CONSTATARE - Soluţie de ADMITERE. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 46 din data de 22.01.2014
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.06.2013 sub nr. 1077/310/2013 la Judecătoria Sinaia, reclamanții P.L. și P.P.V., ambii domiciliați în Bușteni, str. …, nr. …, bl… ap.., jud. Prahova au chemat în judecată pârâta V. R. - S. B., cu sediul în Bușteni, B-dul …., nr. …, jud. Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate caracterului abuziv al prevederilor pct. 3 lit. d pct. 5 litera a din secțiunea "condiții speciale" ale convenției de credit nr. 0158778/01.08.2008 și înlăturarea acestor clauze din cuprinsul convenției;să constate caracterului abuziv al prevederilor pct. 8.1, lit. c, d și e , pct. 8.3 din secțiunea " scadenta anticipată " și pct. 10.1 și 10.2 din secțiunea 10 " costuri suplimentare " din condițiile generale ale acestei convenții de credit și înlăturarea acestor clauze din cuprinsul convenției ; să constate caracterului fix al ratei dobânzii pentru toată perioada de creditare aferentă convenției de credit mai sus amintite și obligarea păstrării aceluiași procent fix și în viitor , să se restituie reclamanților în integralitate sumele încasate de către pârâtă, cu titlul de anuitate +comision de risc, calculate de la data încheierii convenției de credit nr. 0158778/01.08.2008 și până la data de 15.12.2013 respectiv suma de 8308,27 CHF sau echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății . Solicită de asemenea cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la datele de 01.08.2008 și, între V. R. - S. B. și reclamanți a fost semnată convenția de credit nr. 0158778/ 01.08.2008 . In cadrul secțiunii Condiții speciale ale convenției , la pct. 5) lit.a este menționat comisionul de risc stabilit la 0,22% în convenția nr. 0158778 " aplicate la soldul creditelor plătibile lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare acelor două convenții de credit";.
Precizează că la momentul încheierii acestor convenții de credit, au fost atrași de procentele reduse ale dobânzilor curente dar s-au aflat pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul încheiat fiind degrabă de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către bancă, fără a da posibilitatea de negociere a nici unei clauze din convenție. Prevederile stipulate în cuprinsul acestei convenții sunt preformulate / standard , iar eventualele diferențe dintre acestea și alte convenții nu se datorează negocierii cu împrumutații, ci particularităților fiecărui client în parte sau eventual ofertei existente la data semnării convențiilor. In aceste condiții, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Clauzele abuzive prin care s-a impus plata comisionului de risc creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților: împrumutații trebuie să le achite băncii, fără ca aceștia să beneficieze de posibilitatea de restituire la încetarea contractului, în cazul neproducerii situațiilor de risc. Legislația intrată în vigoare la 21 iunie 2010 (OG 50/2010) permite băncilor să aplice la contractele de credit doar patru tipuri de comisioane: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare, comision de rambursare anticipata ( la dobânzi fixe) și comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor, fiind eliminat comisionul de risc. Menționează că în luna septembrie 2010, pârâta a formulat propuneri către reclamanți în vederea conformării față de prevederile OG 50/2010, propuneri cu care reclamanții nu au fost de acord, considerând că în realitate s-au păstrat clauzele abuzive și în actele adiționale propuse. La data de 02.10.2010 reclamanții au formulat cerere de rescadențare /restructurare către pârâtă la care aceasta nu a răspuns în nici un fel. În această situație reclamanții au sesizat Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova, care a sancționat pârâta constatând redenumirea comisionului de risc în comision de administrare.
În această situație considerând că nu poate ajunge la o soluție amiabilă cu pârâta, reclamanții au formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
În dovedirea prezentei cauze au depus la dosar înscrisuri: convenția de credit nr. 0158778/01.08.2008, plan de rambursare credit, adresă corespondență cu pârâta, acte adiționale la convențiile de credit pentru conformare față de prevederile OG 50/2010, reclamația formulată către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova( f.8-170).
În drept nu au motivat cererea.
