Drept civil. Asigurări auto. Mandat. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Decizie nr. 637 din data de 24.09.2015
Dosar nr. 7259/288/2013
DECIZIA CIVILĂ nr. 637/A/ 24 Septembrie 2015
Drept civil. Asigurări auto. Mandat
Acționând, în raporturile cu reclamanta, în nume propriu, iar nu în numele proprietarului autoturismului, pârâtul este un veritabil mandatar fără reprezentare, care, în raporturile cu terțul contractant, devine direct răspunzător pentru obligațiile asumate. Reclamanta nu putea acționa în judecată direct pe proprietarul autoturismului, cu care nu are niciun raport juridic (în cazul mandatului fără reprezentare nu există raporturi juridice între mandant și terț, ci numai între mandatar și terț, pe de o parte, și mandant și mandatar, pe de altă parte). Reclamanta nu putea acționa în judecată nici direct societatea de asigurare, cu care, de asemenea, nu are niciun raport juridic (între reclamantă și asigurător nu există o convenție în acest sens, iar aceasta nu este nici persoana păgubită prin accident, pentru a fi beneficiara contractului de asigurare de răspundere civilă). În mod corect reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât, cu care a încheiat o convenție referitoare la repararea autoturismului avariat în evenimentul rutier..
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea la data de 21.06.2013, sub nr.7259/288/2013, reclamanta S.C.E.T. S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul S.I.G., obligarea pârâtului la plata sumei de 6.533,21 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație efectuate la societatea reclamantă.
În motivarea cererii, se arată că autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, asigurat la Uniqa Asigurări S.A, a fost adus la atelierul reclamantei de către pârât, pentru reparații, pe data de 22.06.2010, ocazie cu care acesta și-a dat acceptul pentru efectuarea lucrărilor cuprinse în devizul nr.2128 din 22.06.2010 și în factura nr.974 din aceeași dată.
Mai arată reclamanta că valoarea lucrărilor se ridică la suma de 6.533,21 lei și a fost solicitată de la pârât de nenumărate ori, telefonic și prin înștiințarea de plată nr.768/11.06.2013, însă acesta nu a procedat la virarea sumei menționate nici până în prezent.
De asemenea, mai arată reclamanta că a încercat telefonic soluționarea pe cale amiabilă a litigiului cu asigurătorul Uniqa Asigurări S.A., dar fără nici un rezultat, astfel că înțelege să-i acorde pârâtului un termen de 5 zile pentru plata integrală a sumei, termen ce constituie punere în întârziere conform art.1522 Cod civil.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.969 (1270 NCPC) Cod civil.
La data de 24.12.2013, pârâtul a depus o cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării, o cerere de chemare în garanție a asigurătorului Uniqa Asigurări S.A., precum și o întâmpinare la cererea reclamantei.
În cererea de repunere în termenul de formulare a întâmpinării, pârâtul arată că litigiul a fost înregistrat la data de 21.06.2013, iar pârâtul, în perioada 01.06.2013 - 30.10.2013, a fost plecat în Italia, pentru a munci, situație în care nu a putut afla de existența cauzei pe rolul instanței.
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul solicită respingerea cererii formulată de reclamantă, arătând că este adevărat că autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, achiziționat de acesta, proprietar fiind Impuls Leasing și asigurat la Uniqa Asigurări S.A., a fost reparat la atelierul reclamantei la data de 22.06.2010, conform devizelor și facturii atașată la dosar.
Mai arată pârâtul că el este exonerat de plata sumei de bani către reclamantă, deoarece s-au plătit polițe de asigurare către asiguratorul Uniqa Asigurări S.A., motiv pentru care această societate trebuie obligată la plata debitului.
În cererea de chemare în garanție a asigurătorului Uniqa Asigurări S.A., pârâtul arată că este adevărat că autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, achiziționat de el, proprietar fiind Impuls Leasing și asigurat la Uniqa Asigurări S.A., a fost reparat la atelierul reclamantei la data de 22.06.2010, însă deoarece s-a plătit polița de asigurare la zi, această societate trebuie să plătească suma de 6533,21 lei, în situația în care va cădea în pretenții.
