Dreptul la liberă exprimare şi limitele acestuia
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Sentinţă civilă nr. 292 din data de 29.01.2016
SENTINȚA CIVILĂ NR.292
Data - 29.01.2016
Autor: Daniela Gheorghe
Domeniu asociat - răspundere civilă delictuală
Titlu - dreptul la liberă exprimare și limitele acestuia
Deliberând asupra cauzei civile de față , constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova , la data de 26.10.2015, sub nr. XXX , reclamanții N.M. și N.F.C. au chemat în judecată pe pârâții S.C. E.P. S.R.L. și C.G., în calitate de redactor-șef al săptămânalului "YYY" si au solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 250.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației reclamanților , prin publicarea în săptămânalul "YYY" nr. 603 din data de 24.09.2015 a articolului intitulat "ZZZ".
De asemenea, reclamanții solicita obligarea acestora, în solidar, să șteargă articolele care îi privesc din arhiva electronică a ziarului, cu plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii arată că , reclamanta N.M. exercită funcția de președinte al Curții de Apel XXX, începând cu data de 15.07.2010. Anterior acestei date, la data de 05.07.2010 soțul reclamantei , N.F.C., a fost numit în funcția de grefier la Judecătoria XXX, în urma concursului organizat de Curtea de Apel XXX la data de 17.06.2010, moment în care președinte al instanței era d-na judecător XXX.
Precizează reclamanta că , la acest concurs fusese numită în comisia de elaborare a subiectelor, dar, la cererea sa, în care a specificat faptul că soțul său intenționează să participe la acest concurs, colegiul de conducere a instanței a decis înlocuirea reclamantei.
Mai arată reclamanta că , la puțin timp după numirea sa de către Consiliul Superior al Magistraturii în funcția de președinte, la începutul anului 2011, în ziarul "YYY" a apărut articolul intitulat "Hopa și președinta Curții de Apel XXX" în care era acuzată că "și-a rupt himenul corectitudinii și moralității" , întrucât și-a angajat soțul ca grefier la Tribunalul XXX și i se cerea "o explicație publica de bun-simț" cu privire la acest aspect.
Susține reclamanta că , deși i s-ar fi părut de bun-simț ca aceste explicații să i se ceară înainte de publicarea articolului, iar limbajul cu aluzii sexuale i s-a părut total deplasat, în ideea menținerii unor relații bune cu presa locală, l-a invitat pe dl. redactor-șef C.G. la sediul Curții de Apel, unde i-a adus la cunoștință situația de fapt prezentată anterior. In urma acestui demers, pârâtul a publicat săptămâna următoare un mic articol intitulat "Președinta N.", în care recunoștea că s-a lămurit în legătură cu angajarea soțului acesteia și că informația o avea din partea unor persoane interesate "să arunce cu noroi în ventilator".
Reclamanta arată că , a considerat că acest demers este suficient pentru repararea daunelor aduse onoarei și reputației sale, ulterior acordându-i pârâtului chiar un interviu, care a fost publicat în același săptămânal, ocazie cu care a fost de acord cu fotografierea sa.
Cu toate acestea, la data de 24.09.2015 a fost publicat pe prima pagină a ziarului articolul intitulat "ZZZ", în care se face referire la diverse persoane și situații care au legătură cu justiția, definită drept "acest pârț de dimineață al doamnei grase și strepezite numită Democrația. Sau Demo-cumetria?"
Acest articol face parte dintr-o serie de mai multe articole negative referitoare la justiția din XXX, ideea principală fiind că între persoanele care lucrează în acest domeniu există diverse legături de rudenie, ceea ce, după opinia ziaristului, ar face ca actul de justiție să fie aranjat după interesele sau relațiile pe care le are fiecare. Deși articolul privește mai multe persoane, este utilizată fotografia reclamantei , ca imagine a justiției de cumetrie.
De asemenea , arata reclamanta că , în ceea ce o privește, sunt reluate acuzațiile din primul articol, în sensul că "și-a tras soțul grefier direct la Tribunal, să mănânce și gura lui un salariu mai nesimțit", chiar dacă acesta nu are facultate de drept și este inginer.
Susține ca , modul în care este redactat articolul o prezintă drept o persoană plină de orgoliu și dispreț față de lege, conducând instituția după bunul plac sau interes personal.
Precizează că ziarul apare atât în format hârtie, cât și în format electronic, astfel încât aceste articole rămân stocate și pot fi accesate de oriunde în lume, prin utilizarea Internetului, site-ul având denumirea www.++++.ro.
Mai arată reclamanta ca , in situația in care autorul ar fi făcut cel mai mic efort de informare, ar fi constatat că în prezent soțul reclamantei nu mai lucrează la tribunal, ci a promovat la Curtea de Apel XXX, unde are "salariul nesimțit" de 2799 lei, împreună cu toată munca, răspunderea și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru funcția de grefier. De asemenea, deși inițial a fost angajat ca grefier cu studii medii, în prezent acesta are studii superioare juridice, absolvind în anul 2013 Facultatea de Drept a Universității "YYY" din XXX.
Se mai susține că , este adevărat că libertatea de exprimare este un drept fundamental, protejat de articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, însă exercitarea lui presupune totodată respectarea anumitor condiții. într-o societate democratică, rolul presei este cel de supraveghere activă a vieții cetății, de semnalare a oricărui abuz ori derapaj de la valorile democratice. Printre restricțiile impuse dreptului la liberă exprimare se regăsește și aceea menită a ocroti demnitatea umană, respectul datorat reputației și drepturilor altuia. Ziaristul trebuie să-și exercite cu bună credință profesia și să respecte și celelalte valori protejate de Convenție.
Arata reclamanții că , la primul articol l-au considerat pe dl. C.G. un ziarist de bună-credință, care însă a fost dezinformat, în prezent se dovedește că s-au înșelat, iar acesta utilizează ziarul pe care îl conduce pentru diverse campanii de dezinformare a publicului în scopul defăimării persoanelor și instituțiilor statului.
Mai arata reclamanta ca este judecător de 16 ani și și-a clădit o carieră bazată pe niște valori, cum ar fi munca, cinstea, corectitudinea, adevărul, bunul-simț, valori pe care le-a pus în aplicare și în calitatea sa de președinte la Curtea de Apel XXX , care in prezent este o instanță foarte eficientă, așa cum rezultă din programul Statis referitor la eficiența instanțelor, iar la controalele Inspecției Judiciare și ale Curții de Conturi nu au fost găsite nereguli . Se mai susține de către reclamanți ca , reputația profesională constituie o valoare fundamentală în exercitarea funcției de magistrat și reprezintă, totodată, percepția creată în conștiința colectivă asupra modului în care sunt exercitate responsabilitățile profesionale, iar libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea și nici dreptul la propria imagine.
De asemenea , arată reclamanta că, l-a tratat cu respect pe pârâtul și are pretenția să fiu tratată la rândul său cu respect, potrivit modului în care își exercită atribuțiile și funcția, iar nu ca imagine a unei justiții murdare și corupte, așa cum încearcă ziarul I.E.să arate imaginea justiției, prin campaniile nejustificate de defăimare a acesteia.
Reclamantul N.F.C. mai arată că , în prezent exercită funcția de grefier la Curtea de Apel XXX, în urma promovării tuturor concursurilor la care a participat , iar potrivit Constituției României fiecare persoană are dreptul sa își aleagă meseria și cariera pe care și-o dorește, potrivit aptitudinilor pe care le are , astfel că împrejurarea că soția sa este judecător nu este un impediment în a-și alege meseria de grefier.
Precizează că este de profesie inginer, în specializarea sisteme de calcul, absolvind Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Universitatea Politehnică București în anul 2001, însă acest lucru face dovada capacităților intelectuale pe care le are , pentru funcția de grefier cu studii medii fiind necesare doar studiile liceale. Arata că, ulterior a absolvit și Facultatea de Drept, promovând în funcția de grefier cu studii superioare si si-a îndeplinit întotdeauna atribuțiile cu seriozitate fara a beneficia de nici un avantaj din faptul că soția sa a devenit, ulterior numirii sale în funcție, președintele Curții de Apel XXX. Dimpotrivă, susține reclamantul că a fost de multe ori ținta afirmațiilor răutăcioase ale unor persoane cărora le este mai ușor să spună că au alții pile, decât că nu au ei suficiente abilități pentru a promova un concurs.
