Adopţie. Nulitate absolută act de adopţie. Jurisprudență Adopţii
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 97 din data de 25.09.2015
Dosar nr. 355/241/2014
SENTINȚA CIVILA Nr. 97/ 25 Septembrie 2015
Adopție. Nulitate absolută act de adopție
În Codul Familiei nu există o reglementare specială cu privire la nulitatea adopției însă, soluția jurisprudențială este aceea că, nulitatea absolută sau relativă se aplică și adopției, iar Codul Familiei, nu derogă de la dreptul comun în materia nulităților.
Potrivit disp. art.67 alin.1 Teza II Codul Familiei, esențială pentru a opera nulitatea adopției este dovada că adoptatul nu a fost crescut în perioada minorității de către adoptator și nu a locuit împreună cu acesta.
La data de 03.03.2014, s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr.355/241/2014, cererea formulată de reclamanții P.N., P.G. și P.I.T. în contradictoriu cu pârâta V. V., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului de înfiere nr.1 din 20 septembrie 1960, încheiat de încheiat de Sfatul Popular Vaideeni, Raionul Horezu , Regiunea Pitești, precum și să se constate nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor nr.1147 din 29 septembrie 1981 eliberat de notariatul de Stat Vâlcea .
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt nepoții de frați ai defunctei V. A. E., decedata la data de 24.11.1979 cu ultim domiciliu in comuna Vaideeni , județul Vâlcea , a cărei succesiune a fost deschisa la data de 29 septembrie 1981 prin eliberarea certificatului de moștenitor nr.1147 . In certificatul de moștenitor arătat mai sus s-au menționat ca moștenitori al defunctei V.I. M. in calitate de fiu, care de fapt la data deschiderii succesiunii defunctei era decedat si anume decedase la data de 29 august 1980 , cu ultim domiciliu in orașul Calimanesti, județul Vâlcea .
S-a mai arătat în cerere că prin acest act fictiv de înfiere simplă, care nu a respectat dispozițiile codului familiei de la aceea vreme in sensul de a se face in interesul exclusiv al minorului ( care de fapt nu era minor ) , care de fapt nu a fost crescut de cea care 1-a înfiat si care avea vârsta de 79 de ani la data înfierii , care fusese deposedata prin preluarea tuturor terenurilor de către Stat, in baza Decretului 308/1953 si care nu avea locuința pe raza localității Vaideeni , fiind de altfel o femeie săraca , pauperizata, împrejurări imposibile pentru aceasta de a se putea ocupa de creșterea si îngrijirea celui pe care 1-a înfiat.
De asemenea s-a mai arătat că avându-se in vedere ca prin eliberarea certificatului de moștenitor nr. 1147/1981 privind deschiderea succesiunii lui V.A. E. si menționarea in calitate de unic moștenitor a celui înfiat prin actul de înfiere a cărei nulitate s-a solicitat, reclamanții au fost vătămați in drepturile noastre in ceea ce privește vocația la succesiunea lui V.A.E., aceștia au înțeles sa solicite și constatarea nulității absolute a celor doua înscrisuri menționate adică actul de înfiere nr.l din 20 septembrie 1960 si certificatul de moștenitor 1147/1981 .
Prin sentința civilă nr. 746 din 04 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 355/241/2014 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Horezu, invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu privire la primul capăt de cerere, s-a dispus declinarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a actului de înfiere nr.1 din 20.09.1960, formulată de reclamanții P. N., P.G., și P.I.T., în contradictoriu cu pârâta V.V., în favoarea Tribunalului Vâlcea și s-a disjuns capătul al doilea al cererii și stabilit termen la data de 10.09.2014.
Din considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței, reclamanți au solicitat în primul capăt al acesteia, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului de înfiere nr.1 din 20 septembrie 1960, încheiat de încheiat de Sfatul Popular Vaideeni, Raionul Horezu , Regiunea Pitești.
