Plangere impotriva incheierii de carte funciara. Jurisprudență Carte Funciară
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2623 din data de 09.12.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 23.09..2015, sub nr. de dosar ……/207/2015, petentul S. A. V. a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr.51179/2015, comunicată în data de 11.09.2015, solicitând intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilul cu nr. cadastral 51152 înscris în Cartea Funciară 51152 UAT Fălcoiu.
În fapt, petentul arată că Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Olt i-a respins prin încheierea 45711/21.07.2015 cererea de intabulare a dreptului său de proprietate cu privire la imobilul înscris in CF 51152 UAT Falcoiu.
O data cu cererea de intabulare, petentul arată că a depus toate actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate din patrimoniul lui E. E. in patrimoniul său, respectiv sentința nr. 716/30.06.2015 pronunțata de Tribunalul Olt in dosarul 1731/104/2015, prin care era validata Hotărârea arbitrala prin care se constata intervenită vânzarea între părți și în care era menționat avizul 478/17.02.2015, emis de Direcția pentru Agricultură Județeană Olt prin care era aprobată vânzarea imobilului de la proprietarul ofertant E. E. la acceptantul cumpărător S. A.
Petentul a menționat că în data de 30.07.2015 a fost emis un referat de completare, în care era citat art.11 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2015, neputând depune nimic suplimentar, pe de o parte, pentru că nu îi fusese solicitat nimic în mod concret, simpla trimitere la normele metodologice nefiind suficient pentru a putea determina ce i se solicita, iar pe de altă parte, pentru ca, în hotărârea arbitrală erau menționate toate actele necesare transferului dreptului de proprietate conform Legii 17/2014.
Împotriva încheierii de respingere 45711 din 21.07.2015 a formulat cerere de reexaminare.
Printr-un nou referat, i s-a solicitat petentului de către OCPI Olt, față de care a depus în original avizul nr.478 din 17.02.2015 emis de Direcția Agricolă și adrese emise de Primăria Fălcoiu din care rezultă că nu există situri arheologice pe raza comunei Fălcoiu, ca aceasta nu este mai aproape de 30 de km. de frontiera României și nici nu se află pe teritoriul sau vreun obiectiv militar.
Petentul arată că prin încheierea de reexaminare 51179 din 08.09.2015 a fost respinsă cererea de reexaminare, în cuprinsul considerentelor acestora, deoarece adresa Primăriei Fălcoiu prin care se arăta că nu este necesar avizul Ministerului Culturii nu ar fi fost emisă anterior demarării procedurilor prevăzute de lege pentru vânzarea terenului.
Petentul critică soluția OCPI Olt ca fiind nelegala pentru următoarele considerente:
1. Cererea de intabulare a dreptului său de proprietate dobândit în baza hotărârii arbitrale validate prin Sentința 716/30.06.2015 de Tribunalul Olt respecta
prevederile Legii 17/2014 si ale Legii 7/1996.
2. Referatul de completare emis inițial nu este regulat, neputându-se identifica o cerința concreta la care sa răspund si pe care sa o pot complini. Trimiterea la o dispoziție legala, respectiv la art.11 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a legii 17/2014 nu este
suficienta deoarece din lecturarea textului respectiv nu se poate deduce care este
obligația de îndeplinit, având in vedere generalitatea sa si faptul ca el stabilește o obligație
alternativa. Registratorul de carte funciara ar fi trebuit sa menționeze expres care sunt
actele pe care ni le solicita, care este temeiul de drept si relevanta.
În faza de reexaminare, s-au depus toate actele solicitate prin cel de al doilea referat, respectiv avizul 478 din 17.02.2015 în original, adresele emise de Primăria Fălcoiu prin care se certifică faptul că pe raza comunei nu a fost și nu este nici un sit arheologic, nici un obiectiv militar și nici nu se află vreo frontieră mai aproape de 30 de km.
Soluția registratorului sef la cererea de reexaminare este netemeinica si nelegala deoarece se considera soluția registratorului de respingere a intabulării ca fiind una corecta in condițiile in care acesta nu a identificat prin referat actele pe care le solicita a fi depuse, astfel încât nu mi se poate imputa neîndeplinirea unei obligații.
