Anulare act administrativ. Decizie de excludere la plată emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 6160/R din data de 17.12.2014
Modificarea condițiilor de eligibilitate după depunerea cererii de plată a ajutorului specific. Neretroactivitatea legii. Principiul previzibilității legii.
- H.G. nr. 796/2012, Anexa 1, art. 5 alin. 1 lit. f
- H.G. nr. 341/2013
- Constituția, art. 15 alin. 2
În contextul în care, la data depunerii cererii de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, condiția de eligibilitate, reglementată de art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 și înscrisă la pct. 46 din Anexa 1 la acest act normativ, referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, anterior depunerii cererii, nu era prevăzută de lege și nici nu era solicitată de A.P.I.A., nefiind adusă la cunoștința fermierilor o astfel de condiție, cererea nu putea fi analizată (cu privire la această condiție de eligibilitate), prin raportare la modificarea conținutului art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 - și, în mod corespunzător a Anexei 1 -, prin H.G. nr. 341/2013, intrată în vigoare la 7 iunie 2013.
O altă abordare încalcă principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și principiul previzibilității legii, confirmat prin jurisprudența C.E.D.O. și C.J.U.E. "Manualul de proceduri";, avizat de ministrul de resort, nu răspunde exigenței previzibilității legii, în condițiile în care, actul normativ aplicabil, în speță, respectiv H.G. nr. 796/2012, care a stabilit, în mod expres și imperativ, conținutul cererii de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, precum și actele care trebuiau anexate, respectiv condițiile de eligibilitate cu privire la ajutorul solicitat pentru anul 2012, nu conținea condiția suplimentară referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, până la momentul depunerii cererii. Pe de altă parte, Curtea reține că un "manual de proceduri"; nu are forța juridică a unei hotărâri de Guvern pe care, așadar, nu este apt să o modifice - legiuitorul realizând această modificare prin H.G. nr. 341/2013.
Prin Sentința nr. 940/25 februarie 2014, Tribunalul Mureș a hotărât: admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul S. I. - Î. F., în contradictoriu cu pârâta A. N. P. I. A. - Centrul Județean Mureș; anularea Deciziei nr. MS1113/13 iunie 2013, cu anexa integrantă, emisă de pârâtă; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să dispună acordarea ajutorului specific producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate, pe anul 2012; respingerea cererii de acordare a daunelor materiale; obligarea pârâtei să-i plătească reclamantului suma de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
În considerentele Sentinței, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele aspecte:
• prin Decizia de excludere de la plată nr. MS1113/13 iunie 2013, pârâta l-a exclus pe reclamant de la plata sumei reprezentând ajutorul specific producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate, pentru anul 2012, stabilind o sancțiune multianuală care urma să se recupereze în următorii 3 ani calendaristici, dar din Decizie nu rezultă motivul concret al măsurilor aplicate; în anexă s-a arătat că rasa de taurine nu a fost menținută 8 luni în exploatație, condiție prevăzută de art. 5 lit. f din H.G. nr. 796/2012; contestația formulată de reclamant a fost respingă prin Procesul verbal de soluționare a contestației nr. 5734/19 iulie 2013, pe motiv că nu au fost respectate prevederile legale și manualele de proceduri;
• cererea de acordare a ajutorului specific a fost formulată la data de 19 septembrie 2012, referindu-se la sume aferente anului 2012, iar potrivit art. 5 lit. f din H.G. nr. 796/2012, animalele pentru care se solicita ajutor specific trebuiau să fie deținute de beneficiar cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și "până în momentul ieșirii";; reclamantul are un lot de 50 de taurine intrate în exploatare la data de 28 aprilie 2012, fiind exploatate și în prezent - la data controlului, 7 ianuarie 2013, bovinele aflându-se în exploatație; H.G. nr. 796/2012 a fost modificat numai la data de 4 iunie 2013, prin H.G. nr. 341/2013, fiind necesară deținerea, de către beneficiar, a animalelor pentru care se solicită ajutor specific, cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și "până în momentul ieșirii/până la data depunerii cererii, după caz";; deci, la data soluționării cererii, pârâta a luat în considerare un act normativ care nu era în vigoare la data depunerii cererii, încălcând principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție, în condițiile în care dreptul reclamantului s-a născut la momentul formulării cererii și a fost definitivat la data împlinirii celor 8 luni de menținere a animalelor în exploatație, neputând fi înlăturat prin intrarea în vigoare a unui act normativ ce prevede o condiție suplimentară care nu era necesară la momentul depunerii cererii;
• petitul vizând daunele materiale a fost respins, ca neîntemeiat, deoarece reclamantul va beneficia de ajutorul specific, fiind, astfel, înlăturat prejudiciul suferit - dar, fiind lipsit de o sumă de bani, prin fapta pârâtei, reclamantul poate beneficia de dobânda legală aferentă acestei sume, și nu de o altă compensație globală.
