Recunoaştere sancţiune pecuniară. Autoritate de lucru judecat.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 105 din data de 14.03.2013
Prin sentința penală nr. 85 din 23.01.2013, pronunțată de JUDECĂTORIA BACĂU în dosarul nr. 7223/180/2012 s-a admis excepția autorității de lucru judecat.
In baza art. 189 al.1 C.p.p. s-a dispus plata onorariului aparatorului desemnat din oficiu, avocat C.O., in cuantum de 100 lei din fondurile MJLC.
In temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. 7223/180/2012 avand ca obiect recunoastere sanctiune pecuniara, autoritatile poloneze au solicitat clarificari cu privire la cererea prin care numitului C.C.L. i-a fost aplicata sanctiunea pecuniara in valoare de 7.000 zloti.
Instanta a dispus din oficiu atasarea dosarului nr. 15660/180/2011.
In baza s.p. 1934/06.12.2011 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 15660/180/2011, ramasa definitiva prin nerecurare s-a dispus :
În temeiul art. 184 - 187 din Legea nr. 302/2004 s-a respins sesizarea autorităților poloneze privind recunoașterea sancțiunii pecuniare";.
Analizând actele dosarului 15660/180/2011 instanta a constatat ca autoritatile poloneze au solicitat recunoastere sactiunii pecuniare de 7000 zloti ce a fost aplicata numitului C.C.L. in baza deciziei nr. VK 1456/08 pronuntata de Judecatoria Raionala pentru Wroclaw-Srodmiescia din Wroclaw V Sectia penala . In sarcina intimatului a fost retinuta infractiunea de furt cu ajutorul cardurilor bancare false.
Ulterior la data de 25.05.2012 Judecatoria Raionala pentru Wroclaw-Srodmiescia a solicitat din nou executarea sentinței penale din data de 26.11.2008 pronuntata in dosarul nr. VK 1456/08 pe numele intimatului C.C.L..
Instanta a apreciat ca exista identitate de parti, obiect si cauza intre cele doua dosare, motiv pentru care a admis excepția autoritatii de lucru judecat. Faptul ca instanta la pronuntarea sentintei penale nr. 1934/06.12.2011 a avut in vedere suma de 700 de zloti si nu 7.000 zloti astfel cum s-a solicitat de catre autoritatile din Polonia, nu inlatura identitatea de parti, obiect si cauza ci lasa deschisa calea recursului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU, criticând soluția ca fiind nelegală întrucât, în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat.
Prin cererea înregistrată sub nr. de dosar nr. 15660/180/2011 autoritățile judiciare polone au solicitat recunoașterea sancțiunii pecuniare în sumă de 7.000 zloți polonezi, reprezentând amenda aplicată cetățeanului român C.C.L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt de bani cu ajutorul cardurilor bancare, în baza sentinței pronunțate în dosarul VK 1456/08 - Oz.113/11, de către JUDECĂTORIA RAIONALĂ pentru WROCLAW - SRODMIESCIA.
Prin sentința penală nr. 1934/06.DEC.2011, pronunțată în dosarul nr. 15660/180/2011 al JUDECĂTORIEI BACĂU, în temeiul art. 184 - 187 din LEGEA nr. 302/2004 a fost respinsă sesizarea autorităților polone privind recunoașterea sancțiunii pecuniare.
În motivarea hotărârii s-a avut în vedere că cetățeanul român a fost sancționat cu amendă de 700 zloți polonezi, astfel încât valoarea amenzii aplicate se situează sub limita de 70 euro.
Sentința penală pronunțată în acest dosar nu a fost atacată cu recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2012, sub nr. de dosar 7223/180/2012 al JUDECĂTORIEI BACĂU, autoritățile judiciare polone au reiterat solicitarea de recunoaștere a aceleiași sancțiuni pecuniare, care a făcut obiectul dosarului nr. 15660/180/2011.
La termenul de judecată din data de 17.01.2013, din oficiu, instanța a invocat excepția de lucru judecat, pe care ulterior a admis-o apreciind îndeplinite condițiile acesteia, având în vedere identitatea de părți, obiect și cauză între cele două dosare.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă ansamblul de efecte acordate de lege unei hotărâri judecătorești definitive, în virtutea căreia, aceasta este considerată că exprimă adevărul.
