Apel. Contestaţie la executare.. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Decizie nr. 592 din data de 15.09.2015
Dosar nr. 11695/288/2013
Decizie nr. 592/R/15 Septembrie 2015
Apel. Contestație la executare.
Întoarcere executare. Poprire
Debitorul este în drept să-și asume unilateral o pensie de întreținere în orice cuantum pe care îl consideră de cuviință.
Însă, în contextul concursului de executări silite, prin prisma art. 783 alin. 4 teza a doua C.p.c., nu le va putea fi opusă creditorilor concurenți decât o pensie care să nu depășească limita legală în care ea poate fi impusă debitorului, pe cale judiciară, de ¼ din salariu, conform art. 529 alin. 2 C.civ.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 08.11.2013, contestatorul F.Ș a formulat în contradictoriu cu intimatele BANCA T, și M BANK ROMÂNIA contestație la executare, solicitând: - anularea înființării popririi pe contul său deschis la M BANK ROMÂNIA, dispusa de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul execuțional 223/25.10.2013; - întoarcerea executării, în sensul restituirii tuturor sumelor reținute din contul deschis la M BANK SA. A solicitat obligarea paratei Banca T. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a contestației, se arată că prin încheierea nr. 3448 din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Vâlcea, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc privind pe creditoarea Banca T. SA. A fost încuviințată executarea silita în temeiul titlurilor executorii Contractul de credit nr. /708/06.12.2006 , act adițional nr. 1/08.06.2007 și contractul de credit card Mastercard Forte nr. /372/23.11.2007.
Mai arată că BIEJ a emis adresa de poprire cont și a dispus înființarea popririi asupra tuturor disponibilităților bănești pe care le are la M.BANK ROMÂNIA, până la concurenta sumei de 21.502,55 lei.
Susține contestatorul că în adresa de înființare a popririi se arata ca " În cazul în care conform evidentelor ...rezultă că sumele provin din salariu/pensie, veți indisponibiliza si vira 1/3 din salariu/pensie lunar sau conform legii .";
Arată că în contul său deschis la M Bank Rm Vâlcea, singurele sume sunt veniturile din salarii, precum și faptul că asupra veniturilor din salarii s-a înființat poprire prin reținerea cotei de 1/2 din venitul net lunar, conform dosarului execuțional nr. 127/2013. Aceste sume se virează de la societate direct in contul creditoarei.
Astfel, prin instituirea popririi asupra veniturilor sale asupra a 1/3 din 1/2 din salariu, care se virează in contul deschis la M. BANK, se depășesc cotele admise de lege.
Mai arată că banca a poprit deja suma de 600 lei, depășindu-se astfel cotele legale.
Susține că s-a adresat atât executorului cât și paratei M. Bank, a depus toate documentele justificative, din care rezulta ca deja are poprite 1/2 din veniturile din salariu, însa niciuna dintre pârâte nu a luat masurile care se impun.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea primul capăt din cerere și dispunerea anulării înființării popririi pe contul său deschis la M. BANK ROMÂNIA, dispusă de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul execuțional 223/25.10.2013.
Cu privire la capătul 2 din cerere, urmare a anularii măsurii popririi, solicită dispunerea întoarcerii executării silite.
Prin sentința pronunțată de prima instanță s-a reținut că împotriva contestatorului au fost pornite mai multe executări silite, în temeiul unor titluri executorii diferite, fără a se dispune conexarea dosarelor de executare:
1. În dosarul de executare nr. 364/2012 al BEJ, în temeiul titlului executoriu contract de credit 348752/21.08.2008, se urmărește suma de 19.027,79 lei din care s-a recuperat, prin poprire, suma de 2698 lei.
2. În dosarul nr. 223/2012 al BEJ s-a pus în executare titlul constând în contract de credit nr. /872/23.11.2007, încheiat cu Banca T., urmărindu-se suma de 21502,55 lei, din care s-a recuperat suma de 2155 lei.
3. În dosarul de executare nr. 16/2013, al BEJ s-a pus în executare contractul de împrumut nr. 218/3.04.2012 încheiat cu CAR IFN, cu un debit urmărit de 2350 lei, din care s-a recuperat suma de 81 lei.
4. În dosarul nr. 116/2013 a fost pus în executare contractul de împrumut nr. 77/7.03.2012 încheiat cu CAR C. IFN cu un debit urmărit de 8389 lei, din care a fost recuperată suma de 789 lei.
