Întemeierea hotărârii de condamnare şi pe declaraţiile date de martor în faza de urmărire penală, în situaţia imposibilităţii audierii sale în primă instanţă şi în recurs, nu încalcă dispoziţiile art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenţia Europeană a Dreptur
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 134/R din data de 14.02.2013
Prin sentința penală nr. 931/07.05.2012 a Judecătoriei Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului D I L sub aspectul comiterii a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 288 alin. 1 Cod penal, inculpatul D I L a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 teza I Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 293 alin. 1 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la neglijență în serviciu.
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 10 luni închisoare.
În baza art. 81, art. 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal potrivit cu care dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, inculpatul A C a fost achitat sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată G E M nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă promovată în cauză de partea vătămată T S.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea autoturismului marca BMW 320i, serie șasiu WBACB11040FC33257, de culoare roșie, către partea vătămată T S.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea totală a cererii de atribuire a numărului provizoriu BV-0… din data de 09.10.2008 ( fila 179 dosar urmărire penală ) și desființarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între G E M și D I L, având ca obiect autoturismul marca BMW 320i de culoare roșie, în sensul că martorii T P N și A C nu au asistat la efectuarea tranzacției, iar data redactării înscrisului nu este 28.09.2008 ( fila 239 dosar urmărire penală ).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2008 partea vătămată G E M a împrumutat în jur de 700 Euro de la inculpatul D I L, lăsându-i drept garanție cartea de identitate a autoturismului marca BMW, serie șasiu WBACB11040FC33257. Cu privire la împrumutul acordat părțile nu au încheiat niciun înscris doveditor.
Pentru a-i restitui o parte din datorie, partea vătămată a împrumutat ulterior de la martorul D C suma de 500 Euro, promițându-i și acestuia că îi va lăsa drept garanție cartea de identitate pe care urma să o recupereze de la inculpat, precum și autoturismul marca BMW.
În seara zilei de 26.09.2008 partea vătămată s-a prezentat la întâlnirea cu inculpatul D I L împreună cu martorii D C, L C și S A, oferindu-i însă acestuia doar 400 Euro. Inculpatul a devenit nervos, a refuzat să ia banii și a început să se certe cu G E M. Martorii, văzând ce se întâmplă, au plecat imediat cu autoturismul în care veniseră.
Partea vătămată a fost în cele din urmă de acord să-i lase inculpatului D I L autoturismul său, urmând să îi restituie integral datoria, fie din alte surse, fie din vânzarea mașinii. În consecință, partea vătămată i-a dat telefon lui D C și i-a cerut să îi aducă autoturismul, martorul venind cu el la intrarea în Codlea dinspre Vulcan.
Ajungând acasă, partea vătămată G E M le-a ascuns părinților săi adevărul, spunându-le că a avut accident cu mașina și a lăsat-o în curte la cineva.
Inculpatul D I L, profitând de faptul că deținea actele autoturismului, inclusiv o copie a cărții de identitate a părții vătămate, nu a mai așteptat să-și primească banii și în data de 09.10.2008 s-a deplasat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov, unde, prezentându-se drept G E M, a completat și semnat în numele acestuia o cerere de atribuire a autorizației de numere provizorii, reușind să înmatriculeze autoturismul sub numărul BV-0…. În perioada imediat următoare, a vândut autoturismul cu suma de 1200 Euro și printr-un șir de tranzacții succesive bunul a ajuns în final în proprietatea lui T S. Niciuna dintre aceste înstrăinări nu a fost însoțită de întocmirea vreunui act.
La data de 02.11.2008 autoturismul a fost surprins de un aparat radar instalat în localitatea Bărcănești, organele de poliție solicitând printr-o adresă expediată părții vătămate G E M, să comunice cine a condus mașina ( fila 195 dosar urmărire penală ).
Adresa a fost primită de tatăl părții vătămate, care între timp plecase în Germania și luând legătura cu fiul său, acesta i-a spus că inculpatul D I L îl bătuse și îi luase mașina.
Revenind în țară, la data de 04.02.2009 G E M a depus plângere penală împotriva lui D I L, susținând același lucru pe care i-l spusese telefonic și tatălui său, precum și faptul că nu efectuase niciun demers în vederea înmatriculării provizorii a autoturismului.
Pentru că partea vătămată a plecat înapoi în Germania, inculpatul a sunat-o și au stabilit să se întâlnească acolo, lucru ce s-a întâmplat în cursul lunii mai 2009, în prezența martorilor T P N, L C O și M A M. Cu această ocazie G E M și D I L au încheiat un contract de vânzare-cumpărare al autoturismului, la prețul de 800 Euro, trecând ca dată a tranzacției 26.09.2008, iar ca dată a redactării 28.09.2008. Actul a fost semnat în calitate de martor de T P Ni iar în România, la solicitarea inculpatului D I L, și de către A C. Tot atunci, în Germania, inculpatul D I L i-a dat părții vătămate să semneze în alb și un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, pe formular tipizat, pe care l-a dactilografiat ulterior în sensul că ar fi cumpărat același autoturism la data de 01.10.2008, cu 1200 Euro.
Contractul datat 28.09.2008 a fost depus de inculpatul D I L la organele de poliție în data de 19.05.2009, iar cel tipizat nu a fost prezentat decât în instanță ( filele 52, 77 dosar Judecătorie).
Starea de fapt expusă a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosar.
Astfel, partea vătămată G E M a susținut în principal că a împrumutat de la inculpatul D I L doar 115 Euro, convenind să-i restituie cu tot cu dobândă 400 Euro, nu s-a încheiat niciun act și i-a lăsat ca garanție cartea de identitate a autoturismului marca BMW cu nr. KLE-11-…; ca să-i dea banii înapoi lui D I L, a împrumutat de la D C 500 Euro, căruia i-a spus că îi lasă garanție autoturismul marca BMW și actele acestuia, inclusiv cartea de identitate după ce o va recupera de la inculpatul D I L; la întâlnirea pe care au avut-o, acesta i-a pretins 600 Euro, l-a bătut și l-a obligat să-i lase mașina, spunându-i să-i aducă în două săptămâni 1200 Euro; de frică nu a făcut plângere, iar în 18.10.2008 a plecat înapoi în Germania la lucru; după ce a fost sunat de tatăl său în legătură cu abaterea rutieră constatată de radar în 02.11.2008 a realizat că mașina fusese înmatriculată pe numele său sub numărul BV-072075, toate actele mașinii și copie de pe cartea sa de identitate rămânând în torpedo când i-a fost luată de inculpat; în urma unei discuții cu părinții săi a depus plângere împotriva lui DIL, care ulterior i-a solicitat să încheie un contract de vânzare-cumpărare a autoturismului, antedatat, lucru pe care l-a acceptat când inculpatul l-a căutat în Germania, simțindu-se constrâns (filele 27, 29-37, 62-64 dosar urmărire penală; fila 103 dosar Judecătorie).
Inculpatul D I L a arătat în schimb că l-a împrumutat pe G E M cu 800 Euro ( din convorbirea purtată între părți în prezența părinților lui G E M, pusă la dispoziție de tatăl părții vătămate în data de 09.03.2009 pe suport CD, reiese că suma împrumutată a fost în jur de 700 Euro - filele 203-237 dosar urmărire penală ), partea vătămată i-a zis că nu poate să-i dea decât 600 Euro, s-au întâlnit și a primit doar 400 Euro, astfel că s-a enervat și s-au certat, fără să-l lovească însă pe G E M; în acest context partea vătămată i-a propus să-i vândă mașina și să mai primească o diferență de 200 Euro, astfel că în aceeași seară i-a lăsat de bună voie mașina și după câteva zile au încheiat contractul la un birou de vânzări, achitându-i părții vătămate diferența pretinsă; ulterior a realizat înmatricularea, apelând la un birou autorizat, unde a lăsat toate actele și a semnat în alb o cerere de obținere a numerelor provizorii, fără să-și facă alte probleme când a văzut că înmatricularea se făcuse pe numele părții vătămate; a înstrăinat apoi autoturismul cu suma de 1200 Euro, iar când a fost chemat la poliție nu a mai găsit contractul pe care îl încheiase cu partea vătămată și a trebuit să meargă în Germania să încheie alt contract, pe care l-au datat septembrie 2008, cum fusese cel inițial, fără să exercite vreo constrângere asupra părții vătămate ( filele 51-52 dosar urmărire penală; filele 49-50 dosar Judecătorie ).
