Contestarea deciziei de impunere emisă de CASJ B. Decizia de impunere trebuie să fie emisă în condiţiile Legii nr. 95/2006 şi a Ordinului nr. 617/2007, cu respectarea strictă a condiţiilor legale pentru emiterea şi comunicarea acesteia contribuabililor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 808/R din data de 19.02.2013
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 30.09.2011 reclamanta M O I din B a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B, solicitând admiterea acțiunii și să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 61195/30.05.2011 emisă de pârâta CASJ B, decizie comunicată reclamantei la data de 16.06.2011.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 12240/62/2011 a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1345/CA/6.03.2012. Prin această hotărâre s-au dispus următoarele: s-a admis contestația formulată și precizată de contestatoarea M O-I, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B, și în consecință, s-a anulat decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 și adresa-răspuns nr. 61195/20.07.2011, ambele emise de intimată; intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și drept următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 emisă de intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B s-a stabilit în sarcina contestatoarei M O-I obligația de plată a sumei de 406 lei, debit dobânzi/majorări de 474 lei și penalități de întârziere de 61 lei, reprezentând contribuție la asigurări de sănătate pentru anii 2006-2007 pentru "venituri din activități independente desfășurate cu convenție/contract civil";. Prin adresa nr. 61195/20.07.2011 s-a respins contestația administrativă formulată de contestatoare, astfel că s-a formulat prezenta acțiune.
La soluționarea contestației, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 257 din Legea nr.92/2006, invocate în decizia de impunere, potrivit cărora:
"(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
b). veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c). veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
f). veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.";
Art. 213 din același act normativ arată că:
"(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției:
a) toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă.";
În speță, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că contestatoarea era în anii 2006-2007 studentă și nu avea peste 26 de ani; de asemenea, nu realiza venituri din muncă, prin urmare beneficia de scutirea de la plata contribuției pentru veniturile realizate în baza unei convenții civile.
Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut și faptul că în Decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 s-a avut în vedere ca bază de calcul suma de 2.341 lei -pentru anul 2006 și suma de 3.900 lei -pentru anul 2007. Din extrasul primit de intimata CASJ de la ANAF s-a reținut că reclamanta a obținut în anul 2006 venituri în sumă de 74 lei, iar în anul 2007, în sumă de 36 lei. În adresa-răspuns nr. 61195/20.07.2011 intimata a justificat modul de calcul prin aceea că s-a avut ca bază de calcul un salariu minim brut pe țară, lunar.
Or, prin Decizia Curții Constituționale nr. 335 din 10 martie 2011 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum au fost modificate de art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Prin urmare, la data de 30.05.2011, când s-a emis decizia contestată în cauză, intimata nu mai avea temei legal pentru a calcula contribuția de asigurări sociale de sănătate în funcție de venitul minim brut pe țară lunar.
Din toate aceste considerente instanța de fond a reținut că decizia de impunere contestată este nelegală sub aspectul contribuției de 406 lei impuse contestatoarei, iar, pe cale de consecință, nu există nici temei pentru calculul dobânzilor/majorărilor de întârziere și penalităților.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a apreciat prezenta contestație fondată, astfel că a admis-o, anulând Decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 și adresa-răspuns nr. 61195/20.07.2011 de soluționare a contestației.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată avansate de contestatoare, constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate:
În conformitate cu prevederile art. 219 lit. g din Legea nr. 95/2006, cu modificări și completări, una dintre obligațiile asiguraților este achitarea contribuției datorată fondului. Reglementările legale privind modalitățile de declarare a veniturilor obținute și de plată a contribuției la FNUASS aferente acestora, aplicabile in interiorul perioadei de prescripție de 5 ani, sunt:
- OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate;
- Ordinul nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a OUG nr. 150/2002;
- Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea masurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS;
Conform prevederilor OUG nr.150/2002 și normelor de aplicare a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 221/2005, persoanele care realizează venituri impozabile din activități independente datorează contribuție de asigurări sociale de sănătate calculată ca și cotă asupra acestor venituri.