5. în dosarul nr. 127/2013, al BEJ, s-a pus în executare convenția autentificată sub nr. 196/15.02.2013 de BNP, creditor fiind F.I., referitor la pensia de întreținere, cu un debit de 8630 lei, din care a fost recuperată suma de 1130 lei.
În prezenta contestație, debitorul contestator critică doar executarea pornită în dosarul nr. 223/25.10.2013, al BEJ, creditor fiind Banca T., motivând că au fost depășite cotele legale de poprire prin executările concurente, asupra drepturilor salariale.
Motivul principal invocat de contestator este reprezentat de existența Convenției autentificate sub nr. 196/15.02.2013 de BNP, prin care contestatorul, s-a obligat față de creditoarea F.I., fiica sa, reprezentată de fosta soție a contestatorului, F.M., la plata unei pensii de întreținere de 2500 lei lunar.
Față de nivelul veniturilor nete ale contestatorului astfel obligat, de 2704 lei, instanța, reținând că suma stabilită prin convenție drept pensie de întreținere epuizează peste 90% din veniturile contestatorului, a invitat părțile să-și expună punctul de vedere cu privire la validitatea actului notarial, acestea exprimându-și opinia atât prin concluzii scrise cât și oral, în dezbaterea în fond a cauzei.
Se impune a se stabili așadar, în prealabil, dacă această convenție este validă ca act juridic sau, față de împrejurarea decurgând din raportul dintre nivelul veniturilor nete ale contestatorului și pensia la care s-a obligat în mod voluntar, ar fi incidente unele remedii puse la dispoziția creditorilor eventual păgubiți.
Altfel spus, se ridică, în primul rând, problema dacă actul juridic este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită (nulitatea de drept material putând fi invocată de instanță din oficiu în temeiul art. 1247 din C.civ.) sau creditorii păgubiți au la dispoziție exclusiv acțiunea revocatorie (pauliană) în limita creanței fiecăreia.
Instanța apreciază că în cauză, prin efectul încheierii convenției sus citate, contestatorul nu a urmărit eludarea unor norme de ordine publică, convenția neavând un scop care să contravină bunelor moravuri, ci a acționat în frauda unor interese particulare, ale creditorilor urmăritori, cu scopul de a reduce cotele de poprire operante în mod concurent asupra salariului său.
Or, aceasta este ipoteza exactă a acțiunii revocatorii - iar nu a nulității absolute - mijloc procesual pus de lege la îndemâna creditorilor prin care aceștia pot solicita declararea inopozabilității actelor juridice încheiate de debitorul lor prin care acesta își agravează starea de insolvabilitate.
În cauză, însă, nici un creditor nu a intentat acțiunea revocatorie.
Este adevărat că, prin întâmpinare, creditoarea Banca T. a invocat caracterul fraudulos al convenției, însă revocarea pauliană a unui act juridic nu se poate dispune pe cale de excepție, legea recunoscând creditorilor doar dreptul la acțiune sub acest aspect, creditorului fiindu-i permisă ignorarea efectelor unui act juridic încheiat în frauda drepturilor lor de către debitor numai după ce este declarată în mod definitiv inopozabilitatea actului prin efectul admiterii acțiunii pauliene, or o asemenea statuare a instanței nu se poate dispune, în virtutea principiului disponibilității, decât în urma învestirii sale cu o cerere de chemare în judecată, iar nu printr-o simplă apărare.
În lipsa unei acțiuni revocatorii, instanța nu poate ignora, astfel, existența convenției încheiate de contestator. Tot astfel, în lipsa intentării unei acțiuni în declararea simulației, nici nu poate considera contractul autentic drept fictiv.
Revenind, contestatorul critică, astfel cum s-a arătat, doar executarea pornită de creditoarea Banca T.
Prin urmare, în stabilirea împrejurării respectării cotelor legale de poprire, instanța nu poate atinge decât executarea atacată de creditor întrucât altfel s-ar depăși limitele învestirii, însă nici nu poate ignora coexistența popririlor concurente ci dimpotrivă, ele trebuie evaluate în contradictoriu cu părțile din raporturile execuționale aferente, numai astfel putându-se stabili dacă, în concret, s-au respectat în mod global cotele legale de poprire.
