Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 6011 din data de 10.10.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de +, sub nr. 0 , a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, plângerea formulată de petentul T , împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria 0 nr. ++ încheiat de I., prin care a solicitat anularea acestuia, in subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și anularea măsurii complementare de suspendare drept de conducere.
Plângerea a fost formulata potrivit art. 31 din O.G. nr.2/2001 in termen legal iar potrivit art. 19 din OUG 80/2013 a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei (fl.4 ).
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității, ca nu a circulat cu viteza de 102 km/h, ca agentul a întocmit procesul-verbal pe baza celor spuse de colegul sau de la R, ca acesta a refuzat sa scrie obiecțiunile sale astfel ca ele a refuzat sa semneze procesul-verbal care i-a fost comunicat prin posta la …... Mai arata ca procesul-verbal a fost întocmit in localitatea L la ora 13,30 insa in conținutul sau se face vorbire de fapta de la ora 17,24, ca daca se reține ca ora ar fi 17,30 intre cele 2 localități este o distanță de 15 km si nu este posibil sa fie parcursa intr-un timp așa de scurt, ca cel care a întocmit procesul-verbal nu era operatorul radar si nu a constatat fapta prin propriile simțuri si ca el a circulat ci viteza legala putând exista disfuncții la cinemometrul sau sa se fi suprapus imaginile cu un alt autovehicul ori sa nu se fi ținut cont de eroarea maxima tolerata de 4 km/h la viteze mai mari de 100 km/h. Petentul a mai invocat in apărarea sa jurisprudența CEDO, respectiv Cauza A contra României in sensul ca sarcina probei revine intimatei.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) raportat la art. 34 și 38 alin. 3 din OG nr.2/2001, art. 192 NCPC.
A fost anexat plângerii, în copie procesul verbal de constatare a contravenției și a solicitat proba cu înscrisuri și cu expertiza asupra cinemometrului, fiind încuviințată proba doar proba cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii deoarece procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care organul constatator solicită menținerea acestuia și a sancțiunii aplicate.
La întâmpinarea au fost anexate raportul și atestatul agentului constatator, CD-R cu înregistrarea în format digital a faptei, Atestatul operatorului și Buletinul de verificare metrologică nr. ……… din ………….. care măsoară in regim staționar.
În drept, organul constatator și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205, art. 315 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură civilă, OUG nr.195/2002 Republicată și O.G.nr.2/2001, completată și modificată iar în temeiul art. 411 C.P.Civilă a solicitat judecata în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria 0 nr. +, petentul T a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 945 lei, luându-se și măsura complementară de reținere a permisului de conducere in vederea suspendării dreptului de a conduce, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 49, alin.1, rap. la art.102, alin.3, lit. e din OUG nr.195/2002.
S-a reținut că în ziua de …………, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare WW pe DN 2 E 85 - interiorul localității R, , cu viteza peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele de măsurare a vitezei Trucam cu 102 km/h pe sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.
Verificând legalitatea procesului verbal contestat, în conformitate cu art.34 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
Petentul a afirmat ca este trecuta data si ora de constatare a faptei ca fiind ……….., ora 13,30 insa din procesul-verbal depus de petent la fila 9 si de intimata la fila 22 rezulta ca data întocmirii procesului verbal este ……………. iar ora este 17,30
A mai arătat petentul că nu ar fi putut parcurge distanța de 15 km dintre localitatea R si C in 6 minute. Din vizionarea CD-ului cu înregistrarea faptei rezulta clar ca fapta a fost săvârșita in R la ora 17:24:12 iar in funcție de viteza de deplasare și traficul zonei , distanța dintre cele 2 localități poate fi parcursa intr-un interval mai lung sau mai scurt de timp, agentul constatator consemnând ora întocmirii procesului - verbal (care reprezintă același moment cu cel al constatării faptei) ca fiind 17,30, petentul nedovedit ca ar fi fost vorba de o alta ora.
