ce reprezentau plăți compensatorii izvorâte dintr-un contract colectiv de muncă, ratificat de administratorul special înainte de numirea sa și fără a avea atribuții în acest sens, la un moment situat după introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către creditorul AFP Giurgiu, respectiv la data de 28.07.2006.
În virtutea principiului maximizării averii debitorului, lichidatorului judiciar era obligat să verifice condițiile concrete în care s-a încheiat contractul colectiv de muncă în momentul în care pe rol exista o cerere de insolvență nesoluționată irevocabil și să observe că părțile semnatare sub amenințarea falimentului au modificat doar prevederea referitoare la salariile compensatorii, mărindu-se de aproape 4 ori, respectiv de 7 la 24 de salarii.
În mod nejustificat și păgubitor pentru creditorii chirografari, lichidatorul judiciar a preferat să nu exercite acțiunea prevăzută la art.80 alin.c) din Legea nr.85/2006 cu toate că acest contract încălca în mod vizibil drepturile celorlalți creditori ce urmau să fie achitați după plata plăților compensatorii.
Neverificând legalitatea unui astfel de contract colectiv lichidatorul judiciar a admis înscrierea salariilor prin sindicat cu 24 de salarii compensatorii în loc de 7 cât erau înscrise în vechiul contract , astfel că aceștia au fost preferați cu o sumă mult mai mare în dauna celorlalți creditori,. fapt ce a cauzat o altă mărire artificială a pasivului debitorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.75 din Legea nr.85/2006.
În referire la contestația pârâtului T. M., astfel cum a fost precizată și completată, tribunalul a pus în discuția părților, din oficiu excepțiile lipsei interesului, lipsa calității procesuale active, tardivitatea contestației, precum și fondul cauzei.
În probațiune tribunalul a avut în vedere documentele depuse de contestator în primul ciclu procesual atașate contestației inițiale, cât și înscrisurile aflate la dosarul de fond în care se derulează insolvența debitorului falit ICMUG SA.
Analizând probele dosarului tribunalul a constatat următoarele:
1. În ceea ce privește excepțiile lipsei interesului și lipsei calității procesuale active, tribunalul le-a constatat ca nefondate și le-a respins în consecință.
După casarea pricinii cu trimitere spre rejudecare contestatorul și-a completat și precizat contestația inițială îndreptată împotriva planului de distribuire, ca fiind o contestație îndreptată împotriva tabelului definitiv al creanțelor, în contradictoriu cu creditorul bugetar AJFP Giurgiu (fost DGFP Giurgiu, fost AFPM Giurgiu) și Salariații ICMUG SA, solicitând radierea acestora din tabelul definitiv cu anumite sume de bani pe care contestatorul le consideră nejustificate.
Interesul pârâtului este justificat întrucât, sumele în privința cărora cere radierea din tabelul definitiv al creanțelor după lichidarea activelor debitorului și care în mod vădit nu vor acoperi întreaga masă credală, vor constitui pasivul debitorului care va trebui recuperat de la organele de conducere ale debitorului pe calea acțiunii în răspundere patrimonială personală, deja formulată împotriva pârâtului - administrator statutar, dar încă nesoluționată.
În consecință, acțiunea (contestația) pârâtului în sensul diminuării masei credale și pasivului debitorului are la bază un interes legitim și actual.
Calitatea procesuală activă reprezintă o consecință a existenței interesului legitim și temeiului legal invocat (art.-75 din Legea nr.85/2006) care dă dreptul oricărei părți interesate să formuleze o atare contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor cu privire la înscrierea unei creanțe în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau eroare esențială care au terminat admiterea acelei creanțe.
Cum prin contestația precizată și contestată se pretinde existența unei erori esențiale cu privire la admiterea creanței creditorului bugetar și a salariaților debitorului rezultă că pârâtul are calitate procesuală activă rămânând ca în cadrul verificărilor de fond din contestația propriu-zisă să se stabilească dacă există sau nu vreo eroare esențială la momentul înscrierii creanțelor contestate.
