apărările ce pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare în cazul în care titlul executoriu este un proces-verbal de contravenţie
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 3311 din data de 10.12.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 3311
Data 10 Decembrie 2015
Autor - Cîrcioiu Monica
Domeniu asociat - contestația la executare
Titlu- apărările ce pot fi invocate pe calea contestației la executare în cazul în care titlul executoriu este un proces-verbal de contravenție
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr. XXX/16.09.2014 la Judecătoria Ploiești, contestatorul A.D. a chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare, a executării silite, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 20.06.2014, a procesului verbal de contravenție seria PPP, a somației, încheierii nr 970/21.08.2014 privind cheltuielile de executare, precum si obligarea intimatei la plata cheltuitelor de judecată.
In motivarea contestației, contestatorul a arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită în baza procesului verbal de contravenție seria PPP privind plata tarifului de despăgubire de 28 euro fără să se țină seama că a achitat amenda de 125 lei, contravaloarea rovinietei pentru un an de zile, fiind înlăturată obligația privind plata tarifului prin Legea nr. 144/2012 care a fost modificat OG nr. 15/2002, devenind aplicabile disp. art 15 alin 2 din Constituție, care prevăd retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, iar între momentul constatării faptei contravenționale si momentul punerii in executare a procesului verbal de contravenție a intervenit o succesiune de legi mai favorabile care retroactivează, mai ales că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat in termenul de 30 de zile de la data constatării faptei, nedatorând suma de 28 euro si nici cheltuieli de executare.
La data de 05.01.2015 intimata a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare în condițiile în care în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatorului în temeiul procesului verbal de contravenție care reprezintă titlu executoriu, nefiind anulat, fiind imposibilă aplicarea normelor contravenționale în cadrul unei contestații la executare, iar în speță contestatorul datorează tariful de despăgubire de 28 euro plus cheltuielile de executare aferente.
La data de 29.01.2015 contestatorul a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia, devenind aplicabile disp. art II din Legea nr. 144/2012 privind anularea tarifelor de despăgubire aplicate, mai ales că la data de 09.05.2011 deținea o rovinietă valabilă, fiind imposibil să fie executat silit pentru o sumă de bani nedatorată.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 6224/14.05.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestator împotriva intimatei si au fost anulate în parte actele de executare silită, constând în somația din data de 21.08.2014, încheierea nr. 970/21.08.2014 emise în dosarul de executare nr. YYY a BEJ Petcu Alexandru în sensul înlăturării cheltuielilor de executare constând în: 1,24 lei înregistrare dosar, 12,40 lei formare dosar, 49 lei cheltuieli de transport cu poșta, 74,40 lei redactare adresă, 12,40 lei emitere somație, 124 lei proces-verbal de constatare și 37,20 lei arhivare dosar, fiind menținute în ceea ce privește suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 74,40 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate, fiind respins și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru ca nefondat.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit procesului verbal de constatare a contravenției seria R 11 nr 0242534/26.07.2011 a fost obligat contestatorul la plata sumei de 250 lei reprezentând amendă plus 28 euro cu titlu de tarif de despăgubire, in condițiile in care a circulat la data de 14.02.2011 pe DN 1 pe raza localității Românești, jud. Prahova, cu un autoturism fără să dețină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului prin poștă cu confirmare de primire, la data de 09.08.2011, motiv pentru care intimata a procedat la executarea silită a contestatorului in baza procesului verbal de contravenție sus menționat, in cadrul dosarului de executare nr. YYY, fiind întocmite acte de executare silită constând in somație, încheierea din data de 21.08.2014 privind plata cheltuielilor de executare in valoare totală de 405,04 lei reprezentând taxă de timbru, înregistrare dosar, formare dosar, cheltuieli de transport cu poșta, redactare adresă, arhivare dosar, emitere somație, proces verbal de constatare, încetare executare silită, taxă soft operare, onorariu executor, inclusiv TVA, astfel încât prin intermediul contestației la executare este imposibilă analizarea legalității procesului verbal de contravenție atât timp cât există o procedură cu caracter special reglementată de disp. art 31 din OG nr 2/2001 prin intermediul plângerii contravenționale, iar in speță se impune anularea în parte a actelor de executare silită in condițiile in care nu se justifică stabilirea unor cheltuieli de executare reprezentând înregistrare dosar, formare dosar, cheltuieli de transport cu poșta, redactare, emitere adresă, somație, proces verbal de constatare, arhivare dosar, mai ales că disp. art. 670 alin 3 c. pr. civ, art. 39 alin 5 din Legea nr. 188/2000, art. 69 alin. 1 din Hotărârea nr. 19/03.09.2010, art. I din Hotărârea nr. 1/2013, stabilesc in mod expres categoriile de cheltuieli de executare silită, categorii din care nu fac parte cheltuielile sus menționate.
