Anulare act vânzare cumpărare – viciu de consimţământ Vânzări-Cumpărări
| Comentarii |
|
Dosar nr.401/324/2012
Sentinţa civilă nr.1807/03.07.2012
Anulare act vânzare cumpărare – viciu de consimţământ
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.401/324/2012 din 25.01.2012,
reclamanta I F, domiciliată în T a chemat în judecată pe pârâţii IR şi I L domiciliaţi în T pentru :
a) anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3147/28.10.2003 şi
repunerea părţilor în situaţia anterioară;
b) în subsidiar, obligarea pârâţilor la plata sumei de 30.000 lei - sumă actualizată la
zi c u dobânda legală prev. de OG nr.2/2002 şi cu indicele de inflaţie;
c) obligarea pârâţilor la plata de daune pentru prejudiciul psihic şi fizic cauzat în
sumă de 100 lei/zi calculate de la data înregistrării cererii şi până la rămânerea irevocabilă a prezentei
cauze.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă următoarele:
În fapt, arată reclamanta, în esenţă în cererea introductivă şi cele precizatoare
ulterioare că a locuit cu chirie subvenţională acordată de primăria mun.T, conform contractului de
închiriere nr.24661/28.07.2003 . Ulterior, ţinând cont de faptul că avea posibilitatea de a cumpăra
apartamentul la un preţ subvenţionat de stat, că se afla în nevoie şi avea în întreţinere un copil minor
cu probleme de sănătate , a hotărât cumpărarea apartamentului închiriat iniţial. S-a împrumutat de bani
de la părinţii săi şi de la alte persoane, iar la data de 30.09.2003 prin contractul de vânzare -
cumpărare nr.6967/30.09.2003 a achiziţionat apartamentul de la Primăria Tecuci prin SC L - SA , la
preţ subvenţionat. Apartamentul a fost evaluat şi cumpărat cu suma de 14.549.981 lei ROL. la
cumpărare, i s-a pus în vedere că nu poate vinde apartamentul timp de 10 ani , deoarece în caz contrar
avea obligaţia să restituie statului subvenţia ce i-a fost acordată. În cazul în care va vinde
apartamentul, fără restituirea subvenţiei, vânzarea urma să fie lovită de nulitate absolută .
În perioada în care îşi pregătea dosarul pentru cumpărarea apartamentului l-a cunoscut
pe pârât care s-a oferit să o ajute, invocând faptul că are cunoştinţe la primărie . Ulterior a început
cu pârâtul o relaţie de concubinaj.
La data de 30.09.2003 a semnat contractul de vânzare - cumpărare a apartamentului,
cu Primăria mun. T. Pârâtul i-a spus însă că acest contract trebuie să fie autentificat de notar, ca ea
să devină într-adevăr proprietar. La data de 28 octombrie 2003, la nici o lună de când a semnat
contractul cu Primăria, a fost anunţată de către pârât să meargă urgent la notariatul G şi să semneze
pentru a autentifica actul încheiat cu Primăria . Ea neavând nici un fel de noţiuni juridice, a alergat
împreună cu o prietenă la notariat, a semnat actul , însoţită fiind de pârât. Nimeni nu i-a spus nimic, ea
rămânând în continuare cu ideea că a semnat autentificarea actului încheiat cu Primăria mun.T.
Actul a fost ţinut de către pârât deoarece ea avea mare încredere în el deoarece era
mai în vârstă decât ea .
Din anul 2007 a aflat că este căsătorit, iar relaţiile dintre ei au devenit mai tensionate.
In anii 2009 – 2010 pârâtul a început să-i spună că apartamentul în care locuieşte ea
şi fiica sa, este proprietatea sa şi le ameninţa cu evacuarea . A crezut că este o glumă, iar la data de
10.01.2012, în plină iarnă a fost izgonită din apartament.
Arată că intenţia sa nu a fost aceea de a-şi vinde propria sa casă pe care s-a
chinuit foarte mult să o cumpere cu bani împrumutaţi .