Instanța nu poate reține critica petentului că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate pe motiv că acesta este emis și semnat de o altă persoană decât cel care a constatat contravenția, întrucât potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează fapta, denumite în mod generic agenți constatatori. Din această dispoziție reiese că agentul constatator nu este persoana care percepe fapta contravențională prin propriile simțuri, ci persoana care constată contravenția prin încheierea procesului-verbal - "a constata"; având înțelesul de stabilire a faptei contravenționale în cuprinsul procesului-verbal. De altfel, art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instituie regula ca agentul constatator decide și asupra sancțiunii, însă nu condiționează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simțuri. O interpretare contrară, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta și persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecință imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situații în care nu a fost de față la săvârșirea faptei contravenționale.
Pe de altă parte, instanța constată că potrivit art. 180 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției. Când însă fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 181 alin.1, polițistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenției. Din interpretarea gramaticală și coroborată a celor două texte reiese că în situația în care fapta contravențională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres că procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de polițistul rutier, deci o persoană care are competența de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006, condiție care a fost îndeplinită în cauză. Prin urmare, nulitatea procesului-verbal ar putea interveni doar în situația în care există neconcordanțe între viteza consemnată în procesul-verbal de contravenție și viteza care reiese din înregistrarea video, aspect ce va fi analizat in continuare.
În ce privește autotestarea cinemometrului, instanța reține ca potrivit art. 3.2.6 din Norma de metrologie legală ……….. cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare.
Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.
Insă, eficacitatea funcției de autotestare este o cerință premergătoare admiterii la verificarea metrologică. Cum potrivit art. 1.2 din Normă, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele radar prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute de această normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală …………., rezultă că la emiterea buletinului de verificare metrologică funcția de autotestare a fost verificată.
Prin urmare, buletinul de verificare metrologică eliberat pentru un cinemometru, conferă măsurătorilor efectuate cu acesta prezumția de veridicitate; este astfel o convenție instituită prin lege, împrejurarea că determinările realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprimă realitatea. Or, la dosarul cauzei s-a depus de către intimată buletinul de verificare metrologică pentru cinemometrul de contro rutier tip …………… din care rezultă că aparatul avea verificare metrologică valabilă la data constatării faptei, iar acesta este destinat utilizării in regim staționar; totodată, operatorul radar RV avea atestat de operator ……………., ceea ce înseamnă că înregistrarea efectuată îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, neexistând niciun dubiu cu privire la veridicitatea măsurătorilor efectuate.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a ținut cont de normele metodologice ……… care se referă la erorile maxime tolerate pentru cinemometrul care a efectuat înregistrarea vitezei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, mijloc tehnic omologat și verificat metrologic reprezintă dispozitivul destinat măsurării vitezei.
Norma de Metrologie Legală ………………… 05 prevede că aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)"; stabilesc erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei (…) - in regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate in trafic eroarea maxima tolerata este de ± 4 km/h pentru viteze pana la 100 km/h și ± 4 % din valoarea măsurată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h.
Ori aceste erori sunt cerințe minimale prevăzute pentru atestarea legalității determinărilor făcute cu un cinemometru. Mai mult, utilizarea termenului de eroare tolerată presupune că legiuitorul a ințeles să accepte ca valide măsurătorile care se incadrează in limitele stabilite.
Astfel, potrivit pct 5.1 din Norma metrologică, atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice si tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare.
Potrivit pct 5.2 din Norma metrologică, atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare.
Instanța reține că metrologia legala ca activitate reglementată prin O.G. 20/1992 cu modificările și completările ulterioare asigura exactitatea si uniformitatea măsurărilor efectuate in domenii de interes public, conferind astfel credibilitate rezultatelor obținute .