În legătură cu modalitatea în care inculpatul D I L a intrat în posesia autoturismului au fost audiați martorii oculari la incidentul din 26.09.2008 - D C, L C și S A.
L C a arătat că inculpatul D I L era nervos, D C i-a spus că va ieși scandal și au plecat de acolo, acesta din urmă spunându-i pe drum că inculpatul îl lovise pe G E M, lucru pe care el însă nu l-a observat ( filele 110-113 dosar urmărire penală; filele 114-115 dosar Judecătorie ).
S A a declarat în cursul urmăririi penale că nici el nu a observat decât că D I L părea nervos și a început să-l alerge pe G E M, care a doua zi prezenta mai multe leziuni și i-a spus că a fost bătut de D I L ( filele 114-117 dosar urmărire penală). În instanță, martorul a precizat însă că nu a văzut nimic, la un moment dat a primit un telefon și a plecat pe jos ( fila 88 dosar Judecătorie ). S-a apreciat că depoziția dată de martor în instanță este însă nesinceră sens în care a fost înlăturată deoarece potrivit relatărilor lui L C, S A nu a plecat înaintea sa și a lui D C, ci odată cu ei, cu mașina, coborând după vreo 20 m.
S-a constatat așadar că nici L C, nici S A nu au perceput în mod nemijlocit ca inculpatul să fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate.
Singurul care a văzut acest lucru a fost martorul D C, audiat doar în cursul urmăririi penale, când a arătat că D I L i-a dat un pumn în față și o palmă lui G E M, spunându-i: " ce faci mă, de atâția bani a fost vorba? "; ( filele 105-109 dosar urmărire penală ). Martorul a mai precizat că după ce a plecat de acolo cu L C și S A, a fost sunat de partea vătămată, care i-a cerut pe un ton speriat și neliniștit să-i aducă mașina; s-a deplasat până la intrare în Codlea, unde au venit inculpatul D I L și partea vătămată, aceasta având pe față un prosop pătat de sânge; cu G E M nu a mai discutat nimic, doar D I L i-a zis că a fost o neînțelegere și i-a cerut să ducă mașina în Codlea, lucru pe care martorul nu l-a acceptat și a plecat cu un taxi.
Pentru lămurirea stării de fapt, s-a constatat că mărturia lui D C era esențială din acest punct de vedere, impunându-se audierea nemijlocită în instanță a lui D C, activitate ce nu a fost însă posibilă, martorul fiind plecat din țară. Această audiere ar fi asigurat totodată și respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 par. 3 lit. d din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în virtutea cărora orice acuzat are dreptul să pună întrebări martorilor acuzării.
Declarația furnizată de D C la urmărirea penală nu poate conduce la concluzia că violențele exercitate de inculpat ar fi avut drept scop să o determine pe partea vătămată să-i lase autoturismul, ci reflectă cel mult o nemulțumire a inculpatului legată de suma ce-i fusese oferită de către partea vătămată.
Tatăl părții vătămate, G E și martora F A au arătat și ei că partea vătămată prezenta în seara respectivă leziuni corporale, dar amândurora le-a ascuns problemele sale financiare, spunându-le că a suferit un accident de mașină ( filele 95-100, 118-121 dosar urmărire penală; fila 73, fila 102 dosar Judecătorie ), astfel că în opinia instanței de fond nici aceste depoziții nu confirmă susținerile ulterioare ale părții vătămate precum că autoturismul i-a fost luat prin șantaj. Mai mult, prin declarația autentificată notarial la data de 13.07.2009 ( fila 48 dosar urmărire penală ), partea vătămată G E M a precizat că autoturismul a fost vândut inculpatului D I L fără ca acesta să-l amenințe, să exercite presiuni fizice ori psihice asupra sa, plângerea penală fiind introdusă la presiunile tatălui său. În privința acestei declarații, partea vătămată a adoptat o poziție extrem de oscilantă, susținând în cadrul acestui proces că a dat-o urmare a amenințărilor primite din partea inculpatului D I L, pentru ca în alt dosar de urmărire penală, instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, să declare că a reprezentat voința sa ( fila 146 dosar Judecătorie ). Cum orice dubiu profită acuzatului, nu s-a putut reține cu certitudine că declarația notarială ar fi rezultatul vreunui șantaj și că n-ar exprima adevărul.
De asemenea, din actele dosarului nu a reieșit în ce ar fi constat amenințările primite de partea vătămată din partea inculpatului D I L și cum au fost ele transmise pentru a o determina să accepte încheierea contractului de vânzare-cumpărare în Germania și ulterior să dea acea declarație notarială prin care să retracteze plângerea penală. În acest sens, la dosar nu există înscrisuri și nici martorii nu au cunoștință despre așa ceva, decât tot din spusele părții vătămate, după cum au arătat martorii G E sau F A.
Martorii T P N și L C O, prezenți la întâlnirea din Germania din anul 2009, au arătat că relația dintre inculpatul D I L și partea vătămată G E M era una normală, chiar partea vătămată îndrumându-i pe drum pe unde să meargă pentru că altfel nici nu ar fi găsit-o și au ieșit cu toții în oraș ( filele 101-104, 364-369 dosar urmărire penală; filele 75, 156, 174 dosar Judecătorie ). Aceeași martori, la fel ca și inculpatul D I L, au menționat că inculpatul A C nu i-a însoțit în luna mai 2009 în Germania, nefiind prezent la întâlnirea cu partea vătămată, astfel că declarația de martor a lui A C ( filele 56-59 dosar urmărire penală ), menținută în calitate de învinuit și de inculpat ( fila 54 dosar urmărire penală; fila 51 dosar Judecătorie ), nu a putut fi considerată mincinoasă din acest punct de vedere.
Față de cele expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului D I L sub aspectul comiterii a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal, existând dubii asupra elementului material al infracțiunii, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului A C sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul D I L a negat că s-ar fi prezentat personal în data de 09.10.2008 la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov, declinându-și o identitate falsă, aceea a părții vătămate G E M, în numele căreia a completat cererea de atribuire a numerelor provizorii și i-a determinat pe funcționarii publici să realizeze înmatricularea, pentru ca ulterior, folosindu-se de acest lucru, să înstrăineze autoturismul fără voia părții vătămate. Faptele inculpatului au fost însă dovedite prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 183751/13.03.2009 ( filele 70-84, 179 dosar urmărire penală ), prin care s-a stabilit că cererea de atribuire a autorizației de numere provizorii BV-0… ( înscris oficial, din moment ce este înregistrat în evidențele unei instituții de stat ) a fost scrisă și semnată de inculpat. S-a reținut totodată că dacă între părți s-ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare anterior înmatriculării, ar fi fost ilogic ca această operațiune să se realizeze pe numele părții vătămate și nu a inculpatului. Singurul contract de acest gen s-a încheiat așadar în anul 2009, în Germania, părțile convenind să treacă o dată nereală, aceea de 28.09.2008 ( fila 239 dosar urmărire penală ). Martorul T P N, deși a semnat acest contract, a arătat că nu a asistat la nicio discuție legată de tranzacționarea autoturismului.