S-a menționat că nu există nicio dovadă privind suportarea cheltuielilor de executare respective, necesitatea efectuării acestora, operațiunile, actele de executare reprezentând c/valoarea acestor cheltuieli nefiind efectuate, intimata având dreptul la recuperarea cheltuielilor de executare suportate efectiv în urma declanșării executării silite constând în onorariul executorului judecătoresc de 74,40 lei inclusiv TVA, suma de 20 de lei reprezentând taxă de timbru, executorul stabilind arbitrar toate celelalte cheltuieli fără să indice un criteriu obiectiv, cuantumul acestora, motiv pentru care in baza disp. art. 670 alin 3, art. 712 c. pr. civ., a fost admisă în parte contestația la executare si s-a dispus anularea în parte a somației din data de 21.08.2014, a încheierii nr. 970/21.08.2014 în ceea ce privește sumele de 310,60, fiind respinse ca nefondate restul pretențiilor deduse judecății, precum si cererea referitoare la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în condițiile în care contestatorul are posibilitatea să solicite după rămânerea definitivă a hotărârii, în cazul admiterii contestației la executare restituirea taxei de timbru în termen de 1 an în baza disp. art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare silită, înlăturarea de la executare a obligației privind plata tarifului de 28 euro, a cheltuielilor de executare de 20 lei taxă de timbru, 74,40 lei onorariu executor, motivându-se că se impune înlăturarea tarifului de despăgubire în baza principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile în temeiul Legii nr. 144/2012, nedatorând tariful de despăgubire de 28 euro, cheltuielile de executare, invocându-se nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, excepție asupra căreia instanța nu s-a pronunțat și că este obligatorie aplicarea acestei nulități in cauzele aflate pe rolul instanțelor în temeiul Decizie nr. 6/16.02.2015 a ICCJ, decizie care a stabilit că procesele verbale de contravenție întocmite de către intimată conform OG nr. 15/2002 sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator pe formularul comunicat.
In continuare, contestatorul a arătat că nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a procesului, inclusiv în calea de atac a apelului, fiind menționată în concluziile scrise, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat deși se impunea aplicarea cu caracter obligatoriu de la data publicării a Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ in temeiul disp. art. 517 alin. 4 c. pr. civ., constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție si că tariful de despăgubire a fost înlăturat prin Legea nr. 144/2012, fiind imposibilă executarea silită a acestuia, devenind aplicabilă Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, mai ales că în baza Legii nr. 144/2012 tariful de despăgubire a fost desființat, legea contravențională mai favorabilă retroactivând, devenind aplicabilă si în cazul procesului verbal de contravenție încheiat de către intimată, iar prin sintagma "nu se mai sancționează"; se înțelege neaplicarea sancțiunilor contravenționale după intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, inclusiv a celor aflate în curs de executare care nu se mai execută, efectele legii noi aplicându-se tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate si neexecutate până la data intrării in vigoare a acesteia.
De asemenea, contestatorul a precizat că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un act normativ nou, urmează să nu mai fie executată chiar dacă a fost începută procedura de executare a acesteia, neaplicarea sancțiunii echivalând cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatorie le are asupra sancțiunilor aplicate, neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, existând discriminări între contravenienți, o diferențiere de tratament juridic justificată numai de rațiuni obiective, rezonabile și că decizia nr.112/6.03.2014 are un caracter favorabil, sancțiunea nefiind executată până la intrarea în vigoare a legii mai favorabile, aspect confirmat și de decizia nr.228/13.03.2007 care a stabilit că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și executate până la data intrării sale în vigoare, mai ales că executarea silită are un caracter nelegal, determinând anularea actelor de executare silită.
