Activitatea infracţională a inculpatului major care în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpaţii minori, autori ai unei infracţiuni de tâlhărie în formă continuată, promite autorilor ajutor în valorificarea la casele de amanet bunurilor obţinute în

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 125/R din data de 14.02.2013

Prin sentința penală nr. 1819/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 13001/197/2012 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării faptelor formulată de inculpatul R L C, din cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 21 lit. a) din Codul Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, în două infracțiuni de tăinuire, prevăzute de art. 221 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din datele de 02.05.2012 și 10.05.2012 și trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din 16.05.2012, 17.05.2012 și 18.05.2012.

I. În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B Z S, la cinci pedepse a câte 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de tâlhărie ( față de părțile vătămate P E - faptă din 18.05.2012, Ș M - faptă din 17.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012, D A - faptă din 02.05.2012 și B M - faptă din 10.05.2012 ).

În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1881/30.09.2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare la data de 17.10.2011 și s-a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la fiecare dintre cele 5 pedepse aplicate pentru cele 5 infracțiuni deduse judecății, rezultând cinci pedepse a câte 3 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B Z S, aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 66/19.05.2012 emis de Judecătoria Brașov.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada 23.08.2011 - 30.09.2011 și reținerea și arestul preventiv din data de 19.05.2012 la zi.

II. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul R C A la cinci pedepse a câte 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie ( față de părțile vătămate P E - faptă din 18.05.2012, Ș M - faptă din 17.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012, D A - faptă din 02.05.2012 și B M - faptă din 10.05.2012 ).

În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2163/02.11.2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare la data de 21.11.2011 și s-a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la fiecare dintre cele 5 pedepse aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, rezultând cinci pedepse a câte 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului R C A, aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 65/19.05.2012 emis de Judecătoria Brașov.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestul preventiv din data de 19.05.2012 la zi.

III. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 2, art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul R L C, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie față de partea vătămată P E - faptă din 18.05.2012.

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat la patru pedepse a câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie ( față de părțile vătămate Ș M - faptă din 17.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012, D A - faptă din 02.05.2012 și B M - faptă din 10.05.2012 ).

În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 207/17.10.2008 a Judecătoriei Panciu, definitivă prin neapelare la data de 06.11.2008, și s-a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la fiecare din cele 4 pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, rezultând patru pedepse a câte 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului R L C, aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/19.05.2012 emis de Judecătoria Brașov.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada 01.02.2008 - 17.10.2008 și reținerea și arestul preventiv din data de19.05.2012 la zi.

În baza art. 346 Cod procedură penală s-a constatat că părțile vătămate P E, D E și D A nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art. 346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș M și au fost obligați în solidar inculpații R L C, B Z S, acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T, R C A, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1000 lei, cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B M și a fost obligat în solidar inculpatul R L C, B Z S, acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T, R C A, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1000 lei, iar inculpații B Z S, acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T și R C A, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 346 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de S.C. C L S.R.L. și au fost obligați în solidar inculpații R L C, B Z S, acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T, R C A, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1.621,8 lei, cu titlu de despăgubiri, respingându-se celelalte pretenții.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că inculpații B Z S, R C A și R L C au decis să facă rost de bani, smulgând lanțuri de aur purtate de femei în vârstă și amanetându-le ulterior, folosind aceeași modalitate, în sensul în care inculpatul R L C conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-.., așteptându-i pe ceilalți doi inculpați să se întoarcă cu lanțurile smulse, bunurile fiind amanetate ulterior de inculpatul R L C iar banii astfel obținuți fiind împărțiți.

Astfel, în data de 18.05.2012 în jurul orei 1215, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul B Z S, cu complicitatea inculpaților R C A și R L C, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanțul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Brașov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C, fiind depistați în trafic de organele de poliție; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul Brașov, inculpatul B Z-S, însoțit fiind de către R C-A, a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ș M de lanțul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, pe strada C din municipiul Brașov, inculpatul B Z S, însoțit fiind de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E, de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada Alexandru cel Bun din municipiul Brașov, inculpatul B Z S, fiind însoțit de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care, inculpatul R L C a amanetat lanțul la S.C. C L IFN B; în data de 10.05.2012, în jurul orei 1400, pe strada A S, în fața scării în care locuiește, partea vătămată B M a fost deposedată, prin smulgere, de lanțul de aur pe care îl purta la gât, de către inculpatul B Z S, care era însoțit de către R C A. Lanțul sustras l-au valorificat cu ajutorul inculpatului R L C.

Inculpații B Z S, R C A și R L C, prezenți în fața instanței de fond, au solicitat aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, arătând că recunosc faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și nu solicită administrarea mijloacelor de probă.