Înscrisul depus de inculpatul D I L în instanță privind acordarea unui împrumut de 7100 lei lui G E M, înregistrarea convorbirii purtate cu ocazia redactării acestui înscris și fotocopia unor mesaje pe care susține că le-a primit de la partea vătămată ( filele 104, 117-132 dosar Judecătorie ) nu au legătură cu obiectul cauzei, iar raportul de expertiză criminalistică extrajudiciară nr. 234/19.03.2012, prin care s-a stabilit că G E M a scris contractele din 28.09.2006, 01.09.2009 și o chitanță din 15.01.2011, semnate de părțile contractante, la fel ca și contractul de vânzare-cumpărare din 01.10.2008, fără a fi evidențiate elemente grafice specifice unei stări de disconfort ( fila 176 dosar Judecătorie ) nu aduce elemente noi în stabilirea stării de fapt.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului D I L, care în data de 09.10.2008 s-a prezentat sub identitatea falsă de G E M la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov, unde a completat și semnat în fals sub numele părții vătămate cererea de atribuire a autorizației provizorii de circulație pentru autoturismul BMW cu numărul de identificare WBACB11040FC33257 și a determinat angajații instituției ca din culpă să îi elibereze autorizația solicitată, obținând numerele provizorii de înmatriculare BV-0…, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal, participație improprie la neglijență în serviciu, prevăzută de art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal.
Prezentarea sub o identitate falsă nu presupune neapărat folosirea unor acte de identitate, cum a susținut inculpatul, ci se poate realiza și oral. Pe de altă parte, întocmirea în cauză a unui raport de constatare tehnico-științifică cu încălcarea prevederilor art. 112 alin. 1 Cod procedură penală ar fi putut fi invocată de inculpat ca și nulitate relativă, în condițiile art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, ceea ce nu s-a întâmplat.
În drept, s-a stabilit că, fapta inculpatului D I L, care în luna mai 2009 a întocmit și semnat împreună cu G E M un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca BMW 320i de culoare roșie, în care s-a trecut în mod fictiv ca dată a redactării 28.09.2008 și faptul că T P N ar fi fost martor la încheierea tranzacției, înscris pe care în data de 19.05.2009 l-a depus la organele de poliție în vederea susținerii faptului că a cumpărat autoturismul în septembrie 2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut că vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe în cazul tuturor infracțiunilor pentru care a fost condamnat, instanța de fond aplicând acestuia câte o pedeapsă la individualizarea căreia a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, care este unul relativ mediu, împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptei ( inculpatul a indus în eroare funcționari publici, determinându-i să înmatriculeze în mod nelegal un autoturism ), scopul urmărit (înstrăinarea autoturismului în cauză, ulterior încercându-se crearea unei aparențe de legalitate a acțiunilor legate de înmatriculare), urmările produse, precum și de persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior, nu a recunoscut comiterea faptelor, s-a prezentat în fața organelor judiciare pe parcursul procesului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 288 alin. 1 Cod penal instanța de fond a aplicat inculpatului D I L o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art. 291 teza I Cod penal o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art. 293 alin. 1 Cod penal o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal o pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art. 290 alin. 1 Cod penal o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 10 luni închisoare.
S-a apreciat că față de lipsa antecedentelor penale scopul pedepsei de reeducare și prevenire a comiterii de noi fapte penale poate fi atins și fără executarea acesteia. În consecință, în baza art. 81, art. 82 Cod penal instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul D I L.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței sub aspectul greșitei achitări a inculpatului D I L pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal și al temeiului achitării inculpatului A C, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului D I L și pentru cele două infracțiuni de șantaj, iar în cazul inculpatului A C, schimbarea temeiului achitării, din art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, în art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că a fost dovedită constrângerea exercitată prin violență în data de 26.09.2008 de către inculpatul D I L asupra părții vătămate G E M, în scopul determinării acesteia de a-i remite autoturismul. În acest sens, sunt indicate declarațiile părții vătămate și ale martorilor D C și F A. Se mai arată că și cele două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de partea vătămată cu inculpatul nu reflectă voința liberă a părții vătămate, ci sunt rezultatul constrângerii morale exercitată de inculpat prin aceea că s-a deplasat la locul său de muncă în Germania, în contextul preexistenței unor amenințări.
În privința temeiului achitării inculpatului A C, se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă și nicidecum că fapta nu a existat în materialitatea ei.
Inculpatul D I L a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, art. 288 alin. 1, art. 291 teza I, art. 293 alin. 1 și art. 31 , raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal.
În motivarea recursului se arată că inculpatul D I L a fost condamnat în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal pentru o activitate cu care instanța nu fusese sesizată și anume participarea martorilor la tranzacția din 28.09.2008, în prezența martorilor T P N și A C. Nu s-a realizat o contrafacere a scrierii sau subscrierii deoarece înscrisul a fost realizat de vânzător și atestă o tranzacție reală. Astfel, nu sunt întrunite latura subiectivă și latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În privința infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive în speță, cererea adresată Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov nu constituie un înscris oficial, iar înregistrarea este posterioară cererii. Totodată, falsificarea nu s-a realizat prin niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege. Falsul privind identitatea, prevăzută de art. 293 Cod penal nu poate fi de asemenea reținută în sarcina inculpatului, deoarece probele administrate dovedesc că nu se poate ști cine anume s-a prezentat la ghișeu pentru a obține înmatricularea provizorie a autoturismului. Examinarea copiilor chitanțelor CEC Bank, a cererii de atribuire a numerelor provizorii și a documentului de asigurare dovedesc că între semnăturile de pe acestea există deosebiri evidente și niciuna nu seamănă cu alta, confirmând susținerea inculpatului că au fost efectuate de persoana la care a apelat pentru obținerea numerelor provizorii și el a avut reprezentarea că obținerea numerelor provizorii se va face pe numele său, deoarece a predat și contractul de vânzare-cumpărare din data de 1.10.2008 prin care dobândise proprietatea autoturismului. Raportul de constatare tehnico-științifică nu poate fi folosit ca mijloc de probă prevăzut de art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece a fost realizat cu încălcarea art. 112 Cod procedură penală, în cauză neexistând pericol de dispariție și nici necesitatea lămuririi urgente a unor fapte. Nici infracțiunea de uz de fals nu există, nerezultând care este conținutul concret al acesteia. Participația improprie la infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 31 Cod penal, raportat la art. 249 Cod penal, nu există pentru că nu s-a produs urmarea cerută la art. 249 Cod penal, respectiv o tulburare importantă a bunului mers al instituției, o pagubă patrimonială ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unor persoane.
Verificând sentința recurată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în esență, în mod corect starea de fapt, pe baza probelor administrate. Cu privire la împrejurările remiterii de către partea vătămată G E M către inculpatul D I L a autovehiculului în contul unei datorii de 400 euro, prima instanță a realizat o eronată apreciere a probelor. Astfel, declarațiile părții vătămate G E M se coroborează cu declarațiile martorilor D C ( filele 105-109 dosar urmărire penală ), L C ( filele 110-111 dosar urmărire penală ), S L ( filele 114-117 dosar urmărire penală ), F A ( filele 118-121 dosar urmărire penală ), F C ( filele 122-123 dosar urmărire penală ), G E ( filele 95-100 dosar urmărire penală; filele 73-74 dosar Judecătorie ) și dovedesc faptul că în seara zilei de 26.09.2008 partea vătămată G E M a fost lovit și amenințat de inculpatul D I L să îi remită autoturismul marca BMW ce fusese lăsat de partea vătămată în garanție martorului D C care îi dăduse suma de 500 euro împrumut pentru ca partea vătămată să îi restituie inculpatului o datorie mai veche ce ajunsese la suma de 400 de euro.
Judecătoria a apreciat că declarațiile celor trei martori oculari la incidentul din data de 26.09.2008, D C, L C și S A, nu dovedesc faptul că inculpatul D I L a determinat-o prin violență și amenințări pe partea vătămată G E M să îi remită autoturismul. S-a reținut astfel că partea vătămată a fost de acord să-i lase inculpatului autoturismul său, urmând să-i restituie integral datoria și că, în aceste condiții, inculpatul nu a mai așteptat să-și primească banii de la partea vătămată și a înmatriculat provizoriu autoturismul pe numele părții vătămate, iar ulterior l-a vândut pentru suma de 1200 euro.