La data de 04.09.2015 împotriva aceleiași sentințe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare, motivându-se că eronat s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare fără să se țină seama de refuzul contestatorului de a -și executa obligația, de toate cheltuielile necesare desfășurării executării silite, stabilite cu respectarea disp.art.669 alin.3 pct.7 C.pr.civ. în baza căruia reprezintă cheltuieli de executare și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite, inclusiv referitoare la formarea, înregistrarea dosarului, cheltuieli de transport cu poșta, redactare adresă, emitere somație, proces verbal de constatare, arhivare dosare etc.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.XXX/2014 la data de 2.09.2015.
La data de 14.10.2015, contestatorul a formulat o întâmpinare în raport de apelul declarat de către intimată, solicitând respingerea acestuia din urmă, ținându-se seama de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale în materie.
La data de 20.10.2015, intimata a formulat o întâmpinare în raport de apelul declarat de către contestator, solicitând respingerea acestuia din urmă, ținându-se seama de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale în materie.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul declarat de către contestator este nefondat, în timp ce apelul declarat de către intimată este fondat, pentru următoarele considerente:
În baza procesului verbal de constatare a contravenției seria PPP a fost sancționat contravențional contestatorul constând în aplicarea unei amenzi contravenționale de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, ocazie cu care acesta a fost obligat și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro deoarece la data de 14.02.2011 a circulat pe raza localității Românești, DN1, jud. Prahova fără să dețină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului cu confirmare de primire la data de 09.08.2011 la domiciliul acestuia, potrivit dovezii de comunicare existentă la dosar.
Conform actelor de executare silită constând în înștiințări, somație, încheierilor din data de 20.06.2014.21.08.2014, intimata a procedat la executarea silită a contestatorului în vederea achitării sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire, precum și a cheltuielilor de executare în valoare totală de 405,04 lei reprezentând taxe de timbru, cheltuieli de transport cu poșta, de redactare, de arhivare dosar, onorariu de executor etc.
Potrivit disp. art.27, art. 37 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de comunicare consemnându-se într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar procesul verbal necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Disp. art.622 c.pr.civ. nemodificat, prevăd că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar procedându-se la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea, stabilirea locuinței, vizitarea minorului, luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, art.632 c.pr.civ. nemodificat, stipulează că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ. nemodificat, în timp ce disp. art.712 c.pr.civ. nemodificat, stabilesc că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza procesului verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0242534/26.07.2011 a fost obligat contestatorul să plătească suma de 250 lei reprezentând amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, fiind obligat și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro deoarece la data de 14.02.2011 a circulat pe raza localității Românești, DN1, jud. Prahova fără să dețină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului cu confirmare de primire la data de 09.08.2011 la domiciliul acestuia, potrivit dovezii de comunicare existentă la dosar, proces verbal necontestat de către contestator prin intermediul plângerii contravenționale, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită a contestatorului de către intimată constând în plata sumei de 28 de euro și a cheltuielilor de executare în valoare totală de 405,04 lei din care 74,40 lei reprezintă onorariu executor, inclusiv TVA,20 lei taxă judiciară de timbru, restul sumei de 310,60 lei reprezentând cheltuieli de înregistrare, formare dosar, transport cu poșta, redactare adresă, emitere somație, proces-verbal de constatare, arhivare dosar,
Ca atare, atât timp cât procesul verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0242534/26.07.2011 nu a fost contestat de către contestator prin intermediul plângerii contravenționale, fiind comunicat acestuia potrivit confirmării de primire din data de 09.08.2011, iar în baza acestui proces verbal contestatorul a fost obligat la plata amenzii de 250 lei și a tarifului de despăgubire de 28 de euro, înseamnă că în realitate acest proces verbal reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu deoarece atestă în favoarea intimatei o creanță certă, a cărei existență reiese din cuprinsul acestui proces verbal, lichidă, cuantumul acesteia fiind clar stabilit în cadrul procesului verbal de contravenție, exigibilă, fiind ajunsă la scadență, în urma expirării termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale în materie contravențională, privind formularea plângerii contravenționale.
De altfel, în condițiile în care procesul verbal de contravenție constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu, nefiind contestat pe cale judecătorească, prin intermediul plângerii contravenționale de către contestator, iar în temeiul acestui proces verbal contestatorul a fost obligat la plata sumei de 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire, înseamnă că intimata are dreptul să procedeze la executarea silită a contestatorului, în vederea achitării de către acesta a sumei de 28 de euro la care a fost obligat , mai ales că această sumă de bani reprezintă o despăgubire determinată de săvârșirea de către contestator a unei contravenții, având același regim juridic ca și amenda instituită în sarcina contestatorului, susceptibilă de a fi executată pe cale silită de către organele fiscale în urma procedurii de dare în debit a contestatorului în temeiul codului de procedură fiscală.