Faptul că în faza de reexaminare registratorul sef a solicitat acte suplimentare, nu este de natură să acopere viciul referatului care ar fi trebuit să conducă la o soluție de admitere a reexaminării.
Adresa Primăriei Fălcoiu arată că pe întreaga rază a comunei Fălcoiu, din care fac parte și tarlaua și parcela a căror intabulare se cere, nu există situri arheologice. Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut necesitatea emiterii unei adrese din partea Primăriei este respectarea dreptului de preemțiune a Ministerului Culturii acolo unde există situri arheologice, pentru prezervarea acestora.
Fata de cele arătate, s-a solicitat admiterea plângerii si sa se dispună intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilul care face obiectul cererii de intabulare.
Petentul a solicitat probele cu înscrisuri, respectiv dosarul de carte funciară.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
În data de 13.10.2015 s-a depus dosarul de carte funciară.
La data de 13.10.2015 , OCPI Olt a formulat întâmpinare.
La data de 20.10.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 7/1996 privind publicitatea imobiliară, OCPI Olt nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât nu are calitate pentru a depune acte de procedură la dosar, inclusiv întâmpinare și pe fondul cauzei, a solicitat admiterea plângerii formulate.
Instanța califică întâmpinarea depusă la dosar la data de 13.10.2015, ca fiind un înscris depus la dosarul cauzei, având în vedere că petentul nu a solicitat să se judece în contradictoriu cu OCPI, potrivit art. 50 ind.1 din Legea 7/1996 cu referire la decizia nr. 72/15.10.2007 a ÎCCJ.
În ședința publică din 28.10 2015, petentul S. A. , în temeiul art. 29 din Legea 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a înțeles să formuleze și să depună la dosar o cerere prin care a ridicat excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 5 alin.2 din legea 17/2014 care prevede: Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești care ține loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.
Petentul a considerat că dispozițiile legale invocate sunt un exces de reglementare și încalcă prevederile art.1 alin.4 din Constituția României: "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale"și ale prevederilor art.44 alin. 1din Constituția României - Dreptul de proprietate privată: "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege" pentru motivele arătate în cele ce urmează.
Astfel, dispoziția legală cu privire la care înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate dă puterea Oficiilor de Carte funciară, prin intermediul registratorului, de a respinge cererea de intabulare formulată de cel care a obținut un drept de proprietate în baza unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare cumpărare, lipsind astfel de efecte hotărârea judecătorească.
Hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată de către un magistrat, parte a puterii judecătorești, are putere de lucru judecat și are efecte directe în persoana părților din cauza judecată.
În cazul hotărârilor judecătorești care țin loc de contract de vânzare cumpărare, efectul acestora este de a transmite dreptul de proprietate asupra unui imobil din patrimoniul pârâtului în cel al reclamantului.
Hotărârea judecătorească irevocabilă, bucurându-se de autoritate de lucru judecat, produce efecte erga omnes de la momentul pronunțării, iar înscrierea în Cartea funciară are, pe de o parte, efecte de opozabilitate față de terți, iar pe de altă parte, permite exercitarea unui dintre elementele constitutive ale dreptului de proprietate, respectiv "abusus";. (art.21 legea 7/1996)
Mai mult, înscrierea în Cartea funciară, în cazul intabulării definitive, are efecte translative, persoana înscrisă în Cartea funciară fiind considerată proprietar și având prioritate față de orice altă persoană, chiar având act translativ cu dată anterioară (art. 14 alin.8 din legea 7/1996).
Prin legea 17/2014 a fost reglementată vânzarea terenurilor agricole, legiuitorul instituind un sistem ierarhic de preemțiuni și o procedură prealabilă în cadrul căreia Direcția Agricolă de pe raza căreia se găsește imobilul oferit spre vânzare avizează vânzarea dacă toate condițiile legale prevăzute în cadrul legii 17/2014 sunt respectate.
În cazul în care transmiterea dreptului de proprietate se face prin act autentic, notarul este obligat să verifice dacă prevederile legii 17/2014 au fost respectate.
Dacă transmiterea dreptului de proprietate ca efect al unei hotărâri judecătorești care ține loc de act de vânzare cumpărare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1, instanța judecătorească are obligația de a pronunța o asemenea hotărâre doar dacă procedura prealabilă prevăzută de art.3 și 4 din legea 17/2014 a fost respectată :
Art. 5.(1) În toate cazurile în care se solicită, în conformitate cu art. 1.669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică și să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege.