Astfel, conform prevederilor art. 6 (1) din Ordinul CNAS nr. 221/2005 veniturile din activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt: venituri comerciale, venituri din profesii libere și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și / sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
În ceea ce privește Legea nr. 95/2006, cu modificări și completări, aceasta prevede la art. 257 : (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% (care în timp a fost modificată prin legile anuale ale bugetului de stat), care se aplică asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
Aceleași acte normative reglementează și obligația contribuabilului de a declara și plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile, precum si termenele de plată a acestor contribuții și calculul de dobânzi și penalități de întârziere în cazul depășirii acestor termene.
În ceea ce o privește pe reclamanta M O I, aceasta a obținut în perioada 2006-2007 venituri din activități independente desfășurate în baza unei convenții civile de prestări de servicii.
Mai mult, prin acțiunea depusă la instanța de fond, M O I nu contestă natura veniturilor realizate.
Având în vedere faptul că reclamanta a fost identificată cu venituri din activități independente desfășurate în baza unei convenții civile de prestări de servicii, realizate în perioada 2006-2007, rezultă că aceasta a declarat aceste venituri la administrația finanțelor publice din Brașov, în timp ce la CASJ B nu a depus aceste declarații așa cum de altfel avea obligația legală de a o face.
Cu privire la afirmația reclamantei, cum că nu i s-a adus la cunoștință existența acestui debit, CASJ B nu i se poate imputa acest fapt deoarece nu a avut cunoștință de aceste venituri realizate decât după preluarea bazelor de date de la ANAF.
CASJ B poate să își îndeplinească obligația prevăzută de Legea nr. 95/2006, cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligațiilor către FNUASS, doar în condițiile în care are cunoștință despre aceștia și despre nivelul veniturilor realizate de către ei.
Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informați și îndrumați în condițiile în care se înregistrează la organul fiscal.
Se precizează faptul că obligația plății contribuției pe care reclamantul o datorează bugetului FNUASS nu se naște de la data primirii de la CASJ B a scrisorilor/deciziilor prin care este înștiințat asupra acestor obligații, nici de la data semnării vreunui contract, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare invocate mai sus.
Se consideră că afirmațiile în sensul că reclamanta M O I nu a fost informată, până la momentul emiterii deciziei de impunere, cu privire la astfel de obligații, nu au relevanță juridică sub aspectul obligației plății la scadență a contribuției către fondul de sănătate, această obligație rezultând din lege. Se consideră totodată că decizia de impunere amintită mai sus conține toate elementele obligatorii prevăzute de CPF pentru emiterea titlurilor de creanța stabilită fiind certă, lichidă si exigibilă.
Cu privire la afirmația instanței de fond de la pag. 2, penultimul alineat din sentință, o consideră netemeinică pentru că, conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal, categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: a) venituri din activități independente, definite conform art. 46.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.
Având în vedere cele prezentate mai sus, se solicită instanței de judecată modificarea în totalitate a sentinței atacate și, ca și consecință, respingerea acțiunii.
Recursul a fost declarat în termenul legal și scutit de la plata taxei de timbru și timbru judiciar.
În recurs nu s-au depus alte înscrisuri.
Intimata reclamantă M O I a depus concluzii scrise, filele 9 - 13 dosar, prin care a susținut pe larg apărarea, în sensul respingerii recursului declarat de CASJ B și a menținerii ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașov.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată nr. 1345/CA/6.03.2012 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din verificarea întregului probatoriu administrat în cauză, raportat la prevederile Legii nr. 95/2006, ale OUG nr. 150/2002, Ordinului nr. 221/2005, Ordinului CNA nr. 617/2007, Codului de procedură fiscală și la prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constată că în mod corect și legal a apreciat instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală și în conformitate cu prevederile legale sus-menționate și cu probele de la dosar.