Mai mult chiar, în speță se analizează în raport de obiectul și natura cauzei, respectiv contestație la executare, valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea actelor de executare silită întocmite în cadrul procedurii de executare silită, modalitatea de emitere a acestora, existența sau inexistența unei creanțe cere, lichide și exigibile în favoarea intimatei față de contestator și nicidecum modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție seria R11 nr. 0242534/26.07.2011, legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia acestuia din urmă, existența sau inexistența unor acte normative cu caracter favorabil în materie contravențională, aspecte care exced procedurii de executare silită, putând face obiectul unei analize în cadrul plângerii contravenționale, prin intermediul dreptului comun, drept nevalorificat de către contestator, care nu a contestat procesul verbal de contravenție în termenul legal de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării acestuia la domiciliul debitorului.
Faptul că au fost abrogate în baza disp. art. 1 pct. 2 din Legea nr. 144/2012 disp. art. 8 alin. 3, 31, 6 din OUG nr. 15/2002 nu înseamnă în mod automat că procesul verbal de constatare a contravenției nu reprezintă titlu executoriu, nefiind posibilă punerea în executare silită a acestuia întrucât, în realitate, la stabilirea existenței sau inexistenței unui titlu executoriu se ține seama în exclusivitate dacă procesul verbal de constatare a contravenției a fost desființat sau nu pe cale judecătorească și nicidecum de existența sau inexistența unor dispoziții contravenționale care reglementează favorabil anumite situații de fapt, existente la un moment dat, dispoziții care pot fi analizate numai prin intermediul procedurii de drept comun, respectiv în cadrul unei plângeri contravenționale, drept neexercitat de către contestator care se află în imposibilitate legală să conteste în cadrul procedurii de executare silită modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție.
Apărările contestatorului privind caracterul nereal al sumei de 405,04 lei reprezentând cheltuieli de executare în raport de suma datorată de 28 de euro, nu pot fi avute în vedere, deoarece contestatorul are obligația să suporte toate cheltuielile de executare determinate de neîndeplinirea obligației constând în plata sumei de 28 de euro în echivalent lei la cursul BNR la data efectuării plății, iar suma de 405,04 lei corespunde debitului datorat în condițiile în care include valoarea taxelor de timbru achitate de către intimată, a tuturor cheltuielilor generate de întocmirea actelor de executare, de redactare, arhivare a acestora,având un caracter real, mai ales că suma de 74,40 lei constituie onorariu executor, incluzând TVA, care nu are un caracter exagerat, în raport de activitatea prestată de executor la data întocmirii actelor de executare respective.
Astfel, în mod eronat instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte contestația la executare, anulând în parte somația din data de 21.08.2014, încheierea nr. 970/21.08.2014, în ceea ce privește înlăturarea cheltuielilor de executare în valoare totală de 310,64 lei reprezentând cheltuieli înregistrare, arhivare, formare dosar, transport cu poșta, emitere somație, proces verbal de constatare, redactare adresă, în condițiile în care aceste cheltuieli derivă din procedura de executare silită, fiind generate de anumite operațiuni efectuate de către executorul judecătoresc, începând cu momentul înregistrării cererii de executare silită și până la momentul finalizării executării, constituind cheltuieli inerente, determinate de consumul de hârtie, de folosirea unei aparaturi specifice desfășurării activității executorului, fiind normal și firesc ca orice operațiune, orice activitate desfășurată de către executor să necesite anumite cheltuieli care trebuie recuperate de la debitor, mai ales că nu există nicio dispoziție legală să instituie în sarcina executorului suportarea anumitor cheltuieli constând în consumul de hârtie, folosirea unei aparaturi, din veniturile proprii.
