Anulare acte de executare, pentru că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 55 din data de 14.01.2016
Constată că prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2015, contestatorul D. E.-F., dom. în -, în contradictoriu cu intimatele D. R. F. P. B., cu sediul în -; A. J. F. P. S., cu sediul în - și S. F. mun. M., cu sediul în -, a solicitat anularea titlului executoriu nr.35319/20.04.2015 emis la data de 20.04.2015 de către S. F. M. M.; anularea somației din data de 20.04.2015, a deciziei nr.17054/25.02.2015, precum și a actelor de executare subsecvente. Totodată s-a mai solicitat să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare.
În motivarea cererii sale, contestatorul arată că decizia de impunere nr.17054/25.02.2015 emisă de Serviciul Fiscal M., prin care a fost angajată răspunderea sa alături de societatea O. SRL, pentru plata sumei de 27.683 lei, a fost atacată cu contestație la organele fiscale . Susține contestatorul faptul că această decizie este netemeinică și nelegală deoarece pentru obligațiile fiscale calculate și aferente perioadei anterioare datei de 01.01.2010, s-a împlinit termenul de prescripție, sens în care, înțelege să invoce prescripția dreptului de a cere executarea pentru aceste sume. De asemenea, în decizie, se mai reține că ar fi acționat cu rea-credință împotriva societății O. SRL, lucru neadevărat, și oricum față de împrejurarea că reaua-credință nu este prezumată ea ar fi trebuit să fie dovedită.
Conclude contestatorul că în atare situație se impune admiterea contestației sale, în probațiune, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat prevart.172 și urm. C. pr. fiscală coroborate cu prev.art.711 și urm. C. pr. civilă.
Atașat cererii introductive s-au depus în copie următoarele înscrisuri: contestația adresată organelor fiscale, decizia nr.17054/25.02.2015 și chitanță fiscală.
La data de 23 iunie 2015, contestatorul a depus o precizare la cererea inițial formulată, în sensul în care, a arătat că înțelege să conteste și adresele de înființare a popririi emise, sub nr.50945/09.06.2015, de Serviciul Fiscal Municipal M., către unitățile cu care se află în raporturi de muncă, respectiv SC F. SRL, SC A. SRL, SC A E. I. SRL.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. a depus întâmpinare - fila 48 dosar, atât în nume propriu cât și pentru Serviciul Fiscal M., precum și în calitate de mandatar al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B., solicitând respingerea contestației la executare.
În motivare, intimata arată că, în fapt, organele competente din cadrul Serviciului Fiscal M. au emis titlul executoriu nr.35319/20.04.2015 și somația nr.35320/20.04.2015, acte de executare ce au avut la bază decizia nr. 17054/25.02.2015, de angajare a răspunderii solidare, pentru plata unei datorii în sumă de 27.683 lei, reprezentând obligații fiscale neachitate către bugetul statului datorate de SC O. SRL. Mai arată intimata faptul că, contestatorul din prezenta cauză este administratorul unic al societății amintite aflată în insolvabilitate.
Sub aspectul motivelor invocate de contestator, intimata confirmă faptul că acesta a depus o contestație la organele fiscale, însă, precizează că nu a fost încă soluționată. Cu toate acestea, în mod corect, apreciază intimata, s-au emis forme de executare silită, din moment ce a existat un titlu de creanță, întrucât potrivit art. 141 alin.2 C.pr.civilă, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Consideră intimata că prin cererea promovată contestatorul nu invocă motive de nelegalitate cu privire la actele de executare, și în atare situație, în care aspectele de nelegalitate și de netemeinicie se referă exclusiv la decizia de impunere, contestația este inadmisibilă, deoarece potrivit art. 712 C. pr. civilă, titlul poate face obiectul controlului instanței de executare numai în măsura în care legea nu prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Or, susține intimata, în cazul de față există o astfel de cale procesuală pentru contestarea titlului, prevăzută de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
În drept, s-au invocat prev. C. pr. civilă și cele ale OG 92/2003, iar în probațiune intimata a depus un set de înscrisuri constând în: proces-verbal de insolvabilitate, decizia nr.17054/25.02.2015, notificare, dovezi de comunicare, lista administratorilor și asociaților, notă de constatare, lista activelor
Contestatorul a depus un răspuns la întâmpinare - fila 90 dosar, în care practic reiterează aceleași motive de anulare a actelor de executare îndeplinite cu cele din cererea inițială.
La primul termen de judecată din 13 august 2015 a fost luată în discuție și admisă cererea privitoare la suspendarea executării silite, această măsură fiind dispusă până la soluționarea prezentei contestații. Totodată, la același termen, contestatorul, prin reprezentantul său, a arătat că înțelege să modifice acțiunea în sensul că înțelege să opună contestația sa și terților popriți SC F. SRL; SC A. SRL și SC A E. I. SRL, așa încât, fiind citate și aceste entități juridice, le-a fost comunicată cererea contestatorului, la care au depus întâmpinare, filele 124-126 dosar, prin care au arătat la unison că sunt de acord cu admiterea contestației promovate.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. a formulat apel împotriva măsurii dispuse de suspendare a executării silite .