Împotriva Sentinței nr. 940/25 februarie 2014 a declarat recurs pârâta A. N. P. I. A. , invocând disp. art. 488 alin. 1 pct. 8, pct. 6 Cod proc. civ., solicitând a se dispune casarea în parte a hotărârii, cu consecința respingerii integrale a cererii de chemare în judecată. În esență, recurenta a susținut următoarele motive: prima instanță a reținut neretroactivitatea prevederilor HG nr. 341/2013 - potrivit cărora una din condițiile autorizării la plată consta în deținerea animalelor (specia bovine, taurine de carne) pentru o perioadă de minim 8 luni în exploatație, anterior depunerii cererii, dar motivarea este incompletă, neindicând raționamentul pentru care nu s-a ținut cont de faptul că pârâta a soluționat cererea reclamantului în baza unei proceduri interne de lucru, avizate la nivelul ministrului de resort, care a fost inițiatorul actului normativ aplicabil schemei de plată, în toate formele sale; decizia administrativă atacată a fost fundamentată pe un act normativ în vigoare la momentul emiterii; dreptul reclamantului de a primi subvenții s-a născut (și s-a definitivat) la momentul finalizării tuturor controalelor administrative și la data emiterii deciziei de autorizare - până atunci putându-se vorbi doar despre vocația de a primi subvenții (condiționată sub multe aspecte); nu se poate concepe ca "soarta"; unei cereri administrative să se decidă încă la momentul depunerii acesteia, ci trebuie luate în considerare toate condițiile legale la data adoptării măsurii; fiind în termen de autorizare, actul normativ de modificare nu apare astfel încât să invalideze vreo decizie administrativă anterioară intrată în circuitul civil prin comunicare (luată sub imperiul legii vechi), suprimând vocația la subvenție; stabilirea condițiilor specifice de acordare a subvențiilor este atributul suveran al Statului, acesta având dreptul de a cuantifica și concretiza politicile publice în domeniul agriculturii deoarece, în speță, nu avem de a face cu un contract între A.P.I.A. și fermier, ci cu o vocație de a primi subvenții; actul normativ în forma în vigoare la data depunerii cererii reclamantului-intimat nu acoperea în mod expres o ipoteză posibilă (referitoare la condiția existenței animalelor în exploatație, de cel puțin 8 luni de zile, la data depunerii cererii), dar ipoteza normativă de menținere a animalelor cel puțin 8 luni între momentul intrării și cel al ieșirii din exploatație se referea în mod clar la un termen fix care se raporta la data depunerii cererii, numai în acest caz fiind îndeplinită condiția de eligibilitate, concluzie care rezultă din interpretarea sistematică a disp. art. 5 alin. 1 lit. e, coroborat cu art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012; în lipsa unui text de lege explicit (care a apărut mai târziu - H.G. nr. 341/2013), sintagma "după caz";, la care se referă art. 5 alin. 1 lit. e trimitea clar și spre cel puțin alt caz posibil față de ipoteza că animalele au ieșit din exploatație - acest caz posibil fiind că animalele nu au ieșit din exploatație, logic, dar menținându-se condiția fixă de deținere anterioară cel puțin 8 luni de zile, singurul caz posibil fiind ca această deținere să fi existat până la data depunerii cererii, iar nu până la data autorizării la plată; în acest sens stipula și manualul de proceduri emis în condițiile art. 32 alin. 1 lit. j din Legea nr. 1/2004, între cele două acte (hotărârea de Guvern și manualul de procedură) neputând exista contradicție; sancțiunile multianuale sunt un efect legal care pleacă de la terminologia "supradeclarării";, în speță, situația fiind delicată și necesitând interpretare juridică de nuanță, A.P.I.A, ca instituție publică responsabilă de implementarea politicilor în domeniu excluzând, față de raporturile cu reclamantul-intimat (mai ales că acesta a demonstrat că menține