La dosarul instanței de fond s-au atașat fișele de cazier judiciar ale inculpaților, din care rezultă că sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar și referatele de evaluare, întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, cu privire la inculpații minori B Z S și R C A, în baza art. 482 Cod procedură penală; referat de evaluare fiind întocmit și pentru inculpatul R L C, pentru care s-au depus și o serie de alte înscrisuri în circumstanțiere.

În raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a reținut că în drept, faptele inculpatului B Z S, care în data de 18.05.2012, în jurul orei 1215, în urma unei înțelegeri prealabile, cu complicitatea inculpaților R C A și R L C, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanțul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul B, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul B, însoțit fiind de către R C-A, a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ș M de lanțul de aur pe care îl purta la gât, după care a fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 13oo, pe strada C din municipiul Brașov, însoțit fiind de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada A B din municipiul B, fiind însoțit de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care, cu ajutorul inculpatului R L C au amanetat lanțul la S.C. C L Brașov; în data de 10.05.2012, în jurul orei 14oo, pe strada A S, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată B M de lanțul de aur pe care îl purta la gât, fiind însoțit de către R C A și valorificând lanțul cu ajutorul inculpatului R L C, întrunesc elementele constitutive a cinci infracțiuni de tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Faptele inculpatului R C A care: în data de 18.05.2012, în jurul orei 1215, în urma unei înțelegeri prealabile, l-a însoțit pe B Z S în timp ce acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E de lanțul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Brașov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare Bv-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orei 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S, din municipiul Brașov, în urma unei înțelegeri prealabile, l-a însoțit pe inculpatul B Z S în timp ce acesta a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ș M de lanțul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-… condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, pe strada C din municipiul B, în urma unei înțelegeri prealabile, l-a însoțit pe inculpatul B Z S când acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada A din municipiul Brașov, în urma unei înțelegeri prealabile, l-a însoțit pe inculpatul B Z S când acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care, cu ajutorul inculpatului R L C au amanetat lanțul la S.C. C L I Brașov; în data de 10.05.2012, în jurul orei 1400, pe strada A S, în urma unei înțelegeri prealabile, l-a însoțit pe inculpatul B Z S în timp ce acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată B M de lanțul de aur pe care îl purta la gât, valorificând lanțul cu ajutorul inculpatului R L C, întrunesc elementele constitutive a cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Faptele inculpatului R L C care: în data de 18.05.2012, în jurul orei 1215, în urma unei înțelegeri prealabile, i-a așteptat pe B Z S și R C A în apropiere de locul faptei, în timp ce primul a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanțul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Brașov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul Brașov, în urma unei înțelegeri prealabile, i-a așteptat pe B Z S și R C A în apropiere de locul faptei, în timp ce primul a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată Ș M, de lanțul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, în urma unei înțelegeri prealabile, i-a așteptat pe B Z S și R C A în apropiere de locul faptei, în timp ce pe strada C din municipiul Brașov, B Z S a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E, de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în urma unei practici constante în acest sens, a primit de la inculpații B Z S și R C A un lanț de aur sustras în aceeași zi, prin smulgere, de la partea vătămată D A, ajutându-i pe aceștia să îl valorifice; în data de 10.05.2012 a primit de la inculpații B Z S și R C A un lanț de aur sustras în aceeași zi, prin smulgere, de la partea vătămată B M, ajutându-i pe aceștia să îl valorifice, întrunesc elementele constitutive a cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării faptelor comise de inculpatul R L C, din cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, în două infracțiuni de tăinuire, prevăzute de art. 221 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din datele de 02.05.2012 și 10.05.2012 și trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din 16.05.2012, 17.05.2012 și 18.05.2012, se impune a fi respinsă având în vedere ansamblul materialului probator administrat, pornind de la însăși declarația inculpatului R L C, care a recunoscut participația sa și a precizat că " am hotărât să facem rost de bani, ei smulgând lănțișoare de la gâtul femeilor în vârstă, de pe stradă, iar eu așteptându-i cu auto și fugind împreună de la fața locului….apoi eu valorificam bunurile sustrase prin vânzare la casele de amanet "; sau că " participația mea era de a-i conduce cu autoturismul pe cei doi în zona în care urmau să acționeze, iar după comiterea faptelor le asiguram scăparea cu același autoturism cu care îi transportam repede din zona respectivă….lănțicurile le valorificam de obicei la casele de amanet, iar banii obținuți îi cheltuiam împreună pe țigări, alimente, jocuri mecanice. ";; astfel, în condițiile în care, de comun acord, au fost stabilite " atribuțiile "; fiecărui inculpat, R L C fiind cel care, știind în ce constau acțiunile celorlalți doi inculpați, îi prelua și transporta cu autoturismul pe aceștia, asigurând atât ducerea la bun sfârșit a acțiunilor deja comise, cât și scăparea acestora, prin părăsirea rapidă a locului faptelor; în plus, acest inculpat a avut și o contribuție indirectă la comiterea infracțiunilor, valorificând, conform înțelegerii inițiale, toate bunurile astfel sustrase, întregul său comportament infracțional se circumscrie complicității, ca formă a participației penale.

