Anulare act
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 5987 din data de 10.10.2016
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 22.09.2015 s-a înregistrat la Judecătoria Bacău cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C I, în contradictoriu cu pârâtele SC E.ON E R S.A. și S.C. E.ON M D S.A., prin intermediul căreia s-a solicitat ca instanța să dispună anularea notei de constatare, a facturii, cu consecința exonerării de la plata sumei de 5399,20 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată fraudulos.
A fost atașat originalul chitanței care atestă plata taxei judiciare de timbru in sumă de 475 lei de către reclamant.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin nota de constatare nr. s-a consemnat faptul că la contorul aflat la imobilul proprietatea reclamantului din satul O, " plombele metrologice, ar fi neconforme, atipice, față de cele aplicate de metrologia statului";. Ca urmare a celor constatate EON E R SA a fost emisă factura în cuantum de 5399,20 lei reprezentând energie activă, certificate, accize, contribuție cogenerare, recalculate pentru perioada 28.05.2013-28.05.2014. Întrucât reclamantul a apreciat că suma de 5399,20 a fost calculata eronat, fără a reflecta consumul de real de energie, a formulat contestatie. Comisia de Analiză organizată în cadrul instituției a hotărât menținerea deciziilor. Reclamantul a arătat că nu sunt întrunite elementele constituitive ale răspunderii civile delictuale. S-au depus în susținerea cererii, înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității acțiunii pentru capătul de cerere privind anulare act, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E.ON S.A. pentru capătul de cerere privind anularea înscrisurilor întocmite de S.C. EON D R S.A. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pe calea cererii reconvenționale a solicitat pârâta reclamantă obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 5642,43 lei).
A arătat că în urma controlului efectuat la 28.05.2014 de către o echipă de control a operatorului de distribuție, s-au constatat o intervenție neautorizată asupra grupului de măsură. Aceasta a determinat întocmirea notei de constatare seria NC în conținutul căreia s-au descris cele constatate, fiind semnată de reclamant. Cu această ocazie a fost întocmită și bonul de mișcare contor electric.
Conform procesului verbal de analiză s-a dispus recalcularea consumului de energie electrică pentru perioada 28.05.2013-28.05.2014.
Prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. încheiat de SC EON MD SA a fost stabilită cantitatea de energie electrică consumată și neînregistrată, respectiv cantitatea de 8063 kwh precum și obligația de plată a taxei de prestări servicii efectuate de operatorul de distribuție , în valoare de 243,23 lei.
În baza documentelor transmise s-a procedat la facturarea către consumatorul Ce I a contravalorii energiei electrice consumate și neînregistrate, respectiv a emis : fact. fiscală nr..
In motivarea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă arată următoarele:
În baza documentelor primite de la operatorul de distribuie a procedat la facturarea către consumatorul C I a contravalorii energiei electrice consumate și neînregistrate, a taxelor de prestări servici. Au fost invocate disp art. 128 al.1 din HG 1007/2004 și art. 142 al.4 din același act normativ.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 92) prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din19.01.2016 instanța a respins excepțiile necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, a netimbrării cererii și a unit cu fondul excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a E.ON E R S.A. pentru capătul de cerere având ca obiect anulare acte emise de către pârâta E.ON M D S.A.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză tehnică electroenergetică.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pentru capătul de cerere având ca obiect anulare acte emise de către pârâta. urmează a fi admisă, instanța apreciind că pentru aceste înscrisuri nu există identitate intre titularul dreptului litigios și persoana chemată in judecată in calitate de pârâtă.
Raportat la excepția inadmisibilității, instanța reține că nu se poate nega dreptul utilizatorului de a contesta cuantumul obligației de plată individualizată de furnizor, în caz contrar aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil.
Ca noțiune juridică, actul juridic reprezintă o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, susceptibil să dea naștere, să stingă sau să modifice raporturi juridice concrete între părți.