animalele în exploatație, ulterior depunerii cererii), o intenție de fraudă și chiar consideră că intima convingere că îndeplinește condițiile legale l-a determinat pe reclamantul-intimat să depună cererea pentru anul 2012; în condițiile în care acesta a dovedit că îndeplinește condițiile de acordare a subvenției începând cu anul 2013, nu ar mai trebui să resimtă efectele sancționării multianuale, așa încât, pentru anul 2012, cererea sa de subvenții ar trebui respinsă și Decizia nr. MS1113/13 iunie 2013 trebuie să rămână în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă la 6 octombrie 2014, intimatul S. I. - Î. F. a solicitat a se dispune respingerea recursului, invocând, în esență, următoarele apărări: în speță nu este incidentă disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod proc. civ., hotărârea atacată cuprinzând motivarea detaliată a raționamentului instanței, neputându-se susține că nu este motivată sau că ar conține motive contradictorii; de altfel, recurenta a recunoscut că a invocat acest text de lege "nu în sensul literal al acestui act normativ";, ci în sensul nemotivării respingerii argumentelor pârâtei, intimatul subliniind că hotărârea judecătorească trebuie să conțină argumentele de fapt și de drept care susțin soluția, și nu analiza punctuală a admiterii sau respingerii fiecărui argument adus de pârâtă în apărare; nici prevederea art. 488 alin. 1 pct. 8 nu este incidentă, în speță, nelegalitatea Deciziei nr. MS1113/13 iunie 2013 reieșind din aplicarea greșită, în mod retroactiv, a prevederilor O.M.D.R. nr. 37/2013, în dauna intimatului, deși la data depunerii cererii de plată a ajutorului specific, adică la data de 19 septembrie 2012, acest Ordin nu era în vigoare; cele 50 de taurine din rase de carne, enumerate în anexa la Decizie, au fost menținute în exploatație din data de 28 aprilie 2012 și până în prezent, așa cum rezultă din Registrul Național al Exploatațiilor și din pașaportul animalelor, depus la dosar, precum și din Raportul de control nr. MS0102, întocmit de specialiști din cadrul recurentei; potrivit art. 5 lit. f din H.G. nr. 796/2012, animalele pentru care se solicita ajutor trebuiau deținute de beneficiar cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație și până la momentul ieșirii, iar nu până la momentul formulării cererii, această condiție fiind îndeplinită de reclamantul-intimat; la data depunerii cererii (19 septembrie 2012) nu exista nicio prevedere legală care să impună condiția deținerii animalelor în exploatație o perioadă de cel puțin 8 luni anterior formulării cererii, prevăzându-se doar obligația beneficiarului subvenției de a menține în exploatație timp de 8 luni animalele pentru care se solicita ajutor specific; în acest fel trebuia interpretată dispoziția cuprinsă în art. 5 lit. f,dovada constituind-o faptul că, prin H.G. nr. 341/2013, textul a fost modificat, stabilindu-se condiția menținerii animalelor în exploatație cel puțin o "perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și până la momentul ieșirii/până la data depunerii cererii, după caz";; modificarea intervenită la 7 iunie 2013 nu poate retroactiva; recurenta, în calitate de autoritate publică având competența soluționării cererilor de ajutor specific pentru obținerea de subvenții, trebuia să analizeze îndeplinirea, de către solicitant, a condițiilor legale în vigoare la data depunerii cererii, această analiză neputând, în niciun caz, să fie făcută cu privire la aspecte implicând o interpretare retroactivă a legii; manualul de proceduri la care a făcut referire recurenta nu îi este opozabil intimatului, nefiind un act normativ.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel - învestită cu soluționarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit limitelor stabilite prin disp. art. 499 teza I Cod proc. civ. -, a reținut următoarele aspecte:
