Anulare act administrativ. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 867 din data de 03.06.2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:013.000867
Dosar nr. 8739/105/2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA Nr. 867
Ședința publică de la 03 Iunie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - ……
GREFIER - …….
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamantul GĂTITU ION, domiciliat in comuna Contesti, sat Contesti judetul Teleorman, in contradictoriu cu paratele MFP. ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul in Ploiesti str.Aurel Vlaicu nr.,22 judetul Prahova, si ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN, cu sediul in Alexandria, str.Dunarii nr.188 judetul Teleorman, având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza a rămas în pronunțare la termenul de judecată de 16.05.2016, când părțile au lipsit și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 27 mai 2016 și 3 iunie 2016.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 8739/105/2015, reclamantul Gătitu Ion a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (D.G.R.F.P.P.) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, anularea deciziei nr. 332/09.07.2015 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești privind contestația formulată de acesta, cu consecința anulării deciziei de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare nr. 62/27.04.2015.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Potrivit deciziei de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, nr. 62/27.04.2015, s-a constatat că S.C. Kaufaly S.R.L., în care, scriptic, reclamantul deținea calitatea de asociat și administrator, a fost declarată insolvabilă conform procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29390/28.11.2008 emis de Biroul colectare, executare silită persoane juridice Alexandria, iar datoriile fiscale neachitate, în sumă de 27.532 lei la acea dată, în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, i-a fost imputată în mod netemeinic reclamantului.
Situația reținută de către organele fiscale este aceea că reclamantul, în calitate de administrator, și-ar fi executat mandatul cu rea-credință și că nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
În decizia contestată, apărările reclamantului sunt reluate în mod trunchiat, fără însă a fi combătute cu argumente solide.
Organele fiscale încearcă să recupereze debitul unui comerciant ieșit din circuitul comercial de la o persoană în suferință, cu grave probleme de sănătate, țintuită într-un scaun cu rotile de mai mulți ani și care nu se poate îngriji singură.
Reclamantul a avut calitatea de administrator în cadrul S.C. Kaufaly S.R.L., însă în anul 2006 a suferit un accident vascular la trunchiul cerebral, fiind diagnosticat cu deficiență funcțională gravă, handicap grav (în termeni medicali "AVC de trunchi cerebral și dislipidemie";), accident în urma căruia a rămas paralizat de la mijloc în jos și i-au fost afectate temporar discernământul și permanent corzile vocale și funcțiile motorii.
Timp de câțiva ani starea de sănătate a fost și mai gravă de atât, reclamantul fiind supus unui program intens de recuperare, astfel că nu s-a mai putut ocupa de administrarea societății în cadrul căreia era administrator.
Reclamantul nu a desfășurat activități în interes personal și nici nu și-a însușit bunuri din patrimonial societății, neplata datoriilor fiscal find cauzată de lipsa de încasări/venituri ale societății, care a făcut imposibilă continuarea activității societății și obținerea de profit necesar achitării datoriilor fiscale.
Analizând art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr.92/2003, se poate conchide că, pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului trebuie îndeplinite două condiții: reaua-credință și obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței.
Reaua credință a administratorilor în înstrăinarea sau ascunderea, sub orice formă, a activelor debitorului, în îndeplinirea obligației legale de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, precum și în determinarea nedeclarării și/sau neachitării la scadență a obligațiilor fiscale sau în determinarea restituirii sau rambursării unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului trebuie să fie dovedită de către organul fiscal, ci nu doar invocată.
Așadar pentru reținerea relei-credințe sunt necesare dovezi concludente, însă organele fiscale nu relevă nicio dovadă care să îndeplinească aceste cerințe.
Nici măcar izvorul creanței solicitate nu-l indică, ce reprezintă, de unde provine, când s-a născut.
Cu privire la obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, aceasta nu a fost îndeplinită din cauza problemelor grave de sănătate, iar din cuprinsul actelor administrative contestate se poate observa că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea reclamantului în ajungerea în starea de insolvabilitate a societății.
Un alt aspect invocat în apărări și desconsiderat de către organele fiscale este incidența cazului fortuit, prevăzut de art. 1.351 alin. 1 și 3 din Codul civil. Boala de care suferă reclamantul întrunește cu siguranță elementele unui caz fortuit, având în vedere că declanșarea/producerea acesteia nu se putea prevedea și nu se putea înlătura, iar efectele bolii au contribuit cauzal și în mod substanțial la imposibilitatea de a mai administra activitatea societății, cu consecința neexecutării obligațiilor acesteia față de stat și evident a producerii prejudiciului.