Precizează că anual au fost organizate concursuri de recrutare a grefierilor, iar comisiile pentru concursurile de promovare sunt numite de Colegiul de Conducere al instanței și sunt formate de obicei din judecători, care, consideră reclamantul , prezintă suficiente garanții de corectitudine și imparțialitate, pentru a nu se putea crede că justiția este "un fel de inginerie".
Ca urmare, prin articolul publicat pârâtul prezintă în ceea ce-l privește imaginea unei persoane care nu îndeplinește condițiile pentru a exercita funcția de grefier, dar care a fost angajat ilegal de soția sa, care are o funcție de conducere.
Se mai arată că , prin fapta sa, săvârșită cu intenția clară de a-i defăima, pârâtul a adus daune onoarei, demnității și reputației reclamanților, pe care le estimează la suma de 250000 lei.
Reclamanții invoca in susținerea cererii de chemare in judecata disp. art. 1349, art. 1373, art. 1349 și art. 1373 Cod civil.
În dovedirea cererii au fost depuse în copie înscrisuri.
Cererea de chemare in judecata a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 120 lei.
Reclamanții solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod procedură civilă.
Pârâții C.G. si S.C. E.P. SRL au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 26.11.2015 , prin care invocă excepția lipsei competentei teritoriale, potrivit art. 113 N.C.P.C., întrucât reclamanții au domiciliul ales in municipiul XXX, iar cererea de chemare in judecata au depus-o la Tribunalul Prahova. Mai mult, potrivit art. 107 din N.C.P.C. instanța competenta de a judeca prezentul dosar este Tribunalul XXX, având in vedere ca domiciliul/sediul paraților este in XXX. Fata de cele prezentate mai sus solicita anularea cererii de chemare in judecata.
De asemenea , invocă excepția netimbrării cererii la valoarea pretențiilor, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, in conformitate cu art. 3, alin. (1), lit. e: "Acțiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel: lit e) intre 50.001 lei si 250.000 lei: 2.105 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei".
Potrivit acestor prevederi, reclamanții trebuiau sa achite suma de 6.105 lei. La dosar nu este depusa dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel ca, in temeiul art. 197 din NCPC: "Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii". Pârâții solicită anularea cererii de chemare in judecata . Totodată, potrivit aceluiași OUG 80/2013: "Art. 7. Acțiunile privind stabilirea si acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 lei". Arata pârâții că , reclamanții au depus la dosar dovada plații taxei de timbru in suma de 20 de lei, in loc de 100 lei, ceea ce reprezintă un alt motiv de anularea cererii de chemare in judecata.
In continuarea întâmpinării arată următoarele: Ancheta / Știrea de presă scrisă este obligată: "Sa sublinieze acele elemente ale evenimentului care nu pot fi transmise prin intermediul radioului sau al televiziunii; să facă delimitări, comparații cu evenimente similare; să evidențieze antecedentele, implicațiile, perspectivele evenimentului; sa explice de ce și cum a fost posibil evenimentul relatat" (Decizie CEDO)
De asemenea , pârâții continuă prin a reda integral cele scrise in articolul despre reclamanți si arată că , la o analiza rapida a textului incriminat se poate observa ca acesta conține 7 propoziții cu un total de 113 cuvinte. Din totalul de 7 propoziții, 5 sunt propoziții interogative, adică formulează cate o întrebare la care se așteaptă cate un răspuns calificat. Celelalte 2 propoziții, prima si ultima, nu conțin cuvinte si expresii jignitoare sau denigratoare la adresa reclamanților. Nu pot fi considerate jignitoare cuvintele "ambiții" si "orgolii"" care stau alături de președintele Curții de Apel, judecător N. M.. Cat despre expresia "salariu mai nesimțit", care se refera la salariul reclamantului N. Florin Cosmin, arată că este o figura de stil, cu ajutorul căreia jurnalistul înlocuiește cifrele seci care nu spun mare lucru publicului cititor. Astfel, salariul de 2.799 lei, declarat de reclamant, in comparație cu o pensie de 415 lei după 40 de ani de munca poate fi considerat un "salariu mai nesimțit".
Mai arata că , nu înțeleg de ce atâta zbatere din partea reclamantului sa se facă grefier daca salariul brut ca debutant la Judecătorie a fost de 1.563 lei si ce resorturi interne l-au împins spre profesiunea de grefier. Se susține că , pot emite un sir întreg de judecați de valoare fara nicio valoare daca vor fi judecați de colegii doamnei. Ultima propoziție "Hai, ciocu mic!" trebuie considerata drept un indemn la moderație pentru cei nemulțumiți de condiția lor in societate si care nu fac nimic altceva decât sa cârcotească.
De asemenea, este incriminat un al doilea articol intitulat "Hopa si președinta Curții de Apel XXX" (apărut la începutul anului 2011) unde, reclamanții susțin, ca apare expresia "și-a rupt himenul corectitudinii si moralității" care a fost interpretată de reclamanți drept "limbaj cu aluzii sexuale".
Arata pârâții că , expresia respectiva este rupta din context, aceasta făcând parte dintr-un ansamblu de 2 propoziții subordonate de timp: "Dar iată că nu a avut răbdare si și-a rupt himenul corectitudinii si moralității. Căci doar așa putem califica angajarea soțului ei ca grefier direct la Tribunalul XXX si nu cum prevede legea" și este o figura de stil, cu sensul pierderii unei (auto)protecții. In conformitate cu DEX, himenul este o membrana care protejează fecioria, in textul incriminat "fecioria" este "corectitudinea si moralitatea" despre care, in cazul unui judecător, președinte de Curte de Apel, nu trebuie sa planeze nicio suspiciune de abuz si au fost cerute explicații lămuritoare.
Se mai arată de către pârât că a purtat o discuție lămuritoare cu reclamanta N. M., fapt ce a condus la apariția unui al treilea articol intitulat "Președinta N." (2014?) in care a scris ca s-a lămurit in legătura cu angajarea soțului ca grefier , considerând astfel că litigiul a fost stins.
Referitor la susținerile reclamanților care solicită 250.000 lei cu titlu de daune morale, apreciază că acestea sunt despăgubiri nemeritate, sugrumând dreptul la libera exprimare statornicit de CEDO, despăgubiri solicitate fără a se informa că ziaristul caută, respectă și comunică faptele după verificări rezonabile în scopul informării publicului.
Mai arată că , prin cererea de chemare în judecată, reclamanții susțin că le-ar fi creat un prejudiciu de imagine, în calitate de redactor-șef al ziarului "Impact-Est", prin aceea ca ar fi scris și distribuit informații neadevărate și inventate, situație de fapt neconformă cu realitatea. Interesul public al subiectului jurnalistic constă în faptul ca in calitate de ziarist, asimilat de CEDO ca si "câinele de paza al democrației", a ales să facă acest demers pentru că N.M., in calitatea sa de președinte al unei instanțe deosebit de important pe aria județelor XXX -, trebuie sa aibă o carte de vizita imaculata, fără ingerințe din partea nimănui, având in vedere ca atitudinea domniei sale reflecta starea de normalitate in justiție. Mai arata pârâtul că , în situația in care o persoana cu asemenea răspundere are comportament de genul celui despre care a scris, atunci in calitate de justițiabil nu se poate aștepta la o soluție corecta si justa din partea instanței.
Pârâtul susține de asemenea , că reclamantul N. F.C., in mai puțin de 3 ani a urcat treptele ierarhiei in calitatea sa de grefier de la Judecătorie la Curtea de Apel XXX și se poate observa că, față de alți colegi de-ai săi, are o ascensiune rapida în condițiile in care pentru a promova la o instanța superioara este necesar sa se treacă prin toate etapele, potrivit HCSM nr. 181/2007, actualizata cu HCSM nr. 50/2013 si publicata in M. Of. Nr. 86/2013.