În ce privește limitele învestirii instanței, Curtea a constatat că pârâta-recurentă nu a formulat critici referitoare la dispoziția de respingere a petitului având ca obiect obligarea la plata daunelor materiale - A. N. P. I. A. - Centrul Județean Mureș neavând, de altfel, interes să atace o dispoziție care îi este favorabilă -, iar reclamantul nu și-a exercitat dreptul de recurs. În consecință, Curtea a constatat că nu a fost învestită cu analizarea modalității de soluționare a petitului menționat - cu privire la care nu a identificat motive de ordine publică a căror invocare constituie o facultate a instanței, potrivit disp. art. 489 alin. 3 Cod proc. civ.
Prin Decizia de excludere la plată nr. MS1113/13 iunie 2013, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) - Centrul Județean Mureș l-a exclus pe reclamantul-intimat S. I. - Î. F. de la plata ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate, pentru anul 2012, stabilind "suma de plată de 0 (zero) lei";, cu titlu de ajutor specific - art. I din Decizie -, în art. IV făcând referire la o sancțiune multianuală care "se va recupera în următorii 3 ani calendaristici";, cu mențiunea că "explicații privind modul de calcul sunt prezentate în anexa la prezenta decizie";, suma înscrisă în Anexă, cu titlu de sancțiune multianuală (Valoare SM 2012) fiind de 15.000 lei.
În Decizie nu s-a precizat motivul excluderii reclamantului-intimat de la plata ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate, pentru anul 2012, nefiind menționat nici motivul aplicării sancțiunii multianuale, specificându-se doar că suma de plată este "0 (zero) euro/lei datorită neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate stabilite de H.G. nr. 796/2012 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate pentru anul 2012, cu modificările și completările ulterioare";, precum și faptul că "neregulile care au condus la reduceri pentru cererea depusă în anul 2012 sunt prezentate în anexa la prezenta decizie ca parte integrantă din aceasta";.
Anexa cuprinde o singură explicație, și anume "taurina din rase de carne/metisul cu rase de carne nu a fost menținută 8 luni în exploatație conform prevederilor art. 5 lit. f) din H.G. nr. 796/2012, cu modificările și completările ulterioare";.
Contestația reclamantului-intimat, formulată împotriva Deciziei de excludere la plată nr. MS1113/13 iunie 2013, a fost respinsă, astfel cum rezultă din Procesul verbal de soluționare a contestației nr. 5734/19 iulie 2013, singurul motiv fiind că 50 TC nu respectă perioada de retenție de 8 luni (nu sunt existente în exploatație de minim 8 luni la data depunerii cererii.
Curtea a constatat că reclamantul-intimat a depus, la data de 19 septembrie 2012, Cerere de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, în "lista cu animalele pentru care se solicită ajutorul specific în anul 2012"; fiind enumerate 76 de bovine, cu indicarea, la fiecare poziție din listă, a numărului de identificare, a speciei, a rasei, a datei nașterii și a codului A.N.S.V.S.A. al exploatației.
Printre condițiile de eligibilitate menționate în formularul de cerere, pus la dispoziția fermierilor de AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) în anul 2012, la pct. 46. - Angajamente și declarații, subpct. 1. - Am luat la cunoștință asupra condițiilor de eligibilitate pentru c) crescătorii de taurine de rase de carne și metișii acestora (COD: TC), conform reglementărilor europene și naționale, pe care mă angajez să le respect, există o singură condiție referitoare la menținerea animalelor în exploatație, cu următorul conținut: deținerea în exploatație a animalelor pentru care se solicită ajutor specific anual, cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și până la momentul ieșirii (f. 47, dos. Tribunalului Mureș).