Potrivit art.94 din Cod pr. civ., judecătoriile judecă în primă instanță mai multe cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz neevaluabil în bani, legea arătând în aliniatele următoare de la litera a la litera j, obiectul acestora (cereri date de codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, cereri referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, cereri de evacuare, cereri posesorii, cereri de împărțeală etc.)
În art.95 Cod pr. civ., se arată că tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Astfel, instanța a constatat că legiuitorul în enumerarea obiectelor cererilor ce pot fi judecate de judecătorie, nu a inclus și cererile privind constatarea nulității absolute a unui act de înfiere, motiv pentru care excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Horezu, a fost admisă și declinată cauza cu privire la acest prim capăt de cerere în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Examinând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, în raport de susținerile părților, actele depuse la dosar și proba testimonială, probe administrate în cauză, tribunalul a considerat acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, asupra calității procesuale active a reclamantei P.I.T., tribunalul consideră că și această reclamantă are calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității înfierii în cauză.
Fiind vorba de o nulitate absolută a înfierii, poate fi invocată de către orice persoană interesată, iar, prin aceasta, se înțelege nu orice persoană ci, aceea care invocă un interes ocrotit de lege, în legătură cu nulitatea înfierii a cărei constatare se solicită.
Într-o speță a Tribunalului Suprem (decizia nr. 1533/1985) s-a decis că rudele adoptatoarei decedate - adopția (înfierea) fiind cu toate efectele unei filiațiuni firești - au legitimare procesuală activă de a cerere constatarea nulității absolute a înfierii, chiar dacă nu ar moșteni-o pe adoptatoare.
Pe de altă parte, în raport de interesul legitim al reclamantei P.I., în cauză se va reține că, aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ca reprezentant al tatălui său D.A., predecedat și bunica paternă D.G. decedată în anul 2008 față de D.F. Prin urmare, reclamanta P.I.T. are legitimare procesuală, deci justifică un interes în formularea prezentei cereri, având calitatea de reclamantă.
În ceea ce privește fondul cauzei se va reține că prin decizia nr. 49/1960 a Consiliului Popular al comunei Vaideeni, județul Vâlcea, a fost încuviințată înfierea simplă a tânărului Vinereanu I Mihail de către văduva Vinerea Elena, menționându-se că, înfiatul va purta numele de V.E.M. A fost emis în baza acestei decizii și actul de înfiere (fila 15 dosar) în care cel înfiat a fost numit V.E.M.
Se constată că respectiva înfiere s-a încheiat în conformitate cu art.79 din Codul Familiei, cu toate efectele unei filiațiuni firești.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile legii în vigoare la încheierea actului înfierii respectiv cele ale Codului familiei din 1954.
Literatura juridică și practica de specialitate sunt unanime în aprecierea faptului că în cauzele în care se solicită anularea adopției, instanțele sunt ținute să verifice susținerile părților prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii înfierii (adopției) atât cu privire la soluțiile de formă, cât și la cele de fond. Altfel, s-ar încălca principiul "tempus regit actum";, respectiv al neretroactivității legii civile instituit de art.1 cod civil și art.15 alin.2 din Constituție.
În Codul Familiei nu există o reglementare specială cu privire la nulitatea adopției însă, soluția jurisprudențială este aceea că, nulitatea absolută sau relativă se aplică și adopției, iar Codul Familiei, nu derogă de la dreptul comun în materia nulităților.
Potrivit disp. art.67 alin.1 Teza II Codul Familiei, esențială pentru a opera nulitatea adopției este dovada că adoptatul nu a fost crescut în perioada minorității de către adoptator și nu a locuit împreună cu acesta.
Reclamanta a invocat că motivul de nulitate absolută este fraudarea legii în sensul că, înfiatul V.M. nu a fost crescut până la majorat sau data adoptării de către înfietoarea V.E., că nu au locuit împreună nici înainte și nici după adopție cu aceasta, interesul fiind în realitate al adoptatoarei.