Prin urmare, buletinul de verificare metrologică eliberat pentru un cinemometru, conferă măsurătorilor efectuate cu acesta prezumția de veridicitate; este astfel o convenție instituită prin lege împrejurarea că determinările realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprimă realitatea. Așa fiind, eroarea maxim tolerată nu poate fi avută in vedere ulterior admiterii la verificarea metrologică. Dacă s-ar proceda altfel, s-ar ajunge in situația incertitudinii tuturor determinărilor de interes public supuse cerințelor de metrologie legală deoarece toate mijloacele de măsurare științifică au o anumită eroare tolerată.
In speță, din înscrisurile depuse de intimată rezultă că viteza autovehiculului condus de petent este cea înscrisă in procesul verbal iar aparatul radar are verificare metrologică valabilă.
În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța retine ca potrivit art. 1 din OG nr.2 /2001 "constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege […]";. În ceea ce privește latura obiectivă a faptei așa cum a fost reținută de agentul constatator în sarcina petentului elementul material constă într-o acțiune, respectiv, de a conduce autoturismul în localitate cu viteza de 102 km/ h, cu 52 km mai mult față de viteza legală maximă admisă în localitate. Pentru a antrena răspunderea petentului este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acestuia.
În ceea ce privește jurisprudența Cedo invocată de petent, instanța reține în conformitate cu aceasta că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza J împotriva F, după ce operează o distincție între "infracțiuni"; ca nucleu dur al dreptului penal și restul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, stabilește că "garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza S împotriva F, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A împotriva R, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele "să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.";
Intimata și-a îndeplinit această obligație deoarece din înregistrarea de pe CD-ul vizionat în timpul ședinței de judecată, rezultând că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h în localitate, reieșind cu claritate că mașina lui avea această viteză și că era în localitate. De altfel, acest nu contestat faptul ca s-ar fi aflat in localitate ci ca a circulat cu viteza legala.
Instanța mai reține că potrivit art. 49 al. 1 din OUG nr.195/2002, "limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h";, iar depășirea acestei viteze cu mai mult de 50 km/h constituie contravenția prevăzută de art.102 al.3 lit.e din același act normativ și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Potrivit dispozițiilor O.U.G. 195 / 2002 republicată, constatarea vitezei se face, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar intimata a făcut dovada verificării metrologice a cinemometrului de contro rutier tip ,,,,,,,,,,,,,, (fila 25).
Petentul nu a reușit să răstoarne cele menționate în procesul-verbal de contravenție și nici că aceste mențiuni nu corespund realității, simplele sale afirmații referitoare la faptul că nu a rulat cu viteza de 101 km/h nefiind în măsură să dovedească netemeinicia procesului - verbal. Mai multe din înregistrarea video rezultă că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h.
În cauză, petentul a beneficiat de toate mijloacele procesuale pentru a-și exercita dreptul la apărare, însă această exercitare trebuie făcută cu bună-credință. Simpla introducere a plângerii contravenționale nu scutește petentul de sarcina probei în situația în care fapta contravențională reținută în sarcina sa este dovedită cu mijloace tehnice dovedite a fi omologate și care prezintă un grad înalt de veridicitate, din înregistrarea video (care cuprinde cerințele enumerate de art. 3.5.1 din NML 021/2005) reieșind cu certitudine că petentul avea viteza de 102 km/h în interiorul localității, motiv pentru care instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic întocmit.
Apreciind că între fapta comisă și sancțiunea aplicată există proporționalitate, astfel cum impune jurisprudența CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, instanța va respinge plângerea.
În ceea ce privește cererea subsidiară, instanța apreciază că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, conducerea cu o viteză extrem de mare pe drumurile publice afectând grav securitatea traficului rutier. Contravenția săvârșită de către petent este sancționată cu o sancțiune inclusă în categoria IV, fiind considerată de legiuitor cu un grad de pericol social ridicat, de vreme ce pe lângă sancțiunea principală se aplică și o sancțiune complementară, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment si nici restituirea permisului.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... | Pretenţii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