Referitor la martorul DC, Curtea constată că acesta a descris în detaliu în cadrul declarațiilor pe care le-a dat la 08.02.2009 ( declarație olografă ) și la 21.04.2009 cum a decurs întâlnirea din seara de 26.09.2008, dintre partea vătămată și inculpat, cum acesta din urmă a lovit-o pe partea vătămată, reproșându-i faptul că îi dă doar 500 euro, nefiind de acord cu primirea acestei sume, situație în care a reținut cartea de identitate a autoturismului părții vătămate. Martorul a mai relatat despre faptul că împreună cu martorii L C și S A au plecat, lăsându-i pe inculpat și partea vătămată împreună, iar în cursul aceleiași seri a fost sunat de partea vătămată care i-a solicitat mașina. În aceste împrejurări, în aceeași seară, martorul a mai văzut-o pe partea vătămată G E M în autoturismul inculpatului, având semne de agresiune, respectiv curgându-i sânge din zona nasului și arcadei.
Urmele agresiunii au fost constatate și de martorii G E, F A și F C, în aceeași seară, iar intenția părții vătămate de a primi îngrijiri calificate s-a materializat în prezența sa la Serviciul de Urgență al Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov în data de 27.09.2008 (fila 41 dosar urmărire penală). Martora F A, studentă la Medicină, a declarat că partea vătămată prezenta mai multe leziuni la nas, un traumatism cranio-cerebral închis, multiple hematoame în zona parietală, leziuni ale mâinii stângi și piciorului drept, și că i-a acordat îngrijiri. De asemenea, martorul S A a declarat că l-a văzut pe inculpat în seara în care aceștia s-au întâlnit, cum o alerga pe partea vătămată, inculpatul fiind nervos și aruncând o sumă de bani compusă din mai multe bancnote de 50 euro. Martorul a mai declarat că șoferul autoturismului în care se afla a plecat, astfel că nu a văzut cum s-a finalizat întâlnirea dintre partea vătămată și inculpat, însă a doua zi a văzut-o pe partea vătămată că avea mai multe leziuni în zona feței, fiind pansat și mergând șchiop de un picior. Martorul a mai relatat faptul că partea vătămată i-a spus că a fost bătută de către inculpatul D I L.
Rezultă astfel fără echivoc faptul că partea vătămată G E M a fost agresată și amenințată în seara zilei de 26.09.2008 de către inculpatul D I L pentru a o determina să-i remită autoturismul marca BMW, în valoare de 2400 euro, în contul unei pretinse datorii de 400 euro, pe care partea vătămată o avea la inculpat.
Chiar dacă martorul D C nu a fost audiat în instanță, declarația acestuia din cursul urmăririi penale nu poate fi înlăturată pentru faptul că acest martor nu a fost audiat în mod nemijlocit și de către instanță, în condiții de publicitate și contradictorialitate. Potrivit dispozițiilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei. Citirea declarațiilor date în cursul urmăririi penale, în ședință publică, astfel cum s-a realizat în prima instanță, asigură tocmai dezbaterea acestei probe în condiții de contradictorialitate, astfel încât nu este încălcat dreptul la un proces echitabil al părților, prevăzut de art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această concluzie se impune în condițiile în care declarația acestui martor nu este singura probă care relevă existența agresiunilor la care a fost supusă partea vătămată, în același sens fiind și declarațiile celorlalți martori mai sus menționați.
Jurisprudența CEDO a statuat faptul că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu autorizează instanța să își întemeieze hotărârea de condamnare pe depoziția unui martor al acuzării pe care acuzatul sau avocatul său nu l-au putut interoga în niciun stadiu al procedurii, decât dacă sunt satisfăcute următoarele condiții: atunci când lipsa confruntării se datorează imposibilității localizării martorului, fiind necesar să se demonstreze că autoritățile judiciare competente au depus toate diligențele și au căutat martorul în mod activ în vederea acestei confruntări și mărturia acestui martor nu constituie singurul element pe care se sprijină condamnarea. În acest sens sunt relevante Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Ferrantelli și Santangelo contra Italiei și Decizia din 21 martie 2001, în cauza Calabro contra Italiei, în care s-a apreciat că imposibilitatea audierii martorului în ședință publică nu a fost de natură să aducă atingere drepturilor apărării, în condițiile în care declarația acestui martor nu a fost singurul mijloc de probă pe baza căruia judecătorii l-au condamnat pe reclamant, astfel încât nu au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, faptul că martorii L C și S A au dat declarații nuanțate sau chiar contradictorii în instanță nu constituie un motiv întemeiat pentru ca declarațiile acestora din cursul urmăririi penale să nu mai fie luate în considerare. A proceda astfel înseamnă a duce în derizoriu toată activitatea de strângere a probelor din faza de urmărire penală. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Or, în cadrul acestei aprecieri de ansamblu se poate observa cu ușurință faptul că declarațiile martorilor menționați date în cursul urmăririi penale, coroborându-se cu declarațiile părții vătămate și ale celorlalți martori, corespund adevărului. În plus, atitudinea subiectivă a martorilor din cursul cercetării judecătorești a fost evidențiată în cursul cercetărilor în dosarele penale în care aceștia au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și a putut fi constatată de către instanța de recurs, cu ocazia reaudierii ( filele 120-122 dosar Curtea de Apel Brașov ). Martorul S A, deși și-a recunoscut scrisul și semnătura de pe declarația olografă aflată la filele 116-117 dosar urmărire penală, a arătat că a scris-o la dictarea unui polițist, iar cu privire la declarația dată în data de 09.02.2012, în dosarul în care a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă ( fila 50 dosar Curtea de Apel Brașov ) și în care a arătat faptul că declarația dată în fața organelor de urmărire penală cu privire la incidentul în care au fost implicați G E M și D I L "este adevărată ";, arată că este scrisă de el, dar nu-și amintește să fi dat o declarație la Poliție în cursul anului 2012. Astfel, este evidentă atitudinea oscilantă a martorului S A, motiv pentru care instanța ia în considerare declarația acestui martor dată în cursul urmăririi penale și care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Prin urmare, având în vedere mijloacele de probă analizate mai sus, Curtea apreciază că este dovedită acțiunea de constrângere exercitată de inculpatul Dobrin Ioan Lucian asupra părții vătămate G E M, prin amenințare și violență, pentru a o determina pe aceasta să-i remită autoturismul marca BMW în scopul dobândirii unui folos injust, respectiv a sumei de 1200 de euro, sumă cu care inculpatul a înstrăinat autoturismul ulterior martorului L D. În drept, fapta inculpatului D I L întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, pentru care inculpatul urmează să răspundă penal.
După preluarea autoturismului de către inculpatul D I L, acesta a găsit o persoană interesată să achiziționeze autoturismul, respectiv pe martorul L D, din Câmpina, județul Prahova, cu care a căzut de acord să înmatriculeze provizoriu autoturismul, întrucât avea numărul de înmatriculare din Germania și apoi să i-l vândă pentru suma de 1200 euro. În aceste condiții, inculpatul a inițiat demersurile pentru obținerea de numere provizorii pentru autoturismul preluat prin șantaj de la partea vătămată G E M.