Mai susțin reclamanții că, la data încheierii actului de înfiere, adoptatoarea era înaintată în vârstă și neputincioasă, ceea ce se menționează chiar în cererea de înfiere formulată de aceasta. Prin această înfiere, consideră reclamanții că a fost tendențios lezat dreptul lor de coproprietate în contextul succesiunii autorului comun.
Așa cum reiese din înscrisurile de la dosar, înfiatul era major la încheierea înfierii iar, consimțământul pentru acel act a fost exprimat de V.M., tânărul înfiat. În cuprinsul Referatului Consiliului Popular Vaideeni dar, mai întâi în cererea de înfiere formulată de V.E. se reține că V.M., cel pentru care s-a solicitat înfierea este nepotul E. V. și a fost de mic crescut de aceasta.
Susținerile reclamanților, argumentele acestora vizând nulitatea înfierii în cauză, apar ca fiind contradictorii în contextul celor rezultate din înscrisurile și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Din ansamblul declarațiilor de martori și din actele depuse la dosar se reține că, înfietoarea V.E. beneficia în afara uzufructului viager pentru o mare parte din averea soțului său prin testamentul întocmit de acesta, testatorul obligând prin actul de gratificare pe soția sa V.E. să-i îngrijească și să-i educe pe nepoții de frate ai testatorului, unul dintre aceștia fiind tatăl înfiatului M.V.
Tot depozițiile de martor dar și actele de la dosar atestă împrejurarea că înfietoarea V. E. deținea în proprietate personală o casă și două terenuri în localitatea Horezu, în afara beneficiului dreptului de uzufruct viager asupra averii soțului său în comuna Vaideeni, V.E. locuind de altfel în mod obișnuit în imobilul casă ce aparținea defunctului său soț din acea localitate.
Împrejurarea că V.M. a fost cu predilecție crescut, îngrijit, educat pe timpul minorității de E.V. rezultă din înscrisurile (filele 14, 15, 16 dosar) și din depozițiile de martori (filele 45,46) nefiind contrazisă în mod concludent de dovezile produse de reclamanți în acest sens (depozițiile martorilor reclamanților filele 57, 67 dosar).
Unul dintre martorii audiați în cauză, sora înfiatului V.M., (fila 46 dosar) declară că, înfietoarea V.E. a crescut din anul 1926 de când rămăsese văduvă pe părinții înfiatului Mihail ajutându-i pe aceștia în gospodărie și la creșterea și educarea copiilor lor, cu precădere a nepotului ei V. Mihail.
Între înfietoare și înfiat s-a structurat încă din copilăria acestuia o puternică relaționare afectivă, asemenea uneia dintre părinte și copil. Între V.E și nepoții săi, cei trei frați V. inclusiv M. a existat o constantă apropiere, aceștia locuind laolaltă și fiind crescuți, îngrijiți și educați aidoma părinților lor de E.V.
E.V. îi ajuta cu banii necesari pe părinții înfiatului sub formă de împrumut și în mod sistematic îi suplinea pe aceștia în ceea ce însemna creșterea, îngrijirea și educarea celor trei copii anual, în perioadele în care părinții lor erau plecați de la domiciliu pentru activitățile de care se ocupau.
Așa cum declară sora înfiatului, N.E. (fila 46 dosar) V.E. se ocupa de menajul casei și al nepoților, implicit al lui Mihail care de multe ori dormea în locuința mătușii sale E.V., fiind apreciat de aceasta ca un copil deosebit față de care nutrea o afecțiune specială, M. la rându-i, fiind foarte apropiat de V.E.
Reiese din probatoriu că , V.E. conviețuia cu familia nepoților ei și cu aceștia deci, și cu V. M., că între aceste persoane exista o strânsă legătură de rudenie manifestă, ceea ce, nu se regăsea sub nicio formă în privința rudelor reclamanților și față de reclamanți.