Pârâta, legal citată, a formulat la data de 01.07.2013, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca netemeinică a cererii de chemare în judecată și au invocat mai multe excepții: excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în absenta procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 193/2000, excepția netimbrării acțiunii , excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția nulității acțiunii introductive . Pe fond a susținut pe larg următoarele aspecte:
- Clauza contractuală prin care s-a reglementat dreptul Subscrisei de a percepe Comision de Risc, respectiv 5 a) din Condițiile Speciale nu este o clauză abuzivă în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000;
- Clauza contractuală prin care s-a reglementat modalitatea de calcul/de percepere a ratei dobânzii și condițiile modificării unilaterale a acesteia, respectiv 3 d) nu este o clauză abuzivă în înțelesul ari. 4 din Legea nr. 193/2000;
- Clauza reglementată la art.8.1, lit. c, lit. d si c) din Convenția de Credit din Condițiile Generale nu este o clauza abuziva în înțelesul art. 4 din Legea 193/ pentru că nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților:
- Clauza reglementată la art.8.3 din Convenția de Credit Condițiile Generale nu este o clauza abuziva în înțelesul art. 4 din Legea 193/ 2000 pentru că nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților;
- Clauzele prevăzute de art. 10.1 si 10.2 din Convenția de credit Condițiile Generale, cu privire la costurile suplimentare, nu sunt clauze abuzive în înțelesul art. 4 din Legea 193/ 2000 pentru că nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților;
- Referitor la aplicabilitatea Ordonanței OUG 50/2010 in ceea ce privește Convenția de Credit.
- Anularea clauzelor indicate de reclamanți ar conduce la nerespectarea dreptului subscrisei la proprietate privată și la libertate economică.
- În cazul în care clauzele sunt considerate nelegale, instanța nu poate dispune restituirea prestațiilor aferente acestora, contractele de credit fiind cu prestație succesivă.
Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2013, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în absenta procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 193/2000, excepția netimbrării acțiunii , excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția nulității acțiunii introductive ca neîntemeiate.
La același termen de judecată li s-a pus în vedere reclamanților să își precizeze acțiunea sub aspectul cuantumului pretențiilor care doresc a le fi restituite, dispoziție față de care aceștia s-au conformat și au indicat câtimea - cuantumul pretențiilor majorate la suma 8308,27 CHF sau echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților, instanța admițând pentru pârâtă suplimentarea interogatoriului cu alte 6 întrebări ce au fost luate reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va reține următoarele:
Potrivit art. 973 din Codul civil " Convențiile n-au efect decât între părțile contractante";, iar potrivit art., 969 "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";.
Potrivit art. 966 din Codul civil "Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect", iar potrivit art. 968 "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice"
Potrivit art. 970 din Codul civil "Convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa."
Potrivit art. 984 cod civil " convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat", iar potrivit art., 983 "Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă."
Conform art. l din Anexa 1 la Legea nr. 193/2000 republicată "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
La data de 01.08.2008 între pârâta, în calitate de creditoare, si reclamanți, în calitate de debitori, a fost încheiată convenția de credit nr. 0158778/ 01.08.2008 având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de 67,000 CHF rambursabil în 190 de luni, împrumutul fiind acordat la o dobânda curenta fixa de 3,99% pe an și comision de risc de 0,22% .
Din răspunsurile reclamanților la interogatoriile administrate rezultă că aceștia sunt persoane în etate cu o pregătire medie, reclamantul are ca studii 7 clase, lucrează ca motostivuitorist , reclamanta lucrează în turism ca administrator al unei vile, aceștia nu pot interpreta legislația bancară și au fost sfătuiți de consilierul bancar ce credit să solicite , spunându-se unde se situează cu veniturile și se credit își pot permite , în ce valută, chiar nu au avut timp să citească contractul , fiind grăbiți să semneze convenția de creditare și să se prezinte în timp util la notariat în Sinaia.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a reținut:
Clauzele stipulate la art. 3 lit. d ("Data ajustării dobânzii n) din Condițiile speciale ale convenției de credit nr. 0158778/ 01.08.2008, încheiată între părți;
Instanța retine că, potrivit secțiunii 3, art. 3.1., intitulat marginal "Dobânda curentă", pct. 2 lit. c( fila 14 vol. II) din Condițiile Generale ale Convenției, "rata dobânzii curente este fixă sau variabilă, exprimată în forme procentuale (ex. x %).valoarea sa fiind menționată în "Condițiile Speciale".
