Adopţie. Etapele procedurii. Condiţii. Consimţământul părinţilor fireşti ai minorului
Comentarii |
|
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 7/R/A din 28 noiembrie2008
Prin sentinţa civilă nr. 100/26.08.2008 a Tribunalului Cluj a fost admisă acţiunea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, în contradictoriu cu intimaţii A.K.K., S.A., B.D., Consiliul Judeţean Cluj, parte civilă Ministerul Public- Parchetul de pe Lângă Tribunalul Cluj şi în consecinţă: a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul
A.A.K., născut la data de 20.03.1993, în mun. Bucureşti, sector 6, fiul lui A.K.K. şi
B.D.; s-a dispus ca petenta, în termen de 1 an de la pronunţare prezentei să identifice persoana, sau familia de adopţie corespunzătoare pentru copil; a fost suspendat exerciţiul drepturilor părinteşti ale părinţilor A.K.K. şi B.D., pentru aceeaşi perioadă; a
fost delegată exercitarea acestor drepturi în favoarea Consiliului Judeţean Cluj, pe toată durata suspendării.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:Copilul a rezultat din concubinajul lui A.K.K. şi B.D., paternitatea fiind stabilită, iar datorită bolii mamei, diagnosticată cu schizofrenie paranoidă şi a expulzării tatălui din România, copilul a fost îngrijit de familia D., iar ulterior prin Hotărârea nr. 856/2000 CPC sector 5 Bucureşti, s-a luat măsura plasamentului copilului la această familie.
Măsura plasamentului copilului a fost atacată de bunica maternă, - F.S. - dar prin sentinţa civilă nr. 1656/2003 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, cererea a fost anulată ca netimbrată.
Intimata B.D., prin mai multe cereri şi-a declarat refuzul la adopţie, această poziţie a mamei urmând a fi apreciată atât prin prisma diagnosticului său, cât şi a celorlalte probe administrate.
Instanţa a reţinut că mama şi bunica maternă nu au efectuat nici un act concret care să vină în sprijinul pretenţiei de a le fi încredinţat copilul, limitându-se a invoca doar drepturile ce le revin în calitate de rude. Acestea şi mai ales bunica maternă nu au depus nici un act din care să rezulte care este situaţia materială şi locativă în prezent, respectiv acele probe din care ar fi rezultat că solicitarea este întemeiată şi mai ales benefică minorului. Se mai reţine că deşi mama şi bunica au fost invitate la sediul DGASFP Ilfov pentru a le acorda ajutorul bănesc necesar transportului pe ruta Bucureşti - Turda în vederea menţinerii legăturilor cu copilul, acestea nu au răspuns şi după această dată copilul nu a mai fost contactat de mamă.
S-a reţinut că, tatăl copilului nu a putut fi identificat pe teritoriul libanez, deşi au fost solicitate relaţii şi la Ministerul Afacerilor Externe. La 26.09.2005, tatăl minorului a întocmit în Republica Liban, prin notar public, împuternicirea extraordinară dată familiei D.T. şi D.M. de a-l înlocui în calitatea şi obligaţia sa de tutore al fiului său minor şi de a-l reprezenta în faţa oricăror instituţii, pentru apărarea intereselor copilului său. De la data întocmirii acelor acte tatăl nu a mai contactat pe copil, nici familia la care acesta se află şi nu a dovedit că ar fi participat în vreun fel la întreţinerea acestuia.
Copilul audiat în instanţă a declarat în mod ferm că nu doreşte să fie încredinţat părinţilor sau bunicii materne - care s-au dezinteresat de el - şi că doreşte să rămână numai cu familia D.
Tribunalul a reţinut că măsura solicitată este în interesul major al copilului, astfel că, în temeiul art. 13 din aceeaşi lege instanţa a trecut peste lipsa consimţământului părinţilor, apreciind că atât poziţia mamei, cât şi actele întocmite de tată reprezintă în fapt un refuz abuziv la a-şi da consimţământul.
Cererea formulată este însoţită de raportul cu privire la ancheta psiho-socială, ancheta socială, raport de revizuire a planului individualizat de protecţie, toate aceste acte fiind întocmite conform dispoziţiilor legale.
