Punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 421/A din data de 11.12.2014
Din interpretarea art. 511 C. pr. pen. Rezultă că punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate are loc nu la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, ci la un moment ulterior care este termenul fixat de către instanța de executare pentru când se dispune aducerea minorului și chemarea reprezentantului legal al acestuia și a reprezentantului serviciului de probațiune.
C. pr. pen., art. 511
Prin sentința penală nr. 195/09.07.2014 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-au hotărât următoarele:
Conform prevederilor art. 386 C. pr. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei I. R. din infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. c,d C. pen. din 1969 cu aplicare art. 99 și urm. C. pen. din 1969, în aceea de uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită imediat după naștere de către mamă prevăzută și pedepsită de art. 200 alin. 1 Noul C. pen., cu art. 113 și urm Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen..
A respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorul ales al inculpatei și de reprezentantul parchetului.
În temeiul prevederilor art. 114 alin. 1 Noul C. pen., art. 120 Noul C. pen. a luat față de inculpata-minoră I. R. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni de zile, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 121 alin. 1 lit. e,f Noul C. pen., a stabilit în sarcina inculpatei, pe durata executării măsurii asistării zilnice, următoarele obligații:
- obligația de a se prezenta la Serviciul de Probațiune Covasna la datele fixate de acesta.
- obligația de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
Conform prevederilor art. 63-65 din Legea nr. 253/2012, art. 69 din Legea nr. 253/2012, art. 48 și următoarele și art. 69 și următoarele din Legea nr. 252/2012 s-a dispus ca executarea măsurii educative a asistării zilnice să se facă sub supravegherea, controlul și organizarea serviciului de probațiune.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 121 Noul C. pen. și ale art. 123 Noul C. pen., a consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice.
A făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 3, art. 5 alin. 2 și art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 și punctul 10 din Anexa la Legea 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpată de probe biologice și a încunoștiințat-o că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
Conform prevederilor art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 2300 lei cheltuieli judiciare către stat; onorariile avocaților din oficiu rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În considerentele rechizitoriului s-a reținut că inculpata-minoră I. R., în vârstă de 17 ani, a ajuns în com. Ș. N. în cursul zilei de 6 octombrie 2013, împreună cu tatăl - I. A. și cu mama sa - I. I., precum și bunica din partea tatălui, aceasta urmând să fie internată la Clinica de Urologie din Tg. Mureș.
Încă din cursul zilei de 6 octombrie 2013 inculpata avea dureri abdominale, acestea continuând și în zilele următoare. În seara zilei de 8 octombrie 2013, inculpata s-a așezat în pat, alături de verișoara ei H. I. și în aceeași cameră, dar într-un alt pat, s-a așezat bunica din partea mamei (H. V.).
În data de 9 octombrie 2013, în jurul orelor 01,00 - 01,30, având dureri abdominale, inculpata I. R. s-a deplasat la WC-ul din curte. Întorcându-se către cameră, la cca. 7-8 m de WC, a avut din nou dureri abdominale, iar pe terasa betonată din curte, aceasta a născut un făt. Întrucât nu știa că era însărcinată, inculpata s-a speriat foarte tare, s-a dezbrăcat de pantalonii de pijama, după care a tras de cordonul ombilical, care s-a rupt. Imediat după naștere, potrivit declarației inculpatei, copilul nu a strigat și nu a mișcat deloc; ca urmare a acestui lucru, l-a luat de mână și l-a aruncat în pârâu. De asemenea, a simțit cum a ieșit ceva din ea, "presupun că era placenta";, aruncând-o și pe aceasta în pârâu. Întrucât hainele erau pline de sânge, la intrare în casă și-a dat jos pantalonii de pijama, i-a pus într-o plasă, după care a curățat petele de sânge de pe dalele de beton, aruncând câteva găleți de apă pe care le-a scos din fântâna aflată în curte.