Susține că , nu poate înțelege de ce reclamanții se considera vătămați fata de imaginea profesionala, având in vedere ca nu exista niciun mijloc administrativ legal ce li s-ar fi aplicat acestora, concretizat prin eventuale verificări sau măsuri disciplinare din partea Consiliului Superior al Magistraturii.
In ce privește persoana juridica E.P. SRL, se arata că , in vederea atragerii răspunderii sale civile delictuale este necesar să fie întrunite toate condițiile pentru angajarea răspunderii , respectiv : să existe o faptă ilicită; să existe un prejudiciu; să fie individualizată existența unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; să existe săvârșirea cu vinovăție a faptei.
Deși, reglementate de lege sub aceeași titulatură de condiții de admisibilitate, este evident că, pentru reținerea acestor situații, instanța va trebui să facă o apreciere globală a fondului cererii, pentru a vedea ce pretinde reclamantul prin raportare la acțiunile sale. Prin urmare, instanța va fi nevoită în aceste cazuri "să pipăie" însuși fondul cererii reclamanților.
O cerere poate fi declarată ca fiind netemeinică, în drept sau în fapt, atunci când instanța apreciază că, elementele prezentate de reclamanți nu sunt de natură să conducă la existența vreuneia sau vreunora dintre încălcările reclamate în cerere. Potrivit art. 10 din CEDO și a protocoalelor adiționale la această Convenție, ratificată de România prin Legea 30/1994, art. 10: "Orice persoană are dreptul la libera exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a comunica informații, ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere".
Din normele legale menționate se deduce, fără dubiu, că pentru soluționarea litigiilor cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale nepatrimoniale, cum este și cel la viață privată și propria imagine, instanțele sunt obligate să realizeze o analiză a libertății de exprimare în primul rând în lumina jurisprudenței CEDO, în virtutea faptului că acesta face parte din dreptul intern, în temeiul art. 20 din Constituția României.
Libertatea de exprimare este un drept cu valoare intrinsecă, dar și o parte componenta a altor drepturi consacrate în Convenție, așa cum este libertatea de asociere. în același timp, libertatea de exprimare poate veni în contradicție cu alte drepturi garantate de Convenție, printre care dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieții private, la libertatea de conștiință și religie. în eventualitatea unor astfel de conflicte, CEDO impune stabilirea unui echilibru în scopul determinării preeminenței unui drept asupra altuia. Echilibrul intereselor contradictorii, dintre care unul este libertatea de exprimare, evidențiază și importanța celui din urmă.
În acest sens, CEDO a declarat în repetate rânduri că "Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului său și ale fiecărui individ" (vezi cazurile Lingens vs. Austria, 1986; Sener vs. Turcia, 2000; Thoma vs. Luxembourg, 2001) și "Presa joacă un rol predominant într-un stat de drept" (vezi cazurile Castells vs. Spania, 1992; Prager și Oberschlick vs. Austria, 1995). Protecția libertății de exprimare este o condiție esențială pentru garantarea unui regim politic democratic și pentru dezvoltarea fiecărei persoane. În principiu, protecția oferită de Articolul 10 din Convenție se extinde asupra tuturor tipurilor de exprimare indiferent de contextul acestora, care sunt diseminate de un individ, grup sau mass-media. Unica restricție cu privire la conținut, care a fost aplicată de către CEDO, viza răspândirea ideilor care promovau rasismul, ideologia nazistă și instigau la ură și discriminare rasială.
Curtea a statuat cu caracter de principiu (vezi cauza Bladet Tromso și Stensaas vs. Norvegia), că ziariștii nu trebuie să fie obligați să dovedească întotdeauna adevărul afirmațiilor publicate atunci când acționează cu bună-credință, bazându-se pe informații credibile. De asemenea, în Cauza Lingens vs. Austria, Curtea a subliniat faptul că atunci când afirmațiile unui ziarist au caracterul unor judecăți de valoare, al căror adevăr nu poate fi verificat, reprezentând opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art. 10 cu condiția ca ele să se bazeze pe niște fapte adevărate sau să fie susținute de o argumentare logică a autorului lor, chiar și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este totalmente lipsită de o bază factuală (vezi cauza Cumpănă și Mazăre vs. România, Pedersen și Baadsgard vs. Danemarca).
Mai arată pârâții că , acoperirea în bani a unor prejudicii "morale" nu înseamnă decât o acțiune punitivă, care nu are nimic de-a face cu funcția reparatorie a răspunderii civile delictuale. Astfel de acțiuni, întemeiate pe art. 1349 și art. 1373 din Noul cod civil și pe textele constituționale sau convenționale referitoare la dreptul la propria imagine, pervertesc sau schimbă sensul originar al răspunderii reparatorii. În atare condiții, prejudiciul constând în "atingerea adusă imaginii publice a reclamanților" trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare oricărui alt tip de prejudiciu pentru a putea fi reparat. Pentru a putea fi cuantificat prejudiciul "moral" este nevoie de un criteriu sigur de referință, de un reper față de care un judecător să poată aprecia mărimea daunelor "morale" pe care le poate acorda reclamantului. În cazul de față, supărarea și dorința de răzbunare, sunt stări afective negative ce nu pot fi considerate prejudicii reparabile în bani. Nu se pot prețui și nici tranzacționa sentimente. Numai dacă afrontul adus elementelor personalității ar avea efecte prejudiciabile din punct de vedere material, anume, dacă din fapta ilicită cu efect prejudiciabil asupra elementelor personalității, elemente ce trebuie dovedite, ar rezulta o pierdere financiară sau o declasare pe plan profesional a reclamanților, situație in care aceștia nu se regăsesc. Din acțiunea formulată de reclamanți, însă, nu rezultă care sunt pierderile financiare, în ce constau, sau dacă a avut loc vreo declasare pe plan profesional. Chiar, mai mult decât atât, critica ziaristului a avut ca efect o creșterea aprecierilor in plan profesional, după cum relatează, in acțiune reclamanta N. M..
De asemenea, nici reclamantul N. F.C. nu a suferit vreo declasare in plan profesional, așa cum rezulta din simpla lectura a cuprinsului celor 3 caracterizări date de președinții Tribunalului XXX, secției Penale si al secției contencios Administrativ, depuse in Anexele la cererea de chemare in judecata.
Mai arată că , după cum în mod justificat a statuat doctrina, cel care exercită prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului său subiectiv, nu poate fi considerat că acționează ilicit, chiar dacă prin exercițiul normal al dreptului său, au fost aduse anumite restrângeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. Ziaristul se găsește exact în această situație, exercitând în mod normal dreptul statuat de Constituție, acela la libera exprimare, neputând fi acuzat că ar prejudicia pe cineva.
În concluzie, demersul jurnalistic, în conținutul existent la dosarul de fond, nu este de natură a aduce un prejudiciu de imagine reclamanților și nu a produs o lezare a dreptului personal nepatrimonial cu privire la nume, relatările ziaristului încadrându-se în limitele informațiilor de presă, care vizează un subiect de interes public, mai ales pentru faptul că, in calitatea sa de președinte a Curții de Apel XXX, doamna N.M. ar fi trebuit sa aibă o atitudine corecta in fata subordonaților săi, colegi si angajați in sistemul judiciar, care cunosc aceste amănunte neconforme cu regulile de buna conduita, pentru a nu face obiectul articolelor incriminate.
Până la urmă, apărarea bazată de bună-credință substituie proba veridicității. în cazul în care un ziarist sau un organ de presă urmărește un scop legitim, iar chestiunea în cauză se circumscrie unui interes public, fiind depuse eforturi rezonabile în vederea verificării faptelor, presa nu trebuie să poarte vreo responsabilitate, chiar dacă faptele respective s-au dovedit false.