Pentru existența autorității de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită condiția unei duble identități între cele două cauze: de părți și de obiect.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 1934/ 06.12.2011, instanța s-a pronunțat cu privire la altă sumă, respectiv 700 zloți polonezi și nu la suma corectă, de 7000 zloți, considerăm că nu există identitate de obiect între cele două dosare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.
TRIBUNALUL, analizând hotărârea recurată, sub toate aspectele, în fapt, în drept, precum și din perspectiva motivului de recurs invocat, constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente :
Prima instanță de judecată, încă de la prima sesizare cu recunoașterea sancțiunii pecuniare, se impunea efectuarea unei corespondențe între JUDECĂTORIA BACĂU și autoritățile poloneze, în vederea nelămuririi ivite, dacă valoarea amenzii penale era de 700 de zloți sau 7000 zloți polonezi.
Aceeași obligație de lămurire asupra valorii amenzii penale, o avea instanța și în cea de-a doua solicitare ( ds. nr. 7223/180/2012 al JUDECĂTORIEI BACĂU), potrivit art. 247 din Legea 302/2004, privind "COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ"; ( republicată), art. 241 alin. 3 din LEGE.
Prima sentință penală dată în această cauză ( s.p. nr. 1934/06.12.2011 a JUDECĂTORIEI BACĂU în dosarul nr. 15660/180/2011) este mai mult decât deficitară, întrucât în dispozitivul acesteia nu se menționează decât că "În temeiul art. 184 - 187 din Legea 302/2004, respinge sesizarea autorităților poloneze privind recunoașterea sancțiunii pecuniare, dispozitiv din car e nu se poate deduce despre ce condamnat este vorba, ce sentință penală are în vedere, ce pedeapsă, ce sumă are de plătit.
Nici motivarea acestei sentințe nu este suficientă. Din conținutul ei aflăm că este vorba de un cetățean român C.C.L. care ar fi fost sancționat cu o amendă de 700 de zloți polonezi, precum și faptul că în urma calculului efectuat această sumă se situează sub pragul de 70 EURO, și că pentru acest temei trebuie respinsă sesizarea.
La data pronunțării, acestei prime sentințe penale - 06.12.2011, LEGEA 302/2004 suferise o republicare ( la 30.05.2011) astfel că temeiurile juridice indicate, atât în prima sentință penală, cât și în cea de-a doua sunt trecute greșit. Aplicabile sunt cele de la 233 - 247 din LEGEA 302/2004.
Considerăm că în cauză, nu se discută de 700 de zloți polonezi, ci de 7000 de zloți polonezi, fiindcă această sumă figurează atât în certificatul întocmit ( filele 4 - 14), cât și în sentința penală poloneză atașată, . Infracțiunile pentru care cei trei inculpați, cetățeni români C.L.C., C.Ș. și V.E.R. au fost condamnați de JUDECĂTORIA RAIONALĂ WROCLAW - SRODMIESCIE ( FILA 15) în dosarul VK 1456/08, vizează infracțiuni bancare ( 107 carduri clonate), astfel că ne situăm în dispozițiile art. 239. Domeniul de aplicare al LEGII 302/2004, vizând "fapte legate de criminalitate informatică";, nefiind nici un impediment din acest punct de vedere în recunoașterea sancțiunii pecuniare aplicate.
În al doilea dosar, această eroare nu se mai regăsește, instanța era pe deplin lămurită asupra faptului că amenda penală aplicată a fost de 7000 de zloți polonezi, sens în care a solicitat cursul valutar pentru această sumă ( fila 19 dosar fond), însă a fost respinsă solicitarea autorităților poloneze, invocându-se acest principiu al autorității de lucru judecat.
Raportându-ne la prima judecată, față de care se invocă excepția sub pretextul că ar mai fi fost odată judecată cauza, apreciem că nu putem vorbi despre o "judecată în sine";. Sentința penală nr. 1934 din 06.12.2011 a JUDECĂTORIEI BACĂU, suferă de multiple lipsuri : sentința penală, numele condamnatului, suma de bani ( în ceea ce privește dispozitivul și motivarea ).
Nu s-ar putea reține că a avut loc atunci o judecată propriu-zisă, hotărârea fiind vădit lipsită de elementele necesare impuse de normele C C J E , de normele interne procedural penale.