Instanța subliniază însă că, în concret, chiar dacă s-a reținut inexistența atacării pauliene a convenției de pensie de întreținere ori a acțiunii în simulație și astfel imposibilitatea ignorării sale ex integro, totuși, prin jocul regulilor de drept execuțional, ea se supune unor restricții prevăzute in terminis de lege, astfel cum se va arăta în cele ce succed.
Este important de arătat în prealabil faptul că unele executări silite sunt pornite sub imperiul C.p.c. 1865, iar executarea pornită la cererea fiicei contestatorului se poartă sub regimul noului C.p.c.
Legea 76/2012, de punere în aplicare a noului Cod nu cuprinde dispoziții tranzitorii referitoare la legea aplicabilă executărilor concurente prin poprire, respectiv în temeiul cărui act normativ se verifică respectarea cotelor maximale de poprire din salariu.
Instanța apreciază, însă, că în acest caz atipic și în limita obiectului judecății, sunt aplicabile dispozițiile C.p.c. 2010 în temeiul principiului constituțional al activității legii, nefiind de conceput ca în evocarea unei situații juridice de drept execuțional civil, cu un puternic caracter aritmetic, să se aplice concomitent două dispoziții procesual civile.
Considerentele de mai sus, referitoare la legea aplicabilă, au fost expuse cu precădere din rațiuni de acuratețe juridică, întrucât soluțiile ambelor coduri sunt identice în ceea ce privește obiectul judecății de față.
Aceste aspecte prealabile fiind lămurite, instanța constată că, potrivit art. 783 alin. 4 teza ultimă din C.p.c., nu pot fi opuse creditorului popritor actele de dispoziție de orice fel făcute ulterior înființării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.
Prin urmare, legea însăși declară inopozabile actele de dispoziție, voluntare, săvârșite de debitor asupra bunului poprit, în cauză - salariul.
Cu toate acestea, dispoziția legală trebuie interpretată în strânsă corelație cu anumite obligații legale ale debitorului, îndatorări astfel stabilite de lege în sarcina sa, deopotrivă cu caracter imperativ.
O astfel de îndatorire este obligația legală de întreținere a părintelui pentru copilul minor, obligație asumată prin convenția de divorț.
În lipsa unei acțiuni pauliene sau în declararea simulației acestui act juridic, obligația astfel asumată, în mod consecvent arătându-se de altfel în ceea ce preced, nu poate fi ignorată.
Concomitent, față de imperativul art. 783 alin. 4 teza a doua C.p.c sus citat, ar fi oprite actele de dispoziție săvârșite de debitor asupra salariului său supus popririi.
Conflictul dintre aceste două dispoziții legale, cea cuprinsă în art. 783 alin. 4 teza a doua C.p.c. sus citat și cea care statornicește obligația legală de întreținere (513 și urm. C.civ.) este numai aparent: în acest caz, în opinia instanței, art. 783 alin. 4 teza a doua permite inopozabilitatea pensiei de întreținere numai în măsura în care excede limitei legale, respectiv numai pentru ce debitorul s-a obligat în plus față de nivelul pe care legea l-a stabilit în favoarea sa - adică ¼ din salariu
Cu alte cuvinte, debitorul este în drept să-și asume unilateral o pensie de întreținere în orice cuantum pe care îl consideră de cuviință.
Însă în contextul concursului de executări silite, prin prisma art. 783 alin. 4 teza a doua C.p.c., nu le va putea fi opusă creditorilor concurenți decât o pensie care să nu depășească limita legală în care ea poate fi impusă debitorului, pe cale judiciară, de ¼ din salariu, conform art. 529 alin. 2 C.civ.
Sistematizând cele expuse, în temeiul art. 783 alin. 4 teza a doua C.p.c., în prezenta cauză, se va lua în seamă o pensie de întreținere care ar fi putut fi stabilită judecătorește la nivelul unei pătrimi din salariul contestatorului, respectiv la nivelul sumei de 676 lei (2704 lei x 1/4).
Acestea fiind stabilite, în evocarea respectării dispozițiilor 728 C.pr.civ. 2010 (identice cu art. 409 C.p.c. 1865), se vor avea în vedere următoarele creanțe:
- 21502,55 lei - debitul urmărit prin poprirea atacată în prezenta cauză;
- 16329,79 lei
- 2350 lei
- 8389 lei
- 676 lunar -pensie de întreținere.