Referitor la acțiunea reclamanților, pârâtul menționează că din punctul sau de vedere, echivalează cu o solicitare de ingerință în libertatea de exprimare a ziaristului din partea instanței și ar trebui analizată în sensul în care, pârâtul a acționat cu bună-credință, în scopul unei informări corecte și judicioase a publicului având în vedere că acesta este un subiect de interes general.
Această interpretare se deduce din reglementarea comunitară în materie, care are caracter prioritar față de legile romane, acte normative care trebuie interpretate doar prin prisma dispozițiilor comunitare și art. 10 din Convenția Europeană.
Cât privește temeiul de drept invocat de reclamanți, urmează să se facă o distincție asupra prevederile legale statuate prin art. 1349 și art. 1373 din Noul Cod Civil, referitoare la dreptul la propria imagine, deoarece, conform practicii CEDO, prevederile articolului mai sus menționat pervertesc sau schimbă sensul originar al răspunderii reparatorii. Or, mecanismul nașterii raporturilor juridice nu operează în mod nemijlocit, automat, de la faptă la efect, ceea ce duce la nașterea raportului juridic concret este faptul juridic, nu norma de drept.
Ori, jurisprudența CEDO (cauza Bladet Tromso și Stensaas vs. Norvegia), a statuat că ziariștii nu trebuie să fie obligați să dovedească întotdeauna adevărul afirmațiilor publicate atunci când acționează cu bună-credință, bazându-se pe informații credibile.
Mai mult, în cauza Lingens vs. Austria, Curtea a subliniat faptul că atunci când afirmațiile unui ziarist au caracterul unor judecăți de valoare, al căror adevăr nu poate fi verificat, reprezentând opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art. 10 al Convenției.
Mai arată că , trebuie să fie avute în vedere și următoarele aspecte fundamentale:
1) Critica ziaristului exercitată prin presă este constructivă, în realizarea funcțiilor de informare a publicului. Astfel, ziaristul urmărește, în principal, prezentarea unor probleme sociale, de interes larg pentru public, care trebuie să fie informat cu privire la comportamentul funcționarilor publici, desemnați să le reprezinte interesele. Articolul a fost un demers jurnalistic privind oameni care acționează în calitatea lor de personaje publice, astfel încât în cauză invocă cauza Dalban vs. România si Lingens vs. Austria. Articolele analizate au fost întocmite exclusiv în scopul prezentării unor aspecte deosebit de serioase și grave de care sunt acuzate persoane publice, comise în exercitarea funcțiilor lor.
2) Prin urmare, articolul nu este scris în ideea de a cauza un prejudiciu moral, câtă vreme nu s-a demonstrat că ceea ce a scris este total fals în legătură cu reclamanții. Curtea Europeană statuând în cauza Lingens vs. Austria că protecția articolului 10 se aplică si în cazul afirmațiilor care deranjează sau ofensează, nu numai în cazul celor primite cu indiferență sau inofensive. Libertatea jurnalistică acoperă posibilitatea de recurgere la un anumit grad de exagerare sau de provocare, iar în cazul Dalban vs. România din 28.09.1999 Curtea a apreciat că o inexactitate parțială a faptelor prezentate nu exclude protecția art. 10 din Convenție, în situația în care este vorba despre un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar rea-credință nu este dovedită.
Și, de asemenea, nu rezultă, din cuprinsul acțiunii, că reclamanții au suferit oprobriul public, cum de altfel nu pot face dovada, întrucât reclamanta N.M.se afla la al doilea mandat in funcția de președinte, deci, calitățile sale de judecător o vor propulsa mai departe pentru ținuta sa profesionala, iar reclamantul N. Florin Cosmin se afla pe aceeași funcție de grefier la Curtea de Apel XXX, fara mustrări sau sancțiuni. Si, cine știe, daca soția sa va fi promovata la ICCJ, nu ar fi o mirare sa auzim ca si soțul a fost promovat in funcția de grefier la aceeași instanța.
Mai mult, indiferent de conduita judiciară a reclamanților in ceea ce privește invocarea mijloacelor de probațiune, judecătorul are obligația de a-si exercita rolul activ, prevăzut de art. 22, alin. (2) si de art. 254 din NCPC, prin ordonarea către reclamanți de a administra toate probele necesare, utile si pertinente cauzei, pentru evitarea pronunțării unei hotărâri nefundamentate sub aspect probator, iar aici se refera la dovedirea faptului ca reclamanții ar fi suferit din cauza articolului pârâtului daune asupra onoarei, demnității si reputației, in ce constau despăgubirile pentru daunele morale si cum le-au calculat.
Mai arată că , dat fiind faptul că aceasta speța va fi judecata de un/o coleg(a) va trebui ca interpretarea corecta si strictă să conducă la situații echitabile prin prisma realizării efective a actului de justiție, deziderat fundamental al oricărui cod de procedura, așa cum spunea profesorul Eugen Herovanu in prefața lucrării sale "Principiile procedurii judiciare", conform căreia: "Tirania formelor este la fel de periculoasa ca si absenta lor".
În concluzie , față de cererea reclamanților, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii delictuale civile ale pârâților , răspunderea delictuală civilă îndeplinind o funcție reparatorie, reprezentând un mijloc de apărare a drepturilor subiective încălcate și nu un mijloc de a obține câștiguri nemeritate, fiind inadmisibilă repararea prejudiciului pretins prin echivalent bănesc și, ca atare, solicita respingerea acțiunii reclamanților N.M. și N. F.C., ca netemeinică si nefondată.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepției necompetentei teritoriale a acestei instanțe raportat la disp. art. 127 NCPC si a excepției netimbrării cererii de chemare in judecata , care a fost legal timbrata conform OUG 80/2013.
Referitor la fondul cauzei arată, în esență că, deciziile CEDO invocate de către pârâți au ca fundament buna-credință a ziaristului , care nu exista insă in prezenta cauza.
Referitor la existența prejudiciului și la cuantumul acestuia arata ca este adevărat că reclamanții nu au suferit "o declasare pe plan profesional" , însă acest lucru se datorează faptului că informațiile prezentate de pârâți sunt false, iar acest lucru este ușor de dovedit unor persoane avizate. Insă a afirma că critica ziaristului a avut ca efect o creștere a aprecierii în plan profesional este, probabil, o altă figură de stil jurnalistică.
Aprecierea în plan profesional este dată de munca depusă în ani de activitate, de corectitudinea arătată, precum și de măsurile manageriale luate, care au îndeplinit anumite obiective de eficiență. Insă în fața opiniei publice toate acestea valorează foarte puțin în situația în care "a scris la ziar" despre ilegalitățile comise. Ziaristul este formator de opinie, iar publicul larg merge pe prezumția că faptele prezentate în ziar sunt reale. Ca urmare, prejudiciul adus onoarei, demnității și reputației este dovedit prin însăși difuzarea unor informații nereale.
Reputația profesională constituie o valoare fundamentală în exercitarea atât a funcției de magistrat, cât și a celei de grefier și reprezintă, totodată, percepția creată în conștiința colectivă asupra modului în care sunt exercitate responsabilitățile profesionale. Cu atât mai mult o bună-reputație este necesară în exercitarea unei funcții de conducere importante, cum este cea de președinte de curte de apel.
Mai arată că , este adevărat că nu există un mercurial pentru a putea stabili ușor cât costă onoarea, demnitatea sau reputația. Ca urmare, fiecare este liber să aprecieze "câte parale face" reputația sa ori suferința la care a fost expus prin fapta ilicită a altei persoane. Instanța însă va aprecia în mod obiectiv, din probele administrate, dacă a existat prejudiciul pretins și cuantumul în care pot fi acordate daune morale.
Se poate observa că, în ciuda probelor prezentate, pârâții încă susțin, prin întâmpinare, că , reclamanta în calitate de președinte de curte de apel ar fi trebuit să aibă o "atitudine corectă în fața subordonaților săi, colegi și angajați în sistemul judiciar, care cunosc aceste amănunte neconforme cu regulile de conduită, pentru a nu face obiectul articolelor incriminate".