Pe de altă parte, s-a reținut că dispozițiile art. 75 lit. c Cod penal sunt aplicabile în cauză, în condițiile în care inculpatul R L C se ocupa și de valorificarea bunurilor sustrase deoarece știa că inculpații B Z S și R C A erau minori, iar prevederile art. 37 lit. a Cod penal sunt atrase de faptul că inculpatul a comis noile infracțiuni în interiorul termenului de încercare stabilit printr-o hotărâre de condamnare anterioară, prin care executarea a fost suspendată condiționat, pedeapsa devenind executabilă doar urmare revocării suspendării condiționate, perioada petrecută în arest preventiv și despre a cărei deducere s-a făcut vorbire, fiind dedusă în consecință.

Având în vedere că din probele administrate a rezultat atât comiterea faptelor, cât și vinovăția inculpaților, regăsindu-se atât latura obiectivă specifică infracțiunilor de tâlhărie: acțiunea complexă privind violența exercitată cu ocazia comiterii celuilalt element component - sustragerea bunului, paguba produsă, legătura de cauzalitate, cât și latura subiectivă, caracterizată de intenție directă, atât pentru inculpatul autor, cât și pentru inculpații complici, prima instanță a stabilit că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a arătat că a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, natura, modalitatea și împrejurarea în care faptele au fost comise, prejudiciul produs dar recuperat în parte, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt la primul contact cu legea penală, dar au avut o atitudine procesuală constructivă, contribuind la stabilirea corectă a stării de fapt.

Cu privire la acțiunea civilă promovată de partea civilă Ș M, care s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras și nerecuperat, având în vedere poziția manifestată de inculpații R L C, B Z S și R C A, care au fost de acord să plătească suma reclamată, văzând și principiul disponibilității aplicabil în materie, în baza art. 346 Cod procedură penală prima instanță a apreciat că se impune admiterea acțiunii civile formulată de aceasta și obligarea în solidar a inculpaților R L C, B Z S, acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T, R C A, acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească suma de 1000 lei, cu titlu de despăgubiri.

În legătură cu partea civilă B M, care s-a constituit parte civilă cu suma de 1300 lei, reprezentând 1000 lei - contravaloarea bunului sustras și 300 lei - daune morale, instanța de fond a arătat că a avut în vedere poziția manifestată de inculpații R L C, B Z S și R C A, care au fost de acord să plătească suma de 1000 lei și doar inculpații B Z S și R C A și-au manifestat acordul să plătească suma reclamată cu titlu de daune morale, situație în raport de care în baza art. 346 Cod procedură penală s-a apreciat că se impune admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă B M și obligarea în solidar a inculpaților R L C, B Z S, acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T, R C A, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H să plătească acesteia suma de 1000 lei, iar inculpații B Z S, acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T și R C A, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 300 lei cu titlu de daune morale.

S.C. C L S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3508,6 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor ridicate de organele de poliție și aferente celor patru contracte de amanet depuse în probațiune, respectiv contractul de amanet nr. 21722/15.05.2012 - 1070,60 lei, contractul de amanet nr. 21466/04.05.2012 - 551,20 lei, contractul de amanet nr. 21202/26.04.2012 - 662,50 lei, contractul de amanet nr. 21302/30.04.2012 - 1224,30 lei, dar ținând cont de datele comiterii faptelor din prezenta cauză ( respectiv 02.05.2012, 10.05.2012, 16.05.2012 și 17.05.2012 ), instanța de fond a apreciat că pretențiile având ca temei contractele de amanet din datele de 26.04.2012 și 30.04.2012 exced cadrului procesual, astfel încât, ținând cont și de poziția inculpaților, care au fost de acord să acopere pretențiile solicitate, în baza art. 346 Cod procedură penală s-a apreciat că se impune doar admiterea în parte a acțiunii civile formulată de S.C. C L S.R.L. și obligarea în solidar a inculpaților R L C, B Z S, acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente, B Z și B T, R C A, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1.621,8 lei ( conform contractelor de amanet din datele de 04.05.2012 - 551,20 lei și 15.05.2012 - 1070,60 lei ), respingându-se celelalte pretenții.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpații B Z S, R C A și R L C criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

Ministerul Public a arătat în motivarea recursului formulat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică. În ceea ce privește motivul de nelegalitate s-a arătat că acesta vizează împrejurarea că prin sentința penală nr. 1819 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Brașov nu s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților R C A și B Z S și perioada în care aceștia au fost reținuți în prezenta cauză, respectiv reținerea ce a avut loc în data de 18.05.2012 așa cum rezultă aceasta din cuprinsul ordonanțelor de reținere aflate la filele 67 și respectiv 78 din dosarul de urmărire penală.