Din ansamblul probatoriului aflat la dosar se reține că V.E. și V. M. au locuit împreună până la plecarea acestuia la facultate și anterior, până la încheierea actului înfierii. Legătura dintre aceștia a continuat pe parcursul studiilor celui înfiat, mama adoptivă a acestuia îngrijindu-se de nevoile materiale ale fiului adoptat. Acesta, la rândul său, după ce a devenit medic, i-a purtat de grijă înfietoarei asigurându-i, și la bătrânețe toate îngrijirile medicale de care aceasta avea nevoie.
Pentru a sancționa înfierea (adopția) cu nulitatea absolută ar fi trebuit demonstrat că a fost vorba de o înfiere fictivă sau similară.
Fraude la lege există atunci când o dispoziție legală este folosită, nu în scopul pentru care a fost dată, ci, cu scopul de a înfrânge o altă prevedere legală imperativă, fraudă la lege, ce nu se probează în această cauză.
Așa cum s-a statuat în practică și literatura juridică, prin interesul adoptatului, în sensul art.66 din Codul Familiei, trebuie să se înțeleagă nu numai interesul său moral de a primi o creștere corespunzătoare, ci, și interesul patrimonial, dat fiind că alături de alte fapte și împrejurări, starea materială în care se poate realiza adoptatul constituie deopotrivă o condiție importantă pentru încheierea adopției.
De asemenea, interesul adoptatorului se poate interpreta și ca posibilitate a înfiatului de a -l moșteni pe înfietorul decedat.
Nu s-a dovedit în cauză că scopul înfierii a fost exclusiv crearea vocației succesorale a înfiatului asupra adoptatoarei și eludarea calității de moștenitori a reclamanților privind succesiunea autorului comun.
În conformitate cu dispozițiile art. 72 Codul Familiei adopția poate fi încuviințată numai dacă se constată că cel care adoptă poate asigura adoptatului o dezvoltate normală fizică și morală, fără intenția de a-l exploata ori în alte scopuri potrivnice legii și regulilor de conviețuire socială. Rezultă în mod clar scopul social și personal nepatrimonial al adopției, de a asigura celui ce urmează a fi adoptat ocrotirea, relaționarea personală afectivă de care se bucură adoptatul în cadrul unei familii firești.
Adoptatoarea în speță și-a manifestat disponibilitatea părintească față de înfiat atât înainte cât și după încheierea actului de înfiere .
În cauză fiind dovedit scopul real al adopției, acela de a folosi personal adoptatului, susținerile reclamanților apar ca nefondate.
Pentru cele ce preced, acțiunea reclamanților, astfel cum a fost ulterior precizată, a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← Conflict de muncă. Cadre didactice. Daune-interese | Drept civil. Asigurări auto. Mandat. Jurisprudență Asigurări... → |
|---|
1955 05 16 se casatoresc parintii,copilul ramanand pe numele mamei.
1956 03 19 se naste al doilea copil recunoscut de tata ,purtand numele acestui
Toata aceasta perioafa ai fost certuri ,mama ia decizia da dea primul nascut spre infiere unor vecini.
1960.o5 se fianalizeaza infierea copilul ia numele celor ce l au infiat.
Au decedat mama biologica,parintii care l au infiat si fiul dat spre infiere(15.05.2013)
Am ramas doar eu al doilea fiu care in toata aceasta perioada am fost la aceeasi scoala in clase
Citește mai mult
diferite,am copilarit impreuna, ne am vizitat ne am ajutat.Ramanand singurul am dorit sa fac dovada faptului ca suntem frati.
Detin originale ale actelor de stare civila ale decedatului ,stiu unde este dosarul de adptie arhivat.
A fost gasit mort in casa de catre vecinii care m au anuntat.
A ramas o casa la tara si nu stiu cum da procedez sa dovedesc ca am fost frati macar de mama daca tata nu l a recunoscut.
Multumesc pentru timpul acordat.