În cauză, atât procesul-verbal de analiză abateri cât și procesul verbal de stabilire a despăgubirilor cuprind manifestarea de voință a operatorului de rețea de a stabili o obligație concretă în sarcina consumatorului, cu intenția de a produce efecte juridice (nu include doar constatări, ci și obligații concrete stabilite în sarcina unei alte persoane), dând naștere acestei obligații de achita sumele stabilite unilateral, sub sancțiunea întreruperii furnizării de energie electrică sau rezilierii unilaterale a contractului de furnizare / distribuție a energiei electrice în care consumatorul este parte. După cum se poate observa, aceste înscrisuri produc efecte juridice.
Mai mult, spre deosebire de situația facturilor ce materializează obligațiile asumate contractual și care pot fi contestate în conformitate cu prevederile art. 156 din HG 1007/2004, nu există nicio prevedere legală care să permită contestarea stabilirii unor măsuri, (cum este recalcularea consumului de energie) sau unor sume cu titlu de despăgubire cuprinse în procese verbale sau note de constatare.
În speță, pârâtele nu au fost în măsură să indice nicio dispoziție legală susceptibilă de a fi aplicată în cauză pentru excluderea de la controlul judecătoresc a actelor contestate de reclamant, dispozițiile art. 156 HG 1007/2004 fiind aplicabile exclusiv pentru sumele incluse într-o factură ca reprezentând consumul în executarea prevederilor contractuale.
În ceea ce privește contestația reglementata de prevederile articolului 156 din HG 1007/2004, instanța constată că aceste dispoziții reglementează o procedură prealabilă facultativă care are ca scop soluționarea amiabilă a litigiului, prin intermediul căreia se acordă posibilitatea utilizatorului de a supune analizei furnizorului conținutul facturii în vederea reverificării valorii acesteia, procedură care însă nu are caracter obligatoriu și care nu poate înlătura dreptul la instanță al consumatorului, furnizorul neavând atribuții jurisdicționale.
În concluzie, reținând că trebuie sa se recunoască dreptul consumatorului de a contesta existenta creanței, scopul acțiunii promovate de reclamant fiind în realitate constatarea inexistenței unei datorii imputate de partea adversă, instanța urmează a respinge excepția inadmisibilității.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 28.05.2014, împuterniciți ai S.C. E. S.A., au verificat instalația de alimentare cu energie electrică la locuința reclamantului și au constatat o serie de nereguli, descrise în cuprinsul notei de constatare), respectiv " abonat racordat la rețeaua de distribuție de energie electrică E ON M, contor montat pe ramă, în casă, plombele metrologice, neconforme, atipice, fată de cele aplicate metrologia statului.";
La data de 11.11.2014 s-a emis in baza notei de constatare , procesul verbal de analiză a abaterilor prin care comisia constituită in acest scop a hotărât că asupra contorului montat la locuința reclamantului a existat intervenție neautorizată ce a condus la neînregistrarea întregii cantități de energie electrică consumată, s-a stabilit o cantitate de 8063 kWh energie electrică neînregistrată ce constituie prejudiciu. La aceeași dată s-a emis, in baza înscrisurilor menționate, procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1052097 prin care s-a stabilit prejudiciul, precum și suma de 243,23 lei contravaloare prestări servicii. Suma stabilită cu titlu de prejudiciu a fost facturată către reclamant potrivit facturii nr.100354755.
Pe fondul cauzei, în drept, potrivit art. 61 alin.1 din Legea nr.123/2012, clientul final de energie electrică răspunde pentru daunele dovedite cauzate furnizorului/operatorului de rețea din culpa sa iar potrivit alineatului 3, în cazul intervențiilor asupra instalațiilor electrice de către persoane neautorizate, operatorul de rețea este îndreptățit să întrerupă alimentarea cu energie electrică, în conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.
