Anulare act, lipsa consimţământului soţului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
| Comentarii |
|
Judecătoria LIPOVA Sentinţă civilă nr. 38 din data de 17.01.2013
Prin Sentința civilă nr.38/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Lipova s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta T.L. în contradictoriu cu pârâții J.C. și V.T.
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru autoturismul marca Peugeot cu număr de înmatriculare AR…., serie motor 038574.
A fost obligat pârâtul V. T. să le predea reclamantei T. L. și pârâtului J. C. autoturismul marca Peugeot 207, cu numărul de înmatriculare AR…, serie motor 0385274.
S-a respins partea din capătul de cerere vizând obligarea pârâtului V.T. să-i predea exclusiv reclamantei autoturismul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt că, reclamanta, din anul 1968, până în anul 2012, a fost căsătorită cu pârâtul J. C.. În timpul căsătoriei acestora, s-a achiziționat autoturismul marca Peugeot 207, cu numărul de înmatriculare AR….. În ce privește contribuția financiară la achiziționarea acestuia, nu s-a dovedit împrejurarea că aceasta ar consta în sumele de bani câștigate ca urmare a muncii pe care a desfășurat-o reclamanta în Germania, părțile antemenționate nu au procedat la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei spre a se dovedi calitatea de bun propriu sau comun a bunurilor achiziționate în timpul căsătoriei. Ca atare, s-a reținut că autoturismul face parte din comunitatea de bunuri a foștilor soți, fiind un bun dobândit în timpul căsătoriei.
S-a reținut ca dovedit faptul că pârâtul J. C., a încheiat cu pârâtul V. T., vărul acestuia, contractul de vânzare cumpărare având ca obiect vehiculul marca Peugeot 207, cu numărul de înmatriculare AR…., serie motor 0385274 încheiat în data de 29.11.2012,
S-a reținut astfel că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, reclamanta era căsătorită cu pârâtul, iar bunul supus vânzării avea regimul juridic de bun comun. În timpul căsătoriei funcționează prezumția mandatului tacit între soți în ce privește actele de dispoziție asupra bunurilor comune. Această prezumție nu este una absolută, putând fi combătută. S-a mai reținut că pârâtul V. T., datorită legăturii de rudenie a acestuia cu pârâtul J.C. și faptului că nu și-a precizat poziția la interogatoriu sau măcar în scris, a dat concursul său celuilalt pârât spre a încheia contractul de mai sus în mod fictiv deoarece s-a dovedit astfel, inclusiv prin declarația martorei T. că pârâtul J.C. folosește autoturismul ca un veritabil proprietar, nicidecum pretinsul cumpărător. Ca atare, contractul a cărui anulare se solicită, are o cauză nelicită, contrafăcută în scopul de a se scoate bunul de sub regimul comunității de bunuri.
În urma anulării contractului, cum nu s-a sistat până în prezent comunitatea de bunuri, autoturismul nu poate fi returnat în mod exclusiv reclamantei cum a solicitat aceasta, ci ambilor proprietari în devălmășie asupra acestuia, coproprietar fiind și pârâtul J.C., nu numai reclamanta.
Față de starea de fapt reținută, în baza art.1236-1239, 339, 346, 347, 358 alin.4 cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. L. în contradictoriu cu pârâții J. C. și V. T..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul J.C.
Prin Decizia civilă nr.535 pronunțată de Tribunalul Arad la data de 11.04.2013, a fost respins recursul formulat de pârâtul J.C.
S-a apreciat că, concluzia primei instanțe că încheierea contractului s-a făcut în scopul scoaterii bunului de sub regimul comunității de bunuri nu este contrazisă de faptul că bunul a fost vândut la data de 29.11.2011 în timp ce acțiunea de divorț a fost pronunțată anul următor, din cuprinsul sentinței rezultând că pârâtul este cel ce a inițiat acțiunea de divorț la 28.05.2012, susținând că la 28.03.2011 soția sa a plecat fără consimțământul său la lucru în Germania, fiind indubitabil că vânzarea autoturismului s-a produs în perioada când relațiile dintre soți erau deteriorate.
S-a apreciat ca fiind relevantă poziția procesuală a celuilalt pârât, cumpărătorul autoturismului, care nu a formulat nici un fel de apărări și nu s-a prezentat în fața primei instanțe deși a fost citat la interogatoriu, iar împotriva sentinței nu a formulat recurs deși soluția este una nefavorabilă pentru el.
Prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.344-347 Cod civil, deoarece acțiunea reclamantei este admisibilă împotriva unui terț de rea-credință (art.345 al.4 Cod civil), care nu s-a apărat prin invocarea caracterului oneros al dobândirii bunului (art.346 al.2 Cod civil) cu atât mai mult cu cât nu s-a probat că în patrimoniul comun al soților ar fi intrat eventualul preț al vânzării autoturismului.
| ← Acţiune în constatare-consituire titlu acord stabilire linie... | Litigii Civile - Soluţie de ADMITERE ÎN PARTE. Jurisprudență... → |
|---|