Concluzionând tribunalul a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, potrivit art.11, art. 14 - 16 din Legea 273/2004, a fost încuviinţată cererea privind deschiderea procedurii adopţiei interne şi identificarea persoanei sau familiei de adopţie corespunzătoare.
În temeiul art. 23 pct.3 lit a din aceeaşi lege, s-a dispus suspendarea exerciţiului drepturilor părinteşti, exercitarea acestora pe toată durata suspendării urmând a fi delegată în favoarea Consiliului Judeţean Cluj.
Împotriva acestei sentinţe a formulat în termenul legal recurs pârâta B.D., arătând că sentinţa pronunţată este nelegală şi netemeinică, întrucât au fost încălcate disp. Legii nr. 272/2004, precum şi dispoziţiile Convenţiei Europene prioritară fiind reintegrarea copilului în familia naturală şi nicidecum măsura adopţiei.
Recurenta a invocat efectuarea demersurilor legale pentru plasamentul copilului în familia extinsă la bunica maternă, solicitarea mamei de reintegrare a copilului în familie, solicitarea tatălui de reintegrare a copilului la Ambasada României din Liban.
Recurenta a arătat că împreună cu mama sa locuieşte în jud. Ilfov, invocând declaraţia notarială dată de proprietarul apartamentului şi adeverinţă de la primărie care conformă această împrejurare.
Recurenta a invocat nelegalitatea deciziei pronunţate, întrucât nu există acordul părinţilor naturali la deschiderea procedurii de adopţie.
Prin întâmpinare, intimata DGASP Cluj a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că mama copilului este o persoană încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal şi din 1998 copilul s-a aflat în îngrijirea fam. David, iar prin Hotărârea C.P.C. Ilfov nr.856/2000 s-a instituit măsura plasamentului copilului la această familie în care se află şi în prezent.
Având în vedere declaraţia copilului, precum şi interesul superior al acestuia, intimata a solicitat respingerea recursului deoarece mama copilului nu este capabilă să se ocupe de creşterea şi educarea acestuia, acţionând la impulsurile bunicii materne F.S., şi, pe cale de consecinţă consideră măsura dispusă de Tribunalul Cluj ca temeinică şi legală.
Analizând sentinţa pronunţată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Procedura adopţiei este o măsură alternativă de protecţie şi subsidiară prevăzută de art.39 din Legea nr. 272/2004, care poate fi luată în ipoteza în care nu a fost cu putinţă nici reintegrarea copilului în familie şi nici plasamentul său în familia extinsă sau substitutivă.
Deoarece adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legătura de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului, legiuitorul a reglementat procedura adopţiei dând importanţa cuvenită acestei operaţiuni juridice, dar şi dificilă în acelaşi timp tocmai modificării legăturii de filiaţie şi de rudenie care se creează prin această măsură de protecţie.
Aşadar, procedura adopţiei internă a fost organizată pe 3 etape, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei, încredinţarea copilului în vederea adopţiei şi încuviinţarea propriu-zisă a adopţiei şi pentru fiecare etapă, a fost stabilită o procedură care trebuie urmată cu stricteţe de către instituţia abilitată să efectueze demersurile prevăzute de disp. Legii nr. 273/21 iunie 2004.
Potrivit disp.art.22 alin.1 şi 2 din Legea nr. 273/2004, iniţierea procedurii de adopţie se face numai dacă a fost cu neputinţă reintegrarea copilului în familia sa sau, plasamentul copilului în familia extinsă.
Această dispoziţie legală conferă DGASCPC obligaţia de a face toate demersurile pentru ca acel copil să fie reintegrat în familie, demersuri care se întreprind în baza planului individualizat de protecţie stabilit pentru copil. Eşecul acestor demersuri constituie baza măsurii alternative a deschiderii procedurii de adopţie.