Acest formular elaborat de A.P.I.A. respecta modelul cererii de plată a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, care constituia Anexa 1 la H.G. nr. 796/2012 - în forma de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 544/3 august 2012.
Curtea a constatat, de asemenea, că, în formularul de cerere pus la dispoziția fermierilor pentru anul 2013, conform Anexei 1 la H.G. nr. 796/2012 - în forma aplicabilă începând cu data de 7 iunie 2013 -, s-a adăugat, în mod expres, un nou element, la condiția de eligibilitate vizând menținerea animalelor în exploatație, înscrisă la pct. 46 - Angajamente și declarații, subpct. 1 - Am luat la cunoștință asupra condițiilor de eligibilitate pentru c) crescătorii de taurine de rase de carne și metișii acestora (COD: TC), conform reglementărilor europene și naționale, pe care mă angajez să le respect, așa încât această condiție avea, începând cu data de 7 iunie 2013, următorul conținut: deținerea în exploatație a animalelor pentru care se solicită ajutor specific anual, cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și până în momentul ieșirii/până la data depunerii cererii, după caz.
În mod corespunzător, formularul de cerere pentru anul 2013, postat pe site-ul A.P.I.A. - la câmpul Ajutoare specifice comunitare și de stat, Măsuri de sprijin finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) - Ajutor specific pentru producătorii de lapte de vacă și respective carne de vită din zone defavorizate, Anexa 1 - Cererea de plată, conținea condiția de eligibilitate în forma prevăzută de Anexa 1 la H.G. nr. 796/2012, începând cu data de 7 iunie 2013.
Așadar, la data depunerii cererii de către reclamantul-intimat S. I. - Î. F., adică la data de 19 septembrie 2012, condiția de eligibilitate referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, anterior depunerii acestei cereri, nu era prevăzută de lege și nici nu era solicitată de A.P.I.A., nefiind adusă la cunoștința fermierilor o astfel de condiție.
Împrejurarea punctuală relevată corespunde voinței legiuitorului - exprimată prin conținutul Anexei 1 la H.G. nr. 796/2012, după distincțiile anterior menționate -, modificarea disp. art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 intervenind numai la data de 7 iunie 2013, când a avut loc publicarea în Monitorul Oficial nr. 335 - și, deci, intrarea în vigoare - a H.G. nr. 341/2013.
Curtea a constatat, așadar, că, dacă, începând cu data de 7 iunie 2013, textul art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 avea conținutul animalele pentru care se solicită ajutor specific trebuie să fie deținute de beneficiar cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și până în momentul ieșirii/până la data depunerii cererii, după caz, anterior acestei date, norma specială avea conținutul animalele pentru care se solicită ajutor specific trebuie să fie deținute de beneficiar cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și până în momentul ieșirii.
