Conflict de muncă. Cadre didactice. Daune-interese

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 1256 din data de 28.09.2015

Dosar nr. 1113/90/2015

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1256/ 28 Septembrie 2015

Conflict de muncă. Cadre didactice. Daune-interese

Dat fiind că, în speță, termenul de prescripție a început să curgă sub incidența Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, instanța este obligată, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.

Prin decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor probleme de drept, s-a stabilit că: "Plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.";.

Dobânzile legale aferente sumelor datorate de pârâtă în baza titlului executoriu sunt supuse unor termene de prescripție extinctivă separate, care încep să curgă pentru fiecare în funcție de data scadenței și care sunt supuse dispozițiilor Decretului nr.167/1958 sau dispozițiilor din Noul Cod Civil, în funcție de momentul în care au început să curgă, respectiv înainte de 01 octombrie 2011 sau începând cu această dată. Însă numai pentru prescripțiile începute înainte de data de 01 octombrie 2011 instanța poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar nu și pentru cele începute după această dată.

Având în vedere cele menționate anterior și faptul că pârâta nu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011 și să respingă cererea cu privire la aceste drepturi ca prescrisă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 1113/90/2015 reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT VÂLCEA, pentru membrii de sindicat V.G., C.M. și P.I., a chemat în judecată pe pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către aceștia a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 752/08 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1880/90/2010 în contradictoriu cu unitatea de învățământ, calculate de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 752/08 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă în dosar nr. 2.880/90/2010, pârâta din prezenta cauză a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor noștri de sindicat, rezultate din neaplicarea art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 în perioada 01.01.2008-31.12.2009 și 01.01.2010 - 08.10.2010, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.

Deși sentința mai sus menționată este irevocabilă, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrilor noștri de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 128/1997. Menționează că plata acestor drepturi salariate câștigate în instanță a început să se facă eșalonat începând cu primul trimestru al anului 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009.

Învederează instanței de judecată faptul că, potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ,iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), următoarele: "Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile" (actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.

În consecință, apreciază că și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare prevede la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afara de regulile speciale în materie de comerț , de fidejusiune și societate.

De asemenea, se invocă și Decizia nr. 2 /2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii (decizie publicată în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 411/03.06.2014 ) în dosarul nr.21/2013 prin care: admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că: In aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(î), alin.(2) teza I și art.î535 alin.(î) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare" în considerentele Deciziei nr. 2/2014, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut: ...natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență.... " A mai reținut înalta Curte de Casație și Justiție că : "executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu este un contract.... Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele - interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă în temeiul art. î alin. (3) din ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Reclamanții arată că Decizia nr. 2/2014 pronunțată în interesul legii prevede că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009" are în vedere acordarea acestor daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale, dacă acestea sunt solicitate.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile legale aplicabile și ținând seama de practica judiciară, solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, calculata de la plata scadenței flecarei sume și până la data plății efective .

În drept, și-au întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a H-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alîn.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare , art. 268 și art. art. 295 alin. (1) -actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.

Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

În ședința publică din data de 28 septembrie 2015 instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011.

Prin sentința civilă nr. 1256/2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011 și s-a respins cererea cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011, ca prescrisă.

S-a admis în parte cererea reclamantul Uniunea Sindicatelor Învățământ Vâlcea, pentru membrii de sindicat V.G., C.M., P.I. și a fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite acestora conform sentinței civile nr. 752/08.10.2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 2880/90/2010, începând cu data de 01 octombrie 2011 și până la data plății efective.

Analizând cu prioritate această excepție, instanța a apreciat că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, ca în numele și pe seama unor membrii de sindicat, să se dispună obligarea unității de învățământ angajatoare la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform unei hotărâri judecătorești pronunțate anterior datei de 01 octombrie 2011, înaintea intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Art. 6 alin. (4) NCC prevede că "prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit";. Acest articol nu distinge între dispozițiile de drept material și cele de drept procesual în materia prescripției. Totodată, art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit";. Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele, este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă, iar instanța poate să invoce, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune dacă termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în condițiile în care Legea nr. 71/2011 nu cuprinde vreo dispoziție specială în acest sens, iar art. 6 alin.4 NCC vizează atât dispozițiile de drept material, cât și pe cele de drept procesual în materia prescripției.