Chemata în garanție Uniqa Asigurări S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului materia la acțiune, raportat la data introducerii cererii de chemare în garanție, iar pe fondul dedus judecății a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Se arată, în întâmpinare, că, în conformitate cu art.146 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, "contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliței de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, după caz";, motiv pentru care legea aplicabilă poliței de asigurare RO/12/S5/KX 001017358 este Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Mai arată chemata în garanție că există raporturi între societatea de asigurare și pârât, astfel că, potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 alin.2 din același decret se arată că "în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afară acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane, în care obligațiile devin exigibile prin ajungere la termen sau prin amortizare.";
De asemenea, se mai arată în întâmpinare că, potrivit art.26 din același decret se arată că "la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă orice dispoziții legale contrare în afară de cele care stabilesc un termen de prescripție mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin decret";, astfel că termenul aplicabil prezentei spețe este de un an.
Având în vedere că pârâtul a cunoscut cine este autorul faptei ilicite, inclusiv denumirea societății de asigurare, încă de la data producerii accidentului, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 21.06.2013, dreptul de a formula cerere în garanție s-a prescris.
Prin sentința civilă nr.6745/11 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7259/288/2013, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material de a formula cererea de chemare în garanție, invocată prin întâmpinare; a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C.E.T.R.L., ca nefondată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârât, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 5.250 lei, cheltuieli de judecată, către pârât.
În motivarea sentinței, prima instanță reținut că:
"În data de 02.06.2010, pârâtul Sanda Ilie Gabriel, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, proprietar fiind Impuls Leasing, a fost lovit în ușile de pe partea dreaptă de către autoturismul marca Citroen, cu nr. de înmatriculare B-41-SGP, condus de numitul Mocanu Ioan Dănuț.
În urma acestui eveniment, între părți a fost încheiată constatarea amiabilă de accident, iar autoturismul avariat a fost reparat de către pârât la atelierul reclamantei S.C Expocar Trade S.R.L., fiind emise devizul nr.2128 din 22.06.2010 și factura nr.974 din aceeași dată, pentru suma de 6533,21 lei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material de a formula cererea de chemare în garanție, invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.1 al.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 alin.1 din același decret se arată că termenul de prescripție este de 3 ani.
Este adevărat că pârâtul a cunoscut cine este autorul faptei ilicite, inclusiv denumirea societății de asigurare, încă de la data producerii accidentului, însă având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut la data de 21.06.2013, iar pârâtul fiind plecat în Italia, instanța constată că nu a fost îndeplinit termenul de prescripție de a formula cererea de chemare în garanție.
Mai mult, instanța reține din probele administrate în cauză, că societatea de asigurare Uniqa Asigurări S.A., nu a comunicat în nici un moment pârâtului că nu va achita contravaloarea reparațiilor, astfel că acesta în mod corect a rămas în pasivitate, cu atât mai mult cu cât reprezentantul societății de asigurare a arătat că s-a făcut plata facturii, însă nu se cunoaște motivul pentru care banii nu au fost încasați.
Astfel, instanța constată că și în situația în care termenul de prescripție ar fi de 1 an, acesta nu s-a îndeplinit, în considerarea celor arătate mai sus, motiv pentru care urmează a fi respinsă excepția prescripției dreptului material de a formula cererea de chemare în garanție.
În ceea ce privește fondul dedus judecății, instanța a reținut că în urma accidentului, în care a fost implicat autoturismul condus de pârât, dar proprietatea Impuls Leasing, reclamanta S.C Expocar Trade S.R.L., a reparat autoturismul respectiv în baza dosarului de daună întocmit de asiguratorul Uniqa Asigurări S.A., fiind emise devizul nr.2128 din 22.06.2010 și factura nr.974 din aceeași dată, pentru suma de 6533,21 lei.
Astfel, instanța reține că pârâtul era doar detentorul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, astfel cum rezultă din împuternicirea din data de 07.06.2010, emisă de Impuls Leasing Service S.R.L., în favoarea pârâtului (fila 25 dosar).
De asemenea din toate actele existente în dosarul de daună, rezultă că proprietarul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, este Impuls Leasing Service S.R.L. și nu pârâtul Sanda Ilie Gabriel, motiv pentru care cererea trebuia formulată împotriva acestei societăți comerciale, sau direct împotriva asiguratorului Uniqa Asigurări S.A.
Mai mult, instanța reține că asiguratorul Uniqa Asigurări S.A., a avizat dosarul de daune și a fost de acord să achite debitul, astfel că în nici un moment nu a refuzat această plată.