Prin urmare, susținerile recurentei referitoare la momentul nașterii "vocației"; la ajutorul specific și la momentul nașterii "dreptului"; la acest ajutor nu au relevanța pe care A. N. P. I. A. - Centrul Județean Mureș dorește să le-o atribuie, în defavoarea reclamantului-intimat, de vreme ce, la data de 19 septembrie 2012, legiuitorul stabilise, în mod expres și într-o anume formă, aria de aplicare a condiției de eligibilitate cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012, iar analizarea cererii de ajutor specific prin raportare la o condiție suplimentară intrată în vigoare după aproape 9 luni (adică la 7 iunie 2013) - care nu era menționată nici în formularul de cerere pus de A.P.I.A. la dispoziția fermierului -, rămâne fără suport legal, încălcând, principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
De asemenea, abordarea recurentei încalcă exigența previzibilității legii, confirmată prin jurisprudența C.E.D.O. (bunăoară, Hot. C.E.D.O. - cauza Rotaru v. România, publicată în M.O. nr. 19/11 ianuarie 2001), aceasta impunând ca autoritățile publice să normeze relațiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanță de specialitate și să își corecteze conduita. De asemenea, Curtea de la Luxemburg a impus instituțiilor europene, din motive de securitate juridică, obligația de a avertiza operatorii economici, de o manieră clară și precisă, atunci când intenționează să se îndepărteze de o anumită practică în anumite domenii de activitate, cu scopul ca destinatarii normelor să nu resimtă șocul unor schimbări imprevizibile, care i-ar putea vătăma (Ordonanța Președintelui Curții, cauza C-152/88 R, Sofrimport v. Comisia, 1988), în mod constant, această instanță europeană sancționând nerespectarea principiului previzibilității, declarând nule actele emise/adoptate în aceste condiții, cu motivația că sunt abuzive, lipsind destinatarii acestora de posibilitatea de a lua la cunoștință de ele într-un termen rezonabil și de a-și adapta conduita în funcție de schimbările aduse de acestea (Hot. C.E.J., cauza 368-89, Crispoltoni v. Fattoria Tabacchi di Citta di Castello, 1991).
În acest sens, instanța a constatat că trimiterea pârâtei-recurente la "manualul de proceduri"; și la faptul că acesta a fost avizat de ministrul de resort, nu răspunde exigenței previzibilității legii, în condițiile în care, actul normativ aplicabil, în speță, respectiv H.G. nr. 796/2012, care a stabilit, în mod expres și imperativ, conținutul cererii de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, precum și actele care trebuiau anexate, respectiv condițiile de eligibilitate cu privire la ajutorul solicitat pentru anul 2012, nu conținea condiția suplimentară referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, până la momentul depunerii cererii. Pe de altă parte, Curtea a reținut că un "manual de proceduri"; nu are forța juridică a unei hotărâri de Guvern pe care, așadar, nu este apt să o modifice - legiuitorul realizând această modificare prin H.G. nr. 341/2013 (cu referire la disp. art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012, text normativ incident, în speță).
În fine, faptul că taurinele înscrise în lista cuprinsă în cererea de plată depusă de reclamantul-intimat îndeplineau condiția de eligibilitate prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 rezultă din Raportul de control nr. MS0102/7 ianuarie 2013 și din Lista de verificare a datelor din Raportul de control la fața locului, întocmită de A.P.I.A. - Centrul Județean Mureș la 13 martie 2013, la aceste date animalele (taurinele) pentru care s-a solicitat ajutorul specific aflându-se în exploatația reclamantului-intimat, termenul de 8 luni fiind respectat, de vreme ce animalele au intrat în exploatație la data de 28 aprilie 2012 (împrejurare necontestată de pârâta-recurentă).
Referitor la disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod proc. civ., Curtea a constatat, pe de o parte, că recurenta a invocat acest temei, "însă nu în sensul literal al acestui text normativ, ci în sensul nemotivării respingerii argumentelor… prezentate în cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond"; și, pe de altă parte, Curtea a constatat că prima instanță a procedat la cercetarea fondului cauzei, motivarea hotărârii satisfăcând exigențele analizei raportului juridic dedus judecății, mai exact a actului administrativ atacat, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate, în cauză. În acest sens, Curtea a ținut seama de faptul că instanța poate să răspundă, chiar și grupat, motivelor expuse de părți, o astfel de abordare respectând exigențele art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții E.D.O. (e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea).
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a reținut că prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6, 8 Cod proc. civ. nu sunt incidente, în cauză și, în consecință, a respins recursul pârâtului ca nefondat - art. 496 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ. În temeiul disp. art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei (onorariu avocațial probat cu factura fiscală nr. 0009448/16 decembrie 2014 și cu chitanța nr. 0009517/16 decembrie 2014 - f. 29, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș), în favoarea intimatului.
| ← Apel. Lipsă apărare la fond. Trimitere spre rejudecare. | Punerea în executare a măsurilor educative neprivative de... → |
|---|