Referitor la neprezentarea sa la audiere la organele fiscale, reclamantul arată că le-a informat că nu a putut să le dea curs din cauza stării de sănătate, că nu este deplasabil de la domiciliu și că, potrivit legii, organul fiscal avea dreptul de a solicita instanței competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmități, bătrâneții sau uni handicap de orice fel, nu poate să își exercite și să își îndeplinească personal drepturile și obligațiile ce îi revin potrivit legii, totuși organele fiscale au avut o altă conduită.
În deciziile organelor fiscale nu se precizează data/anul când au luat naștere aceste creanțe fiscale, a căror plată se solicită, precum și izvorul acestora.
Această omisiune vădită este evident o dovadă de rea-credință din partea pârâtei întrucât de vreme ce societatea nu a mai avut activitate de prin 2004, obligațiile fiscale restante corespund acelei perioade, ceea ce conduce la raționamentul că organele fiscale au emis o decizie pentru recuperarea unei datorii cu o vechime de peste 10 ani, deci pentru obligații care sunt prescrise, motiv pentru care invocă prescripția dreptului de a solicita plata creanței, față de prevederile art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
În drept, reclamantul a mai invocat prevederile art. 194 și urm. din codul de procedură civilă și art. 212, 218 din O.G. nr. 92/2003.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, în motivare arătând următoarele:
Prin Decizia nr. 62/27.04.2015 s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului Gătitu Ion, în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003.
Analizând situația obligațiilor fiscale înregistrate de debitoarea KAUFALY S.R.L., a rezultat că aceasta înregistra obligații fiscale în sumă de 27.532 lei, din care debite în sumă de 9.398 lei și accesorii în sumă de 18.134 lei.
Debitoarea a fost declarată insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile, prin procesul - verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29390/28.11.2008.
Debitoarea avea obligația de a achita la scadență, din proprie inițiativă obligațiile fiscale restante, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o deși avea cunoștință de existența obligațiilor fiscale restante, nu a efectuat demersuri pentru achitarea în întregime a acestora, aceasta reprezentând o dovadă a relei-credințe și a intenției de a prejudicia creditorul fiscal.
Deși avea cunoștință despre debitul datorat, administratorul societății a ignorat cu bună-știință achitarea obligațiilor fiscale.
Mai mult, acesta s-a rezumat la depunerea declarațiilor fiscale fără a achita în întregime sumele declarate, aceasta reprezentând o dovadă a relei-credințe și a intenției de a prejudicia creditorul fiscal.
Conform art. 194 din Legea nr. 31/1990, administratorul avea cunoștință de situațiile financiare anuale ale societății, urmare a aprobării acestor documente.
Administratorul societății, văzând că după 90 de zile de la scadență nu a plătit datoria, avea obligația, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Or, reclamantul, în plus, față de neîndeplinirea acestei obligații legale care ar fi putut conduce la redresarea sau lichidarea societății, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, a optat pentru retragerea din societate.
Nici după declararea stării de insolvabilitate, acesta nu a făcut nici un demers pentru a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței.
Deși, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 1 din O.G nr. 92/2003, cu notificarea nr. 17469/05.03.2015, reclamantul Gătitu Ion a fost convocat la audiere, iar în conformitate cu art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, s-a comunicat prin publicitate, prin afișarea la data de 19.03.2015, concomitent la sediul organului fiscal și pe ragina de internet a A.N.A.F., anunțul colectiv nr. 23281/18.03.2015, acesta a dovedit dezinteres în îndeplinirea obligațiilor legale.
A mai arătat pârâta că, având în vedere cele prezentate, consideră că atunci când au intervenit problemele financiare ale societății și neputința de a plăti datoriile exigibile către bugetul general consolidat, reclamantul, în calitate de administrator în perioada constituirii obligațiilor fiscale restante, avea obligația ca în termenul legal să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
În apărare, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată de 16.05.2016 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri propusă de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 62/27.04.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanațelor Publice Teleorman (filele 21-25) s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantului Gătitu Ion cu debitoarea S.C. KAUFALY S.R.L. pentru obligații fiscale restante, datorate bugetului general consolidat în sumă de 27.532 lei.
Împotriva acesteia reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind soluționată prin Decizia nr. 332/09.07.2015 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (filele 13-17), în sensul respingerii ca neîntemeiată.
Debitoarea S.C. KAUFALY S.R.L. a fost declarată insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile, prin procesul - verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29390/28.11.2008 (filele 64-65).
Reclamantul, în calitate de administrator al S.C. KAUFALY S.R.L., odată cu constatarea insuficienței fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, avea obligația, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus legii insolvenței, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Atragerea răspunderii solidare a reclamantei în solidar cu debitoarea S.C. KAUFALY S.R.L. a fost dispusă în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, conform căruia pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane: (…) c) administratorii care, in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-au indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate.