2. În ceea ce privește excepția tardivității contestației, tribunalul o constată ca nefondată, întrucât textul legal pe care pârâtul își fundamentează contestația precizată (art.75) stabilește un termen limită de introducere a contestației ca fiind închiderea procedurii, termen care în mod vădit nu s-a împlinit, procedura insolvenței debitorului falit SC ICMUG SA aflându-se în plină desfășurare.
3. În ceea ce privește fondul judecății reprezentat de contestația formulată de către pârâtul T. M., astfel cum a fost precizată și completată împotriva tabelului definitiv al creanțelor și în contradictoriu cu creditorul bugetar AJFP G. și Salariații ICMUG SA, tribunalul o constată ca nefondată și o va respinge în consecință.
Astfel, tribunalul, a constatat că prin sentința comercială nr.2/16.01.2007 a Tribunalului Giurgiu s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului SC ICMUG SA la cererea creditorului M. SA B., administratorul judiciar fiind desemnat în persoana I. IPURL, dreptul de administrare al debitorului fiind menținut.
Tribunalul mai reține că la fila 436, vol. I se află declarația de creanță formulată de salariați din cadrul debitorului prin intermediul Sindicatului Uniumun IEF91 pentru suma de 2.853.195 lei reprezentând plăți compensatorii datorate salariaților în conformitate cu contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.8854/28.07.2006 la DMSSF Giurgiu, plățile compensatorii fiind solicitate în temeiul art.131 din menționatul contract colectiv de muncă.
În probațiunea creanței sindicatul reprezentativ a depus extras din contractul colectiv de muncă menționat în alineatul precedent și tabelul salariaților din cadrul ICMUG SA Giurgiu din care rezultă numele și prenumele acestora, meseria/funcția, vechimea în muncă, numărul de salarii la care au dreptul potrivit clauzei contractuale și suma cuvenită.
În urma analizării creanței în condițiile art.66 din Legea nr.85/2006 și prin raportare la documentele doveditoare atașate, administratorul judiciar a procedat la înscrierea salariaților în tabelul preliminar și definitiv al creanțelor cu întreaga valoare declarată, practicianul în insolvență considerând solicitarea întemeiată și legală.
Tabelul preliminar al creanțelor nu a fost contestat de către debitor cu privire la înscrierea creanței salariaților cu plățile compensatorii solicitate în temeiul contractului colectiv de muncă.
La filele 527 și urm. vol. I, se află declarația de creanță formulată de AFPM G. pentru suma de 8.306.429 lei reprezentând taxe, impozite, contribuții și accesorii datorate de către debitorul insolvent ICMUG SA bugetului de stat, în conformitate cu deciziile de impunere emise de organele fiscale în baza declarațiilor debitorului, întreaga documentație regăsindu-se la filele 529 - 820 , vol.I.
Prin raportul de activitate de la filele 825 și urm.vol.I, administratorul judiciar Inseval IPURL propune înscrierea parțială a creanței AFPM Giurgiu doar pentru suma de 5.324.412 lei, apreciind că diferența de 2.982.017 lei trebuie respinsă, întrucât: suma de 2.747.617 lei nu era exigibilă la data deschiderii procedurii insolvenței, având termene de scadență posterioare date de 16.01.2007, suma urmează să fie declarată drept creanță născută după deschiderea procedurii înscrisă ca tare în tabelul creanțelor; suma de 234.400 lei reprezintă accesorii calculate pentru creanța născută anterior datei deschiderii procedurii (art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006).
În consecința celor menționate în raport în tabelul preliminar al creanțelor (fila 824, vol. I) creditorul AFPM Giurgiu a fost înscris parțial cu suma de 5.324.412 lei în categoria creanțelor bugetare.
De asemenea, tribunalul mai reține că la fila 891, vol. II se află cererea creditorului AFPM G. de completare creanță cu suma de 732.050 lei reprezentând impozit pe profit, TVA de plată și majorările de întârziere, sume stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr.9605/30.03.2007 și decizia de impunere nr.90/30.03.2007 atașate cererii de completare la filele 892 - 928, vol. II, în raport de cererea completatoare creditorul AFPM precizând o creanță totală de 9.038.479 lei (= 8.306.429 lei + 732.050 lei).