Potrivit pct. 3 litera a) din Condițiile Speciale ale Convenției (fila10) rata dobânzii curente este fixă, de 3,99% pe an. Potrivit literei d) al aceluiași punct, cu privire la care reclamanții au solicitat să se constate că reprezintă o clauză abuzivă lovită de nulitate, "banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării".
Or, instanța reține că, potrivit raportului dintre clauzele generale/speciale, pct. 3 litera a) din Condițiile Speciale are prevalentă asupra art. 3.2.1 din Condițiile Generale, acestea din urmă trimițând ele însele, pentru lămurirea clauzelor contractuale, la regulile speciale.
Astfel, dacă V. R. - S.A., poate acorda, potrivit regulilor generale, împrumuturi fie cu rată fixă, fie cu rată variabilă, în cazul reclamanților, părțile au încheiat un contract cu rata dobânzii fixă, de 3,99 % pe an.
După concluzia logică de interpretare menționată mai sus, art. 3 litera d) din Condițiile Speciale prevede că banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară. Or, instanța reține că banca nu a inserat și interpretat această clauză în contextul schimbărilor intervenite pe piața monetară, ci a nesocotit drepturile consumatorului, prin introducerea unei clauze abuzive.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicație a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.). Cu toate acestea, Banca a interpretat art. 3 litera d) din Condițiile Speciale în sensul dreptului său de a modifica unilateral rata dobânzii, fără informarea în mod transparent și complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea măsură.
Instanța nu poate reține apărările pârâtei întemeiate pe faptul că modificarea unilaterală a contractului este în concordanță cu teza finală a literei a) din Anexa Legii nr. 193/2000. Potrivit textului invocat, în forma de la data încheierii contractului, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care "dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract și acceptat de consumator prin semnarea acestuia". Or, legea are în vederea indicarea/specificarea expresă în contract a "motivului" în funcție de care poate avea loc modificarea unilaterală a contractului, iar nu indicarea sa pur generică. Deși în Condițiile Generale, Banca a definit nu mai puțin de 28 de termeni (a se vedea secțiunea 1, denumită marginal "Definiții"), dintre care unii de notorietate (de ex, "USD, Dolari") - nu a indicat ce se înțelege prin "schimbări semnificative pe piața monetară".
Această sintagmă din Convenția părților nu se încadrează în exigențele literei a) din Anexă, dat fiind că modificarea dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, individualizat. Piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care ne raportăm, iar Banca va putea invoca de fiecare dată că s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale.
Banca a invocat și dispozițiile literei a) alin. 2 din Lista Anexă la Legea nr. 193/2000, din care ar rezulta, în interpretarea sa, că regulile interdicției modificării unilaterale a contractului nu s-ar aplica furnizorilor de servicii financiare.
Pe de altă parte, aplicând legea în lumina textului și finalității directivei CE 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, din interpretarea sistematică a literei a) rezultă că alin. 2 nu constituie o dispoziție derogatorie de la alin. 1, dat fiind că legea menține în sarcina furnizorului de servicii financiare obligația de a "își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii", în condițiile unei "motivații întemeiate" și implicit de a o subsuma îndeplinirii celorlalte condiții.
În plus, aliniatul 2 menționează în teza finală libertatea consumatorului de a rezilia imediat contractul or, părțile nu au prevăzut în contract o asemenea posibilitate și nici Banca nu 1-a notificat pe consumator în consecință. Banca nu poate invoca o dispoziție contractuală numai în privința drepturilor pe care i le-ar recunoaște, fără a își îndeplini în mod corespunzător propriile obligații, legale sau contractuale.