Inculpatul D I L, având cartea de identitate a autoturismului cumpărat de partea vătămată din Germania, copia actului de identitate al părții vătămate, s-a prezentat personal în data de 09.10.2008 la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov, declinându-și o identitate falsă, aceea a părții vătămate G E M, în numele căreia a completat cererea de atribuire a numerelor provizorii și astfel i-a determinat pe funcționarii publici să realizeze înmatricularea, pentru ca ulterior, folosindu-se de acest lucru, să înstrăineze autoturismul fără voia părții vătămate. Dosarul care a stat la baza atribuirii numărului provizoriu BV…, pentru autoturismul aflat în proprietatea părții vătămate G E M cuprinde chitanța CEC nr. 2255867/1, cu privire la plata taxei pentru autorizare în sumă de 13 lei, în data de 09.10.2008, la CEC Bank S.A. Codlea; cererea de atribuire autorizație de numere provizorii din data de 09.10.2008; chitanța privind plata taxei de 7 lei la Direcția Fiscală Brașov în data de 09.10.2008; copia cărții de identitate a autoturismului în limba germană și copii ale altor două înscrisuri în limba germană; copia poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA emisă de BT Asigurări Transilvania S.A.- Agenția Brașov la data de 09.10.2008 ( filele 178-184 dosar urmărire penală ).
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 183751/13.03.2009 ( filele 70-84, 179 dosar urmărire penală) s-a stabilit că cererea de atribuire a autorizației de numere provizorii BV-072075 a fost scrisă și semnată de inculpat. Din declarația părții vătămate din data de 04.02.2009 ( fila 37 verso dosar urmărire penală ) rezultă că în autoturismul preluat de inculpat se aflau toate actele mașinii, revizii, precum și copie după cartea de identitate a părții vătămate. Susținerea inculpatului în sensul că de fapt încheiase un contract de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, act în baza căruia s-a efectuat înmatricularea de către o firmă specializată este neverosimilă, având în vedere semnătura inculpatului pe cererea de atribuire a autorizației de numere provizorii, iar pe de altă parte, declarațiile părții vătămate din datele de 04.02.2009, 13.04.2009 și din cursul cercetării judecătorești, în data de 19.01.2012.
Astfel, este evident faptul că inculpatul D I L, în data de 09.10.2008, s-a prezentat sub identitate falsă, ca fiind G E M la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Brașov, unde a completat și semnat în fals sub numele părții vătămate cererea de atribuire a autorizației provizorii de circulație pentru autoturismul marca BMW cu numărul de identificare WBACB11040FC332575, determinându-i astfel cu intenție pe angajații instituției ca din culpă să elibereze autorizația solicitată, obținând astfel numerele provizorii de înmatriculare BV-0…. Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal și participație improprie la infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 31 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal.
Examinând cererea de atribuire autorizație de numere provizorii, instanța constată că aceasta este o cerere tip care se completează de către deținătorul vehiculului, cu mențiunile indicate în formular, cu data, precum și cu semnăturile solicitantului atât la sfârșitul solicitării de eliberare a unei autorizații de circulație provizorie, cât și în dreptul mențiunii din partea dreaptă, sus, a cererii, care are următorul conținut: "Am primit autorizația, plăcile de înmatriculare și chitanța ";, în condițiile în care tot în partea de sus, stânga, a formularului cerere tip este menționată rubrica: " Nr. provizoriu: BV-0……. ";, în dreptul căreia s-a scris în continuare numărul " 72075 "; de către lucrătorul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov. Este evident faptul că la momentul atribuirii numărului provizoriu de către lucrătorul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov, numărul provizoriu a și fost înregistrat în sistemul informatizat, producând consecințe.
Astfel, formularul cerere tip, care în esență este un înscris sub semnătură privată, în momentul completării lui cu datele necesare și a indicării pe acesta a numărului provizoriu acordat de lucrătorul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor (număr introdus în sistemul informatizat), devine un înscris oficial, emanând de la o instituție publică și producând consecințe juridice. Falsul în acest înscris oficial a fost realizat de către inculpatul D I L prin contrafacerea semnăturii deținătorului real al autovehiculului, ale cărui date au fost menționate în cererea de atribuire numere provizorii, cerere care a dobândit caracter oficial, urmare a înregistrării sale în sistem de către lucrătorul instituției publice și atribuirii numerelor provizorii de către acesta, semnătură prin care atestă în mod nereal faptul că G E M a primit autorizația, plăcile de înmatriculare și chitanța. Inculpatul a reușit să completeze cererea cu datele părții vătămate, având asupra sa copia cărții de identitate a acesteia și înșelând vigilența lucrătorului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Brașov, în fața căruia s-a prezentat sub o altă identitate, respectiv cea a părții vătămate G E M.
În zilele următoare înmatriculării cu numere provizorii, inculpatul D I L a vândut autoturismul marca BMW, înmatriculat cu numere provizorii, martorului L D, contra sumei de 1200 euro, fără a încheia un contract de vânzare-cumpărare, înmânându-i actele autoturismului autorizația de circulație pentru numere provizorii și asigurarea de răspundere civilă valabilă o lună ( declarațiile martorului L D, fila 132 dosar urmărire penală; filele 101-102 dosar Curtea de Apel Brașov ). După aproximativ o săptămână, martorul L D a revândut autoturismul martorului N C, în schimbul unui alt autoturism, marca Volvo și a unei diferențe de 100 euro. Martorul N C a declarat că odată cu autoturismul l-a primit de la L D și actele mașinii în limba germană, autorizația provizorie, precum și o copie de pe cartea de identitate a proprietarului (filele 130-131 dosar urmărire penală). Ulterior, acest martor a dat autoturismul martorului T S, în schimbul unui alt autoturism, marca Mercedes și a sumei de 700 euro. Martorul T S a declarat că a constatat faptul că actele autoturismului erau pe numele unei persoane din Brașov, G E M ( filele 142-145 dosar urmărire penală; filele 72-74 dosar Curtea de Apel Brașov ) și le-a înmânat martorului M G, care s-a ocupat de înmatricularea autoturismului. Martorul M G a declarat că s-a ocupat de formalitățile necesare înmatriculării autoturismului, despre care aflase că fusese de mai multe ori vândut și, pe baza documentelor care însoțeau autoturismul, a mers la un birou de dactilografiere, unde s-a dactilografiat un contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, unde la rubrica vânzător a fost trecut numele proprietarului din Brașov, iar la rubrica cumpărător, numele cumpărătorului T S ( filele 154-157 dosar urmărire penală ). Se poate lesne observa că semnătura de la rubrica vânzător este diferită de semnătura părții vătămate G E M, nicio probă neatestând încheierea unui contract de vânzare-cumpărarea între partea vătămată și martorul T S. Pe numele martorului T S au fost eliberate autorizațiile de circulație provizorie nr. 02412753, emisă de Formațiunea Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Prahova, valabilă în perioada 21.11.2008-20.12.2008 și nr. 02560950, valabilă pentru perioada 22.12.2008 până în data de 20.01.2009. Înscrisurile menționate sunt atașate la dosarul de urmărire penală, la fila 175. Nu s-a stabilit în ce condiții a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, la rubrica vânzător, unde era menționat numele părții vătămate G E M, însă oricum este evident faptul că semnătura nu a fost realizată de către partea vătămată, fiind vizibilă deosebirea dintre semnătura părții vătămate și cea de pe contractul de vânzare-cumpărare. În plus, la data de 18.10.2008, partea vătămată a plecat în Germania, la muncă, unde a stat până în data de 31.01.2009, împrejurare care rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorilor G E și F A și biletele de călătorie depuse la dosar ( filele 201-202 dosar urmărire penală ).