De asemenea, tot sub aspectul nelegalității s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului R L C pentru săvârșirea a patru din cele cinci infracțiuni pentru care a fost cercetat și anume infracțiunile de complicitate la tâlhărie comise împotriva părților vătămate Ș M, D E, D A și B M, stabilind pentru fiecare din aceste infracțiuni o pedeapsă de 3 ani cu închisoare fără a reține circumstanțe atenuante, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie chiar reduse urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, sunt între 3 ani și 4 luni și maxima de 13 ani și 4 luni; cele patru pedepse sunt nelegale, fiind coborâte sub minim fără a fi reținute circumstanțe atenuante.

Sub aspectul netemeiniciei, s-a arătat de către Parchet că în ceea ce-l privește pe inculpatul R L C, în mod greșit prima instanță a reținut circumstanțe atenuante indicând dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod penal fără a fi specificate însă în mod expres în ce constau aceste împrejurări și aceste circumstanțe; se impune așadar înlăturarea acestor circumstanțe atenuante reținute în mod cu totul nejustificat.

O altă critică adusă de către Parchet sentinței atacate constă în faptul că prin hotărârea judecătorească recurată nu s-a dispus prelevarea probelor biologice de la toți inculpații, respectiv B Z S, R C A și R L C, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, deși infracțiunile pentru care inculpații B Z S, R C A și R L C au fost cercetați și judecați se află pe lista anexă a Legii nr. 76/2008.

Inculpatul recurent B Z S, a solicitat prin recursul formulat casarea sentinței atacate iar în urma reanalizării materialului probator administrat la dosarul cauzei redozarea pedepsei care i-a fost aplicată de către instanța de fond; s-a arătat în susținerea acestei cereri că atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa solicitând aplicarea în ceea ce-l privește a dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală. În raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și de implicarea sa în derularea acestor fapte, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel care l-a stabilit instanța de fond.

Inculpatul recurent R C A, a arătat în motivarea recursului formulat că hotărârea recurată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei care i s-a aplicat, astfel că se impune casarea ei iar în rejudecare redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia; în sprijinul celor solicitate s-a invocat faptul că faptele comise au fost recunoscute de acest inculpat încă de la începutul cercetărilor și a colaborat cu organele de cercetare penală iar în fața instanței de fond a uzat de prevederile art. 3201 Cod procedură penală.

Inculpatul recurent R L C, a solicitat prin intermediul apărătorului său ales casarea sentinței penale atacate și în urma rejudecării modificarea hotărârii primei instanțe în sensul schimbării încadrării juridice pentru faptele petrecute în data de 2 mai 2012 și 10 mai 2012 din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 din Codul penal întrucât atât din materialul probatoriu cât și din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov nr. 5074/P/2012 rezultă grave neconcordanțe în aprecierea situației de fapt. În rechizitoriu se pornește de la faptele din 18, 17, 16, 10 și 2 mai 2012 și se fac anumite aprecieri, preluate în mod neîntemeiat și de către Judecătoria Brașov, a acestei situații de fapt, neconcordante cu probele administrate de la dosar. Se spune de exemplu despre fapta din 2 mai 2012 că în baza unei practici constante ar fi participat în calitate de complice la infracțiunea de tâlhărie. Or, lucrurile nu sunt adevărate în sensul că de abia pe data de 2 mai 2012 începe activitatea infracțională a inculpaților; niciunul dintre inculpați nu spune că în data de 2 mai 2012 și respectiv 10 mai 2012 inculpatul R L C s-ar fi aflat cu autoturismul în zona în care cei doi inculpați, B Z S și R C A au săvârșit practic infracțiunile de tâlhărie. Așadar, infracțiunile de tâlhărie din datele de 2 mai 2012 și 10 mai 2012 au fost săvârșite fără ca inculpatul R L C să fi cunoscut aceste împrejurări și chiar coinculpații B Z S și R C A au declarat că după ce au săvârșit aceste fapte, respectiv au smuls bijuteriile de la părțile vătămate, la câteva zeci de minute l-au sunat pe inculpatul R L C și s-au întâlnit cu acesta, povestindu-i că au niște bijuterii pe care le-au obținut prin fapta de tâlhărie; în privința faptelor din 2 mai 2012 și din 10 mai 2012, este vorba de infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 din Codul penal iar în raport de aceasta se impune și înlăturarea dispozițiilor art. 75 lit. c Cod penal.