După restituirea dosarului din apel, reprezentantul contestatorului a depus dovada soluției dată de instanța de contencios administrativ cu privire la contestația fiscală, din care rezultă că s-a dispus anularea deciziei nr.17054/25.02.2015, hotărârea fiind supusă recursului.
Prin urmare, din examinarea actelor și lucrărilor, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare cu nr. 35319/20.04.2015 Serviciul Fiscal Municipal M. a emis titlu executoriu și somație adresată contestatorului pentru plata sumei de 27.683 lei, reprezentând datorie fiscală rezultată din decizia fiscală nr.17054/25.02.2015.
Ulterior, mai precis la data de 09.06.2015, potrivit înscrisurilor de la filele 36-38 dosar, au fost emise adrese pentru înființarea popririi asupra veniturilor pe care contestatorul le obține de la terții popriți SC F. SRL, SC A. SRL și SC A E. I. SRL S., până la concurența aceleiași sume de 27.683 lei.
Decizia fiscală nr. 17054/25.02.2015 a fost comunicată și primită de contestator la data de 16.03.2015, potrivit dovezii de la fila 64 dosar, aspect confirmat atât de intimată potrivit celor susținute în întâmpinare cât și de contestator potrivit celor menționate în contestația adresată organelor fiscale - fila 10 dosar.
Instanța de executare constată că în decizia amintită nu se face nici o referire asupra vreunui termen de plată pentru datoria impusă de organele fiscale, în sumă de 27.683 lei, înafara celui de 30 zile prevăzut de lege pentru contestarea titlului de creanță, și cu toate acestea, la data de 20.04.2015 se emite titlul executoriu în cuprinsul căruia se reține că datoria ar fi devenit scadentă la o dată anterioară, respectiv în 05.04.2015.
Decizia de impunere a fost emisă în temeiul art. 27 alin.2 lit. c,d C .pr. fiscală, iar potrivit art. 28 alin.5 C .pr. fiscală, în forma de reglementare existentă la data emiterii deciziei, legea fiscală prevedea că titlul de creanță trebuie comunicat persoanei obligate la plată, dispozițiile art. 111 alin.2 aplicându-se în mod corespunzător.
Potrivit art. 111 alin.2 C. pr. fiscală, scadența pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, respectiv termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Cum în cauză, comunicarea titlului de creanță s-a realizat la data de 16.03.2015 - dovadă fiind data poștei - fila 64, în mod greșit, organele fiscale au stabilit scadența ca fiind în data de 5, în loc de 20, a lunii următoare.
De altfel, contestatorul nici nu avea cum să se conformeze deciziei prin efectuarea plății în mod benevol, din moment ce în decizia fiscală nu era menționată scadența, titlul executoriu a fost primit ulterior împlinirii ei, numai în data de 29.04.2015 - conform dovezii de la fila 8 dosar, iar anterior nu a fost notificat în nici un fel cu privire la stabilirea scadenței pentru data de 05.04.2015. Nu se poate accepta ideea ca unui contribuabil care este expus unei proceduri de executare silită a averii sale personale să nu-i fie adus la cunoștință mai înainte de declanșarea oricărui act de executare, termenul scadent al obligației sale, cu atât mai puțin acest lucru poate fi acceptat, atunci când este vorba despre un act de putere, administrativ - fiscal, iar nu, de unul civil - convenit de ambele părți, și mai ales în condițiile în care legislația de la acea dată stabilea un criteriu previzibil numai pentru organul emitent nu și pentru contribuabil, în ceea ce privește scadența.
Prin urmare, se constată că titlul executoriu contestat a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor legale mai sus - enunțate, și pe cale de consecință, se va dispune anularea lui, precum și a actelor de executare silită subsecvente ce l-au urmat, respectiv somația și adresele de înființare a popririi. Din această perspectivă, cererea contestatorului este perfect admisibilă întrucât, potrivit, atât cererii sale introductive de instanță cât și a precizării depuse, acesta a arătat în mod expres faptul că solicită anularea titlului executoriu și a somației ,precum a mai arătat că înțelege să conteste și adresele de înființare a popririi. În ceea ce privește contestarea deciziei de impunere prin prisma excepției invocate, a prescripției dreptului de a cere executarea silită, ea a rămas fără obiect din moment ce instanța de contencios administrativ s-a pronunțat în sensul anulării ei în întregime.
Așadar, pentru considerentele de fapt și de drept enunțate, instanța de executare în temeiul art. 172 C. pr. fiscală rap. la art. 720 alin.1 și 651 alin.4 C. pr. civilă - republicat, va admite în parte contestația promovată în sensul în care se va dispune anularea formelor de executare amintite, urmând a se respinge restul cererilor.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța va face aplicațiunea art. 45alin.1 lit. f din OUG 80/2013, urmând a se dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru aferente contestației în sumă de 1.000 lei, fără alte despăgubiri suplimentare din onorariul avocațial avându-se în vedere faptul că pentru contestarea aceleași decizii de impunere intimata a fost obligată odată la plata unor astfel de cheltuieli de către instanța de contencios administrativ.
| ← Plangere impotriva incheierii de carte funciara. Jurisprudență... | Stabilire linie de graniţă. Jurisprudență Grăniţuire → |
|---|