La fila 947, vol. II se află atașat tabelul definitiv al creanțelor întocmit pentru debitorul insolvent SC ICMUG SA în care creditorul bugetar AFP Giurgiu apare înscris doar cu suma de 5.324.412 lei, astfel cum era înscris și în tabelul preliminar al creanțelor, ceea ce înseamnă că practicianul în insolvență și-a menținut poziția exprimată în raportul de activitate și nu a rectificat tabelul preliminar în sensul revenirii asupra sumei diferențe neînscrise sau al analizării cererii completatoare de la filele 891, vol. II, pentru suma de 732.050 lei.
La filele 949 - 950, vol. II , se află sentința comercială nr.130/29.05.2007 a Tribunalului Giurgiu prin care s-a dispus trecerea debitorului ICMUG SA în faliment, stabilindu-se termenele legale pentru întocmirea tabelului suplimentar și definitiv al creanțelor.
După trecerea la faliment creditorul bugetar AFPM G. a depus la filele 955 - 956, vol. II, o cerere completare creanță (în realitate o cerere de suplimentare a creanței) pentru următoarele sume de bani:
-2.982.017 lei declarată inițial și respinsă prin tabelul preliminar și definitiv , întrucât nu era exigibilă la data deschiderii procedurii, fiind creanțe născute după deschiderea procedurii,
-732.050 lei, reprezentând suma din cererea completatoare de la fila 891, vol.II și care nu a fost inclusă în tabelul preliminar sau definitiv întrucât reprezintă sume născute după deschiderea procedurii stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr.9605/3.03.2007 și decizia de impunere nr.90/30.03.2007.
Prin tabelul suplimentar întocmit (fila 1018, vol. II) lichidatorul judiciar I. IPURL a înscris salariații ICMUG SA la capitolul creanțe salariale cu suma de 2.853.195 lei și pe creditorul AFPM G. cu suma de 3.714.067 lei (=2.982.017 lei + 732.050 lei).
Prin tabelul definitiv consolidat (fila 1019, vol. II) situația salariaților a rămas nemodificată, iar la capitolul creanțe bugetare creditorul AFPM Giurgiu figurează înscris cu suma de 9.038.497 lei (=5.324.412 LEI + 2.982.017 lei + 732.050 lei), adică rezultantă din adunarea sumelor din tabelul preliminar/definitiv cu sumele din tabelul suplimentar al creanțelor.
Prin raportul de activitate întocmit de lichidator și aflat la filele 1024 -1027, vol.II, lichidatorul judiciar a analizat creanțele înscrise în tabelul suplimentar privind pe AFPM G. și salariații ICMUG SA, exprimându-și punctul de vedere argumentat cu privire la temeinicia acestor creanțe raportat la documentele justificative depuse.
Raportul de analiză a creanței suplimentare a AFPM G. arată că sumele declarate înscrise provin din înlesnirile la plata obligațiilor datorate bugetului de stat restanțe la data de 31.12.2011 acordate cu ocazia privatizării SC ICMUG SA de către AVAS și vânzarea de acțiuni către acționarul majoritar S & T Oil E. and M. Ltd, în temeiul Legii nr.137/2002.
Deși a beneficiat de aceste înlesniri în baza mai multor ordine emise de Ministerul Finanțelor Publice și a convențiilor încheiate cu creditorul bugetar, acestea au fost pierdute în urma desființării contractului de vânzare cumpărare de acțiuni prin care se realizase privatizarea SC ICMUG SA pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate astfel încât creditorul bugetar a revenit asupra acestor facilități și a solicitat plata lor pe calea înscrierii la masa credală.