Un alt motiv al recursului declarat în cauză de către inculpatul R L C vizează împrejurarea că deși pentru fapta săvârșită în data de 18.05.2012 instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2, art. 76 lit. c Cod penal, aceasta nu le-a motivat. Judecătoria Brașov ar fi trebuit să arate care sunt motivele, pentru care într-adevăr se impune reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante. Pentru celelalte patru fapte nu s-a reținut niciun fel de circumstanță atenuantă și pe cale de consecință inculpatul a solicitat să se rețină astfel de circumstanțe, respectiv atitudinea sa sinceră, de regret a săvârșirii faptelor pe parcursul întregului proces penal, atitudinea cooperantă cu organele de urmărire penală și de asemenea prevederile art. 3201 Cod procedură penală. Inculpatul a arătat că din actele depuse la dosarul cauzei la instanța de fond rezultă că a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor, a intenționat să se angajeze și chiar a lucrat în Italia o perioadă de timp, după care a revenit în țară.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că recursul declarat de Parchet și inculpații B Z S și R C A sunt fondate iar cel promovat de inculpatul R L C este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și însușit de către toți inculpații din dosar, o corectă stare de fapt, recunoscută de către inculpații B Z S, R C A și R L C în cadrul procedurii simplificate de judecare a cauzei prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, de care au uzat.

S-a reținut astfel, în mod temeinic, că la data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada A din municipiul Brașov, inculpatul B Z S, fiind însoțit de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care, inculpatul R L C a amanetat lanțul la S.C. C L I Brașov; la data de 10.05.2012, în jurul orei 1400, pe strada A S, în fața scării în care locuiește, partea vătămată B M a fost deposedată, prin smulgere, de lanțul de aur pe care îl purta la gât, de către inculpatul B Z S, care era însoțit de către R C A. Lanțul sustras l-au valorificat cu ajutorul inculpatului R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, pe strada C din municipiul Brașov, inculpatul B Z S, însoțit fiind de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E, de lanțul de aur cu cruciuliță pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul Brașov, inculpatul B Z S, însoțit fiind de către R C A, a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ș M de lanțul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 18.05.2012 în jurul orei 1215, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul B Z S, cu complicitatea inculpaților R C A și R L C, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanțul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Brașov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C, fiind depistați în trafic de organele de poliție.

Contrar celor susținute de inculpatul R L C în raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a dat o corectă încadrare juridică faptelor comise de inculpați, apreciind în mod temeinic că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților:

- B Z S pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de tâlhărie ( față de părțile vătămate D A - faptă din 02.05.2012, B M - faptă din 10.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012, Ș M - faptă din 17.05.2012 și P E - faptă din 18.05.2012 ) prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal;

- R C A pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de complicitate la tâlhărie ( față de părțile vătămate D A - faptă din 02.05.2012, B M - faptă din 10.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012, Ș M - faptă din 17.05.2012 și P E - faptă din 18.05.2012 ) prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal;

- R L C pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal ( față de părțile vătămate D A - faptă din 02.05.2012, B M - faptă din 10.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012, Ș M - faptă din 17.05.2012 și P E - faptă din 18.05.2012).

Cu toate că inculpatul R L C a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor comise la datele de 02.05.2012 asupra părții vătămate D A și respectiv 10.05.2012 asupra părții vătămate B M, încă de la prima instanță arătând că în situația acestora nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tâlhărie prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) și alin. 21 lit. a) din Codul penal ci de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal întrucât inculpatul R L C nu a fost prezent la momentul comiterii faptelor de către coinculpații B Z S și R C A și nu i-a ajutat în niciun fel pe cei doi inculpați să comită fapta, acordându-se ajutor doar ulterior comiterii acesteia pentru valorificarea bunurilor sustrase cu violență, Curtea reține că în mod judicios a procedat prima instanță respingând cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat de inculpat.

Astfel, rezultă într-adevăr că faptele din 02.05.2012 și respectiv 10.05.2012 sunt situate în timp anterior celor din intervalul 16.05.2012-18.05.2012; din declarațiile inculpaților B Z S, R C A și R L C rezultă de asemenea că în ceea ce privește infracțiunile comise în cele două zile menționate, doar inculpații R C A și B Z S au participat în mod activ, respectiv inculpatul B Z S, însoțit de inculpatul R C A a sustras prin violență bijuteriile părților vătămate D A și B M, R L C neînsoțindu-i pe aceștia la locul comiterii faptelor, astfel cum a procedat în zilele următoare. După comiterea celor două fapte, inculpații minori au dus bijuteriile inculpatului R L C pentru a le valorifica la o casă de amanet.

Cu toate acestea, activitatea infracțională a inculpatului R L C din cele două zile nu se circumscrie infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal atâta timp cât din declarațiile tuturor inculpaților rezultă că inculpatul R L C a fost de acord să valorifice bunurile sustrase prin violență de la părțile vătămate la datele menționate iar înțelegerea în acest sens a avut loc anterior comiterii celor două infracțiuni; din declarația inculpatului R C A dată în cursul urmăririi penale (fila 63 verso dosar urmărire penală) rezultă fără dubiu că valorificarea bunurilor, chiar și a celor sustrase la datele de 02.05.2012 și respectiv, 10.05.2012 a avut loc în baza unei înțelegeri prealabile dintre inculpați, în sensul ajutorului dat de inculpatul R L C (care era major) celorlalți doi inculpați minori pentru valorificarea bunurilor sustrase și împărțirea ulterioară a banilor, ori de câte ori aceștia din urmă urmau să sustragă bijuterii.