Mai arată că preţul trecut în act ca primit este neserios, infim şi derizoriu, preţ ce nu
i-a fost plătit vreodată.
Consideră că actul 3147/28.10.2003 este lovit de nulitate absolută , deoarece bugetul
de stat a fost prejudiciat prin neplata subvenţiei, apoi consimţământul său nu a fost exprimat la
încheierea actului, fiind indusă în eroare.
In drept, reclamanta a invocat ( fila 70-71 dosar) : art.7 din Legea 114/1996, art.1 şi
art.19 din Legea 85/1992, art.7 al.2 din OG nr.19/1994 , anexa 1 la Legea 85/1992 şi anexa 1 la
Decretul - Lege nr.61/1990.
Reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: adresa
nr.114029/26.01.2012 eliberată de Poliţia mun.T către I F , contractul de vânzare - cumpărare cu plata
integrală nr.6867/30.09.2003 , contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3147/28 octombrie
2003 la BN G din T, chitanţe de plată a utilităţilor pe numele I F.
Pârâţii au formulat întâmpinare ( f.46-47) solicitând respingerea acţiunii ca nefondate
pentru următoarele motive :
Au cumpărat apartamentul pentru a face o investiţie, dar şi din dorinţa ca fiul lor să
aibă o locuinţă.
A avut cu reclamanta o convenţie în sensul că aceasta se obliga să părăsească
imobilul în termen de 3 luni, dar la rugăminţile reclamantei au convenit cu aceasta să locuiască în
continuare în apartament, încheind cu aceasta un contract de comodat.
Arată că preţul plătit pentru apartament era sincer şi serios la acel moment, că preţul se
încadra în limitele prevăzute de expertizele notariale.
Din relaţiile solicitate de la BCPI T rezultă că apartamentul are carte funciară şi
aparţine proprietarilor I R şi I L, ca bun comun, dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare
autentificat sub nr.3147/28.10.2003; că nu este grevat de sarcini ( adresa de la fila 57 dosar).
Pârâţii au depus la dosar următoarele înscrisuri : contractul de comodat autentificat sub
nr.729/4.02.2009 la BNP M din T , adresa nr.96/21.02.2012 eliberată de BNP Manoliu din Tecuci din
care rezultă că valoarea unui apartament u două, camere situat în mun.T, str.V A, blocul ., jud.G,
conform expertizei Camerei Notarilor publici G, în vigoare în anul 2003, era de 500 euro ( fila 75
dosar).
La solicitarea reclamantei, Primăria mun.T a comunicat instanţei copia contractului de
închiriere nr.24661/28.07.2003 ( fila 93-94 dosar fond).
S-a administrat interogatoriul reclamantei ( f.118-119) .
S-au audiat martorii T O - G la propunerea reclamantei şi I I la propunerea pârâţilor (
declaraţii filele 120, 121).
Pârâţii au mai depus la dosar copia rezoluţiei nr.273/P/2009 din 1.06.2009 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria T şi declaraţia numitei I F dată în faţa organelor de urmărire
penală ( filele 128 – 130 dosar fond), copii de pe SMS-urile primite de la reclamantă.
Instanţa, examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarea situaţie de fapt şi
de drept:
Reclamanta a locuit mai întâi ca şi chiriaşă a Primăriei mun.T ( contract fila 94
dosar) în apartamentul situat în T, str.V A, nr., bloc ap.
Ulterior, reclamanta a cumpărat acest apartament de la SC L - SA G, conform
contractului de vânzare – cumpărare nr.6867/30.09.2003, contract încheiat în baza următoarelor acte
normative. Decretul - Legea 61/1990 , HGR 608/1990, HGR 562/1992 şi Legea 85/1992 R.
Preţul plătit integral de către reclamantă către SC L - SA cu sediul în G a fost de
14.549.981 lei ROL:
Ulterior la data de 28 octombrie 2003 reclamanta a vândut apartamentul către pârâţi
pentru un preţ de 30.000.000 lei ROL, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub
nr.3147/28 oct.2003 la BNP G din Tecuci ( actul de la fila 20 dosar).