În urma măsurilor de executare silită nu s-au recuperat obligațiile bugetare restante datorate de S.C. KAUFALY S.R.L.
Obligațiile fiscale pentru care a fost întocmită Decizia nr. 168156/29.05.2014, în sumă totală de 27.532 lei, din care debite în sumă de 9.398 lei și accesorii în sumă de 18.134 lei.
Precum s-a reținut în Decizia nr. 62/27.04.2015 că, potrivit art. 27 din Lg. nr. 85/2006, reclamantul a avut posibilitatea ca, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, să solicite deschiderea procedurii insolvenței instanței competente, ceea ce reclamantul nu a făcut.
Însă, raportat la prevederile art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr.92/2003, pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului trebuie îndeplinite două condiții: reaua-credință și obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței.
Instanța reține că, în cazul reclamantului, nu sunt dovedite reaua-credință a acestuia și intenția de a prejudicia creditorul fiscal.
Reclamantul a arătat că nu a desfășurat activități în interes personal și nici nu și-a însușit bunuri din patrimoniul societății, neplata datoriilor fiscale find cauzată de lipsa de încasări/venituri ale societății, care a făcut imposibilă continuarea activității societății și obținerea de profit necesar achitării datoriilor fiscale.
Reclamantul a avut calitatea de administrator în cadrul S.C. Kaufaly S.R.L., însă în anul 2006 a suferit un accident vascular la trunchiul cerebral, fiind diagnosticat cu deficiență funcțională gravă, handicap grav (în termeni medicali "AVC de trunchi cerebral și dislipidemie";), accident în urma căruia a rămas paralizat de la mijloc în jos și i-au fost afectate temporar discernământul și permanent corzile vocale și funcțiile motorii (bilet ieșire din spital nr. 9842/2006 - filele 11-12).
Pe numele acestuia au fost eliberate certificatele de încadrare în grad de handicap nr. 2059/11.06.2015 (fila 18) și nr. 1939/26.06.2014 (fila 49), conform cărora reclamantul se încadrează la gradul de handicap grav necesitând asistent personal.
În cuprinsul întâmpinării formulate de D.G.R.F.P. Ploiești și a Deciziei nr. 332/09.07.2015, se afirmă că obligațiile fiscale restante cele mai vechi ale S.C. Kaufaly S.R.L. sunt din anul 2008 (neachitate la data declarării insolvabilității).
Conform susținerilor reclamantului, confirmate de înscrisurile medicale depuse la dosar, timp de câțiva ani starea de sănătate a fost foarte gravă, reclamantul fiind supus unui program intens de recuperare.
Față de situația medicală a reclamantului, instanța reține că acesta nu s-a mai putut ocupa de administrarea societății Kaufaly S.R.L. și că nu se poate susține că s-a probat neîndeplinirea cu rea - credință de către acesta a obligației de a solicita deschiderea procedurii insolvenței.
Instanța mai reține că, din actele depuse la dosar reiese că din anul 2008 (anul obligațiilor fiscale restante cele mai vechi ale S.C. Kaufaly S.R.L.), și până în anul 2015, când a fost emisă decizia de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare nr. 62/27.04.2015 nu reiese să se fi produs suspendarea ori întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale prevăzut ade art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
În consecință, instanța mai reține că, față de împlinirea acestui termen de prescripție este nelegală emiterea Decizia de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare nr. 62/27.04.2015
Față de cele mai sus reținute, instanța, apreciind prezenta acțiune întemeiată, urmează să o admită și să dispună anularea Deciziei nr.332/9.07.2015 emise de DGRFP Ploiești si a Deciziei de angajare a răspunderii nr.62/27.04.2015 emise de Administrația Județeană a Finanațelor Publice Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamantul GĂTITU ION domiciliat in comuna Contesti, sat Contesti județul Teleorman,in contradictoriu cu paratele MFP. ANAF. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul in Ploiești str.Aurel Vlaicu nr.,22 județul Prahova si ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN cu sediul in Alexandria, str. Dunării nr.188 județul Teleorman.
Anulează Decizia nr.332/9.07.2015 si decizia de angajare a răspunderii nr.62/27.04.2015 emise de DGRFP Ploiești.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica astăzi 03.06.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tehnored.PC
5 ex./2016
Operator de date cu caracter
Personal nr.5595
| ← Competenţa instanţei române în soluţionarea acţiunii de divorţ | Acţiune de obligare la încheierea unei convenţii privind ... → |
|---|