Din actele depuse de reclamantă, curtea reţine că bunica F.S. a formulat o cerere de plasament a copilului A.A.K., înregistrată în data de 3.03.2008 (înainte de formularea acţiunii de deschiderea procedurii de adopţie internă), o declaraţie a mamei copilului B.D., prin care arată că nu este de acord ca copilul să fie adoptat, însă se constată că aceste demersuri făcute de bunica paternă nu au fost finalizate de către reclamantă. Deschiderea procedurii adopţiei interne se face, numai dacă, reintegrarea copilului în familie, sau familia extinsă a eşuat, însă în cazul de faţă, constatăm că nu s-a făcut dovada că aceste demersuri au eşuat.
Prin actele depuse în recurs bunica maternă suplimentează probatoriul pentru a dovedi că are condiţii materiale şi prezintă garanţii morale pentru plasamentul nepotului său.
La deschiderea procedurii adopţiei, părinţii fireşti trebuie să fie informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, să li se asigure consiliere şi informare înainte ca aceştia să îşi dea consimţământul la adopţie şi reclamanta are
obligaţi să întocmească un raport în acest sens, potrivit disp.art.14 din Legea nr. 273/2004.
Verificând actele depuse la dosar, curtea constată că lipseşte acest raport, care să dovedească împrejurarea că, mama a fost consiliată şi informată cu privire la măsura adopţiei. A fost depusă la dosar corespondenţa purtată între Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului Cluj şi Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului Ilfov, prin care se solicita întocmirea raportului de consiliere a mamei şi declaraţia acesteia, însă nu şi raportul prevăzut de disp.art.14 din legea adopţiei.
Potrivit disp.art. 17 din Legea nr. 273/2004 anterior exprimării consimţământului copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, acesta trebuia să fie sfătuit şi informat de consecinţele adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie şi trebuia întocmit un raport în acest sens care să fie depus la dosarul deschiderii procedurii de adopţie. Curtea constată că şi acest raport de sfătuire şi informare a copilului nu este ataşat pentru a putea verifica dacă copilul a fost informat înainte de a i se lua consimţământul în instanţă cu privire modificările relaţiilor de familie.
Procedura deschiderii adopţiei prevede necesitatea luării consimţământului la adopţie a părinţilor fireşti în faţa instanţei, potrivit disp.art.12 raportat la art.18 alin.1 din Legea nr. 273/2004. În cazul de faţă, mama a lipsit la termenul de judecată din 17.06.2008 şi instanţa nu a citat mama cu menţiunea de a se prezenta la interogator, pentru a lua consimţământul acesteia şi, să poată face în lipsa acesteia, aplicarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv art.225 Cod proc.civ., raportat la art. 13 din Legea nr. 273/2004.
Tatăl copilului este expulzat din ţară, şi reclamanta nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, însă în aceste circumstanţe pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei nu se putea face fără citarea tatălui, ci potrivit disp.art.95 alin.1, 2 şi 3 Cod proc.civ., instanţa trebuia să dispună citarea pârâtului prin publicitate la uşa instanţei şi printr-un ziar mai răspândit pentru a fi asigurat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare şi faţă de acest pârât.
Având în vedere nerespectarea tuturor dispoziţiilor incidente în materia deschiderii adopţiei, neluarea consimţământului mamei în faţa instanţei, precum şi împrejurarea necitării pârâtului potrivit dispoziţiilor legale, curtea apreciază că instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, fiind incidente disp.art.312 alin.5 Cod proc.civ.
Prin urmare, va admite recursul declarat de pârâta B.D. împotriva sentinţei civile nr. 100 din 26.08.2008 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr.
1975/117/2008, pe care o va casa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalului Cluj.
Cu ocazia rejudecării, se va verifica dacă reclamanta a urmat toate etapele procedurii prev.de art.12 - 23 din Legea nr. 273/2004, dacă este posibilă reintegrarea copilului în familia extinsă, precum şi potenţialul de reintegrare a copilului, va fi luat consimţământul mamei în faţa instanţei şi va fi citat pârâtul, potrivit dispoziţiilor legale în materie.
← Donaţie. Nulitate. Anularea contractului de vânzare-cumpărare... | Adopţie. Consimţământul părinţilor fireşti. Elemente de... → |
---|