Potrivit declarațiilor inculpatei, aceasta a avut o relație cu un băiat în vârstă de 17 ani, pe nume M. I. care locuiește în același sat cu aceasta, la nr. 312. Primul contact sexual l-a avut în luna ianuarie 2013 și relațiile sexuale au continuat până la data de 1 septembrie 2013, la el acasă. Inculpata a susținut că a avut menstruație în toată perioada cât a fost însărcinată, motiv pentru care nu și-a dat seama nici un moment că este însărcinată, dar și că a ascuns relația cu acest băiat, de frica tatălui său, care-i atrăsese atenția lui M. I. să nu o mai caute.
Cadavrul nou-născutului găsit la data de 9 octombrie 2013 de către organele de poliție - care fuseseră anunțate telefonic de către Serviciul 112 cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de pruncucidere în satul Ș. N., la imobilul cu nr.12 din jud. Mureș - se afla în pârâul Ș. N., la o distanță de 10 m de imobilul nr.12, imobil care aparține fam. H. D. și I. și este situat pe partea dreaptă a DJ 135, ce face legătura între localitățile Lăureni - Miercurea Nirajului.
La data de 9 octombrie 2013 s-a efectuat autopsia medico-legală a cadavrului nou-născutului de sex masculin. Din raportul de autopsie medico-legală nr. 3289-531/26.10.2013 al IML Tg. Mureș, a reieșit că moartea nou-născutului de sex masculin a fost violentă. Ea s-a datorat "asfixiei albe" prin înecare în apă, cel mai probabil prin mecanism neuro-reflex. S-a constatat pe baza datelor antrompometrice că pruncul s-a născut la termen, cu greutatea de 3000 g și lungimea de 55 cm. Ținând cont de aspectul macroscopic și microscopic al plămânilor, de faptul că docimazia hidrostatică pulmonară, gastrică și otică au fost pozitive, respectiv de absența malformațiilor congenitale incompatibile cu viața,a patologiei grave fetale intrauterine și a hemoragiilor masive meningo-cerebrale grave consecutiv traumatismelor obstetricale, nou-născutul s-a născut viu și viabil. Leziunile traumatice cranio-cerebrale, constatate în cursul necropsiei medico-legale, sunt minore, s-au putut produce prin pătrunderea nou-născutului în filiera pelvi-genitală în cursul actului nașterii în condiții neasistate și nu au legătură de cauzalitate cu decesul nou-născutului.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei-minore I. R. care la data de 9 octombrie 2013, după ce a născut la termen un copil viu și viabil, de sex masculin, l-a aruncat în pârâul din apropierea casei, moartea nou-născutului fiind violentă și datorându-se "asfixiei albe"; prin înecare în apă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. c și d C. pen. din 1968, raportat la art. 99 și urm. C. pen. din 1968.
Starea de fapt mai sus descrisă se probează cu următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele foto criminalistice; - raportul medico-legal de autopsie nr. 3289-531/26.10.2013 al IML Tg. Mureș; - raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei minore; - declarațiile date de învinuită; - declarațiile date de martorii B. I. C., M. I., I. A. - tatăl inculpatei, H. S. și H. C.; - procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În atare context, prima instanță a apreciat că din concluziile actelor științifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, vinovăția inculpatei în privința săvârșirii faptei penale, sub aspectul comiterii căreia a fost deferită justiției, este pe deplin dovedită și, de altfel, acuzata a recunoscut comiterea faptei.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că pe parcursul procesului au intervenit modificări legislative de substanță, nu doar în materia dreptului procesual penal, ci și a dreptului material, substanțial-penal, prin intrarea în vigoare a Noului C. pen. - Legea nr.286/2009 și în aceste condiții, instanța a analizat comparativ cele două texte din reglementările succesive - omor prevăzută și pedepsită de art.174 alin. 1 C. pen. din 1968 (pedeapsa fiind închisoarea de la 10 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi) comparativ cu omor prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. 1 lit. d Noul C. pen., cu art. 5 Noul C. pen. (pedeapsa fiind închisoarea de la 10 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi), ocazie cu care a constatat că între cele două texte de lege nu a intervenit nici o diferență.
Ceea ce a constatat prima instanță, este că prin dispozițiile Noului C. pen. - Legea nr. 286/2009, infracțiune de pruncucidere - prevăzută și pedepsită de art. 177 C. pen. din 1968, pentru a cărei comitere a fost inițial cercetată inculpata I. R., are în noua reglementare un conținut mai larg și o pedeapsă mai ușoară, ambele mai favorabile.