În aceste condiții, activitatea inculpatului R L C nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tăinuire ci pe acelea ale complicității la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal întrucât, ajutorul dat unui infractor în baza unei înțelegeri anterioare comiterii faptei coroborat cu împărțirea ulterioară a banilor obținuți prin săvârșirea infracțiunii a fost asimilată în doctrină și în practica judiciară cu " un ajutor "; dat celorlalți inculpați la comiterea faptelor; aceștia din urmă au acționat cu convingerea că aveau asigurată valorificarea bunurilor care urmau să fie sustrase prin violență de la părțile vătămate. Ca atare, activitatea infracțională în cazul celor două fapte din 2 mai 2012 și respectiv 10 mai 2012, desfășurate de inculpatul R L C se circumscrie elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunilor de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal, reprezentând un ajutor dat inculpaților B Z S și R C A la săvârșirea celor două infracțiuni.

Față de aceste considerente, Curtea constată că atât starea de fapt stabilită de către prima instanță cât și încadrarea în drept sunt la adăpost de orice critică.

Sunt însă întemeiate criticile aduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov sentinței penale atacate sub aspectul reținerii în ceea ce-l privește pe inculpatul R L C, pentru una dintre infracțiunile deduse judecății, a dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal cu consecința aplicării pentru această infracțiune, a unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege - fără a indica însă împrejurările care au stat la baza reținerii acestor circumstanțe - precum și cele care privesc aplicarea unor pedepse nelegale aceluiași inculpat pentru celelalte 4 infracțiuni de tâlhărie reținute în sarcina sa.

Astfel, Curtea constată că prin sentința recurată s-a reținut în favoarea inculpatului R L C circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 2 Cod penal referitor la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal comisă față de partea vătămată P E la data de 18.05.2012, însă în cuprinsul considerentelor hotărârii nu se regăsesc menționate împrejurările care au fost apreciate de către instanța de fond ca având valoarea unor astfel de circumstanțe; întrucât nu a fost identificată de către instanța de control nicio astfel de împrejurare căreia să i se atribuie valențele unei circumstanțe atenuante judiciare și nici nu pot fi reținute alte circumstanțe atenuante judiciare dintre cele prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal, Curtea constată că se impune admiterea, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală a recursului promovat în cauză de către Parchet, casarea hotărârii atacate în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului R L C pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal comisă față de partea vătămată P E la data de 18.05.2012 și reformarea hotărârii atacate în sensul înlăturării circumstanței atenuante menționate precum și a dispozițiilor art. 76 Cod penal iar în cadrul rejudecării stabilirea unei pedepse pentru această infracțiune situată între limita minimă și maximă prevăzută de norma incriminatoare, după ce aceste limite au fost reduse conform art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.

Tot referitor la criticile aduse de către Parchet sentinței penale atacate, care coincid parțial cu cele aduse de inculpatul R L C aceleiași hotărâri, Curtea constată că nereținând în favoarea inculpatului R L C relativ la celelalte 4 infracțiuni de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal (față de părțile vătămate D A - faptă din 02.05.2012, B M - faptă din 10.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012 și Ș M - faptă din 17.05.2012 ) circumstanțe atenuante, legale sau judiciare, pedepsele stabilite de prima instanță pentru cele 4 infracțiuni sunt nelegale întrucât se situează sub limita minimă prevăzută de lege chiar și în condițiile reținerii în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.

Contrar celor solicitate de inculpatul R L C prin apărător, Curtea constată că în favoarea acestui inculpat nu pot fi reținute circumstanțe atenuante. Este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor uzând de procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală însă raportat la această împrejurare acesta a beneficiat de dispozițiile alin. 7 al art. 3201 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile comise.

Reținerea acelorași împrejurări ca și circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor care au fost aplicate inculpatului, sub limita minimă prevăzută de lege - redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală - nu se justifică, cu atât mai mult cu cât condițiile concrete în care au fost comise infracțiunile, numărul acestora și intervalul scurt de timp în care a acționat inculpatul împreună cu ceilalți coinculpați, incidența agravantei prevăzute de art. 75 lit. c Cod penal, precum și perseverența pe calea infracțională de care dă dovadă inculpatul, justifică un regim sancționator mai aspru.