În cazul în care transferul s-a realizat prin act autentic, notarul este mandatat de legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare să trimită actele autentificate la OCPI, să intabuleze transferul dreptului de proprietate, iar în situația în care transferul s-a realizat prin hotărâre judecătorească, cererea de intabulare a noului proprietar se face chiar de către acesta, reclamant în dosarul de instanță, obligație care era și a instanței din oficiu.
Potrivit dispozițiilor art.24 din legea 7/1996, intabularea se poate realiza doar în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, de unde rezultă că orice cerere de intabulare făcută după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de legea 17/2014 are, obligatoriu, la bază o hotărâre irevocabilă, cu putere de lucru judecat.
Art.24 alin.3 din legea 7/1996: "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil."
Cu toate acestea, pe lângă dispozițiile legii 7/1996, art.5 alin.2 dă putere Oficiilor de Carte funciară de a verifica dacă hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea condițiilor legii 17/2014, registratorul având posibilitatea de a respinge cererea de intabulare chiar și atunci când există o analiză judiciară prealabilă finalizată printr-o hotărâre judecătorească.
Oficiul de Carte funciară nu mai este astfel obligat să respecte hotărârea judecătorească pronunțată, având puterea de a face o analiză proprie a cauzei deja soluționate și de a refuza intabularea, cu lipsirea astfel de efecte a sentinței pronunțate.
Cum Oficiul de Carte funciară este autoritate administrativă, organizată în baza legii 7/1996 în subordinea Agenției Naționale de Publicitate și Cadastru Imobiliare, care la rândul ei se află în subordinea Guvernului (art.3 din legea 7/1996) este evident că prin posibilitatea dată registratorului de a verifica condițiile pronunțării unei hotărâri judecătorești, se produce o imixtiune a puterii administrative în sfera puterii judecătorești, autoritatea administrativă putând să contrazică și să ignore o hotărâre judecătorească având putere de lucru judecat.
Or, este excesivă și de neconceput o ingerință și o cenzură a unei hotărâri judecătorești din partea unei entități executive, fiind contrară principiului separației puterilor în stat. Se cunoaște că, întotdeauna, instanța de recurs sancționează cu casarea o hotărâre judecătorească atunci când judecătorul se consideră că intră în sfera altei puteri constituite în stat, astfel că situația inversă, este de asemenea, contrară legii și Constituției, întrucât toate celelalte entități au obligația generală de a respecta și pune în aplicare hotărârile judecătorești.
Mai mult, controlul efectuat de către OCPI este redundant, excesiv, în condițiile în care procedura prealabilă prevede ca Direcția Agricolă să avizeze vânzarea doar dacă au fost îndeplinite condițiile art. 10 din legea 17/2014, iar nerespectarea prevederilor legale privind procedura prealabilă este sancționată cu nulitatea relativă.
Încălcarea prevederilor art. 20 din Constituție.
Totodată, se încalcă prevederile art. 20 din Constituție, întrucât dispoziția legală criticată aduce atingere dreptului de proprietate, exercițiului normal al acestui drept, libertății de circulație juridică a terenurilor - în condițiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental, proteguit prin art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Îngrădirea unor drepturi fundamentale trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit, potrivit cu art. 17 și 18 din Convenție.
Prin declarația legii, scopul urmărit de actul normativ criticat (Legea nr. 17/2004) este urmarea unei proceduri, verificarea unor condiții la unele autorități, nu o procedură solemnă, nu afectarea dreptului, nu limitarea abuzivă a însuți exercițiului dreptului fundamental și a valorificării lui economice.
Potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În acest caz, în raport cu restricțiile prevăzute de Legea 17/2014, este evident că primează dispozițiile din Tratatele internaționale privind drepturile omului, adică prioritatea Convenției Europene a Drepturilor Omului este evidentă. Art.1 din Protocolul adițional nr.1 fiind parte a dreptului intern, este de directă și imediată aplicare raportat la dispozițiile legii nr. 75/2004.
