Legea nr. 10/2001. Imobil - casă cumpărat în anul 1977. Drept de folosinţă asupra terenului. Construcţie expropriată şi demolată.
| Comentarii |
|
Solicitare pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru teren. Relevanţa în cauză a dispoziţiilor art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 266/A din 15 octombrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 4 iunie 2008 a Tribunalului Cluj a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarii S.V. şi T.I., împotriva Dispoziţiei nr. 1760 din 10.03.20008 emisă de intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Tribunalul a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 1760 din 10.03.20008 emisă de intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca s-au propus, prin art. 1, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul construcţie revendicat, înscris în CF nr. 7129 cu nr. top 2438, astfel: în cotă de 5/8 parte, în favoarea petentului T.I. şi în cotă de 3/8 parte în favoarea petentei S.V., iar prin art. 2 al acestei dispoziţii a fost respinsă cererea formulată de petenţii T.I. şi S.V. pentru terenul situat în Cluj-Napoca, str. Muncitorilor nr. 93 fost 103, înscris în CF nr. 7129 cu nr. top 2438 deoarece revendicatorii sau antecesorii acestora nu l-au deţinut în proprietate.
Din cuprinsul art. 3 alin.1 din Legea 10/2001 tribunalul a reţinut că sunt îndreptăţiţi, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv. Legea nu stabileşte aşadar dreptul de despăgubire şi în favoarea titularilor dreptului de folosinţă.
Aceeaşi teză potrivit căreia proprietarul terenului este persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii, şi nu titularul dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei este reluată şi în art. 1 pct. 4 lit. C din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.10.1989 aprobate prin HG nr. 250/2007.
Prin raportare la dispoziţiilor legale menţionate mai sus, plângerea petiţionarilor a fost găsită neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel în termenul legal reclamanţii S.V. şi T.I., solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate, cu consecinţa modificării dispoziţiei primarului în sensul acordării de măsuri reparatorii în
echivalent pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca , str. Muncitorilor nr.93, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului reclamanţii arată că antecesorii lor T.I. şi Trif Maria au cumpărat imobilul în 1977, achitând preţul pentru construcţie şi teren către proprietarii vânzători.
Întrucât înstrăinarea a avut loc sub imperiul Legii nr. 58/1974, la data vânzării terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 907 mp a trecut în proprietatea statului, potrivit disp. art.30 din lege şi cumpărătorii au dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcţiilor şi un drept de folosinţă asupra terenului necesar utilizării construcţiei.
Apelanţii au învederat instanţei că era de notorietate faptul că vânzătorii imobilelor stabileau preţul incluzând valoarea întregului imobil, construcţie şi teren aferent, chiar dacă terenul nu intra în patrimoniul cumpărătorului, ci trecea în baza unei dispoziţii abuzive în proprietatea statului.
Este criticată soluţia instanţei de fond deoarece a făcut abstracţie de faptul că efectul exproprierii construcţiilor a fost nu numai pierderea dreptului de proprietate asupra acesteia, ci şi a dreptului de folosinţă a terenului şi, în consecinţă, apelanţii nu au putut beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991 pentru a li se constitui dreptul de proprietate asupra terenului.
S-a învederat instanţei că acordarea despăgubirilor băneşti numai pentru construcţiile expropriate nu acoperă în întregime prejudiciul suferit, întrucât dacă nu ar fi intervenit exproprierea, în prezent ar fi fost proprietari şi asupra construcţiilor şi asupra terenului. Apelanţii au apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, întrucât fostul proprietar tabular nu a formulat notificare pentru stabilirea măsurilor reparatorii aferente acestui teren.
În şedinţa publică din 15.10.2008 reclamanţii au depus un memoriu în care au prezentat modul în care a fost preluat terenul.
Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din starea de fapt corect reţinută de instanţa de fond rezultă că antecesorii reclamanţilor au cumpărat în 1977 imobilul casă înscris în CF 7129 Cluj, iar terenul a trecut în proprietatea Statului Român potrivit disp. art.30 din Legea nr. 58/1974. Într-adevăr, antecesorilor reclamanţilor li s-a stabilit un drept de folosinţă asupra terenului, întrucât terenul a trecut în proprietatea statului, iar statul, potrivit art.30 alin.2 din Legea nr. 58/1974 i-a plătit despăgubiri vânzătorului conform disp.art.56 alin.2 din Legea nr. 4 /1973. Dreptul de folosinţă asupra terenului a fost instituit pentru ca dobânditorul construcţiei să-şi poată exercita atributele ce decurg din
dreptul de proprietate asupra construcţiei şi atribuirea terenului în folosinţă se făcea doar pe durata existenţei construcţiei.
În cazul de faţă, construcţia a fost expropriată şi demolată aşa încât dreptul de folosinţă asupra terenului nu poate subzista şi potrivit dispoziţiilor Legii nr.10/2001, reclamanţii nu au calitate de persoane îndreptăţite de a solicita măsuri reparatorii pentru teren, întrucât dreptul de folosinţă dobândit la data cumpărării construcţiei nu conferă dreptul la măsuri reparatorii.
Legea nr.10/2001 priveşte restituirea către proprietari a imobilelor preluate abuziv de către stat, fără să cuprindă dispoziţii privind constituirea dreptului de proprietate în beneficiul unor persoane care, în momentul preluării nu aveau calitate de proprietari a imobilului, ca şi în cazul de faţă.
Este real că Legea nr. 18/1991 prin art.36 alin.3 atribuie dobânditorilor construcţiilor terenul aflat în folosinţă, însă această dispoziţie legală mai sus arătată nu poate fi aplicată în prezenta cauză, întrucât demolarea construcţiei nu conferă fostului proprietar al construcţiei dreptul la restituirea terenului pe care nu l-a deţinut în proprietate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi pe care indiferent de preţul care a fost plătit nu l-a dobândit prin contract. Prin urmare, curtea constată că în mod corect au fost aplicate disp. art.3 , 11 alin.2 Legea nr. 10/2001 cu privire la măsurile reparatorii pentru construcţia expropriată şi demolată şi cuantumul măsurilor reparatorii va fi determinat în cadrul procedurii speciale prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 16 şi urm. De fapt, reclamanţii nu au contestat modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii, ci numai împrejurarea că nu li s-au stabilit măsuri reparatorii şi pentru terenul avut în folosinţă.
Având în vedere considerentele mai sus reţinute, curtea constată că nu sunt fondate criticile formulate de apelanţi, dispoziţiile Legii nr.10/2001 au fost corect aplicate şi, în consecinţă, în temeiul art.296 Cod proc.civ. va respinge apelul reclamanţilor.
| ← Legea nr. 10/2001. Deciziile Î.C.C.J. nr. XX/2007 şi LII/2007.... | Legea nr. 10/2001. Imposibilitatea restituirii în natură a... → |
|---|