Clauzele contractuale ("rezervarea dreptului") și definirea termenilor ("motivațiile întemeiate") trebuie formulate într-un astfel de mod încât să ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterală a contractului. Astfel cum este formulat, art. 3 litera d) îi oferă Băncii dreptul exclusiv și discreționar de a modifica dobânda, iar clauza analizată este ab initio abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprinde.
Clauzele stipulate la pct. 5 lit. a ("Comision de risc ") din Condițiile speciale ale convenției de credit nr. 0158778/ 01.08.2008 încheiată între părți;
Potrivit secțiunii 3 pct. 5 din Condițiile Generale ale convenției de credit "pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale." Punctul 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției prevede "comision de 0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadența, pe toată perioada de derulare a convenției de credit".
Această clauza este și ea abuzivă, deoarece nu a fost negociată direct cu consumatorul, ci a fost inserată în contractul preformulat, fără ca împrumutații să aibă posibilitatea să-și exprime punctul de vedere. Această clauză a creat un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, deoarece pentru împrumutul respectiv, debitorii au constituit garanții reale imobiliare.
Totalul comisionului de risc reprezintă o sumă foarte mare cu privire la care nu s-a precizat ce se întâmplă, dacă se achită integral creditul conform ratelor lunare scadente și nu intervine niciun fel de risc pentru bancă în mod normal, acest comision de risc trebuia rambursat de bancă dacă s-ar fi achitat integral creditul la scadență, conform graficului stabilit între părți nestipulându-se nicio clauză în acest sens în contract banca s-ar îmbogăți fără justă cauză, ceea ce creează un dezechilibru consumatorului, prin plata unor sume mari și nejustificate, în acest sens, instanța reține că dacă aprecia că ar putea avea riscuri mult mai mari decât cele care ar fi putut fi acoperita prin instituirea acelei ipoteci, banca ar fi putut pretinde garanții reale imobiliare suplimentare, dar în niciun caz nu putea dubla aceste garanții cu perceperea și a unui comision distinct pentru risc, nerambursabil în situația în care creditul ar fi fost achitat integral la scadență fără nici o problemă.
Trebuie subliniat ca art. 44 din Regulamentul B.N.R. 3/2007 privind Regulamentul B.N.R.3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, prevede ca împrumutătorii sunt obligați sa informeze clienții prin menționarea posibilității modificării în sensul majorării, a sumelor datorate, în cazul materializării riscului valutar, a riscului de rata dobânzii ori in cazul creșterii costului creditului provenind din comisioane si alte cheltuieli privind administrarea creditului prevăzute in contract. In primul rând., trebuie observat ca Regulamentul vorbește despre materializarea riscului, in defavoarea împrumutatului, ceea ce exclude din start ideea ca ar fi permisa încasarea, de către bancă în cazul opus, a unor sume care sa îi acopere propriul risc. Textul Regulamentului impune băncii obligația informării fiecărui client in parte (fie prin graficul de rambursare, fie prin dispoziții contractuale) cu privire ia posibilitatea majorării sumelor pe care le va datora in temeiul contractului de credit majorare determinata de: (i) materializarea riscului valutar sau a celui de rata a dobânzii (in cazul in care acestea se produc in defavoarea împrumutaților) sau (ii) creșterii costului creditului provenind din comisioane si alte cheltuieli privind administrarea creditului prevăzute in contract. La rândul sau, art. 41 din Regulamentul BNR 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice impune instituțiilor de credit tot in scopul diminuării riscului "sa isi organizeze activitatea de creditare astfel încât sa asigure separarea clara si efectiva a funcției de promovare si vânzare a produselor de creditare de funcția de analiza a riscului de credit si monitorizare a expunerii"
Clauzele stipulate la pct. 8.1 lit. c, d, e și pct. 8.3 din secțiunea " scadența anticipată"; ale convenției de credit nr. 0158778/ 01.08.2008, încheiate între părți;
Art. 8.1 lit. c, d și e din Condițiile generale prevăd ca în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute, conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, Codebitorului si Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției.
Aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, ar trebui, de asemenea, să descrie un motiv întemeiat, în sensul arătat anterior.
Astfel cum s-a invocat în speță, formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv "situație neprevăzută", "în opinia Băncii", "să devină improbabil", "garantat corespunzător", sunt departe de a oferi posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv, într-adevăr, în realitate, aceste clauze oferă Băncii dreptul exclusiv și discreționar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fără ca instanța învestită cu verificarea legalității unei astfel de măsuri să se poată pronunța într-un sens sau altul. Prin urmare, clauza analizată este abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care ie cuprinde, reclamanții nefiind în posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra conduitei lor în derularea contractului, în speță, la momentul convenției nu s-a cunoscut: "situația neprevăzută";, ori " opinia Băncii", sau " improbabilitatea" la care face referire clauză.
Clauzele stipulate la Secțiunea 10 ("Costuri suplimentare ") din Condițiile generale ale convenției de credit nr. 0158778/ 01.08.2008 , încheiate între părți;
Art. 10.2 din Condițiile generale arată că în oricare din cazurile în care, din diferite motive, arătate în art. 10.1, costurile Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit cresc, împrumutatul va plăti acesteia, în termen de 15 zile de la data de la care a fost notificat în scris, sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterea costurilor. Astfel, în situațiile în care, din diferite motive, costurile Băncii (în general, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat) cresc, aceasta creștere este suportata exclusiv de client.
O astfel de clauză creează, în detrimentul reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 al 1 din Legea nr. 193/2000.
În această situație devin aplicabile regulile de interpretare conform căreia obligația împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului, adică obligațiile concrete stipulate în convenție. Cu aceeași incidență devine aplicabilă și regula interpretării obligației stipulate neclar, îndoielnic (sau prezentate părții în acest mod) în favoarea celui care se obligă, astfel că împrumutatului nu-i pot fi incluse consecințe, costuri ori elemente variabile despre care nu a știut la semnarea contractului.
Obligația împrumutatului poate rezulta legitim numai din contractul încheiat» iar riscurile pe care banca și le asumă prin încheierea altor contracte ori prin suportarea unor costuri eventuale și viitoare nu pot fi transferate, fără încălcarea principiului relativității convențiilor (art. 973 Cod civil), asupra împrumutatului; cu alte cuvinte, profitul băncii trebuie să fie raportat numai la convenția și la garanțiile pentru care a semnat împrumutatul, banca neputând transfera costurile externe convenției pe seama împrumutatului care nu a semnat și nici nu a garantat pentru acestea.
Astfel, instanța constată ca fiind abuzivă și această clauză.
În temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, instanța reține că art. 3 lit. d din Condițiile Speciale nu va mai produce efecte asupra consumatorului. Având în vedere că după eliminarea acestuia contractul mai poate continua și reținând și acordul consumatorului în același sens, instanța va menține celelalte dispoziții ale convenției de credit menționate.
Instanța va reține că prin inserarea clauzelor mai sus analizate, pârâta a produs reclamanților o vătămare echivalentă cu suma de 8308,27 CHF, încasată necuvenit prin modificarea unilaterală a clauzelor contractuale convenției de credit nr. 0158778/ 01.08.2008, încheiate între părți, motiv pentru care urmează a obliga pârâta să restituie reclamanților în integralitate sumele încasate de către pârâtă, cu titlul de anuitate +comision de risc, calculate de la data încheierii convenției de credit nr. 0158778/01.08.2008 și până la data de 15.12.2013 respectiv suma de 8308,27 CHF sau echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, achitate de reclamanți în baza acestei convenții de creditare conform chitanțelor depuse la dosar, impunând caracterul fix al ratei dobânzii pe toată durata perioadei de creditare.
| ← Litigii Civile - Soluţie de ADMITERE ÎN PARTE. Jurisprudență... | Litigii Civile - Soluţie de RESPINGERE. Jurisprudență... → |
|---|