După ce a fost sunat de tatăl său în Germania, în legătură cu abaterea rutieră constatată de radar în data de 02.11.2008, partea vătămată G E M a realizat că mașina fusese înmatriculată pe numele său sub numărul BV-0…, pe baza actelor mașinii și a copiei de pe cartea sa de identitate, care au rămas în torpedo atunci când mașina i-a fost luată de inculpat. Tatăl părții vătămate a primit la domiciliu o comunicare pe numele G E M, din partea Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, Dispeceratul de Monitorizare a Traficului Rutier DNJ Bărcănești, seria 457261 din data de 27.11.2008, prin care se solicitau datele de identificare ale persoanei care în data de 2.11.2008, ora 12:19:19 a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare BV-072075. Cu această ocazie, martorul G E l-a sunat pe fiul său în Germania și acesta i-a spus că a fost bătut de către D I L, care i-a luat și autoturismul și i-a dat martorului numărul acestuia de telefon. Martorul G E l-a sunat pe inculpatul D I L, pe care l-a întrebat despre autoturism, iar acesta i-a spus că mașina a fost condusă de către R F, după câteva zile aducându-i un înscris pe care erau menționate datele acestuia din urmă, pentru a fi comunicate Dispeceratului de Monitorizare a Traficului (fila 94 dosar urmărire penală). Declarația martorului G E se coroborează parțial cu declarațiile martorului L D, care relevă faptul că a fost sunat de către D I L pentru a-i comunica datele celui care a condus autoturismul surprins în trafic și ale martorului N C, care a arătat că în scurta perioadă în care autoturismul s-a aflat la el, l-a împrumutat unor nepoți din comuna Gruiu, județul Ilfov, numiții R C și R A. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, datele numitului R F au fost scrise de inculpatul D I L, iar potrivit adresei nr. 60152 din 12.02.2009 a Consiliului Local Codlea, Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor, în Registrul Național de Evidența Persoanelor nu figurează o persoană cu numele R F, iar la CNP-ul indicat figurează numitul L I, la seria și numărul actului de identitate indicat, actul este inexistent, domiciliul indicat, de asemenea, fiind inexistent ( fila 198 dosar urmărire penală ). Acest fapt demonstrează că datele indicate de către D I L martorului G E erau inexacte, singurul element real fiind numele "R";. Revenind în țară la sfârșitul lunii ianuarie 2009, în urma unei discuții cu părinții săi, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva lui D I L, la data de 04.02.2009.
În data de 16.02.2009, autoturismul aflat în posesia martorului T S a fost ridicat de către polițiști din cadrul Poliției Municipiului Brașov ( filele 158-165, 188-189 dosar urmărire penală ), fiind transportat la sediul Poliției Municipiului Codlea și sigilat până la definitivarea cauzei. În baza procesului-verbal de predare-primire întocmit în data de 27.05.2010, autoturismul a fost predat martorului G E, în calitate de mandatar al părții vătămate, având obligația ca în temeiul art. 109 alineat ultim Cod procedură penală, să păstreze autoturismul.
Inculpatul D I L a dat o primă declarație olografă la Poliția Municipiului Codlea, în data de 20.02.2009 ( filele 51-52 dosar urmărire penală ), în care arată că la începutul verii anului 2008, i-a împrumutat lui G E M suma de 800 euro pentru o perioadă de 3 luni, iar la revenirea din Germania, în luna septembrie 2008 nu a putut să restituie banii, astfel că partea vătămată i-a propus să-i lase autoturismul marca BMW, pe care îl adusese din Germania, urmând ca inculpatul să-i mai dea suma de 200 euro. Astfel, partea vătămată a lăsat autoturismul în incinta unui spațiu din Codlea deținut de inculpat, unde s-au întâlnit fără a fi însoțiți de vreo persoană, înțelegându-se ca în cazul în care în termen de 2 luni partea vătămată nu restituie suma împrumutată, aceasta să-i vândă mașina, motiv pentru care i-a lăsat documentele autoturismului și copia cărții de identitate a părții vătămate. Inculpatul a mai declarat că întrucât au trecut două luni, iar partea vătămată nu l-a sunat, a hotărât să vândă mașina. Inculpatul a susținut că, având asupra sa actele autoturismului, a înmatriculat cu numere provizorii autoturismul pe numele părții vătămate, deși nu a avut procură din partea acesteia, înmatricularea realizându-se pe baza contractului de vânzare-cumpărare tip pe care îl încheiase cu partea vătămată. Susținerile inculpatului sunt nesincere și sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și ale martorilor, menționate mai sus, de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 183751 din 13.03.2009 ( filele 70-84 dosar urmărire penală ), precum și de celelalte mijloace de probă indicate mai sus.
Momentul la care inculpatul D I L a dat prima declarație în dosar, în faza actelor premergătoare, este deosebit de important pentru stabilirea stării de fapt ulterioară, precum și pentru analiza declarațiilor date de inculpat în diferitele etape procesuale. Din declarația părții vătămate din data de 13.04.2009 ( filele 29-34 dosar urmărire penală ) rezultă faptul că după ce autoturismul a fost ridicat de Poliție, a fost sunată de către inculpat, care i-a reproșat faptul că îl reclamase la Poliție și i-a solicitat să se întâlnească. Întâlnirea a avut loc la domiciliul părții vătămate, discuțiile purtate de către partea vătămată, părinții acesteia, G E și G T cu inculpatul D I L fiind înregistrate de către partea vătămată ( filele 205-237 dosar urmărire penală ), iar suportul pe care a fost înregistrată convorbirea a fost predat la data de 09.03.2009 de către G E M organului de cercetare penală ( fila 203 dosar urmărire penală ). Din conținutul acestei înregistrări rezultă faptul că partea vătămată îi reproșa inculpatului că i-a vândut mașina, iar inculpatul susținea că a făcut acest lucru întrucât partea vătămată i-a lăsat de bunăvoie mașina în contul sumei de 700 de euro, pe care partea vătămată i-o datora. Din momentul în care a aflat de faptul că partea vătămată formulase împotriva sa plângere la Poliție, inculpatul a început să facă demersuri pentru a o determina pe partea vătămată să renunțe la plângere.
Aceste demersuri s-au materializat în sensul că în data de 19.05.2009, inculpatul D I L s-a prezentat la sediul Poliției Codlea, unde se instrumenta dosarul penal nr. 22273/2009, și a depus un contract de vânzare-cumpărare olograf cu privire la autoturismul în litigiu, datat 28.09.2008, încheiat cu partea vătămată G E M, semnat în calitate de martori de numiții T P N și A C ( filele 238-239 dosar urmărire penală ).
Trebuie menționat faptul că în data de 08.04.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa, iar în data de 06.05.2009 i s-a adus la cunoștință că este învinuit de săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal. Atât în data de 06.05.2009, când i s-au adus la cunoștință învinuirile, cât și în data de 25.05.2009, când s-a prezentat la Poliție însoțit de avocat ales, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere.
Tot în data de 19.05.2009 a fost audiat în calitate de martor și T P N ( filele 101-104 dosar urmărire penală ), care a declarat că în data de 7 sau 8 mai 2009 a mers în Germania împreună cu inculpatul D I L, M A M și numitul " Cr "; sau " Ci ";, la partea vătămată G E M, unde a semnat în calitate de martor un contract de vânzare-cumpărare încheiat între inculpat și partea vătămată cu privire la un autoturism marca BMW.
În data de 08.05.2009, martorul G E a dat o declarație în care a arătat faptul că fiul său, partea vătămată G E M a plecat la muncă în Germania în data de 02.05.2009, spunându-i înainte de plecare că inculpatul D I L i-a cerut în mai multe rânduri să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul BMW pe care să menționeze ca dată a încheierii data la care a fost preluat autoturismul de către inculpat. Martorul a mai declarat că în seara zilei de 07.05.2009, inculpatul D I L l-a căutat la domiciliu, însă nu i-a deschis, iar fiul său l-a sunat spunându-i că D I L îi va face o vizită în Germania pentru a încheia contractul ( fila 100 dosar urmărire penală ).
În data de 16.06.2009 a fost audiat în calitate de martor A C, acesta arătând faptul că în toamna anului 2009, în Codlea l-a întâlnit pe D I L, care era însoțit de mai multe persoane și i-a spus că a cumpărat un autoturism marca Opel sau BMW, solicitându-i să semneze în calitate de martor la tranzacția efectuată. Martorul a declarat că nu îi cunoaște pe numiții T P N, M A M și G E M și că nu a fost împreună cu aceștia în Germania, în orașul Duisburg, la ferma unde lucrează G E M ( filele 56-57 dosar urmărire penală ). În declarația sa din data de 23.06.2009 (fila 58 dosar urmărire penală), martorul A C a precizat că a semnat în calitate de martor contractul de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare KLE-11-W, însă nu îl cunoaște pe T P N.
