Anularea executării silite; neemiterea unui titlu de creanţă
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 156 din data de 28.01.2015
I. EXPUNEREA CONTESTAȚIEI.
1. Prin contestația înregistrată la instanță la data de 23 octombrie 2014 contestatoarea R. N. A. P. "R "; - D. S. S., cu sediul în S., str. nr. , înregistrată în registrul comerțului la nr. J32/321/1991, având CUI 1590120, solicită în contradictoriu cu intimata C. A. prin primar, CIF 16343277, cu sediul în A. , str. nr. , jud. , anularea executării înseși și, pe cale de consecință, anularea titlului executoriu nr. 1936/14.10.2014 și a somației nr. 1936/14.10.2014.
2. Solicită și suspendarea executării silite în temeiul art. 718 Cod pr. civilă.
3. În motivare arată că titlul executoriu emis împotriva sa este nelegal întrucât intimata nu a emis o decizie de impunere, așa cum prevăd dispozițiile legale și nici nu a fost comunicat acesta, așa cum prevede art. 44 din OG nr. 92/2003, încât să poată fi contestată sub aspectul obligației la o instanță de contencios administrativ. Mai arată că intimata a sărit etapele legale, procedând la emiterea titlului executoriu, fără ca în prealabil să emită decizia de impunere care reprezintă un titlu de creanță, ce devine executoriu la expirarea termenului de plată, situație în care titlul și somația nu au nicio bază legală, iar executarea este lovită de nulitate absolută. În continuare arată că nici titlul și nici somația nu baza juridică a impunerii, că există contradicție între actele emise, respectiv în somație se menționează debitul de 9.367 lei, la care s-au calculat accesorii până la data de 27 ianuarie 2014, făcând referire la un titlu executoriu nr. 976/27.01.2014, titlu care nu i-a fost comunicat, în timp ce în titlul executoriu nr. 1936/14.10.2014 se calculează accesorii începând cu anul 2008, situație în care dreptul de a cere executarea silită este prescris.
4. Pe fond, arată că obligația fiscală de plată a impozitului pe teren nu îi revine O. S. D., pentru că, conform art. 285 alin. (4) Cod fiscal, pentru terenurile forestiere administrate de R. N. a P. - R. nu se datorează impozit pe teren, excepția fiind ce dată de cazul terenurilor folosite în scop economic, or terenurile folosite de O. S. D. nu se încadrează în categoria celor folosite în scop economic, nefiind incluse în niciuna din categoriile menționate de art. 219 ind. 2 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004. Impunerea unei astfel de taxe, se arată în continuare, este nelegală și prin prisma reglementărilor prevăzute de Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, care, la art. 2 definește taxa ca fiind "o sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public";. Or, potrivit contractului încheiat cu Comuna A., Ocolul Silvic D. este cel care prestează pentru comună activități de administrare a pădurii și nu beneficiarul vreunui serviciu din partea comunei.
5. Pe de altă parte, se arată în continuare, dispozițiile art. 137 din legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prevăd că pădurile, altele decât cele proprietatea publică a statului,încadrate prin amenajamente silvice în grupa I funcțională, precum și cele cu vârsta de până la 20 de ani sunt scutite de taxe și impozite.
6. În drept se invocă dispozițiile art. 172 și urm. din OG nr. 92/2003, art. 711 și 712 din Codul de pr. civilă, precum și celelalte dispoziții legale mai sus arătate.
7. În probațiune depune copia titlului executoriu și a somației.
II.POZIȚIA INTIMATEI.
8. Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea contestației, arătând că la data de 01.03.2006 s-a încheiat contractul de administrare nr. 77 prin care au convenit ca, în baza legii nr. 26/1996 și nr. 141/1999, contestatoarea să administreze suprafața de 140,76 ha fond forestier, proprietatea publică și privată a comunei, contract prelungit până la data de 31.12.2014, în baza căruia contestatoarea s-a obligat să valorifice toate produsele lemnoase și nelemnoase ale pădurii, astfel încât să desfășoare o activitate profitabilă, urmând ca în baza unui raport de gestiune să vireze comunei profitul net. Întrucât contestatoarea nu a plătit taxa pentru terenul extravilan din anul 2008, arată în continuare, s-a emis înștiințarea de plată nr. 2460/28.10.2013 pentru suma de 15.745,99 lei, prin care a fost informată că figurează în evidențele fiscale cu obligații bugetare de plată restante.
9. În drept invocă dispozițiile art. 205 și urm. Cod pr. civilă.
III.EXAMINAREA CONTESTAȚIEI.
A. STAREA DE FAPT.
10.Potrivit contractului de administrare nr. 77/01.03.2006 (fila 10 dosar), contestatoarea a preluat în administrare de la C. A. suprafața de 140,76 ha fond forestier, proprietate publică și privată a comunei, contract care a intrat în vigoare la data de 01.01.2006 și este valabil pe durata de valabilitate a amenajamentului silvic. Prin actul adițional nr. 136/28.01.2008 contractul a fost prelungit până la data de 31.12.2014 sau până la înființarea structurii silvice proprii (fila 15 dosar).
