Contestare decizie de delegare. Interes. . Jurisprudență Delegaţii, Detaşări
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 767/A din data de 09.12.2014
Conform prevederilor art. 248 alin. 1 și art. 32-33 din Codul de procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Pentru ca un interes să fie actual, trebuie să se facă dovada că partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la formularea acțiunii.
Interesul practic urmărit de reclamantă nu mai există, prin încetarea efectelor deciziei de delegare. Acest interes ar fi putut exista doar în situația în care reclamanta ar fi formulat un petit prin care să solicite obligarea pârâtei la acordarea de daune materiale sau/și morale, ca urmare a constatării nelegalității deciziei atacate. În mod corect a reținut prima instanță că, fără formularea unei astfel de cereri, prin care reclamanta să solicite despăgubiri pentru nelegalitatea sau netemeinicia măsurii, nu există o consecință practică, un folos practic ce ar fi fost generat de soluționarea cererii.
Codul de procedură civilă: art. 248 alin. 1, art. 32-33;
Codul muncii: art. 42 și 43.
Prin sentința civilă nr. 830 din 3 iunie 2014 Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă și a respins ca fiind lipsită de interes cererea reclamantei B. F. în contradictoriu cu pârâtul S. C. J. U. Târgu-Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului, pe perioadă nedeterminată, în cadrul Laboratorului de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie, fiind delegată în intervalul 01.02.2014-31.03.2014 la Secția Clinică Medicină Internă III, prin Decizia nr. 236/31.01.2014, emisă de managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș. La expirarea perioadei de delegare, reclamanta a revenit la locul de muncă anterior.
Prima instanță a analizat cerințele interesului reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, constatând că, dacă la momentul introducerii cererii reclamanta putea justifica actualitatea interesului, prin expirarea intervalului de timp pentru care s-a dispus delegarea, această actualitate a fost depășită. Efectele actului juridic atacat de reclamantă au încetat la data de 31.03.2014, efectele păgubitoare au încetat și deci și interesul de a se mai acționa.
S-a mai reținut că nu poate fi cazul unei "acțiuni preventive";, potrivit prevederilor art. 33 teza a doua din codul de procedură civilă și că singura situație în care s-ar justifica un interes actual, chiar după producerea tuturor efectelor, ar fi fost existența unui petit accesoriu al unor daune, petit care nu a fost formulat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei să se admită acțiunea, așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea apelului a arătat că instanța a analizat doar excepția lipsei de interes, fără să facă o analiză amănunțită a fondului cauzei. Într-adevăr, capetele de cerere care vizau reintegrarea pe postul deținut anterior delegării și suspendarea efectelor deciziei de delegare nu mai prezentau interes în momentul pronunțării sentinței, dar în ceea ce privește legalitatea deciziei de delegare, aceasta ar fi impus o analiză amănunțită. Contrar celor susținute de prima instanță, interesul său era determinat, era legitim, era personal, deoarece decizia de delegare i se adresa ei personal și era născut în momentul introducerii acțiunii. Justificarea interesului judiciar se raportează la momentul inițial al procesului. Nu are nicio relevanță faptul că decizia de delegare are efecte temporare și că primul termen de judecată a fost fixat după ce delegarea a fost deja efectuată.
Pe fondul cauzei, a reiterat în motivele de apel aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei contestate, ca și cele cuprinse în cererea de chemare în judecată, arătând că în decizie nu este indicat temeiul de drept în baza căruia a fost delegată, conform art. 42 și 43 din Codul muncii, s-a schimbat felul muncii, atribuțiile de serviciu și programul de lucru, fără consimțământul său - art. 34 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pârâte.
În drept, a invocat prevederile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 41, 42, 43, 44, 266-268 din Codul muncii, art. 34 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Intimatul S. C. J. U. Târgu Mureș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind lipsit de interes și rămas fără obiect, precum și nefundat, netemeinic și nelegal și în consecință să se mențină în totalitate sentința civilă pronunțată de Tribunalul Mureș.