Recunoaște reclamanta că nu înțelege în ce a constat atitudinea sa incorectă sau ce reguli de conduită a încălcat prin faptul că soțul său a decis să se reorienteze profesional către funcția de grefier. Referitor la "resortul intern" care 1-a împins spre această profesie, poate spune doar că este vorba despre dorința fiecărui om corect de a-și câștiga existența dintr-o muncă cinstită. Solicita respingerea excepțiilor invocate si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
La data de 19.01.2016 , prin registratură, pârâții au depus o cerere de încuviințare a probelor prin care arată următoarele: solicita proba cu înscrisuri pentru a dovedi ca reclamanții au acționat prin intimidare si cu discriminare încercând sa refacă imaginea șifonata a unor reprezentanți ai justiției gălățene , sens in care depun :
- articolul "Cumetriile din justiția gălățeană : magistrații cu rude apropiate in avocatura"; publicat pe site;
- articolul "Președinta Curții de Apel XXX , judecătoarea M.N. si-a adus soțul lângă fustele sale"; scris de ziaristul , publicat in ziarul on-line ZZZ, la data de 23.06.2015 .
Se mai solicită proba cu interogatoriul reclamanților pentru a se dovedi faptele personale ale acestora si care au legătură cu pricina , in temeiul art. 218 NCPC , respectiv fapte personale vizând încercări de intimidare a ziariștilor incomozi si suprimarea financiara a editorilor din presa locala.
In cadrul probei testimoniale solicita audierea numiților Frunză Marin si Popescu Nicolaie pentru dovedirea următoarelor împrejurări : veridicitatea stării de fapt descrisa in articolul " Cumetriile din justiția gălățeana : magistrații cu rude apropiate in avocatură " și încercările de intimidare a ziariștilor incomozi si suprimarea financiara a editurilor de presa .
Se solicită si proba cu expertiza specialitatea Gramatica si semantica Limbii Române cu următoarele obiective : analiza gramaticală , morfologică si semantică a textului incriminat de reclamanți pentru a se stabili daca autorul a folosit o exprimare metaforica si nu una injurioasă sau defăimătoare.
De asemenea , pârâții solicită proba cu cercetare locala pentru a se dovedi anumite împrejurări de fapt si anume :
1. suspiciunea de abuz in serviciu ce ar fi fost făptuit de reclamanta si
2. audierea grefierilor si judecătorilor de la Judecătoria XXX, Tribunalul XXX si Curtea de Apel XXX pentru lămurirea comportamentului reclamanților cu justițiabilii si colegii , împrejurări ce pot fi cel mai bine lămurite prin constatarea directa la fața locului .
La data de 22.01.2016 , a fost înregistrata cererea pârâților care , in completarea excepțiilor si a cererilor deja formulate , au invocat excepția nulității cererii de chemare in judecata , ca urmare a nesocotirii și a neîndeplinirii disp. art. 194 NCPC în sensul de a se prezenta si calculul concret si controlabil al pretențiilor solicitate , urmând ca instanța să pună in vedere pârâților să facă si dovada cu acte a pretențiilor ; excepția imposibilității de a-și exercita dreptul la apărare in condițiile in care cuantumul pretențiilor cerute este doar declarat, dar nu este probat si justificat de către reclamanți ; excepția încălcării prevederilor art.249 C.pr.civ. sub aspectul că sarcina probei revine reclamanților si nu pârâților, considerând că aceasta este o alta situație de nulitate a cererii ; excepția imposibilității si prematurității discutării si soluționării acțiunii reclamanților, în condițiile in care aceștia nu au motivat si dovedit valoarea pretinsă cu titlu de prejudiciu in suma de 250.000 lei ; excepția lipsei oricărui element probator care să arate si să convingă despre existența unui minim de consecințe si prejudicii generate reclamanților , in urma articolului publicat , tocmai pentru că acesta reflecta realitatea care nu se poate contesta; excepția insuficientei timbrări a cererii de către reclamanți ; excepția de nulitate a probelor cu declarații luate subordonaților , fiind evidenta neconcludența acestora , procedeul fiind de natura a confirma un comportament inadmisibil , lipsit de moralitate; excepția invocată asupra tuturor probelor propuse de pârâți ca fiind nerelevante si fără legătură cauzală cu speța ; excepția abuzului de drept in sarcina reclamanților care au exercitat aceasta acțiune numai pentru intimidare si răzbunare , cu vădit dispreț pentru condițiile legale de formulare si exercitare a unei acțiuni , acțiune nemotivata , nedovedita si netimbrata , dar nu de persoane calificate , ci cu mare calificare pretinsă , element suficient pentru a se face aplicarea disp. art. 12 al. 1 si al. 2 si 20 Cod pr.civ.
În sprijinul acestei cereri invoca si art. 247-248 , cu referire la art. 254 al. 2 pct. 2 si 3 cu aplicarea art. 7 , 8 20 si 22 Cod pr.civ.
La termenul de judecata din data de 22.01.2016 , Tribunalul a respins excepția necompetentei teritoriale a acestei instanțe raportat la dispozițiile art. 127 din NCPC si având in vedere calitatea reclamanților de magistrat si respectiv grefier , ce atrage incidenta acestor dispoziții legale.
De asemenea , a fost respinsa excepția netimbrării cererii de chemare in judecata , instanța constatând ca aceasta a fost legal timbrata cu suma de 120 lei , conform disp. art. 7 si 27 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru . Totodată , instanța a apreciat ca celelalte susțineri ale pârâților invocate cu titlu de excepții reprezintă de fapt apărări de fond si nu veritabile excepții de procedura ce ar impune o analiză prealabila .
In cauză a fost admisă proba cu înscrisuri atât pentru reclamanți cât si pentru pârâți , fiind respinse celelalte probe solicitate de către pârâți ca neconcludente.
Examinând actele si lucrările dosarului , in raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauză , Tribunalul constată următoarele:
Situația de fapt ce se configurează din ansamblul probator administrat in cauză , respectiv din înscrisurile depuse la dosar de reclamanți reprezentând extrase din arhiva publicației I.E. , al cărei redactor sef este pârâtul, înscrisuri necontestate de pârâți, rezultă că , in aceasta publicație editata de către pârâta E.P. SRL , a apărut articolul intitulat "Hopa si președinta Curții de Apel !"; cu următorul conținut ( fila 10 dosar) :"Iată că am lăudat pentru încurajare și încredere în Justiție desemnarea magistratei M.N. ca președinte al Curții de Apel XXX. Sigur că ea a vrut sa se afirme prin introducerea de cartele de pontaj pentru judecători și e eșuat prin a nu da ea însași pe la Palat! Știam și aveam semnale că nu se dă după vântul politicii, afaceriștilor și avantajelor personale, aspecte care îi conferă un statut apreciat în Uniunea Europeană. Dar iată că nu a avut răbdare și și-a rupt himenul corectitudinii și moralității. Căci doar așa putem califica angajarea soțului ei ca grefier direct la Tribunalul XXX și nu cum prevede legea. Adică înainte ar fi trebuit să treacă printr-un stagiu de grefier la Judecătoria XXX, urmând avansarea firească și legală la instanțele superioare. Dar nu, doamna N. a pus și ea umărul la susținerea într-o rână a Justiției din Republicuța XXX extinsă ca pelagra pe încă două județe. Putea să-și lase soțul în privat, să se ocupe ca orice inginer de propria-i școală de șoferi, spre unde sunt (erau) îndrumați să se înscrie mulți salariați din Palat.Așa că a preferat să recurgă la Cooperativă, din care știam că nu face parte, și și-a plantat soțul ca grefier direct la Secția Civilă prezidată de familia B. Așteptăm o explicație publică de bun simț, doamnă Președinte M.N., încât să redați încrederea justițiabililor în justițiarii din Palat.";
Ulterior , in aceeași publicație a apărut articolul intitulat "Președinta N."; având următorul conținut ( fila 11) : " Iar vin și spun că Justiția gălățeană are toate șansele să intre în normalitate, autoritate de netăgăduit și ferită de cooperativele celor îmbătrâniți în rele și neștiință de carte, câteva astfel de specimene încă mai bântuind deraiate prin Tribunal și Curtea de Apel.