Astfel, art. 200 Noul C. pen. - Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă prevede că aceasta este "(1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.";, comparativ cu art. 177 C. pen. din 1968 care prevedea că Pruncuciderea este "Uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.";
Din examinarea comparativă a celor două texte de lege, s-a observat că de esența noii reglementări este starea psihică a mamei - o stare de tulburare psihică de orice natură și care nu mai are în mod obligatoriu legătură cu starea de tulburare pricinuită de naștere (așa cum prevedea reglementarea în prezent abrogată), dar și intervalul fixat la 24 de ore de la naștere, până la care se consideră că agresiunea a fost comisă imediat după naștere.
Din punct al intervalului de 24 de ore de la naștere, cauza nu comportă discuții, întrucât agresiunea care a avut ca urmare decesul nou-născutului s-a produs imediat după naștere, inculpata aruncând copilul în pârâul din spatele casei, producându-se astfel moartea acestuia prin înecare în apă - "asfixia albă";.
În ceea ce privește starea de tulburare psihică, în opinia primei instanțe, aceasta a existat și este relevată în mod clar de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.3306/21 octombrie 2013 întocmit de IML Tg. Mureș, acest raport stabilind, în concluziile sale, că inculpata minoră prezenta diagnosticul "reacție depresivă de intensitate severă" și, ținând cont de starea de anxietate constatată în ziua făptuirii actului, stare care a fost și premergătoare acestuia, de imaturitatea volitiv-afectivă a pacientei și de încercarea de negare a realității (ascunderea sarcinii și actele impulsive distructive comise după nașterea fătului), duc la concluzia că în momentul comiterii faptei, câmpul conștiinței a fost îngustat, prin urmare, discernământul a fost diminuat.
Nu este de neglijat nici faptul că, tot potrivit raportului de expertiză psihiatrică, inculpata prezintă idei de autodevalorizare, de culpabilitate, idei autolitice, o personalitate de tip introvertit pasiv-agresiv, iar starea psihică actuală caracterizată prin accentuarea depresiei, o tensiune intrapsihică cu corelații autodistructive (inclusiv risc suicidar), fiindu-i recomandată internarea sa într-un spital de psihiatrie, în vederea instituirii unui tratament de specialitate.
În acest context, nu este vorba de o interpretare extinsă a noțiunii de tulburare psihică, ci ea este chiar relevată de actul medical menționat, ale cărui concluzii se coroborează cu raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Covasna și este agreată de autorii unor lucrări din perspectiva Noului C. pen. ( V. Cioclei - Infracțiunile contra persoanei în Noul C. pen. - principalele modificări față de reglementarea actuală, în Curierul Juridic, nr. 11/2012 și I. Pascu, V. Dobrinoiu - Noul C. pen. comentat. Partea Specială, vol.II, pag. 75, Editura Universul Juridic, București, 2012; Sergiu Bogdan - Noul C. pen.. Partea specială, analize, explicații, comentarii - perspectiva clujeană, pag. 68-69, Editura Universul Juridic, București, 2014).
S-a mai făcut precizarea că procurorul, atunci când a analizat fapta inculpatei, prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunii de pruncucidere, a avut în vedere reglementarea din C. pen. din 1968 (mult mai restrictivă, așa cum am arătat anterior, decât cea din Legea nr. 286/2009) și care, la acel moment însemna că "prin stare de tulburare pricinuită de naștere";, în sensul art.177 C. pen., se înțelege acea formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală suportată de majoritatea mamelor, instalându-se totodată, spontan, ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii. Or, cum am menționat, textul prezent este mult mai permisiv, înlăturând legătura de cauzalitate dintre tulburare și naștere, în sensul că respectiv tulburare nu trebuie să fie determinată de naștere, ci doar prezentă în intervalul de 24 de ore de la naștere.