Pe de altă parte, în mod corect au fost respinse capetele de cerere privind anularea procesului verbal de contravenție, a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 20.06.2014, a executării silite însăși, a tuturor actelor de executare silită în integralitatea lor, ca neîntemeiate, constatându-se că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 712 și urm. C.pr.civ. în vederea desființării actelor de executare silită, mai ales că procesul verbal de contravenție seria R11 nr.0242534/26.07.2011 reprezintă prin însăși natura sa un titlu de creanță devenit executoriu, făcând dovada în favoarea intimatei a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
De fapt, analizându-se actele de executare existente la dosar, reiese cu certitudine că executorul judecătoresc a efectuat anumite operațiuni constând în înregistrarea cererii de executare silită, întocmirea propriu-zisă a dosarului de executare, comunicând prin intermediul oficiilor poștale actele de executare, folosind hârtie, toner, imprimantă, în vederea emiterii propriu-zise, întocmirii efective a actelor de executare silită, fiind de notorietate că asemenea operațiuni implică anumite cheltuieli generate de derularea procedurii de executare silită total diferite de onorariul executorului judecătoresc de 74,40 lei care include TVA, reprezentând contravaloarea muncii prestate de către executor în favoarea intimatei, în calitate de creditoare și care nu include suportarea celorlalte cheltuieli generate efectiv de derularea unei asemenea proceduri, în urma folosirii unor consumabile.
În realitate, dispozițiile legale în materie, respectiv disp.art.670 alin.3 C.pr.civ., art.39 alin.5 din Legea nr. 188/2000, Ordinul nr. 2550/C/2006, hotărârile existente la nivelul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Statutul executorilor, stabilesc că reprezintă cheltuieli de executare nu numai categoriile de cheltuieli enumerate de aceste dispozițiile legale, reprezentând taxe de timbru, onorarii avocat, executor, traducător, etc., ci și orice alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, adică acele cheltuieli generate în mod direct de fiecare act de executare silită în parte, de fiecare operațiune efectuată de către executor, indiferent de valoarea acestora(mică, mare), cheltuieli care se află în sarcina exclusivă a contestatorului în calitate de debitor și care trebuie recuperate de la acesta din urmă, inclusiv în ceea ce privește cele referitoare la înregistrarea, formarea, arhivarea dosarului, emiterea actelor de executare silită, redactarea acestora din urmă, etc.
Susținerile contestatorului privind înlăturarea tarifului de despăgubire în baza principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile in temeiul Legii nr. 144/2012, nedatorând cheltuielile de executare, invocându-se nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, excepție asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, fiind obligatorie aplicarea acestei nulități in cauzele aflate pe rolul instanțelor, nu pot fi avute în vedere întrucât în realitate indiferent de modalitatea în care s-a solicitat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, contestatorul se află în imposibilitate legală să solicite prin intermediul contestației la executare desființarea acestui proces verbal, desființare care poate face obiectul unei plângeri contravenționale, în cadrul căreia se pune în discuție retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, fiind singurul mijloc procedural prin intermediul căruia contestatorul poate invoca un asemenea principiu, modalitatea de aplicare a legislației contravenționale, mai ales că prin intermediul contestației la executare nu pot fi puse în discuție, nu pot fi analizate aspecte care vizează însuși fondul dreptului care a făcut obiectul emiterii procesului verbal de contravenție, ci numai aspectele referitoare la valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea actelor de executare silită propriu-zisă.
Împrejurările invocate de către contestator privind nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție datorită lipsei semnăturii olografe a agentului constatator, în baza deciziei nr. 6/2014 a ICCJ, putând fi invocată in orice stare a procesului, inclusiv in apel, fiind menționată in concluziile scrise, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, impunându-se aplicarea cu caracter obligatoriu a deciziei sus menționată, in temeiul disp. art 517 alin 4 c pr civ, constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, anularea actelor de executare silită nule, exced procedurii de executare silită, neputând face obiectul unei analize în cadrul contestației la executare, ținându-se seama de natura, obiectul unei asemenea proceduri, deoarece prin intermediul contestației la executare se analizează, se pun în discuție aspecte care vizează strict procedura de executare silită propriu-zisă, în raport de actele de executare întocmite și nicidecum modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție,existența sau inexistența unor acte normative care reglementează răspunderea contravențională, a unor decizii în interesul legii în ceea ce privește aplicarea legilor contravenționale, aspecte care puteau fi invocate de către contestator numai prin intermediul plângerii contravenționale.