Încălcarea art.6 din Convenție sau lipsirea de efecte a scopului art.21 din Legea fundamentală - Constituția României :
Complexitatea procedurilor și neclaritățile privind natura juridică a unor acte pot constitui și ele obstacole pentru realizarea unui acces efectiv la o instanță, așa cum rezultă din cauza De Geouffre de la Pradelle c. Franța, judecată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceste obstacole trebuie înlăturate de judecător sau de legiuitor sau de emitentul normei subsecvente ori al instrucțiunilor de aplicare. În cauza Acimovici c. Croația, Curtea a sancționat statul pentru reglementarea defectuoasă sau pentru lipsa de reglementare, inclusiv cu privire la legislația secundară și terțiară.
Faza de punere în aplicare a unei hotărâri judecătorești face parte din procesul civil, în sensul articolului 6 paragraf 1 din Convenție. Prin urmare, nepunerea în aplicare sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la un tribunal, fructificat de petent în fața Tribunalului Arbitra și validat prin hotărârea judecătorească a Tribunalului Olt.
Ingerințe ale puterii executive - prin nepunerea la dispoziția părții a forței publice sau prin refuzul de a da curs operațiunilor administrative de punere in aplicare a hotărârii - ale puterii legislative - prin adoptarea unei legi prin care se anulează sau se lasă fără efect o întreagă procedură judiciară anterioară.
Mai mult, s-a arătat că o asemenea ingerință nu este permisă nici chiar puterii judecătorești - prin admiterea unei căi extraordinare de atac având ca efect înlăturarea, sau anularea unei întregi proceduri judiciare finalizate cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive au condus la constatarea de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului a încălcării dreptului de acces la o instanță, în sensul art. 6 din Convenție.
S-a arătat că acest principiu nu se opune doar existenței procedurilor extraordinare, însă necesitatea respectării principiului siguranței circuitului civil - care este unul din aspectele esențiale ale principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică - cere ca folosirea acestora în materie civilă să îmbrace un caracter excepțional în ceea ce privește termenul în care pot fi promovate, motivele de admisibilitate cât și părțile care au dreptul la acțiune.
În speța nici nu ne aflăm în fața unei proceduri extraordinare, pentru că OCPI înseamnă o analiza totuși sumară administrativă a câtorva condiții, registratorul nefiind o instanță de judecată - deci existența unei proceduri administrative care să aibă caracterul unei jurisdicții extraordinare nu poate fi concepută.
Întrucât Convenția nu este un document politic, ci unul juridic, partea integrantă a dreptului intern român, iar conținutul drepturilor omului explicat, interpretat, detaliat de Curtea de la Strasbourg constituie "standarde internaționale" (minime) pe care Statul Român și-a asumat obligația de a le respecta printr-un Tratat internațional, rezultă că practica administrativă, judiciară, inclusiv contenciosul constituțional trebuie să le acorde o atenție sporită jurisprudentei Curții (și fostei Comisii) și să elimine anomaliile din legi sau norme subsecvente, făcând o directă și imediată aplicare a Convenției sau a dreptului comunitar (unional).
Petentul a depus la dosar adresa emisă de IGPF nr. 24461/02.07.2015, adresa nr. 694/03.08.2015 emisă de Direcția pentru Cultură Olt, adresa nr. 13446/28.07.2015 emisă de ANCPI .
La data de 17.11.2015 OCPI Olt a depus la dosar adresa nr.5397 din data de 17.11.2015.
La termenul din data de 18.11.2015 instanța a dispus emiterea unei către OCPI Olt pentru a comunica dovada de comunicare a încheierii de reexaminare nr. 51179/18.08.2015, către petentul S. A. V. și va înainta în copie adresa nr. 4193/03.08.2015 emisă de Primăria comunei Fălcoiu, jud. Olt și adresa nr. 3975/09.07.2015 despre care se face vorbire în încheierea de reexaminare nr. 51179/18.08.2015.
În data de 27.11.2015 OCPI Olt a depus la dosar actele solicitate de instanță (filele 65-73).
La data de 09.12.2015 petentul a formulat concluzii scrise solicitând admiterea cererii de trimitere a excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională cu privire la dispoz. art.5 alin.2 din Legea 17/2014, depunându-se la dosar adresa din data de 02.07.2015 și adresa nr.694 din data de 03.08.2015.