Prin ordonanța de extindere a cercetărilor din data de 24.06.2009 ( filele 15-17 dosar urmărire penală), s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de învinuitul A C, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal. În data de 06.07.2009, când i s-a adus la cunoștință învinuirea, A C a declarat că își menține declarațiile date anterior.
În data de 16.07.2009, la sediul Poliției Municipiului Codlea s-a prezentat avocatul ales al părții vătămate G E M, A S, care a predat o declarație notarială în original, autentificată la BNP C L C din Brașov, prin care partea vătămată G E M declara că de fapt a vândut autoturismul marca BMW cu numărul KLE-11-… învinuitului D I L contra sumei de 800 euro, mașina fiind predată în data de 28.09.2008, că nu menține plângerea penală formulată care a fost făcută la presiunile tatălui său și că înțelege să își retragă acuzațiile formulate, întrucât nu a fost șantajat, amenințat sau supus unor presiuni fizice sau psihice de către învinuit, declarația fiind dată de bunăvoie și nesilit de nimeni.
Prin ordonanța procurorului din data de 16.09.2009 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuitul G E M pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1 Cod penal și fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal. În data de 22.10.2009, când i s-au adus la cunoștință învinuirile, G E M, în prezența avocatului ales, s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă ulterior, în data de 03.11.2009, a dat o declarație în care a relatat faptul că a făcut declarații mincinoase în fața notarului public, cu intenția de a-l dezvinovăți pe inculpatul D I L și că nu dorește să fie asistat de avocatul A S, întrucât este plătit de inculpatul D I L. Partea vătămată, învinuit la acea dată, G E M a declarat că inculpatul D I L l-a căutat în Germania, însoțit de T P N, M A M și încă o persoană, pe care nu o cunoștea, punându-l să semneze două înscrisuri, un contract de vânzare-cumpărare tehnoredactat, pe care doar l-a semnat și unul pe care l-a scris de mână. Partea vătămată a declarat faptul că s-a simțit amenințată de faptul că inculpatul venise în Germania. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul D I L a dorit să o răsplătească pentru declarația notarială și i-a dat un autoturism marca BMW 316, la care se face referire în înscrisul datat 1.09.2009, cu mențiunea că partea vătămată trebuia să suporte o parte din valoarea de 2400 euro a acestei mașini, stabilită de D I L. După o perioadă, partea vătămată i-a înapoiat autoturismul inculpatului, care i-a restituit suma de 500 euro. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul D I L dorește acum să-i fie prieten, însă este nereal acest lucru, părții vătămate fiindu-i teamă de acesta (filele 62-64 dosar urmărire penală). În sprijinul declarației date, partea vătămată a depus înscrisul intitulat "Contract de vânzare";, datat 01.09.2009, prin care aceasta cumpăra autoturismul marca BMW 316, culoare verde de la D I L, contra sumei de 1000 euro, din care partea vătămată a achitat la data întocmirii actului suma de 500 euro, iar restul prețului, de 500 euro, urma să fie achitat în data de 01.10.2009.
În declarația din data de 11.12.2009 (filele 303-306 dosar urmărire penală), partea vătămată G E M a relevat faptul că în urma presiunilor exercitate asupra sa de inculpatul D I L a fost de acord să-l ajute pe acesta și să își schimbe declarația în prezenta cauză, astfel că, drept mulțumire, inculpatul i-a oferit spre vânzare un autoturism marca BMW 316, despre care a afirmat că valorează 2400 euro, înțelegându-se ca din acest preț partea vătămată să achite doar 1000 euro. Partea vătămată a arătat că s-a răzgândit cu privire la această tranzacție, din cauza stării tehnice a autoturismului și a necesității de a mai achita o taxă de înmatriculare de 1200 euro, astfel că i-a propus lui D I L să-i restituie mașina, propunere cu care acesta nu a fost de acord. Partea vătămată i-a dus autoturismul inculpatului la martorul T P N și i-a trimis mai multe mesaje inculpatului prin care îi solicita restituirea banilor, invocând faptul că avea nevoie de bani. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul i-a dat în mai multe rânduri diferite sume de bani, despre care afirma că sunt împrumutați de la T P N și în final i-a restituit întreaga sumă de 500 euro, plătită de partea vătămată ca parte din preț în baza contractului de vânzare din data de 1.09.2009. Partea vătămată a mai declarat că după declarația notarială din iulie 2009, în semn de recunoștință, inculpatul i-a plătit un bilet de avion în Germania și l-a dus la aeroport. Pe drum spre aeroport, la rugămintea inculpatului, partea vătămată a scris o scrisoare adresată lui D I L în care își manifesta regretul față de cele întâmplate și din care reieșea prietenia dintre cei doi, scrisoare pe care i-a lăsat-o inculpatului, urmând să-i trimită la sosirea în Germania un plic gol pentru ca scrisoarea să pară trimisă din Germania. Referitor la mesajele tip SMS trimise inculpatului D I L în perioada 05.10.2009-01.11.2009 ( filele 292-298 dosar urmărire penală ) și mesajele primite de la inculpat în perioada 1.10.2009-2.11.2009, partea vătămată a afirmat că au fost trimise în contextul existenței contractului de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul marca BMW 316 și a intenției sale de a recupera de la inculpat suma de 500 euro, plătită ca parte din preț pentru autoturismul restituit inculpatului.
Rechizitoriul în prezenta cauză a fost întocmit în data de 23.12.2010.
Audiată în instanță, partea vătămată G E M și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a precizat din nou că inculpatul a făcut numeroase presiuni asupra sa pentru a-și schimba declarațiile, că a amenințat-o ori a încercat să o recompenseze, dându-i unele lucruri pentru copil și suma de 1000 lei, precum și faptul că a pus-o să semneze un contract din care rezulta că partea vătămată ar fi primit o sumă de bani de la inculpat (filele 103 dosar Judecătorie).
Inculpatul D I L a susținut în cadrul declarației dată în instanță ( filele 49-50 dosar Judecătorie ) că partea vătămată a împrumutat în decursul timpului mai multe sume de bani, iar în contul unei datorii de 800 euro, i-a propus să-i vândă autoturismul marca BMW, astfel că în luna septembrie 2008 i-a lăsat mașina, actele acesteia și o copie de pe cartea de identitate, iar după două zile s-au întâlnit la un birou de înmatriculări și vânzări auto de lângă Poliție unde au încheiat actul de vânzare-cumpărare al autoturismului. Inculpatul a mai declarat că după o lună a vândut mașina, iar înainte de aceasta s-a deplasat la Poliție pentru a obține numere provizorii, apelând la un birou specializat, la care a lăsat toate actele în original, birou de la care, după câteva ore, a preluat autorizația și numerele provizorii. Inculpatul a menționat că a semnat în alb o cerere de obținere a numerelor provizorii atunci când a lăsat actele la biroul specializat. Deși a observat că autorizația a fost eliberată pe numele lui G E M, inculpatul a fost mulțumit că a obținut înmatricularea provizorie și numerele provizorii. Inculpatul a mai declarat că s-a deplasat în Germania, însoțit de martorul T P N, M A M și L C O pentru a încheia un alt contract de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, întrucât nu l-a mai găsit pe cel încheiat anterior, în luna septembrie 2008. Inculpatul a negat că ar fi constrâns-o pe partea vătămată să încheie vreun contract de vânzare-cumpărare, iar aceasta a fost de acord să meargă la notar să își retragă plângerea, oferindu-se să îl scoată pe inculpat din încurcătură, întrucât unul dintre polițiștii care au instrumentat dosarul manifestă ură față de inculpat, din cauza unor neînțelegeri mai vechi. Inculpatul a mai arătat că inculpatul A C a semnat contractul de vânzare-cumpărare scris de partea vătămată în Germania, după ce a revenit în țară.