Discutăm aici despre "AVIZUL nr. 11 (2008) al CONSILIULUI CONSULTATIV AL JUDECĂTORILOR EUROPENI ( C C J E ) ( 2008)5 de la STRASBOURG din 18.12.2008, precum și de art. 354 - 357 Cod pr. penală.
Un studiu, o analiză asupra aspectului și conținutului acestei hotărâri, ar fi trebuit să îl facă instanța de fond, în dosarul nr. 7223/180/2012 să observe că, nu este vorba nici de aceeași sumă de bani. Pe de altă parte o asemenea excepție nu poate fi invocată în etapa executării hotărârii penale.
Nici legea specială în 302/2004 nu restricționează în vreun fel posibilitatea de a reitera, de a se solicita ori de câte ori este necesar punerea în executare a hotărârii penale, art. 237 " Drept de executare a hotărârii este redobândit de statul român";....
Apreciem că în dosarul de față, nu sunt întrunite condițiile cerute de legea specială și care se referă la cazurile de refuz ale recunoașterii sancțiunii penale poloneze ( art. 236 - 237), precum și art. 241 lit. g care are în vedere valoarea de 70 EURO, pentru că, așa cum am arătat mai sus prima instanță ( I dosar) a fost în eroare asupra sumei de 700 de zloți.
Discutabilă este și posibilitatea de a fi sau nu atacabile cu recurs astfel de sentințe penale, cu un astfel de obiect. Astfel, prima sentință penală nr. 1934 din 06.12.2011 nu cuprinde nicio referire la posibilitatea de a fi sau nu atacabilă cu recurs . În cea de-a doua sentință penală ( ce o avem spre analiză astăzi) face vorbire despre posibilitatea de a fi atacată cu recurs în 10 zile de la pronunțare ( s.p. 85/23.01.2013 a JUDECĂTORIEI BACĂU).
În acest mod s-ar putea explica neatacarea cu recurs a primei sentințe penale nr. 1934/06.12.2011 de către procuror.
În al doilea dosar, instanța de fond a specificat faptul că hotărârea poate fi recurată, în baza principiului că, dacă legea nu distinge, se aplică cadrul procedural general, așa cum se indică în art. 385/3 Cod pr. penală .
"Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel";.
Dar, în cauza de față ne aflăm în cadrul unei proceduri administrative ( de recunoaștere a sancțiunii penale aplicate de alt stat), așa cum se discută și în cazul emiterii de mandate europene de arestare și mandate de urmărire internațională, aspect clarificat prin DECIZIA nr. 30/2008 de către I C C J în soluționarea recursului în interesul legii "emiterea mandatului de urmărire internațională în vederea extrădării nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicțională";, ( pentru ipoteza admiterii unei astfel de solicitări ). Doar în cazul încheierii prin care se respinge solicitarea de extrădare activă, se poate formula recurs, art. 66 alin.5 din Legea 302/2004.
Așadar chestiunea este controversată dacă poate fi atacată cu recurs și în ce termen.
Pentru toate aceste argumente, tribunalul consideră c ă această solicitare de recunoaștere a amenzii penale de 7000 de zloți polonezi aplicată inculpatului C.C.L., trebuie soluționată pe fond, o astfel de excepție nu-și are aplicabilitate, pe de o parte pentru că inițial nu a avut loc o "judecată"; a cauzei ( potrivit normelor procedurale europene și naționale) și pentru că legea specială 302/2004 nu îngrădește posibilitatea de a fi reiterată oricând executarea unei sancțiuni penale.
Fiind întrunite condiții art. 385/9 pct. 17 coroborat cu art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod pr. penală, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - JUDECĂTORIA BACĂU, sentința penală recurată nr.85/23.01.2013 fiind astfel casată în totalitate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului, intimatul C.C.L. beneficiind de asistență juridică din oficiu.
ADMITE recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU, împotriva sentinței penale nr. 85 din 23.01.2013, pronunțată de JUDECĂTORIA BACĂU în dosarul nr. 7223/180/2012.
Casează în totalitate sentința penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la JUDECĂTORIA BACĂU.
| ← Arestare preventivă. Jurisprudență Arest preventiv | Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