De asemenea, se adaugă sumele calculate de organul fiscal cu titlu de impozit pe profit, TVA și accesorii, reprezentând diferențe de preț pentru tranzacțiile succesive care au avut ca obiect vânzarea unor bunuri imobile ale debitorului prin interpuși luând în considerare prețul real al bunurilor la care s-au vândut în tranzacțiile ulterioare , iar nu în raport de valoarea subevaluată la care au ieșit din patrimoniul debitorului.
O a treia componentă a creanței totale a creditorului bugetar este reprezentată de sumele de bani calculate pentru cheltuielile constatate ca nedeductibile, în sensul că s-au efectuat plăți către furnizori pentru servicii contractate, dar neefectuate.
În conformitate cu dispozițiile art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 (temeiul juridic invocat de pârât), după expirarea termenului de depunere a contestațiilor la tabelul preliminar și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință.
Așadar, în regulă generală părțile interesate și nemulțumite de modul de întocmire și înscriere a creanțelor trebuie să folosească calea de atac a contestației la tabelul preliminar al creanțelor.
În mod excepțional părțile interesate care nu au formulat contestație la tabelul preliminar, pot formula contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor, dar numai în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau eroare esențială care au determinat admiterea acelei creanțe.
Pârâtul T.M. pretinde, prin contestația la tabelul definitiv formulată , că s-ar afla în această ipoteză de excepție a legii, în sensul existenței unei erori esențiale sub imperiul căruia practicianul în insolvență a înscris creanțele contestate declarate de AFPM Giurgiu și salariați, urmând ca tribunalul să verifice dacă s-a realizat sau nu această eroare esențială menționată de lege.
În accepțiune juridică eroarea înseamnă falsa reprezentare a realității cu ocazia analizării creanțelor în discuție, falsa reprezentare a realității conducând la rezultatul prejudiciabil al înscrierii creanțelor contestate.
În referire la situația creanței creditorului AJFP (fost AFPM ) Giurgiu tribunalul constată că prin tabelul preliminar al creanțelor și definitiv acesta a fost înscris parțial față de cererea declarată, respectiv 5.324.412 lei, restul până la 8.306.429 lei, apreciind că nu reprezintă sume exigibile la data deschiderii procedurii insolvenței (16.01.2007).
Sumele înscrise au la bază declarațiile fiscale efectuate de către debitor și deciziile de impunere emise de organele fiscale, necontestate de către debitor prin organele sale reprezentative în procedura de contencios administrativ fiscal sub imperiul căreia au fost emise, deciziile de impunere necontestate devenind titluri executorii.
În consecință, după verificarea documentelor justificative depuse de creditorul bugetar AFPM G., practicianul în insolvență a înscris parțial sumele declarate și care erau datorate la momentul deschiderii procedurii neputând să refuze sumele ce proveneau din decizii de impunere necontestate.
Organele statutare de conducere ale debitorului, atât în prealabil deschiderii procedurii insolvenței, cât și ulterior până la trecerea în faliment având dreptul de administrare păstrat, nu au atacat deciziile de impunere emise, acceptând astfel implicit, dar neechivoc, că sumele pretinse de către creditorul bugetar sunt reale și datorate.
Potrivit atribuțiilor sale legale și deontologiei profesionale, practicianul în insolvență nu era obligat să atace în contencios administrativ fiscal deciziile de impunere emise de organele fiscale, în măsura în care, din verificările efectuate, nu a constatat nereguli în ceea ce privește realitatea și temeinicia creanței declarate de AFPM G..
Dimpotrivă , practicianul în insolvență a procedat la analiza efectivă a creanței creditorului AFPM Giurgiu și a documentelor justificative depuse, ocazie cu care și-a format convingerea, argumentată prin rapoartele de activitate și de analiza întocmite , că sumele declarate și înscrise în tabelul preliminar și definitiv, iar ulterior și în tabelul preliminar și definitiv consolidat sunt reale și întemeiate, motiv pentru care a dispus înscrierea lor.