În sensul respingerii recursului instanța reține următoarele:
Sentința instanței de fond este temeinică și legală din perspectiva anulării deciziei de impunere, datorită stabilirii obligațiilor de plată raportat la nivelul salariului brut minim pe economie.
Decizia de impunere atacată a avut în vedere ca baza de calcul suma de 2.341 lei pentru anul 2006 si suma de 3.900 lei pentru anul 2007, deși reclamanta a obținut în anul 2006 un venit de 74 lei și in anul 2007 de 36 lei.
Față de împrejurarea că reclamanta era studentă la data obținerii veniturilor sus-indicate, instanța de fond a apreciat în mod corect că era scutită de la plata contribuției CASS.
Reclamanta era studentă în anii 2006-2007, cu vârsta sub 26 de ani, iar in conformitate cu dispozițiile art. 213 alin.1 din Legea nr. 95/2006 era scutită de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția cazului în care obținea venituri din muncă: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: a) toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până ta vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă;"
În mod corect a stabilit instanța de fond că față de nelegalitatea modului de stabilire a obligației fiscale principale, toate sumele pretinse subsemnatei în baza deciziei de impunere atacate cu titlu de penalități și dobânzi nu sunt datorate.
Posibilitatea depunerii declarației de venit și la A.F.P. este confirmată ulterior și de art. 35 alin.1 din Ordinul nr. 617/13.08.2007 care dispune: "Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF", chiar pârâta menționând pe verso-ul somațiilor și a titlurilor executorii comunicate persoanelor pretins a datora la plata CASS, că protocolul cu A.N.A.F. a fost încheiat în anul 2007, deci avea încă de atunci cunoștință de veniturile realizate de subsemnata prin furnizarea bazei de date de către A.N.A.F.
CASJ B a rămas in pasivitate din anul 2006 până la data de 31.05.2011, când a emis deciziile de impunere atacate, în care a calculat și inclus în mod nelegal dobânzi și penalități de întârziere din anul 2006, până la data emiterii.
În lipsa îndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor legale care îi reveneau referitor la stabilirea la timp a contribuțiilor datorate, reclamanta nu este în culpă și nu poate fi obligată la plata de dobânzi și penalități.
CASJ B era obligată să emită în fiecare an, pentru stabilirea concretă a obligațiilor de plată, decizia de impunere prin care să încunoștințeze reclamanta efectiv despre sumele datorate si despre termenul de plata, adică despre scadență.
Esențială este emiterea la timp a deciziei de impunere pentru anul în care trebuie plătită contribuția, precum și comunicarea efectivă a acesteia către contribuabil, pentru a se putea ști de plătitor care este data limită până la care trebuie să plătească (scadența) și după care încep să curgă dobânzile și penalitățile de întârziere.
Nefiind imputabilă această situație contribuabilului, nu se poate pretinde acestuia să plătească dobânzi și penalități de întârziere.
Trebuie menționat că inclusiv în cazul în care se consideră că nu ar fi existat depusă declarația privind veniturile obținute, CASJ B avea obligația stabilirii din oficiu a obligațiilor fiscale, însă stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere.
CASJ B nu a respectat nici această regulă, rămânând în pasivitate în raport cu obligațiile pentru anii 2006 si 2007 pana la data de 31.05.2011, când a emis, după cum s-a arătat, decizia de impunere nr. 61195, în care a calculat și inclus în mod nelegal dobânzi și penalități de întârziere.
Față de acestea, instanța urmează a înlătura toate criticile de recurs formulate de pârâta CASJ B, ca neîntemeiate și nelegale, critici expuse mai sus și dezvoltate de recurentă la filele 2-5 din dosarul de recurs.
În concluzie, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la apărarea formulată în recurs de intimata reclamantă, aceasta va fi reținută ca justificată și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia civilă nr. 808/R din 19 februarie 2013, dosar nr. 12240/62/2011, redactat judecător MI
| ← Întemeierea hotărârii de condamnare şi pe declaraţiile date... | Acţiunea formulată de un beneficiar al prevederilor Legii nr.... → |
|---|