În speță, instanța de fond nu era obligată să se pronunțe efectiv asupra nulității absolute a procesului verbal de contravenție, în condițiile în care această împrejurare vizează prin însăși natura sa legalitatea sau nelegalitatea procesului verbal de contravenție, putând face obiectul unei analize numai în cadrul plângerii contravenționale și nicidecum prin intermediul unei contestații la executare.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora în baza Legii nr. 144/3.07.2012 au fost abrogate disp.art. 8 alin. 3, 31 din OG nr. 15/2002 privind tariful de despăgubire, disp.art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 stabilind anularea tarifelor de despăgubire aplicate, contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii, dispoziții cu caracter favorabil în materie contravențională, aplicându-se retroactiv conform disp.art. 15 alin. 2 din Constituția României, nu au relevanță în cauză deoarece, în realitate, împrejurările sus menționate pun în discuție legalitatea sau nelegalitatea emiterii procesului verbal de contravenție și nicidecum legalitatea sau nelegalitatea acelor de executare silită, ceea ce înseamnă că acestea nu pot face obiectul unei analize decât în cadrul procedurii de drept comun, respectiv plângerii contravenționale, drept pe care contestatorul nu l-a exercitat în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal, motiv pentru care acesta se află în imposibilitate legală să conteste modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, de aplicare a unor acte normative în domeniul răspunderii contravenționale în cadrul procedurii de executare silită.
De fapt, nu există nici o dispoziție legală care să confere în favoarea contestatorului dreptul de a contesta în cadrul procedurii de executare silită modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, de aplicare a legii contravenționale în condițiile în care dispozițiile OG nr.2/2001 reglementează în mod expres mijlocul procedural prin intermediul căruia titlul executoriu constând în procesul verbal de contravenție poate fi desființat, contestat, fiind imposibil ca același titlu executoriu să fie desființat prin intermediul unor mijloace procedurale diferite, mai ales că disp. art. 712 c.pr.civ. stabilesc cu caracter imperativ, obligatoriu posibilitatea desființării unui titlu executoriu pe calea contestației la executare și deci analizarea acestuia din punct de vedere al legalității sau nelegalității numai dacă nu există un alt mijloc procedural reglementat de lege în acest sens, condiție inexistentă în cauză.
În realitate, contestatorul avea obligația să invoce împrejurările sus menționate prin intermediul dreptului comun, în cadrul unei plângeri contravenționale și nicidecum în cadrul procedurii de executare silită, procedură în cadrul căreia se analizează strict legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia actelor de executare silită întocmite pe parcursul acestei proceduri.
Criticile contestatorului conform cărora tariful de despăgubire a fost înlăturat prin Legea nr. 144/2012, fiind imposibilă executarea silită a acestuia, devenind aplicabilă Decizia nr 228/2007 a Curții Constituționale, legea contravențională mai favorabilă retroactivând, devenind aplicabilă și că prin sintagma "nu se mai sancționează"; se înțelege neaplicarea sancțiunilor contravenționale după intrarea in vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, inclusiv a celor aflate in curs de executare care nu se mai execută, sunt nefondate deoarece împrejurările sus menționate pun în discuție modalitatea de aplicare a legislației contravenționale și nicidecum normele care reglementează procedura executării silite, legislație care nu poate face obiectul unei analize în cadrul contestației la executare care vizează strict modalitatea de executare silită a contestatorului, de întocmire a actelor de executare silită, mai ales că însuși contestatorul a recunoscut achitarea amenzii la bugetul statului de 125 lei aplicată în baza procesului verbal de contravenție, fiind normal și firesc ca acesta să execute și obligația cu caracter accesoriu în raport de amenda aplicată, constând în plata tarifului de 28 euro reprezentând despăgubire în urma săvârșirii contravenției ca faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, supusă Codului de procedură civilă în ceea ce privește executarea acestei obligații, inclusiv pe cale silită.
Aspectele invocate de către contestator privind imposibilitatea executării sancțiunii aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un act normativ nou, existând riscul deturnării asupra efectelor avute de legea dezincriminatorie, neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, discriminări, diferențiere de tratament juridic nejustificată, nu au nici un temei legal, în condițiile în care împrejurările sus menționate vizează însăși modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, de aplicare a legislației contravenționale la data emiterii acestuia, împrejurări care nu pot face obiectul unei analize în cadrul contestației la executare, putând fi invocate, analizate, numai în cadrul procedurii de drept comun, respectiv a plângerii contravenționale, drept neexercitat de către contestator în termenul legal de 15 zile, motiv pentru care acesta este decăzut din dreptul de a pune în discuție valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea procesului verbal de contravenție care a dobândit caracterul de titlu executoriu în urma necontestării acestuia pe cale judecătorească.