Așadar, în analiza declarației de creanță inițiale, cât și a declarațiilor de creanță suplimentare ulterioare în baza cărora creditorul bugetar a fost înscris , nu subzistă vreo eroare (falsă reprezentare a realității), întrucât practicianul în insolvență a verificat aceste declarații prin raportare la documente justificative depuse în probațiune - decizii de impunere fiscală care nu au fost contestate de către debitor prin reprezentanții săi în procedura administrativ fiscală în temeiul căreia fuseseră emise, devenind executorii potrivit procedurii fiscale.
Astfel, cum s-a arătat deja suma de 2.982.017 lei a fost analizată de către practicianul în insolvență ca o creanță suplimentară, întrucât chiar dacă titlul din care rezultă era anterior deschiderii procedurii (16.01.2007) , totuși sumele erau scadente posterior deschiderii, așa încât în mod temeinic și legal au fost considerate creanțe suplimentare și înscrise în tabelul suplimentar.
În ceea ce privește suma de 732.050 lei aceasta provine din inspecția fiscală derulată la debitor în perioada 18.10.2006 - 30.03.2007, când în urma neregulilor constatate, s-au stabilit obligații suplimentare de plată, reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii prin raportul de inspecție fiscală nr.9605/30.03.2007 și decizia de impunere nr.90/30.03.2007.
În acest context, judecătorul sindic apreciază că și dacă obligațiile au fost stabilite pentru o perioadă anterioară datei deschiderii procedurii, totuși acestea nu erau cunoscute la data deschiderii procedurii, fiind constatate ca obligație fiscală după 16.01.2007 în baza actului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere fiscală devenind datorate din ziua de 30.03.2007 când s-a stabilit existența obligației fiscale, deci după deschiderea procedurii insolvenței, situație în care în mod corect a fost analizată și înscrisă drept creanță suplimentară , în mod temeinic și legal, potrivit naturii sale.
În referire la situația creanței salariaților ICMUG SA tribunalul a constatat că practicianul a admis în integralitatea ei această creanță având la bază documente justificative reprezentate de contractul colectiv de muncă și tabelul centralizator din care rezultă numele acestora, funcția , vechimea și drepturile cuvenite cu titlu de plăți compensatorii în caz de concediere ca urmare a intrării în insolvență.
Potrivit dispozițiilor art.130 - 131 din contractul colectiv de muncă înregistrat la DMSSF Giurgiu conducerea debitorului și salariații prin sindicatul reprezentativ au stabilit acordarea unor plăți compensatorii salariaților în cadrul concedierii colective, diferențiat în funcție de vechimea în muncă, între 8 -22 salarii medii brute pe societate.
Acest contract reprezintă voința liberă a părților semnatare care au considerat că, în caz de concediere colectivă, salariaților trebuie să li se ofere o minimă protecție socială din partea unității la care au fost angajați și la bunul mers al căreia au contribuit, contractul fiind valabil întocmit și producător de efecte juridice, nefiind atacat de către părți sau terți pretins vătămători.
Tribunalul consideră că este irelevant că acest contract a fost încheiat în timp ce pe rolul tribunalului se formulaseră acțiuni împotriva debitorului pentru deschiderea procedurii insolvenței, întrucât în luna iulie 2006 împotriva debitorului nu se deschisese vreo procedură de insolvență, aflându-se în stare normală de funcționare.
De aceea, tribunalul consideră că având în vedere contractul colectiv de muncă valabil încheiat, practicianul în insolvență nu putea refuza înscrierea creanței salariaților reprezentând plăți compensatorii datorate, așa încât înscrierea a avut la bază verificarea creanței și documente justificative neexistând vreo eroare (falsă reprezentare a realității) care să determine înscrierea creanței salariaților.
Potrivit atribuțiilor sale legale și deontologiei sale profesionale, formându-și convingerea că plățile compensatorii erau datorate în baza contractului colectiv de muncă valabil încheiat, practicianul în insolvență nu era obligat să atace sub imperiul jurisdicției dreptului muncii contractul menționat.