În plus, în speță, este vorba de o intenție indirectă, repentină, decizia de a agresa astfel copilul nou-născut fiind luată sub imperiul respectivei stări de tulburare psihică. Chiar dacă inculpata ar fi ascuns sarcina (așa cum susține procurorul, în contradictoriu cu ea care afirmă că nu a știut nici un moment că este însărcinată, deoarece a avut menstruație până în luna septembrie 2013) și nu a efectuat nici un control medical, ceea ce ar putea duce la concluzia că nu și-a dorit să aibă acest copil, nu sunt suficiente probe pentru a afirma că în mod oarecum premeditat a urmărit suprimarea vieții pruncului nou-născut. Totuși, aceste aspecte sunt - teoretic - legate de decizia de a suprima viața copilului, chiar dacă pe baza actelor medicale s-a stabilit că această decizie indirectă, a fost afectată de stare de tulburare psihică în care se afla chiar și la momentul nașterii.
Din acest punct de vedere, textul art. 200 alin. 1 Noul C. pen. este mai favorabil și nu doar din punct de vedere al elementelor constitutive la care am făcut referire mai-sus, ci și din punct de vedere al cuantumului sancțiunii prevăzute, în reglementarea nouă fiind închisoare de la 1 la 5 ani, comparativ cu textul art. 177 C. pen. din 1968 care prevedea pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
Analiza s-a realizat prin prisma prevederilor art. 5 Noul C. pen., dar nu doar prin prisma textului de incriminare și a regimului sancționator al celor două texte (al pedepselor, în mod cert mai ușor din perspectiva Noului C. pen.), ci și a împrejurării că inculpata este minoră, deci regulile de drept material, substanțial sunt specifice minorilor, or, din acest punct de vedere, cu certitudine textul Noul C. pen. este mai favorabil, întrucât minorilor nu le mai sunt aplicabile pedepse, în nici un context, ci doar măsuri educative privative sau nu de libertate.
Astfel, Noul C. pen. prevede în TITLUL V Minoritatea, CAPITOLUL I - Regimul răspunderii penale a minorului, ART. 113 - Limitele răspunderii penale că "(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
De asemenea, ART. 114 - Consecințele răspunderii penale prevede că
"1) Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.";
Aceasta, în comparație cu dispozițiile Vechiului C. pen. - Legii nr. 15/1968, din TITLUL V Minoritatea, ART. 99 - Limitele răspunderii penale "Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.
Și ale ART. 100 - Consecințele răspunderii penale "Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.";
În sensul în care, prima instanță a constatat că prevederile Noului C. pen. sunt mai favorabile, prin încheierea de ședință din data de 11 iunie 2014, în temeiul art. 386 din noul Cod de procedură penală a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei I. R., din infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. c,d C. pen. din 1969 cu aplicare art. 99 și urm. C. pen. din 1969, în aceea de uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită imediat după naștere de către mamă prevăzută și pedepsită de art. 200 alin. 1 Noul C. pen., cu art. 113 și urm. Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen., sens în care s-a și procedat, la schimbarea încadrării juridice a faptei penale.
Pe cale de consecință, a respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorul ales al inculpatei și de reprezentantul parchetului, întrucât ele presupun combinarea unor norme penale de drept substanțial prevăzute în legi diferite, aspect care contravine Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, conform căreia "Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 5.714/118/2012 și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Definitivă și general obligatorie.";
S-a reținut că, în drept, activitatea inculpatei I. R., comisă la data de 9 octombrie 2013, care după ce a născut la termen, un copil viu și viabil, de sex masculin, l-a aruncat în pârâul din apropierea casei, moartea nou-născutului fiind violentă și datorându-se "asfixiei albe" prin înecare în apă, în condițiile în care fapta a fost comisă în 24 de ore de la naștere și sub imperiul unei tulburări psihice preexistente la acel moment, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă prevăzută și pedepsită de art. 200 alin. 1 C. pen., cu art. 113 și urm. C. pen. și cu art. 5 C. pen. (legea nr. 286/2009).
Modul în care inculpata a acționat, toate circumstanțele mai-sus redate, sunt elemente obiective care demonstrează vinovăția inculpatei, sub forma intenției indirecte, în condițiile în care aceasta și-a recunoscut acțiunile ilicite.