Instanța de fond a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului adoptată în cursul procesului penal însă a constatat că raportat la gradul de pericol social concret al faptei, sincerității inculpatului nu i se pot da valențele unei circumstanțe atenuante, chiar dacă acesta a recunoscut încă din cursul urmăririi penale comiterea faptelor; inculpatul R L C a fost prins în flagrant, împreună cu ceilalți inculpați la scurt timp după ce au comis ultima infracțiune reținută în sarcina lor (18.05.2012) context în care, raportat și la materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, se reține de către instanța de recurs că poziția sinceră a inculpatului nu a fost determinantă în stabilirea vinovăției iar contribuția sa la lămurirea cauzei sub toate aspectele nu a fost una majoră care să justifice reținerea în sarcina sa a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal.

Inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie (raportată la pedeapsa de 2 ani închisoare care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 207/17.10.2008 a Judecătoriei Panciu) iar în minorat inculpatul a mai avut aplicată o sancțiune penală tot pentru o infracțiune comisă împotriva patrimoniului; antecedența penală a inculpatului, coroborată cu numărul infracțiunilor reținute în sarcina sa în prezent și prelungirea în timp a activității infracționale dovedește o perseverență infracțională a inculpatului, orientată spre comiterea infracțiunilor contra patrimoniului; această situație rezultă și din concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov în care au fost identificați ca și factori de natură a dezvolta comportamentul infracțional al inculpatului tentația acestuia de a-și suplimenta veniturile în mod facil precum și prezența în anturajul său a mai multor persoane cu preocupări infracționale. Pe altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului relevă un mod de viață dezordonat al acestuia: nu a absolvit studiile, a lucrat ocazional, nu are o calificare și este întreținut și la acest moment financiar de către părinții săi. Față de această situație, de circumstanțele reale în care au fost comise faptele reținute în sarcina inculpatului și de cele personale ale inculpatului R L C, Curtea reține că nu pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare și nici nu se justifică în cazul acestuia un tratament sancționator excesiv de blând.

În acest context, și pentru considerentele expuse, Curtea constată că se impune reformarea hotărârii recurate și sub aspectul individualizării judiciare a celor 4 pedepse aplicate de către instanța de fond pentru comiterea de către inculpatul R L C a celor 4 infracțiuni de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal ( față de părțile vătămate D A - faptă din 02.05.2012, B M - faptă din 10.05.2012, D E - faptă din 16.05.2012 și Ș M - faptă din 17.05.2012), în sensul majorării cuantumului acestora pentru a se încadra între limita minimă și maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite după ce aceste limite au fost reduse conform art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală; la stabilirea cuantumului pedepselor vor fi avute în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei ținându-se seama de toate împrejurările expuse anterior precum și de gradul de implicare efectivă a inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Verificând legalitatea hotărârii recurate, Curtea constată de asemenea că instanța de fond, deși a aplicat inculpatului R L C pedeapsa închisorii, a omis să aplice acestuia pedeapsă accesorie, cu toate că aplicarea acesteia este obligatorie potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal. Luând în considerare jurisprudența CEDO, natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, Curtea va interzice exercițiul acestora pe perioada executării pedepsei stabilite anterior.

În ceea ce îi privește pe inculpații B Z S și R C A, Curtea reține că prima instanță a avut în vedere la momentul individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestora pentru cele cinci infracțiuni de tâlhărie comise, toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și scopul pedepsei astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal.

Au fost avute în vedere atât dispozițiile părții generale și a celei speciale a Codului penal, regimul sancționator aplicabil minorilor cât și gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpați analizat prin prisma circumstanțelor reale ale comiterii faptelor și a circumstanțelor personale ale inculpaților; astfel, s-au aplicat inculpaților pedepse just individualizate orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile comise, așa cum această limită a fost stabilită urmare a aplicării dispozițiilor art. 109 și următoarele Cod penal și art. 3201 alin 7 Cod procedură penală, criticile aduse de inculpați sentinței penale atacate, sub acest aspect fiind nefondate.

Prima instanță a reținut în mod judicios că gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise de inculpați este unul ridicat, ținând seama de condițiile concrete și împrejurările în care au fost comise faptele, de numărul faptelor, natura violențelor exercitate asupra părților vătămate și valoarea prejudiciilor create și nerecuperate precum și de circumstanțele personale ale inculpaților care deși tineri sunt cunoscuți cu antecedente penale și au comis infracțiunile deduse judecății în termenul de încercare fixat printr-o altă hotărâre de condamnare, dând astfel dovadă de perseverență infracțională.

În raport de modalitatea de comitere a faptelor, de violențele exercitate, prejudiciile produse părților vătămate, precum și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați, astfel cum sunt relevate de referatele de evaluare întocmite în cauză, Curtea reține că gradul de pericol social al celor cinci infracțiuni comise a fost apreciat corect de către prima instanță drept unul ridicat astfel că în mod judicios s-a apreciat că în cazul ambilor inculpați minori se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

Pedepsele aplicate sunt stabilite în limitele prevăzute de Codul penal pentru infracțiunile comise astfel cum acestea au fost reduse urmare a aplicării dispozițiilor art. 109 și următoarele Cod penal și respectiv art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală.