În conformitate cu dispozițiile art. 728 alin. 3 C.p.c., - conform căruia dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel - rezultă că suma totală care ar putea face obiectul popririlor concurente este de 1352 lei (2704 lei x ½)
Din această sumă, preferința aparține îndestulării creditorului pensiei de întreținere, potrivit art. 864 C.p.c. lit. c, rămânând un rest în care pot opera popriri concurente în beneficiul creditorilor chirografari de 676 lei (1352 lei - 676 lei).
Din această sumă se pot îndestula popririle concurente în mod proporțional, creanțele fiind chirografare și situate în același loc al ordinii de preferință, conform art. 864 lit. h din C.p.c. rap. la art. 863 alin. 3 C.p.c.
Creditoarea Banca T., având o creanță totală de 21502,55 lei ocupă o pondere de 44,27% din valoarea însumată a debitelor urmărite, de 48571,34 lei.
Rezultă că o poprire valabilă pe care o poate efectua acest creditor este de 299,27 lei, rezultând din următorul calcul: 44,27% (ponderea)x676 lei (disponibilul de poprire).
Trebuie precizat că aceste calcule se impuneau a fi făcute chiar în lipsa conexării dosarelor de executare și chiar în condițiile contestării unei singure popriri. Astfel, din moment ce contestatorul critică o singură poprire (el având interes să ceara conexarea executărilor dar nefăcând-o), verificarea respectării nivelului maxim nu se poate efectua fără prefigurarea operațiunilor de distribuire a sumelor obținute în urma popririlor concurente în limita nivelului maxim permis de lege.
Raportul de expertiză întocmit pornește de la premise greșite, calculul expertului nefiind în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile speței și astfel a fost înlăturat de instanță în această măsură, el fiind util doar în ceea ce privește identificarea cheltuielilor.
Așadar, instanța a admis în parte, contestația și a anulat în parte, poprirea dispusă de executorul judecătoresc în dosarul nr. 223/2012, asupra drepturilor salariale ale contestatorului, respectiv pentru ceea ce depășește, lunar, suma de 299,27 lei.
Poprirea operând nelegal pentru exces, s-a dispus întoarcerea executării în sensul că a fost obligată creditoarea Banca T. să restituie contestatorului suma de 1500, 92 lei. Această sumă provine din scăderea sumei poprite efectiv, de 2698 lei și suma care ar fi trebuit poprită, de 299,27 lei lunar în cele patru luni în care poprirea a operat, respectiv de 1197,08 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal BANCA T. S.A. Sucursala Vâlcea solicitând admiterea apelului si pe cale de consecința, schimbarea in parte a hotărârii, cu privire la obligarea la plata sumei de 1.500,92 lei către contestatorul F.Ș., suma pretins a fi incasat-o in perioada ianuarie - aprilie 2014.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 477-479 Ncpc, și a motivelor invocate, Tribunalul a reținut că acesta este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
În ce privește susținerea apelantei că instanța a dispus întoarcerea executării fără să fi fost investită cu o astfel de cerere, Tribunalul a reținut că aceasta este nefondată în condițiile în care, prin însăși contestația formulată, contestatorul a solicitat întoarcerea executării în sensul restituirii sumelor reținute în baza popririi înființate în dos 223/2012.
A doua critică a apelantei vizează faptul că în mod greșit a reținut instanța depășirea cotei de ½ din veniturile contestatorului în condițiile concursului de popriri în condițiile în care poprirea în dosarul 223/2012 a operat în perioada februarie -aprilie 2013 iar poprirea înființată la cererea creditoarei F.M. în dosarul 127/2013 a fost înființată începând cu luna mai 2013, dată de la care poprirea din dos. 223/2012 a încetat conform deciziei 37/27.05.2013 a directorului APIA.
Din analiza dosarului cauzei și a probatoriului administrat, Tribunalul reține că acest motiv de apel este fondat.
Astfel, prima instanță deși a reținut corect aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 728 al.3 din Codul de procedură civilă, la efectuarea calculului cotei de ½ din venitul debitorului, a avut în vedere, în mod eronat, concursul celor cinci dosare de poprire, în mod concomitent pentru întreaga perioadă.
Astfel, din dosarul cauzei rezultă că poprirea din dos.364/2012 la cererea creditoarei ING a fost înființată în luna ianuarie 2013 și s-a recuperat suma totală de 2698 lei, poprirea fiind efectuată pe lunile ianuarie, februarie, martie și aprilie 2013.
