Respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, formulate ulterior termenului prevăzut de lege
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 92 din data de 09.05.2016
Prin cererea adresata acestei instanțe si înregistrata sub nr.2469/105/2016 contestatoarea condamnată B.G. în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor a formulat conform art. 426 alin.1. lit.d. c.p.p. contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 42/04.03.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr. 21117/281/2015.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat că instanța care a pronunțat decizia atacată nu a fost compusă potrivit legii , contestația fiind judecată în complet compus dintr-un singur judecător în condițiile în care ar fi trebuit să fie soluționată de un complet de judecată format din trei judecători conform art. 54 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului nr. 21117/281/2015 al Tribunalului Prahova.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art.426 si următoarele cod procedură penala, tribunalul reține următoarele :
Prin decizia penală nr. 42/04.03.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr. 21117/281/2015 s-a respins ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată B.G. împotriva sentinței penale nr.229/04.02.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care s-a respins ca neîntemeiata cererea de liberare condiționată.
Potrivit dispozițiilor art. 426 cod procedură penală împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, când judecata a avut loc fără participarea procurorului, a inculpatului ori a avocatului, când prezența acestora era obligatorie potrivit legii, respectiv asistența juridica era obligatorie potrivit legii, când ședința de judecată nu a fost publică, când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent ori când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar potrivit art. 428 alin.1. cod procedură penală, aceasta poate fi introdusă în termen de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.
Verificând actele și lucrările dosarului rezultă că decizia penală a cărei anulare se cere, respectiv decizia penala nr. 42/4 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost comunicată condamnatei B.G. în forma copiei de pe dispozitiv la data de 4.03.2016, dată la care a luat cunoștință de decizia Tribunalului Prahova (fila 24 din dosarul Tribunalului Prahova).
Deși a luat cunoștință de decizie în data de 4 martie 2016 condamnata a formulat contestație în anulare în data de 19.04.2016 (fila 2 dosar), cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de disp.art. 428 alin.1 c.p.p.
Susținerile contestatoarei în sensul că decizia trebuia comunicată apărătorului său ales la sediu apar ca fiind neîntemeiate în condițiile în care dispozițiile legale, respectiv disp.art. 407 c.p.p. prevăd obligativitatea instanței ca, după pronunțare, o copie a minutei hotărârii să se comunice procurorului, părților, persoanei vătămate și, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căii de atac.
În raport de cele arătate mai sus, tribunalul urmează ca în baza art. 431 cod procedură penală să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnata B.G. în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor împotriva deciziei penale nr.42/04.03.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr. 21117/281/2015, examinarea exercitării în termen a căii de atac fiind o condiție a admisibilității în principiu
| ← Contestaţie plan distribuire. Jurisprudență | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