In cauză sunt incidente și următoarele dispoziții cuprinse in H.G. nr. 1007/2004, respectiv: art.86 alin.1 lit. c): furnizorul/operatorul de distribuție are următoarele drepturi ( …)
c) să recalculeze, împreună cu consumatorul, consumul pentru o perioadă anterioară, atunci când se constată defectarea contorului, durata pe care se face recalcularea și procedura de calcul urmând să fie reglementate de autoritatea competentă;
Art. 90 al aceluiași act normativ definește consumul fraudulos, respectiv:
a) conectarea oricărui receptor sau a instalației de utilizare înainte de grupul de măsurare;
b) orice intervenție în instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare;
Art. 128: (1) Furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
Art. 142 (1) Consumul de energie electrică se stabilește în sistem paușal, în situațiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare.
(2) Consumul de energie electrică în sistem paușal se stabilește în funcție de puterea nominală a receptoarelor electrice și de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
(3) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem paușal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilității) echipamentelor de măsurare, precum și în cazul consumului fraudulos de energie electrică.
(4) În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
Expertiza tehnică electroenergetică(f. 136-144) efectuată in cauză a formulat următoarele concluzii in ceea ce privește consumul fraudulos reținut in sarcina reclamantului pârât:
Plombele metrologice erau corect aplicate, modificările intervenite constau în faptul că nu erau plombe originale. Bonul de mișcare contor seria MS NU conține codul complet al mărcii metrologice a sigiliului metrologic montat . Totodată expertul a concluzionat că a existat consum fraudulos de energie electrică. Calcului efectuat de pârâta SC E ON D R SA conform fișei de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate, este corect.
Instanța va reține, astfel cum rezultă din nota de constatare din 28.05.2014, că la contorul reclamantului s-au constatat : abonat racordat la rețeaua de distribuție de energie electrică E M, contor montat pe ramă în casă, plombe metrologice, neconforme, atipice, fată de cele aplicate de metrologia statului";. Aceste constatări probează că au existat intervenții neautorizate asupra contorului și care au condus la funcționarea incorectă a aparatului de măsurare.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, intervențiile neautorizate constatate asupra contorului conduc la o prezumție de consum fraudulos in sarcina reclamantului pârât, așa încât pârâta reclamantă furnizoare de energie electrică este îndreptățită la calcularea unui consum de energie electrică, potrivit art. 142 din H.G. nr. 1007/2004.
In ceea ce privește cantitatea de energie electrică pretinsă la plată potrivit facturii la obiectivul suplimentar stabilit de către instanță acela ca expertiza să stabilească dacă factura de consum fraudulos emisă reclamantului corespunde d.p.d.v. legal, expertul a concluzionat ."; Calcului efectuat de pârâta SC E SA conform fișei de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate, este corect.";
Însă, in condițiile în care instalația electrică și contorul se află în paza directă a reclamantului, încredințată acestuia prin contractul de furnizare a energiei electrice, reclamantul având obligația de a menține starea tehnică corespunzătoare a instalațiilor electrice proprii și de a nu interveni sub nicio formă asupra grupului de măsurare a energiei electrice sau asupra celorlalte instalații ale operatorului de rețea, potrivit H.G. nr. 1007/2004, funcționează prezumția că intervenția asupra aparatului de măsurare a energiei electrice a fost realizată de reclamant, prezumție care nu a fost răsturnată de acesta; răspunderea îi incumbă chiar și în condițiile în care acțiunile frauduloase au fost realizate de reclamant sau de terțe persoane, indiferent de forma de vinovăție cu care a acționat.
Instanța reține că potrivit legii se efectuează calculul consumului fraudulos de energie electrică prin stabilirea consumului de energie electrică în regim paușal, rezultând în acest mod valoarea pe care reclamantul este ținut să o achite cu titlu de prejudiciu.
Expertiza a confirmat faptul că determinarea consumului fraudulos s-a făcut potrivit art. 142 din H.G. nr. 1007/2004; Aceasta deoarece furnizarea energiei electrice se realizează in cadru strict reglementat, actele normative incidente fiindu-i opozabile reclamantului.
Pentru aceste considerente, acțiunea formulată urmează a fi respinsă ca nefondată.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă E. ER S.A., aceasta urmează a fi admisă pentru aceleași considerente.
Constatând culpa procesuală a reclamantului pârât, instanța urmează a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârâta reclamantă (taxă judiciară de timbru).
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Pretenţii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