Pentru aceste motive tribunalul a respins ca nefondate excepțiile lipsei interesului, lipsei calității procesuale active și tardivității invocate din oficiu și a respins ca nefondată contestația formulată de pârâtul T. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât T. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă.
Recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.
Deși la data de 04.06.2015 recurentul a depus la dosar "notă de ședință"; ( filele 26-30), prin care a susținut mai multe critici ale sentinței, fără ca vreuna dintre acestea să îmbrace forma unor motive de recurs de ordine publică, instanța a invocat excepția nulității recursului, ca nefiind motivat în termenul legal, cu privire la care a reținut următoarele:
Recursul, așa cum era acesta reglementat de legislația procesuală aplicabilă cauzei de față ( vechiul Cod), reprezintă acea cale de atac extraordinară, nedevolutivă, comună și, în principiu, nesuspensivă de executare, ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Astfel, art. 299 alin. 1 din C.pr. civ. reglementează : "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului."; Textul este situat în Titlul V intitulat " Căile extraordinare de atac"; din cadrul Cărții a II a din vechiul Cod de procedură civilă, astfel că asupra caracterului extraordinar al acestei căi de atac, în prezent nu se mai pot propune discuții controversate.
Dispozițiile art. 304 din C.pr. civ. stabilesc că "Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate : […] " ( textul enumerând apoi motivele de recurs, cu privire la care nu ne vom opri aici deoarece nu interesează pentru soluționarea excepției).
Caracterul de cale de atac extraordinară este dat de criteriul condițiilor necesare pentru exercitarea acestei căi de atac. Dacă o cale ordinară de atac poate fi formulată pentru orice motiv pe care se justifică nemulțumirea părții care o exercită, calea extraordinară de atac va putea fi formulată numai pentru motivele expres și limitativ stabilite de lege.
În ce privește recursul, pornind de la dispozițiile enunțate mai sus, este unanim acceptat că acesta nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate ( art. 304 alin. 1 din C.pr. civ.).
Chiar dacă în cauză este vorba de un recurs exercitat în condițiile art. 304 1 din C.pr. civ., respectiv împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar acesta nu va fi limitat la motivele enumerate expres de art. 304 pct. 1-9 din C.pr. civ., aspectele sub care va fi analizată cauza într-un astfel de recurs sunt limitate doar la nelegalitatea hotărârii. Altfel spus, limitarea motivelor de recurs conform art. 304 1 din C.pr. civ. nu privește enumerarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1-9, ci privește caracterul de motive de nelegalitate a hotărârii.
Acest lucru rezultă din întreaga reglementare actuală a recursului, care este o cale extraordinară de atac, indiferent dacă privește o hotărâre dată în apel sau o hotărâre fără drept de apel, aceasta putând fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate.
Acestea trebuie să îmbrace forma unor critici aduse sentinței , a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă.
Mai mult, recurentul arată în declarația sa de recurs că urmează să formuleze motivele după redactarea hotărârii.
Din analiza actelor dosarului rezultă că hotărârea a fost comunicată pârâtului la data de 07.04.2015, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 366 din dosarul Tribunalului Giurgiu, astfel că acesta avea posibilitatea să depună motivele de recurs în termen de 7 zile de la comunicare, adică până cel mai târziu la data de 15.04.2015, termen calculat pe zile libere conform art. 101 din vechiul Cod de procedură civilă.
Întrucât în recursul declarat nu se regăsește nici o critică a hotărârii, instanța de recurs va constata nul recursul, conform art. 306 alin. 1 din C.pr. civ. rap. al art. 304 alin. 1 din C.pr. civ., pentru lipsa acestor motive de nelegalitate. În același timp, Curtea constată că nu pot fi identificate motive de ordine publică de nelegalitate, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță sau dintre cele cuprinse în Nota depusă la dosar la data de 04.06.2015, conform art. 306 alin. 2 din C.pr. civ., astfel că excepția nulității recursului a fost admisă.
| ← Întreruperea cursului prescripţiei operează atât în ceea... | Conflict negativ de competenţă. Calificarea corectă a căii... → |
|---|