Coborârea pedepselor sub limita minimă stabilită corect de către prima instanță nu se poate dispune decât în situația reținerii în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante judiciare, circumstanțe care însă nu pot fi reținute în speță; astfel, inculpații nu au dovedit că au avut anterior comiterii faptelor deduse în prezent judecății o conduită ireproșabilă, dimpotrivă, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale și au comis infracțiunile deduse în prezent judecății în termenul de încercare fixat prin hotărâri de condamnare anterioare pentru infracțiuni contra patrimoniului, cu sau fără violență.

Circumstanțele personale ale inculpaților coroborate cu mențiunile din cazierele judiciare ale acestora dovedesc o înclinație a acestora spre comiterea de fapte antisociale, respectiv spre încălcarea normelor penale; caracterul repetat al activității infracționale deduse în prezent judecății, durata de timp în care au fost comise infracțiunile ca și împrejurarea că toate au fost comise de toți inculpații în termenul de încercare stabilit prin sentințe anterioare pentru comiterea altor infracțiuni, conduc la concluzia unei perseverențe infracționale care impune un tratament sancționator mai sever.

Este adevărat că inculpații s-au prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală arătând că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; această împrejurare a condus la aplicarea dispozițiilor alin. 7 al art. 3201 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise de inculpați.

Atitudinii inculpaților de recunoaștere a comiterii faptelor nu i se poate da însă și valența unei circumstanțe atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) Cod penal, chiar dacă inculpații au recunoscut infracțiunile de care sunt acuzați încă din cursul urmăririi penale, având în vedere că inculpații au avut această atitudine de recunoaștere doar după ce au fost prinși în flagrant urmare a comiterii a cinci infracțiuni de tâlhărie, iar atitudinea lor nu a avut un caracter determinant în stabilirea vinovăției și nici în desfășurarea urmăririi penale și lămurirea cauzei sub toate aspectele în această etapă procesuală.

În considerarea celor expuse, Curtea reține că pedepsele pentru inculpații B Z S și R C A sunt corect individualizate și nu se impune reducerea cuantumului acestora și nici schimbarea modalității de executare, criticile aduse de aceștia în recurs sentinței penale atacate, sub acest aspect fiind nefondate.

Prima instanță a omis să aplice inculpaților pedepse accesorii deși acestea erau obligatorii conform art. 71 alin. 2 Cod penal; cu toate acestea, această nelegalitate a hotărârii recurate nu poate fi remediată în recurs având în vedere limitele devoluțiunii și principiul neagravării în propria cale de atac; recursul Parchetului a fost formulat în favoarea inculpaților iar în recursurile inculpaților nu li se pot aplica pedepse accesorii întrucât li s-ar agrava situația.

Admiterea recursurilor celor doi inculpați se impune însă în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală întrucât acestora le este favorabilă împrejurarea invocată în recursul Parchetului în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a deduce din pedepsele aplicate inculpaților R C A și B Z S și perioada în care aceștia au fost reținuți în prezenta cauză, respectiv reținerea ce a avut loc în data de 18.05.2012 așa cum rezultă aceasta din cuprinsul ordonanțelor de reținere aflate la filele 67 și respectiv 78 din dosarul de urmărire penală.

Se reține de asemenea în ceea ce privește recursul Parchetului că acesta este întemeiat și sub aspectul omisiunii primei instanțe de a dispune prelevarea de la inculpați a probelor biologice deși infracțiunile de tâlhărie pentru care aceștia sunt judecați și pentru care s-a dispus condamnarea lor sunt prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 7 din legea menționată, prelevarea probelor biologice era obligatorie.

În considerarea celor expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpații B Z S și R C A împotriva sentinței penale nr. 1819/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 13001/197/2012 care va fi casată în ceea ce privește omisiunea deducerii din pedepsele aplicate inculpaților B Z S și R C A a duratei reținerii de 24 de ore din data de 18.05.2012, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului R L C, omisiunea aplicării acestuia din urmă a pedepsei accesorii și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 referitor la toți inculpații, hotărârea urmând a fi reformată în aceste limite conform celor ce preced.

Totodată, pentru considerentele deja expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva aceleiași hotărâri de inculpatul R L C.

În baza art. 38516 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 Cod procedură penală se va adăuga la durata prevenției inculpaților R L C, B Z S și R C A timpul scurs începând cu data de 12.10.2012 la zi.

În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului Brașov suma de 600 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu în recurs pentru inculpații B Z S și R C A, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul R L C să plătească statului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

← Exigenţa motivării măsurii luate printr-un act administrativ...		Admisibilitatea cererii de revizuire în condiţiile dovedirii... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Activitatea infracţională a inculpatului major care în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpaţii minori, autori ai unei infracţiuni de tâlhărie în formă continuată, promite autorilor ajutor în valorificarea la casele de amanet bunurilor obţinute în