Reprezentantul societății în instanță chiar arăta că s-a făcut o plată către reclamantă, însă nu cunoaște motivele pentru care această plată a fost refuzată.
Din înscrisul depus la dosar rezultă că dosarul reclamantei a fost soluționat, iar suma de 6533,49 lei trimisă către reclamantă la data de 10.01.2011, însă la data de 07.02.2011, această sumă apare ca întoarsă.
Astfel, deși reclamanta arată că a emis factura în sumă de 6.533,21 lei, pe numele pârâtului, acesta nu era proprietarul autoturismului la data reparației, devenind proprietar abia în februarie 2013, când a cumpărat autoturismul respectiv.
În această situație, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile art.1270 NCC, deoarece nu s-a încheiat un contract valabil cu pârâtul.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța a respins cererea reclamantei, ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține că soluția acesteia este strâns legată de soluția dată cererii principale, precum și de partea care a formulat-o.
Astfel, cererea în garanție, fiind formulată de pârât, soluția de respingere a cererii principale, va atrage și respingerea cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Soluția este justificată de faptul că prin respingerea cererii principale, nu s-a fixat vreo obligație în sarcina pârâtului, respectiv de plată a sumei de 6.533,21 lei, astfel că nu subzistă în sarcina chematului în garanție obligația de a despăgubi pe pârât.
În baza art.451 C.pr.civ. și următoarele, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează a dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 5.250 lei, cheltuieli de judecată către pârât, în conformitate cu actele doveditoare existente la dosar (onorariu apărător, bonuri fiscale, etc.).";
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. E.T.S.R.L, solicitând admiterea acestuia cu consecința în tot a hotărârii atacate.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a desființat actele perfect legale încheiate între părți și anume: devizul nr. 2128/22.06.2010 și factura nr. 974/22.06.2010 și nu a ținut cont de precizările făcute de pârât prin întâmpinarea depusă în care-și însușește reparațiile auto efectuate la Service-ul lor. Din actele menționate și anexate la cererea inițială nu rezultă că autoturismul Opel Astra înmatriculat sub nr. B-98-AHZ ar fi proprietatea SC Impuls Leasing Service SRL, așa cum reține instanța de fond. Dacă din actele anexate de pârât rezultă că era doar detentor al autoturismului, acest fapt nu duce implicit și la anularea actelor lor cenzurate de instanță.
Prin folosința mașinii, S.I.G. a acceptat să suporte toate riscurile viitoare și prin semnarea devizului și a facturii emise de service-ul lor, a acceptat și lucrările de reparații efectuate.
Apelanta invocă prevederile art. 10 lit. e din OG nr. 51/1997 și ale art. 1796-1802 Cod civil, arătând că societatea nu a avut nici un raport contractual cu proprietarul mașinii, așa că nu avea nici un temei legal pentru a se judeca cu el. Singura relație contractuală cu proprietarul o avea pârâtul și, implicit, acesta avea datoria să ceară în instanță plata reparațiilor.
Apelanta mai precizează că nu era beneficiara poliție de asigurare CASCO și de acea nu putea formula acțiunea direct împotriva asigurătorului Uniqa Asigurări, cum eronat reține instanța de fond.
Din verificările efectuate la contabilitate, nu rezultă că în ianuarie 2011 s-ar fi făcut o plată de către asigurător către S.C. E.T.S.R.L. Ca atare, mențiunile formulate de Uniqa Asigurări nu corespund adevărului și nu trebuiau avute în vedere la soluționarea prezentului litigiu.
În fine, în baza art. 451 alin. 2 C.pr.civ., apelanta solicită reducerea cheltuielilor de judecată în sumă de 5250 lei acordate pârâtului, deoarece acestea sunt nejustificat de mari, atâta timp cât valoarea litigiului este de 6.533,21 lei.
Intimatul S.I.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât soluția primei instanțe este corectă, atât în ceea ce privește îndreptarea acțiunii împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cât și cu privire la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând motivele invocate, sentința atacată și probele administrate în cauză, instanța a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele considerente.
Este adevărat că, așa cum a reținut și prima instanță, pârâtul nu este proprietarul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, ci un simplu detentor precar, respectiv de locatar al acestui bun. Din actele existente în dosarul de daună, rezultă că proprietarul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, este Impuls Leasing Service S.R.L. și nu pârâtul Sanda Ilie Gabriel.