În motivarea deciziei s-a arătat, în esență că, daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe, iar creditorii sunt îndreptățiți la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii.

De asemenea, prin decizia nr.21 din data de 22 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.199/1/2015 s-a statuat în același sens, menționându-se că: "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.";

Coroborând dispozițiile legale menționate anterior cu cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, se poate trage concluzia că dobânzile legale aferente sumelor datorate de pârâtă în baza titlului executoriu sunt supuse unor termene de prescripție extinctivă separate, care încep să curgă pentru fiecare în funcție de data scadenței și care sunt supuse dispozițiilor Decretului nr.167/1958 sau dispozițiilor din noul Cod civil, în funcție de momentul în care au început să curgă, respectiv înainte de 01 octombrie 2011 sau începând cu această dată. Însă numai pentru prescripțiile începute înainte de data de 01 octombrie 2011 instanța poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar nu și pentru cele începute după această dată.

În ceea ce privește drepturile solicitate, scadente începând cu data de 01 octombrie 2011, din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată că prin sentința civilă nr.752/08.10.2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă în dosarul nr.2880/90/2010, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a unor sume de bani, cu titlu de drepturi salariale.

Deși hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor de bani menționate în cuprinsul acesteia. Pentru sumele de bani neachitate din această hotărâre judecătorească, reclamanta este îndreptățită să primească de la pârâtă și dobânda legală solicitată, scadentă după data de 01 octombrie 2011, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În primul rând, îndreptățirea reclamanților de a primi și dobânda legală este prevăzută atât de legea generală, prin dispozițiile art. art.1535 din Noul Cod civil, cât și de legea specială aplicabilă în cauză, fiind vorba de drepturi salariale, conform art. 166 alin.4 din Codul muncii.

Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar).

Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate anterior, dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și de existența sau nu a culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantei la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți (chiar și dispozițiile art.1535 din Noul Cod civil fac referire numai la cuantumul stabilit de părți prin contract, fără a fi necesară încheierea unei convenții nici măcar pentru determinarea acestuia; în lipsa unei convenții cu privire la cuantum, acesta se determină potrivit dispozițiilor legale; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens), indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile contractuale au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal; existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).

În al doilea rând, actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală sunt două noțiuni distincte, care nu se suprapun, ele fiind menite să asigure despăgubiri pentru prejudicii total diferite.

Actualizarea cu indicele de inflație are rolul de a reîntregi valoarea reală a sumei datorate și de a repara prejudiciul suferit de creditor ca urmare a devalorizării monedei naționale. În cazul răspunderii civile, indiferent dacă este contractuală sau delictuală, actualizarea cu indicele de inflație acoperă prejudiciul efectiv (damnum emergens).

Dobânda legală se acordă pentru a compensa foloasele nerealizate de creditor din cauza neexecutării la timp a obligației de către debitor (lucrum cessans).

De altfel, dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.

În prezenta cauză, reclamanții sunt îndreptățiți, în mod evident, începând cu data de 01 octombrie 2011, la cuantumul dobânzii penalizatoare calculate potrivit OG nr.13/2001, dobândă penalizatoare care este definită de art.1 alin.3 ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.

În al treilea rând, posibilitatea acordării dobânzilor legale în condițiile eșalonării plății drepturilor reclamanților de către prevederile OUG nr.71/2009 a fost statuată cu caracter obligatoriu chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul deciziei nr.2/2014, publicată în M.Of. nr. 411 din 3 iunie 2014, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în care s-a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Având în vedere toate acest motive și dispoziții legale, instanța urmează să admită în parte cererea și să oblige pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite acestora conform sentinței civile nr. 752/08.10.2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 2880/90/2010, începând cu data de 01 octombrie 2011 și până la data plății efective.

← Plasament minor. Jurisprudență Minori		Adopţie. Nulitate absolută act de adopţie. Jurisprudență Adopţii →

Conflict de muncă. Cadre didactice. Daune-interese

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Conflict de muncă. Cadre didactice. Daune-interese