Inculpatul A C a declarat în cursul cercetării judecătorești că nu l-a însoțit pe inculpatul D I L în Germania, că a semnat pe stradă, în Codlea un contract, în calitate de martor, fără însă a asista la vreo discuție cu privire la vânzarea acelui autoturism.
Declarațiile inculpatului D I L sunt vădit nesincere și acest lucru decurge din faptul că sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și ale martorilor G E, F A, F C, înregistrarea convorbirilor ambientale din primăvara anului 2009, după ridicarea autoturismului în litigiu de către organele de poliție de la martorul T S, precum și de modalitatea în care inculpatul Dobrin Ioan Lucian a înțeles să își facă apărările în dosarul instrumentat de Poliție, prin încercările de a determina schimbarea declarațiilor date de partea vătămată și preconstituirea unor dovezi, în acest sens fiind întocmirea contractului de vânzare-cumpărare olograf cu privire la autoturismul în litigiu și semnarea unui contract de vânzare-cumpărare tip, tehnoredactat cu datele sale și ale părții vătămate, în luna mai 2009, la reședința părții vătămate din Germania, unde inculpatul s-a deplasat însoțit de martorul T P N, numita M A M și martorul L C O.
Este evident faptul că din momentul în care a luat la cunoștință despre învinuirile aduse în prezenta cauză, inculpatul a încercat influențarea anchetei, în sensul exonerării sale de răspundere penală, al creării aparenței că partea vătămată G E M i-a lăsat de bunăvoie autoturismul în posesie, în contul existenței unei datorii. Chiar dacă între inculpat și partea vătămată au existat relații decurgând din acordarea unor împrumuturi de către inculpat, acestea nu îl îndreptățeau pe inculpat să exercite agresiuni sau amenințări asupra părții vătămate în scopul deposedării acesteia de autoturismul pe care îl cumpărase din Germania. În plus, apărările inculpatului cu privire la împrejurările în care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare tip cu partea vătămată și la modalitatea în care a obținut autorizația de înmatriculare provizorie sunt neverosimile. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit în original, prezentat de inculpat în instanță ( fila 77 dosar Judecătorie ) nu s-a aflat printre actele din dosarul care a stat la baza atribuirii numărului provizoriu, situație în care ar fi trebuit ca înmatricularea să se realizeze pe numele cumpărătorului, respectiv al inculpatului D I L și nu al vânzătorului. Totodată, susținerea inculpatului că a semnat în alb o cerere tip de atribuire autorizație de numere provizorii este nesinceră și infirmată de probele administrate. Cererea tip prezintă două semnături, una la sfârșitul cererii și una în partea dreaptă a cererii, sus după mențiunea "Am primit autorizația, plăcile de înmatriculare și chitanța ";, aplicată după atribuirea numerelor provizorii, deci după momentul în care înscrisul dobândește caracter oficial. Or, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, ambele semnături au fost aplicate de către inculpatul D I L. De altfel, inculpatul nu a oferit detalii cu privire la biroul autorizat care s-a ocupat de înmatricularea provizorie, vorbind generic despre un birou și o doamnă căreia i-a lăsat toate actele în original.
În ceea ce privește însă acuzația referitoare la săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni de șantaj, constând în aceea că a constrâns-o pe partea vătămată prin amenințări transmise direct și prin persoane interpuse să redacteze și să semneze împreună, în data de 07 sau 08.05.2009 un contract fictiv și antedatat, de vânzare-cumpărare referitor la autoturismul obținut prin șantaj în data de 26.09.2008, înscris pe care în data de 19.05.2009 inculpatul la depus la Poliție pentru a produce consecințe juridice și totodată, să îl favorizeze prin prezentarea sa în fața notarului, în data de 13.07.2009, unde a declarat mincinos că cele arătate în plângere și în declarațiile date în fața organelor de poliție nu ar fi reale, Curtea, în acord cu prima instanță, constată că nu este dovedită de probele administrate în cauză.
Mijloacele de probă analizate mai sus nu relevă existența acțiunii de constrângere a părții vătămate, prin violență sau amenințare, exercitată de către inculpatul D I L. Doar declarațiile părții vătămate și ale martorului G E, care a relatat discuțiile pe care le-a avut cu fiul său în acele împrejurări, nu sunt de natură a face dovada exercitării violențelor și amenințărilor. Este dovedită stăruința depusă de către inculpat pentru a determina influențarea anchetei penale în sensul dorit de către acesta, respectiv al exonerării sale de o viitoare răspundere penală, însă nicio altă probă, în afara declarațiilor părții vătămate și ale martorului sus amintit nu relevă existența constrângerii.
Prin urmare, Curtea constată că soluția de achitare a inculpatului D I L pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal este întemeiată, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia. În ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatului pentru celelalte infracțiuni, Curtea apreciază că este temeinică și legală, pentru motivele mai sus expuse.
Referitor la inculpatul A C, Curtea constată că probele administrate în cauză nu au făcut fără putință de tăgadă dovada faptului că acesta a declarat în mod mincinos în cadrul audierii sale în calitate de martor de către organele judiciare din cadrul Poliției Municipiului Codlea, că în data de 07 sau 08.05.2009 nu s-a deplasat cu inculpatul D I L, martorii T P N și M A M în Germania unde s-a semnat un contract de vânzare-cumpărare fictiv și antedatat de către inculpat și partea vătămată G E M. Martorii T P N și L C O, prezenți la întâlnirea din Germania din anul 2009, au menționat că inculpatul A C nu i-a însoțit în luna mai 2009 în Germania, nefiind prezent la întâlnirea cu partea vătămată, astfel că declarația de martor a lui A C ( filele 56-59 dosar urmărire penală ), menținută în calitate de învinuit și de inculpat ( fila 54 dosar urmărire penală; fila 51 dosar Judecătorie ), nu poate fi considerată mincinoasă din acest punct de vedere. Temeiul corect al achitării acestui inculpat nu este însă cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, ci cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de mărturie mincinoasă. Inculpatul a dat o declarație într-un dosar penal, însă nu s-a dovedit caracterul mincinos al acesteia, ceea ce înseamnă că cel puțin în materialitatea sa, fapta a existat.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 931/07.05.2012 a Judecătoriei Brașov, pe care o va casa sub următoarele aspecte:
- achitarea inculpatului D I L pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj;
- pedeapsa rezultantă aplicată aceluiași inculpat și cuantumul termenului de încercare stabilit;
- temeiul achitării inculpatului A C.
Rejudecând în aceste limite, va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului D I L, în pedepsele componente de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de neglijență în serviciu și de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înlăturând și sporul de 2 luni închisoare adăugat.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, scopul urmărit și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, instanța apreciază că o pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare, apropiat de minimul special prevăzut de lege este suficient pentru reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv al pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, se vor contopi pedepsele de 1 an închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 luni închisoare și se va aplica inculpatului D I L pedeapsa ce mai grea de 1 an închisoare, care va fi sporită la 1 an și 6 luni închisoare.
Se va majora termenul de încercare determinat conform art. 82 Cod penal, de la 2 ani și 10 luni la 3 ani și 6 luni.
Va fi menținută soluția de achitare a inculpatului D I L pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal.
Se va schimba temeiul achitării inculpatului A C, sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, din art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală în art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins recursul declarat de inculpatul D I L împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, recurentul inculpat D I L va fi obligat să plătească statului suma de 250 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare va rămâne în sarcina statului.
| ← Rezolutiune contract de intretinere. Jurisprudență Rezoluţiune | Contestarea deciziei de impunere emisă de CASJ B. Decizia de... → |
|---|