În dosarul de executare 223/2012 la cererea creditoarei banca T., poprirea s-a înființat începând cu luna februarie 2013 și s-a recuperat suma totală de 2155 lei, fiind efectuate pe lunile februarie, martie și aprilie.
În dosarul de executare 16/2013 la cererea creditoarei CAR IFN, poprirea s-a înființat în luna aprilie și s-a recuperat doar suma de 81 lei reținută în această lună.
În dosarul de executare 116/2013, la cererea creditoarei CAR IFN C. s-a înființat poprirea în luna iulie 2013 și s-a recuperat doar suma de 789 lei reținută în această lună.
În dosarul de executare 127/2013, la cererea creditoarei F.M., având ca obiect pensie de întreținere, poprirea a fost înființată în luna mai 2013, reținerile fiind efectuate pe perioada mai 2013-octombrie 2014.
Prin Decizia nr. 37/27.05.2013, emisă de directorul APIA, terț poprit, s-a dispus înființarea popririi în dosarul 127/2013, prin reținerea cotei de ½ din venitul net al debitorului, începând cu drepturile salariale ale lunii mai 2013.
Prin aceeași decizie, la art.3, s-a prevăzut expres:"; cu data prezentei popririle înființate prin Decizia 31/29.04.2013, decizia 32/29.04.2013 și decizia 33/29.04.2013 se vor sista datorită depășirii sumei urmăribile de 1352 lei, respectiv ½ din venitul net lunar, ca urmare a înființării popririi în dosarul 127/2013.";
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert contabil, s-a constatat că a existat concurs de popriri în lunile februarie și martie (dosarele 364/2012 și 223/2012) și în luna aprilie 2013 (dosarele 364/2012 , 223/2012 și 16/2013).
Începând cu luna mai 2013, poprirea în dosarul 223/2012 care interesează în speță a fost sistată, fiind înființată poprirea în dosarul 127/2013 asupra cotei de ½ din venitul net al debitorului, pentru pensia de întreținere datorată creditoarei F.M..
Ca atare, pentru a verifica dacă poprirea înființată în dosarul 223/2012 a operat în exces, trebuiau verificate reținerile efectuate în lunile februarie, martie și aprilie 2013.
În condițiile în care venitul net lunar al debitorului era de 2704 lei, cota de ½ din acest venit calculată potrivit art.728 cod civil, aplicabilă în cazul concursului de popriri, este de 1352 lei.
Ca urmare, în lunile februarie și martie, când a existat un concurs de două popriri din dosarele 364/2012 și 223/2012, suma de 1352 lei trebuia indisponibilizată și reținută în mod egal către cei doi creditori, respectiv câte 676 lei fiecare.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pentru dosarul 223/2012, au fost reținute în lunile februarie și martie 2013 câte 733 lei, adică cu 57 lei/lunar mai mult decât se cuvenea în mod legal. Astfel, s-a reținut în plus suma de 114 lei pe cele două luni.
Pentru luna aprilie, au existat trei popriri în concurs, adică dos. 364/2012, 223/2012 și 16/2013, cota de ½ reprezentând 1352 lei împărțindu-se în mod egal la trei, adică trebuia reținută suma de 450 lei pentru fiecare poprire înființată. În realitate, în dosarul 223/2012 s-a reținut în luna aprilie 2013 suma de 689 lei, adică cu 239 lei mai mult decât se cuvenea legal.
În aceste condiții, în mod corect s-a reținut că poprirea în dosarul 223/2012 a operat în exces însă suma pentru care a operat în exces poprirea este de 353 lei( 114+239). Ca urmare și întoarcerea executării trebuia dispusă pentru restituirea sumei de 353 lei.
Față de aceste considerente, a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a anulat în parte poprirea dispusă în dosarul 223/2012 pentru ceea ce depășește suma de 676 lei pentru perioada februarie-martie 2013 și pentru ce depășește suma de 450 lei în luna aprilie 2013.
De asemenea, s-a dispus întoarcerea executării în aceeași proporție și a fost obligată creditoarea să restituie contestatorului suma de 353 lei, reprezentând diferența dintre suma încasată și suma pentru care a fost menținută poprirea.
| ← Drept civil. Asigurări. Jurisprudență Asigurări auto şi... | Bănci. Clauze abuzive. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni... → |
|---|