Motivele contestatorului privind caracterul caracter favorabil al deciziei nr.112/6.03.2014, neexecutarea sancțiunii până la intrarea în vigoare a legii mai favorabile, existența deciziei nr.228/13.03.2007 care a stabilit aplicarea efectelor legii noi tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate, neexecutate până la data intrării sale în vigoare, caracterul nelegal al executării silite, determinând anularea actelor de executare silită, impunându-se exonerarea sa de la plata tarifului de despăgubire, a tuturor cheltuielilor de executare silită, sunt neîntemeiate, întrucât deciziile sus menționate au ca efect interpretarea, aplicarea unor dispoziții contravenționale, reglementarea în timp a faptelor contravenționale, a efectelor produse de către acestea, fiind imposibilă analizarea principiilor care reglementează materia contravențională în cadrul procedurii de executare silită care vizează strict actele de executare silită, iar contestatorul avea posibilitatea să conteste procesul verbal de contravenție prin intermediul plângerii contravenționale în cadrul căreia avea posibilitatea să pună în discuție aplicarea legii contravenționale mai favorabile, efectele juridice produse de deciziile sus menționate.
Necontestarea procesului verbal seria PPP, prin intermediul plângerii contravenționale instituie caracterul de titlu executoriu susceptibil de a fi pus în executare silită, existența în favoarea intimatei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, aspecte care nu mai pot fi contestate din oficiu de către instanța de fond care are obligația să respecte, să aplice dispozițiile care reglementează procedura de executare silită și care exclud, la rândul lor, aplicarea normelor legale care reglementează materia săvârșirii contravențiilor, modalitatea de întocmire a proceselor verbale, inclusiv a celor emise de către intimată.
Apărările intimatei conform cărora eronat s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare fără să se țină seama de refuzul contestatorului de a-și executa obligația, de toate cheltuielile necesare desfășurării executării silite, în baza disp.art.669 alin.3 pct.7 C.pr.civ., reprezentând cheltuieli de executare și alte cheltuieli prevăzute de lege, necesare desfășurării executării silite, inclusiv referitoare la formarea, înregistrarea dosarului, cheltuieli de transport cu poșta, redactare adresă, emitere somație, proces verbal de constatare, arhivare dosare etc., sunt justificate întrucât în speță, nu există nicio împrejurare care să determine reducerea cheltuielilor de executare atât timp cât executorul a efectuat anumite operațiuni, a întocmit anumite acte care au determinat efectuarea unor cheltuieli privind formarea, înregistrarea, arhivarea dosarului, cheltuieli de transport cu poșta etc., cheltuieli pe care debitorul are obligația să le achite, fiind generate tocmai de refuzul acestuia de a-și executa de bunăvoie obligația în urma necontestării procesului verbal de contravenție.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește apelul declarat de apelantul contestator , în baza disp.art.480 alin.1 C.pr.civ. va respinge acest apel ca nefondat.
Totodată, tribunalul, în ceea ce privește apelul declarat de apelanta intimată, ținându-se seama de disp.art.27, art.37 din OG nr.2/2001, de disp.art.622 și urm. C.pr.civ., constatând că în mod eronat au fost anulate în parte actele de executare silită, fără să se țină seama de dispozițiile Codului de procedură civilă care reglementează executarea silită, cheltuielile determinate de o asemenea procedură, în baza disp.art.480 alin.1 , 2 C.pr.civ. va admite apelul declarat de apelanta intimată și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge contestația la executare în totalitate ca neîntemeiată, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele prev. de disp.art.712 C.pr.civ. privind anularea actelor de executare silită în integralitatea lor, mai ales că s-a procedat în mod legal la executarea silită a contestatorului, atât timp cât procesul verbal de contravenție reprezintă titlu executoriu, în ceea ce privește obligația contestatorului referitoare la plata tarifului de despăgubire de 28 euro, acesta datorând și cheltuieli de executare silită până la plata integrală a debitului datorat.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce priveste neacordarea cheltuielilor de judecata în favoarea contestatorului, ținându-se seama de culpa procesuală a acestuia din urmă, ca fiind legale și temeinice.
În baza disp.art.451 și urm. C.pr.civ. va fi obligat apelantul contestator la 20 lei cheltuieli de judecata către apelanta intimată reprezentând taxa judiciară de timbru.
| ← Modalitatea de suportare a cheltuielilor de judecată în cadrul... | Greşita încadrare a minorului în grad de handicap → |
|---|