Dar, dialogând pe tema Justiției cu magistratul M.N., președinte al Curții de Apel XXX, simți că e cineva căruia îi pasă ce se spune-scrie despre colegii săi pe care îi înțelege bine și-i reprezintă - apără cu argumente și deloc formal. Ca în cazul V.F., viitoarea vicepreședintă a acestei instanțe care e împrăștiată pe trei județe și numără circa 800 de salariați. Și dacă tot e mai bun dialogul decât scriitura la gazetă doar din surselor unor persoane interesate să arunce cu noroi în ventilator, ne-am lămurit și cu angajarea soțului președintei N., ca grefier. El a dat concurs pentru acest post în mandatul președintei G. Și a intrat pentru Judecătorie, dar a fost detașat legal la Tribunal, cu același salariu și un volum de muncă mai mare, a ținut să înlăture suspiciunile exprimate în I.E. de săptămâna trecută, interlocutorul nostru.";
Tot in publicația I.E., numărul 603 ( 24.09.-30.09.2015) a apărut și articolul intitulat "Justiția de cumetrie made in Covurlui -mod de întrebuințare"; , care are următorul conținut , cu privire la care reclamanții din prezenta cauza au apreciat ca este de natura a le produce un prejudiciu moral (fila 9) :"Judecătorul N. M., de la Curtea de Apel, și președinte cu ambiții și orgolii ale acestei Curți, și-a tras soțul grefier direct la Tribunal, să mănânce și gura lui un salariu mai nesimțit, ce dracu, că e de unde. S-a călcat peste norme și lege, și n-a fost mai întâi grefier la Judecătorie? Hai sictir, de-aici !, da nu sunt eu legea?! Cum adică, îndrăznește cineva să zică că soțul nu are facultate de drept? Ce dacă e inginer? În fond, justiția nu este și ea inginerie? Bagi aleatoriu la calculău nume de judecători și numere de procese și iese exact cum am anticipat noi la camera de consiliere pe șestache? Hai, ciocu mic!".
Toate aceste articole au vizat așadar o situație de fapt , relatată inițial de către publicația menționata in precedent ca fiind o împrejurare de natura a genera dubii cu privire la legalitatea procedurii de angajare a reclamantului N.F.C. , în funcția de grefier ( inițial la Judecătoria XXX si apoi la Curtea de Apel XXX) .
De asemenea , la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri ( filele 14-19) din care rezulta ca reclamantul N. F.C. a fost numit in funcția de grefier debutant la Judecătoria XXX conform Deciziei nr. 101/05.07.2010 , ca urmare a susținerii unui concurs , ulterior a promovat la Tribunalul XXX si apoi la Curtea de Apel XXX unde a fost încadrat ca grefier cu studii superioare juridice conform Deciziei nr. 15/21.01.2014 , fiind absolvent in 2013 al Facultății de Științe Juridice , Sociale si Politice din cadrul Universității "Dunărea de Jos"; din XXX . Parcursul profesional al reclamantului este prezentat detaliat in înscrisul aflat la fila 19 dosar emis de compartimentul de personal al Curții de Apel XXX.
Aceasta fiind situația de fapt , instanța va proceda la analizarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză .
Astfel, Tribunalul va avea în vedere că afirmațiile considerate de reclamanți ca fiind de natura a-i prejudicia au fost făcute in publicația apărută la data de 24.09.2015, adică ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel încât prin raportare la prevederile art. 6 alin. 5 NCV , sunt incidente dispozițiile legii noi de drept substanțial.
Instanța reține ca potrivit art. 72 din Codul civil, "orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75";.
Articolul 75 din același act normativ stabilește următoarele: "nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune (secțiunea a III-a - "Respectul vieții private și al demnității persoanei umane";) atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune";.
Totodată, în art. 252 din Codul civil se arată că " orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică";.
Reclamanții invocă prin prezenta cerere de chemare în judecată încălcarea dreptului la reputație , onoare si demnitate.
In ce privește dreptul la reputație , Tribunalul va avea in vedere ca acesta face parte din drepturile personalității, drepturi ce ocupă poziția centrală în cadrul drepturilor personale nepatrimoniale aparținând persoanelor fizice. Așa cum s-a menționat în precedent , dreptului la demnitate îi este proclamată existența în art. 72 alin. 1 din Codul civil, iar în alineatul 2 al aceluiași articol legiuitorul clarifică conținutul acestui drept, si anume ce cuprinde onoarea și reputația unei persoane și interdicția de a produce o atingere fără consimțământul titularului sau fără autorizarea prevăzută de art. 75 din Codul civil.
In literatura de specialitate, se apreciază că granița dintre onoare și reputație este destul de greu de stabilit, ele putând fi considerate două fațete ale dreptului la demnitate, onoarea fiind un sentiment complex, determinat de percepția pe care fiecare persoană o are despre demnitatea sa, în timp ce reputația înseamnă felul în care o persoană este apreciată în societate , percepție ce poate să varieze de la o persoană la alta , cu mențiunea că reputația nu este înnăscută, ci este, de cele mai multe ori, dobândită prin modul exemplar în care persoana se comportă în viața privată sau în cea socială.
Prin urmare , orice atingere adusă demnității omului și implicit, reputației sale, îl expune pe acesta excluderii într-o măsură mai mare sau mai mică din sfera relațiilor sociale.
Pe de altă parte, Tribunalul va avea in vedere că libertatea de exprimare ( invocată de către pârâți in apărarea lor ) este fundamentul esențial al unei societăți democratice , iar sub aspectul exercițiului dreptului la liberă exprimare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta cuprinde dreptul de a avea și de a-și exprima opinia, dar și dreptul la informare.
Libertatea de exprimare nu constituie însă o libertate absolută , iar exercițiul acestei libertăți este supus unor restrângeri și limitări ce își au izvorul in primul rând in legea fundamentală .
Astfel , art.30 alin.(6) din Constituția României prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, iar - în temeiul art.57 din Constituție - cetățenii trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile cetățenești.
Totodată , art.31 alin.(4) din Constituția României prevede că mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Aceste dispoziții constituționale sunt in deplin acord cu art.10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care statornicește că libertatea de exprimare, așadar, libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei "comportă îndatoriri sau responsabilități";. În egală măsură, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul că, deși presa are datoria de a transmite informații și idei cu privire la chestiunile de interes public, ea nu trebuie să depășească, între alte limite, pe aceea a protecției reputației altora.
Aceste principii au fost avute in vedere si in jurisprudența instanței supreme care reține că "Dreptul la opinie și la liberă exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale celorlalte persoane";.
Prin urmare , ca urmare a publicării unor informații neadevărate și neverificate despre o persoană, ziariștii pot aduce atingeri în mod nejustificat onoarei, reputației, imaginii publice ale acelei persoane, cauzându-i, alături de eventualele prejudicii materiale, și prejudicii morale, care trebuie suportate de cei care le-au produs.
In ce privește sistemul actual de protecție a drepturilor personalității , instanța reține ca acesta este guvernat de principiile reparării prejudiciului , care stau la baza dreptului comun al răspunderii civile delictuale , fiind incidente dispozițiile art. 1349 din Codul civil, în raport cu care trebuie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv : o atingere ilicită, o vinovăție, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între ele.
Astfel , asupra dovedirii existenței unei fapte ilicite , Tribunalul va reține ca fapta pârâților a constat din publicarea in mod repetat a unor afirmații nereale si denigratoare cu privire la modalitatea in care s-a făcut angajarea reclamantului ca si grefier , inițial la judecătorie si ulterior la Curtea de Apel XXX. Tribunalul mai reține ca natura delictuala a faptei nu este determinata numai de conținutul ideilor exprimate , ci si de folosirea abuziva a dreptului de exprimare prin presa si limbajul cu conotații vulgare , jignitoare , de natura a aduce atingere demnității si reputației reclamanților.