Asupra excepției de neconstituționalitate invocată de petent , instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 23.09.2015, petentul S. A. V. a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr.51179/2015 prin care a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate al petentului cu privire la imobilul cu numărul cadastral 51152 înscris în Cartea Funciară UAT Fălcoiu.
Examinând excepția invocată sub aspectul cauzelor de admisibilitate prev. de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și de art. 146 lit. d din Constituție, instanța constată următoarele:
Cu privire la condiția de admisibilitate prevăzuta de art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 respectiv cerința legii ca aceasta sa fie invocata in fata unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, este îndeplinita, excepția de neconstituționalitate fiind ridicata in fata Judecătoriei Caracal.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prev. de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 - excepția de neconstituționalitate poate avea ca obiect numai o lege sau ordonanță sau dispoziții din aceste acte normative - instanța apreciază că aceasta este îndeplinită, deoarece art. 5 alin2 din Legea nr. 17/2014 reprezintă o dispoziție dintr-o lege. Ceea ce interesează sub aspectul obiectului excepției de neconstituționalitate este legea, în sens formal, ca act al Parlamentului, promulgat de Președintele României, deci pe cale de consecință, în cauză această condiție de admisibilitate este întrunită.
Cea de-a treia condiție prev. de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 - dispoziția din lege sau ordonanță să fie în vigoare - instanța constata ca prevederile art.5 alin.2 din Legea 17/2014 sunt în vigoare.
Referitor la cauza de admisibilitate prevăzută în art. 29 alin. 1 teza finală din Legea nr. 47/1992 - dispoziția din lege să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia - are în vedere cazul în care autorul excepției justifică un interes legitim pentru controlul constituționalității legii, instanței revenindu-i sarcina de a stabili în ce măsură textul de lege considerat neconstituțional este pertinent.
În cauză instanța apreciază că petentul nu justifică un interes nemijlocit lezat prin aplicarea art.5 alin.2 din Legea 17/2014.
Astfel instanța constată că prin încheierea nr.45711 /2015 a fost respinsă cererea petentului de intabulare a dreptului de proprietate cu privire la imobilul cu numărul cadastral 51152 înscris în Cartea Funciară a UAT FĂLCOIU.
În motivarea acestei încheieri s-a reținut nerespectarea de către petent a dispozițiilor art.11 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 17/2014, încheierea atacată nefăcând referire la dispozițiile art.5 alin.2 din Legea 17/2014 sau nerespectarea de către petent a vreunei dispoziții legale.
De asemenea prin încheierea de reexaminare nr.51179 /18.08.2015 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva încheierii nr.45711/2015, în motivarea soluției reținându-se nerespectarea de către petent a dispozițiilor art.11 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 17/2014, constatându-se faptul că adresa nr.4193/03.08.2015 nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de Anexa 3 A a Normelor Metodologice.
Astfel instanța constată faptul că încheierea de reexaminare nr.51179/18.08.2015 emisă de OCPI, face referire la dispozițiile art.5 alin.2 din Legea 17/2014 în mod tangențial invocându-se nerespectarea dispozițiilor art.11 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 17/2014 coroborate cu dispozițiile art.5 alin.2 din Legea 17/2014.
Instanța observă că potrivit art.5 alin.2 din Legea 17/2014 cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege. Astfel instanța constată că textul de lege anterior menționat nu face referire ca și motiv de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară, la neîndeplinirea cerințelor prevăzute de normele metodologice. Totodată instanța apreciază că scopul normelor metodologice este acela de a explicita o lege și nu de a adăuga la aceasta motiv pentru care persoanele interesate au posibilitatea de a le ataca pe calea contenciosului administrativ.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, urmând a o respinge ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Petentul S. A. V. a formulat plângere împotriva încheierii nr. 51179/2015, prin care s-a respins cererea sa de reexaminare făcută împotriva încheierii nr. 45711/2015, solicitând întabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilul înscris in Cartea Funciară 51152 UAT Fălcoiu.