Reclamanta şi pârâtul au trăit în concubinaj în perioada 2003 şi până la izgonirea
reclamantei din apartament.
Reclamanta după vânzare, a mers să locuiască în continuare în apartament cu voia
pârâtului, iar ulterior conform contractului de comodat autentificat la notarul public, contract cu o
durată prevăzută de 3 ani - 4.02.2009 - 3.02.2012 ( contractul de la fila 91 dosar).
Invocarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub
nr.3147/28 octombrie 2003 la BNP G din T pentru motivele: încălcarea dispoziţiilor legale cuprinse în
lege – Decretul - Lege 61/1990 privind interdicţia de vânzare, eroarea obstacol ca viciu de
consimţământ şi preţul neserios, nu poate fi primită de către instanţă pentru următoarele argumente:
Art.4 din Decretul - Lege 61/1990 care prevedea „ Cumpărarea de locuinţe în scopul
revânzării sau închirierii este interzisă „ a fost abrogat. Nici unul din celelalte acte normative în baza
cărora s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare enumerate în cuprinsul contractului ( HGR
608/1990, HGR 562/1992 şi Legea 85/1992 R.) nu conţine o astfel de interdicţie.
In al doilea rând, viciul de consimţământ al erorii - obstacol ( numită şi distructivă de
voinţă) nu a fost dovedit de către reclamantă în sensul că aceasta a avut o falsă reprezentare asupra
naturii actului ce se încheie : a crezut că semnează autentificarea actului încheiat cu Primăria mun.T,
şi nu contractul de vânzare - cumpărare cu pârâţii .
Din probele dosarului rezultă că anterior reclamanta încheiase cu pârâtul un contract
de comodat privind apartamentul ( fila 66 dosar) , deci ştia că foloseşte apartamentul ca şi
comodatară, nu ca proprietară .
Apoi în declaraţia dată de I F în anul 2009, în faţa organelor de urmărire penală în
cauza 273/P/2009, aceasta arata că în anul 2003 a vândut apartamentul soţilor I R şi L.
Din conţinutul rezoluţiei nr.273/P/2009 rezultă că între I F şi I R a intervenit o
înţelegere conform căreia, I F era lăsată în continuare în posesia imobilului, cu obligaţia de a plăti
cheltuielile aferente.
Cu privire la preţ, instanţa faţă de actul aflat la fila 75 dosar, faţă de faptul că
apartamentul a fost cumpărat de la Primărie cu suma de 14 milioane lei şi apoi revândut cu suma de
30 milioane lei, faţă de relaţiile existente între reclamantă şi pârât, apreciază că preţul, ca şi condiţie
a vânzării - cumpărării, a fost raportat la condiţiile pieţii imobiliare la acel moment, sincer şi serios.
Contractul de vânzare - cumpărare, în principiu, este valabil, chiar dacă preţul este
mult inferior ( sau superior) valorii reale a lucrului vândut, întrucât părţile sunt libere să determine
preţul sub ( sau peste) valoarea lucrului, iar echivalenţa este relativă, fiind raportată nu numai la
valoarea bunului vândut, dar şi la subiectivismul părţilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge acţiunea având ca obiect -
nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3147/28 oct 2003 la B.N.P. G din T
şi în subsidiar obligarea pârâţilor la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de dobânzi legale aferente si
actualizată conform indicelui de inflaţie-reprezentând contravaloarea apartamentului - ca nefondată.
Conform art.19 alin 2 din OUG 51/2008 M , cheltuielile procesuale avansate de stat ( scutire
de plata taxei judiciare de timbru) urmează a rămâne în sarcina statului .
Va obliga pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
| ← Menţinere validare poprire Popriri | Nulitatea cererii prin nesemnarea acesteia Cereri → |
|---|