De asemenea, astfel cum rezultă din împuternicirea din data de 07.06.2010, emisă de Impuls Leasing Service S.R.L. în favoarea pârâtului, acesta are și calitatea de mandatar al proprietarului autoturismului menționat anterior, fiind împuternicit să reprezinte pe mandant în relația cu societatea de asigurare pentru dosarul de daună deschis ca urmare a evenimentului asigurat din data de 01.06.2010, în care a fost implicat autovehiculul proprietatea sa.
Însă, aceste aspecte nu pot duce automat la ideea că cererea trebuia formulată numai împotriva acestei societăți comerciale sau direct împotriva asiguratorului Uniqa Asigurări S.A., dar nu putea fi formulată și împotriva pârâtului.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâtul S.I.G. a acționat în calitate de mandatar al proprietarului autoturismului cu care a fost implicat în accidentul din data de 01.06.2010, Impuls-Leasing Services SRL, numai în relația cu societatea de asigurare Uniqa Asigurări SA, așa cum a fost dată, de altfel, și împuternicirea.
În relația cu reclamanta SC Expocar Trade SRL, pârâtul a acționat în nume propriu, fapt ce rezultă din înscrisurile emise de această societate (facturi, deviz de lucrări, etc.), în care apare numai numele S.I.G., iar nu și denumirea proprietarului autoturismului sau mențiunea că acesta ar avea calitatea de reprezentant al proprietarului. Acționând, în raporturile cu reclamanta, în nume propriu, iar nu în numele proprietarului autoturismului, pârâtul este un veritabil mandatar fără reprezentare, care, în raporturile cu terțul contractant, devine direct răspunzător pentru obligațiile asumate. Reclamanta nu putea acționa în judecată direct pe proprietarul autoturismului, cu care nu are niciun raport juridic (în cazul mandatului fără reprezentare nu există raporturi juridice între mandant și terț, ci numai între mandatar și terț, pe de o parte, și mandant și mandatar, pe de altă parte). Reclamanta nu putea acționa în judecată nici direct societatea de asigurare, cu care, de asemenea, nu are niciun raport juridic (între reclamantă și asigurător nu există o convenție în acest sens, iar aceasta nu este nici persoana păgubită prin accident, pentru a fi beneficiara contractului de asigurare de răspundere civilă). În mod corect reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât, cu care a încheiat o convenție referitoare la repararea autoturismului avariat în evenimentul din date de 01.06.2010.
Drept consecință, instanța apreciază că pârâtul S.I.G. este cel care trebuie să suporte costurile reparației autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, respectiv suma de 6533,21 lei rezultată din factura nr.974/22.06.2010.
Însă, având în vedere că avariile autoturismului menționat au fost produse din culpa conducătorul auto al autoturismului cu nr.B-41-SGP, M.I.D., autovehicul aflat în proprietatea Romstal Leasing IFN SA și asigurat pentru răspundere civilă la SC Uniqa Asigurări SA în baza poliței de asigurare seria RO/12/S5/KX nr.001017358 , pârâtul are drept de regres împotriva acestei societăți de asigurare, care, în baza contractului de asigurare pentru răspundere civilă auto menționat, trebuie să suporte în cele din urmă paguba rezultată în urma producerii evenimentului asigurat. Contrar celor susținute de chemata în garanție, la dosar nu există vreo dovadă de plată către reclamantă, către pârât sau către proprietarul autoturismului, a sumei de 6533,21 lei, reprezentând prejudiciu suferit în urma evenimentului din data de 01.06.2010.
Având în vedere aceste motive, precum și dispozițiile art.72-74, art.453 și art.480 din noul Cod de procedură civilă, instanța a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în ceea ce privește soluția pe fond; a admis cererea principală a obligat pe intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 6533,21 lei, contravaloare lucrări de reparație și la 1003 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție UNIQA ASIGURĂRI S.A la plata către intimatul-pârât S.I.G. a sumei de 6533,21 lei, contravaloare lucrări de reparație și la 1003 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță, a obligat chemata în garanție la plata către intimatul-pârât a sumei de 1220 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță făcute personal de către pârât.
| ← Adopţie. Nulitate absolută act de adopţie. Jurisprudență Adopţii | Drept civil. Asigurări. Jurisprudență Asigurări auto şi... → |
|---|