Este adevărat ca informațiile prezentate erau de interes public având in vedere funcția îndeplinita de către reclamantă în cadrul unei instituții publice , iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului , in contextul art. 10 din Convenție garantează dreptul publicului de a fi informat in mod corect despre subiectele de interes public , dar instanța va retine că , nu se dovedește in cauza veridicitatea informațiilor publicate in articolul incriminat, astfel încât nu se poate considera ca a fost înlăturat caracterul ilicit al faptei .
Privitor la existența vinovăției , instanța reține că , urmare a unei discuții ce a avut loc intre reclamanta si pârâtul redactor- sef al publicației I.E., (împrejurare de fapt relatata de reclamanți in acțiune si recunoscută de către pârâți in întâmpinare) a apărut in aceeași publicație , articolul intitulat "Președinta N."; , in care autorul recunoaște in mod expres ca s-a lămurit cu privire la susținerile din articolul inițial referitoare la angajarea reclamantului in funcția de grefier si chiar menționează că sursele acestor informații au fost "persoane interesate să arunce cu noroi în ventilator";, recunoscând astfel implicit , că cele relatate nu corespundeau realității .
Astfel , se arată in acest articol că : " El a dat concurs pentru acest post în mandatul președintei G. Și a intrat pentru Judecătorie, dar a fost detașat legal la Tribunal, cu același salariu și un volum de muncă mai mare, a ținut să înlăture suspiciunile exprimate în I.E.de săptămâna trecută, interlocutorul nostru.";
Prin urmare , la data apariției acestui al doilea articol , pârâții erau pe deplin edificați cu privire la modalitatea de angajare ca grefier a reclamantului si au înțeles sa aducă acest lucru si la cunoștința cititorilor , așa cum era de altfel firesc , respectând astfel și dreptul la replică al reclamanților .
Cu toate acestea , ulterior, apare in publicația menționata in precedent si cel de-al treilea articol referitor la aceleași aspecte si anume cel intitulat "Justiția de cumetrie made in Covurlui -mod de întrebuințare"; , articol despre care reclamanții susțin că le-a adus grave prejudicii onoarei , demnității si reputației si pentru care solicita daune morale in prezenta cauză.
Din felul in care este redactat acest articol referitor la reclamanți rezultă indubitabil intenția autorului de a o acuza pe reclamanta că in calitatea sa de președinta a Curții de Apel XXX a procedat la angajarea soțului său in funcția de grefier " direct la Tribunal " si fără a avea studiile necesare, autorul plasând aceasta împrejurare în sfera ilegalității.
De asemenea , se susține expres faptul că "S-a călcat peste norme și lege"; , insinuându-se ca reclamanta disprețuiește legea , " Hai sictir, de-aici !, da nu sunt eu legea?!";
Chiar si expresiile folosite de autorul articolului , denota intenția acestuia de a ridiculiza atât sistemul judiciar cât si pe reclamantă si de a crea cititorilor convingerea că angajarea s-a făcut " pe șestache"; , adică in condiții obscure , de ilegalitate si doar in considerarea funcției deținută de reclamantă.
Chiar si indemnul ironic din finalul articolului "Hai, ciocu mic!" , releva intenția vădită a autorului de a crea cititorilor impresia că situația relatată este una dubioasă si care trebuie trecută sub tăcere , creând aparența că s-au săvârșit fapte nelegale de către cei doi reclamanți .
Prin urmare , Tribunalul constată că este îndeplinita si condiția existenței vinovăției, care îmbracă forma intenției directe deoarece ulterior publicării primului articol intitulat "Hopa si președinta Curții de Apel ", redactorul-sef al publicației a cunoscut că cele relatate nu sunt reale , ca urmare a discuției avute cu reclamanta ( aspect recunoscut atât prin acțiune cât si prin întâmpinare) , împrejurare care de altfel a și determinat publicarea celui de-al doilea articol intitulat "Președinta N."; , în care se menționează că sursele de informare nu au fost credibile .
Așadar , cu toate ca au cunoscut faptul că informațiile din primul articol nu erau corespunzătoare realității , cu rea-credința , pârâții publica si al treilea articol si anume cel intitulat " Justiția de cumetrie made in Covurlui-mod de întrebuințare"; in care sunt reluate aceleași afirmații denigratoare despre care se știa deja că nu sunt adevărate , expresiile folosite fiind de natură a afecta demnitatea , onoarea si reputația reclamanților , așa cum s-a arătat pe larg si in precedent.
De asemenea , în ceea ce privește dovedirea existentei prejudiciului moral , in jurisprudență s-a reținut constant , in acord cu practica CEDO , faptul că instanțele urmează sa deducă producerea prejudiciului moral si raportul de cauzalitate cu fapta ilicită , din simpla existență a faptei ilicite de natura sa producă un asemenea prejudiciu , soluția fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibila .
In ce privește evaluarea daunelor morale provenite din suferințele psihice pe care victima unei agresiuni morale le are de suportat , criteriile de evaluare sunt greu de concretizat , urmând a fi avute in vedere poziția socială și familială a victimei, valoarea acelor mijloace patrimoniale care pot crea o compensare a suferințelor morale suportate de victimă , modul în care afirmațiile defăimătoare au fost aduse la cunoștința opiniei publice, credibilitatea și tirajul ziarului care a realizat publicarea, dar și poziția socială și profesională a persoanei fizice în cauză. Astfel , consecințele unei agresiuni morale nu se limitează la suferințele produse celui prejudiciat , ci are efecte si în rețeaua de relații sociale ale persoanei respective, relații care sunt influențate de imaginea socială a acelei persoane. În cazul in care această imagine este știrbită prin răspândirea unor afirmații denigratoare se produce un prejudiciu care dă dreptul la reparație prin acordarea daunelor morale.
Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă .
In același sens , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
In acest context , Tribunalul apreciază ca atingerea adusa reputației reclamanților este cu atât mai gravă cu cât aceștia îndeplinesc funcții (judecător si respectiv grefier) ce presupun respectarea riguroasa a unor norme de buna conduită si a păstrării unei bune reputații.
Astfel , prin Hotărârea 328 din 24.08.2005 Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor care stabilește standardele de conduită a acestora, conforme cu onoarea și demnitatea profesiei , concluziile fiind acelea că un magistrat trebuie să fie în permanență un exemplu de moralitate, indiferent de locul și situația în care se află, atât în desfășurarea activității profesionale cât și relațiile de familie, de colegialitate, prietenie, vecinătate etc.
Prin urmare , standardele de conduită impuse unui judecător și datoria acestuia de respect pentru legea morală sunt mult mai riguroase, pentru a se bucura astfel de respectul și aprecierea societății în care trăiește și profesează , cu implicații si asupra prestigiului instituției in cadrul căreia activează.
Așadar , buna reputație trebuie să fie menținută pe tot parcursul carierei de judecător , o situație contrara putând atrage sancțiuni disciplinare mergând până la excluderea din magistratura . De asemenea , condiția bunei reputații este o condiție a angajării și menținerii in funcția de grefier .
Prin urmare , pentru reclamanți afectarea reputației lor in mod denigrator este cu atât mai gravă cu cât poate avea implicații deosebit de grave in plan profesional , cu consecințe ce pot fi greu de remediat.
Pentru aceste considerente , instanța va reține atât gravitatea afirmațiilor făcute de pârât printr-un mijloc de comunicare în masă, calitatea pârâtului de jurnalist, de formator de opinie, ceea ce presupune o respectare riguroasă a principiilor de etică și deontologie profesională, cât și necesitatea acoperirii în mod just, echitabil și echilibrat a prejudiciului.
Nu poate fi primit nici argumentul pârâților in sensul că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece în articolul incriminat au fost prezentate în stil pamfletar păreri cu privire la modul de angajare al reclamantului la instanța a cărei președintă este soția sa, exercitându-și dreptul constituțional la liberă exprimare.