Pornind de la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, potrivit cărora inculpata prezenta diagnosticul "reacție depresivă de intensitate severă", stare de anxietate constatată în ziua făptuirii actului, stare care a fost și premergătoare acestuia, de imaturitatea volitiv-afectivă a pacientei și de încercarea de negare a realității (ascunderea sarcinii și actele impulsive distructive comise după nașterea fătului) duceau la concluzia că în momentul comiterii faptei, câmpul conștiinței a fost îngustat, prin urmare, discernământul acesteia a existat, dar a fost diminuat, astfel că inculpata a fost trasă la răspundere penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREȘ.
În motivarea apelului, procurorul susține că instanța de fond în mod greșit a procedat la schimbarea încadrării juridice și a luat față de inculpată doar o măsură educativă neprivativă de libertate. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, la o măsură educativă privativă de libertate, respectiv internarea într-un centru educativ. S-a mai invocat omisiunea primei instanțe de a dispune condamnarea inculpatei.
În fața instanței de apel, procurorul nu a mai solicitat schimbarea încadrării juridice, fiind de acord că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârșită de către mamă, prev. de art. 200 alin. 1 C. pen, cu aplic. art. 113 și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, solicitând condamnarea inculpatei la măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar l-a găsit fondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la luarea unei măsuri educative față de inculpate minoră.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, a considerat că din conținutul materialului probator administrat, rezultă mai presus de orice dubiu faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă.
De altfel starea de fapt nici nu a fost contestată, iar prin precizările făcute de procuror, nu se mai critică nici încadrarea în drept dată de prima instanță.
Primul motiv de apel este cel prin care se solicită condamnarea inculpatei la o măsură educativă privativă de libertate.
Nu s-au primit aceste critici, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Așa cum am arătat, încadrarea în drept dată faptei este cea prevăzută de art. 200 alin. 1 cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen și cu art. 113 și următoarele C. pen.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Cazurile în care se poate lua față de minorul între 14 și 18 ani o măsură educativă privativă de libertate, sunt expres și limitativ prevăzute în art. 114 alin. 2 C. pr. pen.
Ori, inculpata din prezenta cauză nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri, respectiv nu a mai săvârșit o infracțiune pentru care să i se fi aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înaintea comiterii infracțiunii din prezenta cauză, iar pedeapsa prevăzută de lege nu este închisoarea mai mare de 7 ani sau detențiunea pe viață.
Așadar, prima instanță a procedat în mod corect, aplicând inculpatei o măsură educativă neprivativă de libertate, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. 1 C. pen.
Constatăm că față de inculpată a fost luată măsura educativă a asistării zilnice, care este cea mai severă măsură educativă neprivativă de libertate, pe durata ei maximă de 6 luni, astfel încât situația inculpatei nu mai poate fi agravată, așa cum se solicită prin motivele de apel de către procuror.
Apelul procurorului apare însă fondat sub aspectul tehnicii de redactare a minutei, în sensul că prima instanță trebuia întradevăr să dispună mai întâi o soluție de condamnare, în baza art. 396 C. pr. pen, care reglementează soluționarea laturii penale a cauzei.
Suplimentar, Curtea a mai observat că s-a omis a se preciza care este infracțiunea pentru care s-a pronunțat hotărârea.
De asemenea, în mod greșit s-a dispus ca hotărârea să fie pusă în executare de la data rămânerii definitive.
Potrivit disp. art. 511 C. pr. pen, după rămânerea definitivă a unei hotărâri prin care s-a luat față de minor o măsură educativă neprivativă de libertate, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probațiune și a persoanelor desemnate cu supravegherea măsurii luate.
Aceste omisiuni vor fi complinite prin prezenta decizie.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREȘ împotriva sentinței penale nr. 195/09.07.2014 pronunțată de Tribunalul Mureș.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen s-a desființat parțial sentința atacată și rejudecându-se cauza:
În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen, a fost condamantă inculpata I. R. la măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni de zile, pentru infracțiunea de ucidere ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă, prevăzută de art. 200 alin. 1 C. pen cu reținerea art. 113 raportat la art. 114 alin. 1 și art. 120 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Punerea în executare a măsurii educative se va face potrivit disp. art. 511 C. pr. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
| ← Anulare act administrativ. Decizie de excludere la plată emisă... | Contestare decizie de delegare. Interes. . Jurisprudență... → |
|---|