11. Obligațiile administratorului erau de a asigura paza pădurii, de a executa lucrările necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor, de a asigura măsurile de prevenire și stingere a incendiilor, de a efectua lucrări de împădurire, de a valorifica masa lemnoasă provenită din tăieri, etc. În funcție de rezultatul financiar, proprietarul urma să primească sumele stabilite conform contractului.
12. Prin titlul executoriu nr. 1936/14.10.2014 C. A. a stabilit în sarcina contestatoarei o taxă pe teren extravilan de 9.367 lei, la care se adaugă accesorii de 6.561,21 lei, rezultând un total de 15.928,21 lei. Ca urmare, prin somația nr. 1936/14.10.2014, contestatoarea este somată să facă plata debitului în termen de 15 zile de la primire, urmând ca în caz contrar să se continue măsurile de urmărire silită. Nici titlul executoriu și nici somația nu precizează pentru ce perioadă se datorează impozitul și care este baza juridică a impunerii.
13. La data de 28.10.2013 P. A. emite înștiințarea de plată nr. 2460/28.10.2013, prin care O. S. D. este înștiințat că figurează în evidențele fiscale cu obligații bugetare restante de 15.745,99 lei.
B. EVALUAREA INSTANȚEI
14. Potrivit dispozițiilor art. 256 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum și taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren.";
15. Conform prevederilor OG nr. 92/2003 - Codul de Procedură Fiscală:
"Art. 41 - În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.";
"Art. 43 - (1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
"Art. 44 - (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(21) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.";
"Art. 45 - (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.";
"Art. 81 - Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.";
"Art. 83 - (1) Declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau la poștă prin scrisoare recomandată. Declarația fiscală poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanță, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.
(2) Declarațiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub formă de proces-verbal, dacă din motive independente de voința contribuabilului acesta este în imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declarației fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poștă, după caz.
(4) Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere potrivit art. 65. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.";
"Art. 110 - ………………………………………………………………………………………...
(3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;";
"Art. 205 - (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
(4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.";
16. Așa cum se poate observa din textele legale susmenționate, stabilirea unei obligații fiscale se face în baza unui act administrativ fiscal emis de organul fiscal competent, numai în formă scrisă, care trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar acesta produce efecte din momentul în care este comunicat sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
17. Ca urmare, dacă nu a existat o declarație fiscală, ce constituie, potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (3) din OG nr. 92/2003, titlu de creanță, organul fiscal, în speță intimata, avea dreptul, dar și obligația de a proceda la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale, prin estimarea bazei de impunere, operațiune care nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
18. Or, din starea de fapt descrisă nu rezultă că unitatea contestatoare a fost înștiințată despre depășirea termenului de depunere a declarației fiscale și nici că pe numele acesteia ar fi fost emis un titlu de creanță, care apoi să-i fi fost comunicat, încât acesta să poată fi, eventual, atacat pe cale administrativă.
19. În esență, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
20. Cum intimata nu a emis un titlu de creanță care să poată deveni titlu executoriu, emiterea somației și a titlului executoriu nr. 1936/14.10.2014 nu au nicio bază legală și, prin urmare, executarea silită a contestatoarei este lovită de nulitate. Împrejurarea că la data de 28.10.2013 intimata a emis o înștiințare de plată nu acoperă obligația de emitere a titlului de creanță, care să poată deveni titlu executoriu.
21. Pe de altă parte, este de observat că titlul executoriu și somația nu specifică perioada pentru care s-a stabilit obligația fiscală și ce reprezintă accesoriile.
22. În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile legale susmenționate, instanța consideră întemeiată contestația și, în baza dispozițiilor art. 172 și 173 din OG nr. 92/2003 și ale art. 711 și urm. Cod pr. civilă, o va admite, urmând a dispune anularea executării silite înseși și, pe cale de consecință, a titlului executoriu nr. 1936/14.10.2014 și a somației nr. 1936/14.10.2014 emise de unitatea intimată.
23. Cât privește cererea de suspendare, fiind admisă contestația și anulată executarea, cererea a rămas fără obiect și va fi respinsă.
24. Fiind considerate nule absolut titlul executoriu și somația pentru considerentele arătate, instanța nu a mai considerat oportun a fi analizate aspectele privind fondul raporturilor juridice dintre contestatoare și intimată.
25. Cât privește cheltuielile de judecată referitoare la taxa judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Conform art. 45 alin. (3) - (5) din OUG nr. 80/2013 dreptul de a solicita restituirea se poate exercita în termen de un an de la data nașterii sale, cererea de restituire urmând a fi adresată instanței judecătorești la care s-a înregistrat acțiunea. Prin urmare, câtă vreme contestatoarea are dreptul de a cere restituirea taxei judiciare de timbru, această cheltuială nu poate fi pusă în sarcina intimatei.
| ← Plangere contaventionala. Jurisprudență Contravenţii.... | Refuzul executorului de a îndeplini un act de executare → |
|---|