Instanța constată că petentul a depus odată cu cererea de intabulare și actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate din patrimoniul lui E. E. in patrimoniul său, respectiv sentința nr. 716/30.06.2015 pronunțata de Tribunalul Olt în dosarul 1731/104/2015, prin care era validată Hotărârea arbitrală din data de 18.03.2015, pronunțata de Tribunalul arbitral, adresa nr. 3975/09.07.2015, rezultă că pe raza comunei Fălcoiu, județul Olt, adresa nr. 24481 din data de 02.07.2015 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și schița cadastrală a imobilului.
Prin hotărârea, Tribunalul Arbitral s-a constatat încheiat contractul de vânzare-cumpărare între pârâtul E. E. in calitate de vânzătoare și reclamantul S. A. V. , în calitate de cumpărător cu privire la suprafața de 5200 mp, situată în com. Falcoiu, jud. Olt în T 47/3-52/2, P 32.
Prin încheierea 445711/21.07.2015 a OCPI Olt a fost respinsă cererea petentului de înscriere, motivat de faptul că nu ar fi depus actele solicitate prin referat, respectiv adresă emisă de primărie prin care să comunice dacă este necesar sau nu avizul specific al Ministerului Culturii.
Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea atacată a fost respinsă cererea de reexaminare, considerându-se ca nu ar fi respectat disp. legii nr. 17/2014.
Instanța constata faptul că adresa Primăriei Falcoiu nr. 3975 , a fost emisă la data de 09.07.2015, ulterior pronunțării hotărârii judecătorești arbitrale la data de 18.03.2015.
Motivul care a condus la soluția adoptată de registratorul de carte funciară în sensul respingerii cererii de înscriere drept de proprietate a constat în necompletarea dosarului cererii cu înscrisul solicitat, respectiv adresa model anexă 3A, cu elementele de identificare a solicitantului precum și a terenului care se intabulează, pentru care se certifică existența sau nu a siturilor arheologice, acesta dispunând în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiilor art. 29 alin (1) lit. (g), din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 si 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan.
Prin cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere nr. 45706/22.07.2015, petentul a solicitat reanalizarea soluției pronunțate de registratorul de carte funciară, cu consecința admiterii cererii în sensul intabulării dreptului de proprietate, întrucât încheierea de respingere nu este motivată, iar lucrarea este completată conform referatului și în mod corect și legal registratorul șef a dispus respingerea cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere nr. 45711/21.07.2015, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. ( b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014, respectiv lipsa adresei emisă de primărie, prin care se comunică dacă este sau nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii.
Raportat la aceste prevederi legale susținerile reclamantului sunt fondate și conforme cu realitatea, atât registratorul cât și registratorul șef din cadrul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt dispunând în mod nelegal asupra cererilor introduse de acesta.
Aceste concluzii se desprind raportat la faptul ca dispozițiile art. 29 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impun registratorului ce soluționează cererea verificarea îndeplinirii anumitor condiții, cum ar fi cele prevăzute dispozițiile art 29 alin. 1 lit. g), în sensul că înscrisul trebuie sa îndeplinească alte prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
Din adresa nr. 3975/09.07.2015, rezultă că pe raza comunei Fălcoiu, județul Olt, pe terenurile agricole situate în extravilan nu se află situri arheologice și nu au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potențial arheologic evidențiat întâmplător. De asemenea s-a mai arătat că nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii. Adresa a fost depusă la OCPI Olt, odată cu cererea de intabularea a dreptului de proprietate.
Instanța apreciază că lipsa elementelor de identificare a solicitantului precum și a terenului pentru care se certifică existența sau nu a siturilor arheologice , este irelevantă, atâta timp cât din adresa 3975/09.07.2015, rezultă că pe toate terenurile extravilane situate pe raza comunei Fălcoiu, jud. Olt, inclusiv cel care face obiectul intabulării, nu există siturile arheologice.
În acest sens, analizându-se înscrisul justificativ al cererii de înscriere, în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate, se constata îndeplinirea cerințelor potrivit dispozițiilor art. 11 alin.2, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța urmează să admită cererea petentului S. A. V. și să dispună intabularea dreptului de proprietate al petentului, cu privire la imobilul cu nr. cadastral 51152 înscris în Cartea Funciară 51152 UAT Fălcoiu, județul Olt.
Postat 30.12.2015
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Anulare acte de executare, pentru că a intervenit prescripţia... → |
|---|