Tribunalul reține că articolul în discuție nu este un simplu pamflet cu caracter satiric, ci un articol prin care pârâtul și-a exprimat în mod public opinia despre angajarea reclamantului , insinuând că s-ar fi făcut cu încălcarea legii , exclusiv in considerarea calității reclamantei de președinte de instanța si nu a meritelor profesionale , fiind folosite expresii jignitoare, calomnioase și vexatorii ( "și-a tras soțul grefier direct la Tribunal, să mănânce și gura lui un salariu mai nesimțit, ce dracu, că e de unde. S-a călcat peste norme și lege, și n-a fost mai întâi grefier la Judecătorie? Hai sictir, de-aici !, da nu sunt eu legea?!";) fără ca ele să fie argumentate si cunoscându-se faptul ca informațiile respective provin dintr-o sursă care nu este credibilă , așa cum se recunoaște in mod expres in articolul "Președinta N."; .
Așa cum instanța a argumentat anterior , dreptul la liberă opinie și exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane, sens in care s-a pronunțat si hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Lingens vs. Austria ( pe care o invoca de altfel si pârâții in întâmpinare) .
De asemenea , instanța va respinge și susținerile pârâților formulate in cadrul cererii depuse la 22.01.2016 , în sensul că cererea de chemare in judecată este lovită de nulitate deoarece nu a fost prezentat un calcul concret al prejudiciului si pretențiilor solicitate , având in vedere considerentele detaliate in precedent referitoare la faptul că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat , el urmând a fi lăsat la aprecierea judecătorului , criteriul general ce urmează a fi avut in vedere , așa cum a fost evocat de instanța europeană, fiind acela ca despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora . Prin urmare , in cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 200 NCPC ce conduc la anularea unei cereri de chemare in judecata pentru lipsa anumitor elemente expres prevăzute de lege , dat fiind ca întinderea prejudiciului nu poate fi cuantificata in concret , anticipat , așa cum solicită pârâții , ci urmează a fi stabilită de instanță.
O altă susținere a pârâților intitulata excepție ( fara a fi insa o veritabila excepție de procedura ce ar necesita soluționarea distinctă si prealabila din partea instanței de judecata , ci doar o apărare de fond ca si cea analizata anterior , de altfel ) este aceea că , ar fi in imposibilitate de a-si exercita dreptul la apărare deoarece cuantumul pretențiilor solicitate nu este declarat , probat si justificat prin cererea de chemare in judecata. Instanța a analizat detaliat in considerentele precedente, modalitatea de constatare si apreciere asupra existentei si întinderii prejudiciului moral precum si a criteriilor de evaluare a acestuia , astfel că nu va mai reveni asupra lor , dar atrage atenția că dreptul la apărare al pârâților nu a fost încălcat atât timp cât aceștia au avut posibilitatea legala de a lua cunoștință de conținutul dosarului , de a-și formula apărările , de a propune probe , de a-si prezenta susținerile in scris sau oral , fiind astfel respectate disp. art. 13 NCPC.
De asemenea , se invocă tot cu titlu de excepție , încălcarea disp. art. 294 Cod pr.civ., susținând pârâții ca sarcina probei revine reclamanților. Este adevărat că potrivit disp. art. 10 NCPC sarcina probei revine reclamanților , care s-au achitat însă de aceasta obligație , făcând dovada faptei ilicite cauzatoare de prejudicii si a vinovăției pârâților , celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale nemaifiind necesar a fi probate , pentru motivele prezentate pe larg anterior.
Prin urmare , cererea de chemare in judecata nu este lovita de nulitate, așa cum susțin pârâții , o eventuală lipsa a dovezilor urmând a fi avuta in vedere si sancționata de către instanța cu ocazia evaluării ansamblului probator , si nu in mod distinct ca și motiv de nulitate a cererii de chemare in judecata sau ca excepție.
Tot cu argumentele de mai sus , invoca pârâții ca si excepție , o prematuritate a cererii de chemare in judecata deoarece nu s-a arătat modul de calcul a prejudiciului solicitat , in suma de 250.000 lei. Nici aceasta susținere nu reprezintă o veritabila excepție de procedura , ci doar o apărare de fond , pe care instanța o apreciază de asemenea ca fiind nefondata , împrejurarea invocată nefiind de natură a restricționa dreptul reclamanților de acces la justiție și la un proces echitabil pentru valorificarea pretențiilor lor , dat fiind ca modul de calcul al prejudiciului moral ce face obiectul cauzei urmează a fi apreciat de către judecător potrivit criteriilor de evaluare expuse anterior.
Mai invocă pârâții lipsa oricărui element probator , de asemenea susținere de fond si care a fost analizată deja , instanța arătând că lipsa probelor are consecințe sub aspectul dovedirii temeiniciei acțiunii si este evaluată de instanță , neconstituind o excepție .
De asemenea , se invoca de către pârâți excepția de nulitate a probelor , respectiv a declarațiile luate subordonaților pe care le apreciază ca fiind neconcludente , nerelevante si fără legătură cu cauza.
Instanța va respinge si aceste argumente ale pârâților care nu constituie motive de nulitate a probelor , relevanța înscrisurilor depuse de reclamanți asupra soluționării cauzei fiind apreciata de către instanța de judecata prin coroborarea întregului ansamblu probator.
Se mai invoca de către pârâți faptul că reclamanții au abuzat de dreptul lor procesual si au solicitat aplicarea prevederilor art. 12 al. 2 NCPC si art. 20 NCPC.
Este adevărat că , drepturile procesuale trebuie exercitate de către părți cu bună credință , potrivit scopului in vederea căruia au fost recunoscute de lege si fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți , sub sancțiunea aplicării unei amenzi judiciare in condițiile art. 12. al. 2 NCPC.
Cu toate acestea , simpla împrejurare că o persoană își exercită dreptul de acces liber la justiție si dreptul la un proces echitabil nu sunt de natură a conduce automat la concluzia existentei unui abuz de drept , aprecierea asupra exercitării abuzive a drepturilor procedurale revenind instanțelor de judecata .
Or , in cauza de față nu exista elemente de natura a plasa acțiunea reclamanților in rândul demersurilor judiciare vădit netemeinice și exercitate cu rea-credință , in scop de șicană sau pentru alte scopuri decât cele recunoscute de lege .
Fata de aceste considerente , instanța va respinge si aceasta cerere a pârâților, ca fiind neîntemeiată.
Prin urmare , instanța reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale , pârâta SC E.P. SRL ca editor al publicației in care a apărut articolul " Justiția de cumetrie made in Covurlui-mod de întrebuințare"; , urmând a răspunde in calitate de comitent care a permis publicarea acestuia , iar pârâtul urmând a răspunde pentru fapta proprie , ce a constat in publicarea informațiilor denigratoare la adresa reclamanților , dar si pentru nerespectarea obligațiilor profesionale ce-i reveneau in calitate de redactor-sef , constând in verificarea materialelor ce apar in ziar.
Așadar , așa cum s-a argumentat detaliat anterior , la aprecierea prejudiciului moral Tribunalul va avea in vedere că materialul defăimător este de natură a produce consecințe negative și implicații în planul social al reclamanților .
De asemenea , va avea in vedere valoarea nepatrimonială lezată și însemnătatea pe care aceasta o are pentru persoanele vătămate , raportat și la funcția deținută de aceștia , considerând că suma de 25.000 lei , pentru fiecare reclamant va permite atenuarea suferințelor morale cauzate și implicațiile în circuitul vieții particulare si profesionale.
Concluzionând , Tribunalul va admite in parte acțiunea și pe cale de consecință va obliga pârâții , in solidar, la plata sumei de 25.000 lei către reclamanta N.M., cu titlu de daune morale , va obliga pârâții , in solidar, la plata sumei de 25.000 lei către reclamantul N.F.C. , cu titlu de daune morale si va respinge ca neîntemeiată cererea pârâților de a se aplica reclamanților o amenda judiciară in temeiul art. 12 al. 2 NCPC.
In temeiul art. 453 NCPC , reținându-se culpa procesuala a pârâților, instanța va obliga pârâții in solidar la plata sumei de 120 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru , conform chitanțelor depuse la dosar.
| ← Calitatea procesuală pasivă a unității administrativ... | Respectarea servituţilor privind distanţa dintre... → |
|---|