S-a arătat, în esență, că efectele deciziei au încetat astfel că solicitarea de anulare a actului în cauză a rămas fără obiect, decizia fiind executată în integralitatea sa și încetându-și de drept efectele la data de 31.03.2014. Ca atare, și apelul promovat este lipsit de obiect.
În speța dedusă judecății apelanta nu a justificat nici un interes care să fie actual și legitim, nici în ceea ce privește promovarea acțiunii principale, nici în ceea ce privește promovarea căii de atac a apelului.
Pe fondul cauzei, a arătat că unitatea lor a respectat întocmai prevederile legale la emiterea deciziei contestate, decizia fiind perfect întemeiată și legală. Reclamanta și-a păstrat funcția de infirmieră, precum și toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă, în conformitate cu reglementările de la art. 42-43 din Codul muncii, precum și atribuțiile caracteristice postului ocupat.
În drept, a invocat prevederile art. 205 și 208 coroborate cu art. 471 alin. 6 din Codul de procedură civilă și celelalte prevederi și dispoziții legale invocate în cuprinsul întâmpinării.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și având în vedere principiul efectului devolutiv al apelului, Curtea a constatat că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o judicioasă analiză a condițiilor pe care trebuie să le întrunească o acțiune civilă și în mod legal a reținut că prezenta acțiune civilă dedusă judecății nu întrunește condiția interesului în promovarea unei astfel de acțiuni.
Într-adevăr, conform cu prevederile art. 248 alin. 1 și art. 32-33 din Codul de procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Condiția de a fi actual nu mai este îndeplinită în cauză, așa cum întemeiat s-a argumentat de către prima instanță în considerentele hotărârii. Pentru ca un interes să fie actual, trebuie să se facă dovada că partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la formularea acțiunii. În cauză nu se poate vorbi despre vreo încălcare a unui drept subiectiv al reclamantei, ori despre vreo pagubă cauzată acesteia prin decizia emisă, ori despre amenințarea unui drept subiectiv al acesteia și ca atare reclamanta nu poate invoca un interes legitim și actual în promovarea acțiunii.
Interesul practic urmărit de reclamantă nu mai există, prin încetarea efectelor deciziei de delegare. Acest interes ar fi putut exista doar în situația în care reclamanta ar fi formulat un petit prin care să solicite obligarea pârâtei la acordarea de daune materiale sau/și morale, ca urmare a constatării nelegalității deciziei atacate. În mod corect a reținut prima instanță că, fără formularea unei astfel de cereri, prin care reclamanta să solicite despăgubiri pentru nelegalitatea sau netemeinicia măsurii, nu există o consecință practică, un folos practic ce ar fi fost generat de soluționarea cererii.
Reclamanta nu a justificat un interes care să fie actual și legitim, deși în memoriul de apel susține că acțiunea sa s-ar încadra în cerințele art. 33 din Codul de procedură civilă, aceasta nu a motivat în nici un fel și nu a arătat în concret în ce constă interesul "determinat, legitim, născut și actual"; pretins. Ca atare, afirmațiile apelantei nefiind susținute de argumente concrete și fiind nedovedite, nu pot sta la baza unei eventuale soluții de admitere a apelului.
Excepția lipsei de interes fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, în mod legal prima instanță a reținut incidența acestei excepții și nu a mai procedat la cercetarea cererii în fond.
Critica adusă de intimată prin întâmpinare în sensul că apelul reclamantei este lipsit de obiect nu poate fi primită, întrucât obiectul apelului îl constituie hotărârea atacată, respectiv sentința pronunțată de Tribunalul Mureș și nu Decizia contestată de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată iar obiectul apelului este în ființă și este supus controlului judiciar în prezenta cale de atac.
Pentru toate cele arătate mai sus, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică și ferită de orice critici, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
| ← Punerea în executare a măsurilor educative neprivative de... | Conflict de competenţă. Contestaţie la executare. Instanţa... → |
|---|
