Conflict de competenţă. Contestaţie la executare. Instanţa de executare. Aplicarea legii de procedură civilă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 33/C din data de 27.11.2014
Potrivit art. 650 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de executare este competentă să soluționeze și contestația la executare.
Conform prevederilor art. 24 din Codul de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Potrivit art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
De asemenea, conform prevederilor art. 25 din Codul de procedură civilă, procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continuă să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.
Prin urmare, în raport cu legea de procedură civilă în vigoare la momentul începerii executării silite, instanța de executare era Judecătoria Târgu - Mureș, instanță care în baza art. 650 alin. 1 din codul de procedură civilă a încuviințat executarea silită.
Aceeași instanță de executare rămâne competentă să soluționeze și contestația la executare, în conformitate cu art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă și art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că ulterior art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost declarat neconstituțional și că a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, nu este de natură să modifice regulile aplicabile în cauză, având în vedere prevederile art. 24 și 25 menționate anterior.
Codul de procedură civilă: art. 650, art. 713 alin. 2, art. 24, art. 25.
Prin contestația la executare formulată de S. A. J. Harghita și adresată Judecătoriei Miercurea-Ciuc s-a solicitat anularea Încheierii nr. 1 din data de 05.03.2014 a BEJ S. S., privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în dosarul execuțional nr. 27/E/2014, privind pe creditorul H. C., anularea Încheierii civile nr. 575 din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Tg-Mureș, în temeiul art. 711 alin. 3 din Codul de procedură civilă și anularea tuturor actelor de executare silită dispuse în dosarul de executare nr. 27/E/2014 a BEJ S. S., în special a înștiințării din data de 05.03.2014, ca fiind netemeinică și nelegală, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 1579 din 10.06.2014, Judecătoria Miercurea-Ciuc, admițând excepția necompetenței teritoriale, și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș, reținând că, potrivit art. 650 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare soluționează și contestațiile la executare.
S-a mai reținut că, deși se face executarea silită și prin poprire, nu sunt aplicabile prevederile art. 713 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât debitorul își are sediul în circumscripția Curții de Apel Tg.-Mureș.
La rândul său, Judecătoria Târgu-Mureș și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, prin Încheierea civilă nr. 3874 din 22.09.2014, reținând că prevederile art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17.06.2014 a Curții Constituționale, astfel încât pentru stabilirea instanței de executare rămâne aplicabilă regula generală a instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv a debitorului.
Față de cele reținute anterior, Curtea a constatat că există un conflict de competență, în sensul dispozițiilor art. 133 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cele două judecătorii menționate anterior declinându-și reciproc competența de soluționare a contestației la executare.
Analizând argumentele reținute de cele două instanțe în soluționarea excepției necompetenței teritoriale, Curtea a constatat că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, prevedere legală care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 348 din 17.06.2014 a Curții Constituționale.
Mai mult, prin Legea nr. 138/2014, art. 650 alin. 1 din CPC a fost modificat, prevăzându-se în mod expres că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
Potrivit art. 650 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de executare este competentă să soluționeze și contestația la executare.
Conform prevederilor art. 24 din Codul de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Potrivit art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
De asemenea, conform prevederilor art. 25 din Codul de procedură civilă, procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continuă să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.
Având în vedere regulile de aplicare a legii de procedură civilă enunțate anterior, instanța a constatat că prin Încheierea civilă nr. 575 din 31.01.2014 a Judecătoriei Tg.-Mureș s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorului S. A. J. Harghita, în baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 1883/2013 a Tribunalului Harghita. Prin urmare, în raport cu legea de procedură civilă în vigoare la momentul începerii executării silite, instanța de executare era Judecătoria Târgu - Mureș, instanță care în baza art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă a încuviințat executarea silită.
Aceeași instanță de executare rămâne competentă să soluționeze și contestația la executare, în conformitate cu art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă și art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă
Împrejurarea că ulterior art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost declarat neconstituțional și că a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, nu este de natură să modifice regulile aplicabile în cauză, având în vedere prevederile art. 24 și 25 menționate anterior.
În aceeași ordine de idei, nici prevederile art. 713 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură a determina competența unei alte instanțe, întrucât potrivit acestor dispoziții, în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel, decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul. În speță, s-a constatat că sediul debitorului nu se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, astfel încât prevederea legală menționată nu își găsește aplicabilitatea în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că Judecătoriei Târgu - Mureș îi revine competența de soluționare a contestației la executare formulate de debitorul S. A. J. Harghita.
| ← Contestare decizie de delegare. Interes. . Jurisprudență... | Cerere revizuire. Minus petita. Admisibilitate.. Jurisprudență... → |
|---|
