Executare fiscală, condiţiile pentru instituirea măsurilor asigurătorii
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 3151 din data de 19.11.2015
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul 27.229/281/2013 contestatoarea apelanta - contestatoare SC XXXX SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală Contribuabili Mijlocii, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va dispune în cauza să se admită contestația la executare și pe cale de consecință, să se dispună anularea tuturor formelor de executare, respectiv decizia de impunere si cele patru procese verbale de sechestru asigurător.
In motivarea contestației, debitoarea a arătat că SC XXXX SRL, în baza avizului de inspecție fiscală, a fost supusă unui control parțial ce avut ca obiectiv verificarea ansamblului de declarații fiscale sau operațiuni relevante pentru inspecția fiscala.
Pe parcursul verificării, echipa de control a constatat că în perioada 01.09.2011-18.01.2013, contestatoarea desfășurând activitate în domeniul fabricării preparatelor din carne, a înregistrat în evidența contabilă și a declarat prin declarațiile informative -394, achiziții de carne de la SC ZZZ SRL Cluj Napoca, în valoare totală de 11.441.685 lei din care TVA 2.214.520 lei.
Din consultarea bazei de date ANAF(aplicație la care nu au acces contribuabili), s-a constatat că SC ZZZ SRL, a declarat integral livrările de carne către SC XXXX SRL, însă s-a constatat totodată că la rândul său SC ZZZ SRL, a declarat achiziții de la SC YYY SRL Iași, societatea care nu a depus la termenul legal deconturi de TVA, declarații informative 394 și declarații recapitulative 390 pentru anul 2013 și respectiv ianuarie 2013 - deficiențele identificate la această ultimă societate creând suspiciuni organelor de inspecție fiscale aflate în control la contestatoare asupra corectitudinii comportamentului fiscal al acesteia, motiv pentru care au suspendat inspecția fiscală în data de 25.03.2013 și au solicitat controale încrucișate la cele două societăți din Cluj și respectiv Iași.
Ulterior, a fost emisă de AJFP Prahova - Inspecție Fiscală, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.6018/01.11.2013 și s-au întocmit procesele verbale de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.114276-114278 din 01.11.2013 și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr.114275/01.11.2013 - consemnându-se că societatea verificată nu a respectat prevederile legale cu privire la modul de conducere a evidenței contabile și fiscale.
În concluzie, organele de inspecție fiscală a AIF Iași, au apreciat că SC YYY SRL, a avut un comportament fiscal specific firmelor ce acționează ca intermediari de tip " missing trader";, în cadrul unor posibile lanțuri de evaziune fiscală în domeniul TVA și prin urmare au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în legătură cu existența sau inexistența infracțiunii prev. La art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 .
Față de împrejurările arătate, contestatoarea a precizat că nu a derulat niciodată relații comerciale cu SC YYY SRL, astfel că eventualele nereguli în ce o privește au fost interpretate în mod eronat de către echipa de control de la AJFP Prahova, invocând nelegalitatea instituirii măsurilor asiguratorii contestate și solicitând anularea acestora, atât sub aspectul formalităților derulate la dispunerea acestora, cât și sub aspectul nejustificării măsurilor dispuse.
S-a arătat astfel că, în cauză nu s-a respectat obligația motivării temeinice a actelor administrative dispuse, cu atât mai mult cu cât nu s-a stabilit în sarcina contestatoarei vreo faptă care să ducă la emiterea unui titlu de creanță - titlu executoriu și nu s-a indicat în mod clar fapte relevante care ar putea îndreptății organul fiscal să adopte decizia contestată și procesele verbal de sechestru emise în baza ei, invocându-se totodată vătămarea gravă cu efecte dezastruoase asupra activității contestatoarei, fără a se stabili practic vreo faptă concretă în sarcina acesteia și fără a se stabili dacă are sau nu vreo datorie restantă către stat.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că din documentele și informațiile obținute până la data finalizării controlului a reieșit faptul că furnizorii din Ungaria cunoșteau la momentul livrării că marfa era destinată SC XXXX SRL, care dispunea de mijloace de transport frigorifice și de spații de depozitare, însă cu toate acestea aprovizionarea cu carne nu s-a realizat de către contestatoare direct de la producător și prin intermediul unor societății ca SC YYY SRL, intermediar de tip "missing trader"; (fără salariați, fără depozite și fără mijloace de transport specifice) și SC ZZZ SRl ( fără spații de depozitare, cu un mijloc de transport frigorific, fără salariați), care prin comportamentul lor fiscal au prejudiciat bugetul de stat cu TVA aferent acestor tranzacții.
Intimata, a mai precizat că în situația în care din cercetările ce vor fi efectuate de organele de cercetare penală se va stabili că SC XXXX SRL, a fost implicată în acest circuit evazionist sau a știut că prin achiziția sa participă la o tranzacție în legătură cu evaziunea frauduloasă a TVA, posibilul prejudiciu cauzat bugetului de stat prin deducerea nelegală a TVA este în sumă de 2.214.520 lei - astfel că, având în vedere că s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, ori să își ascundă, ori s-și risipească averea, precum și cuantumul sumei estimate, s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii, care pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cadrul efectuării de controale.
În cauză s-a administrat proba cu acte, interogatoriul intimatei și expertiză tehnică specialitatea contabilitate, ce a fost întocmită în cauză de expert tehnic Cristescu Daniela.
În urma probatoriului administrat în cauză, prin sentința civilă nr. 4935/14.04.2015 instanța de fond a respins ca neîntemeiata contestația la executare formulata de către contestatoarea SC XXXX S.R.L, reținându-se că potrivit avizului de inspecție fiscală nr. 2/04.01.2013, s-au constatat mai multe deficiente, ocazie cu care a fost întocmit un proces verbal. S-a constata astfel, ca SC XXXX SRL a comercializat carne provenita din statele uniunii europene fără ca acesta să fi achitat taxa pe valoare adăugată, aspect ce a rezultat din lipsa documentelor de transport CMR pentru achizițiile de carne de la SC ZZZ SRL Cluj, acte care trebuiau să fie înaintate la controlul efectuat.
De aceea, așa cum rezultă atât din înscrisurile înaintate de către intimată, cât și din raportul de expertiza contabilă, au fost efectuate controale încrucișate de la furnizorul de carne SC ZZZ SRL și la furnizorul SC YYY.
Prima instanță a mai reținut că potrivit procesului verbal 18154/2013 încheiat de organele inspecției fiscale din cadrul A.I.F.Iasi, rezulta ca SC YYY nu a respectat prevederile legale în conducerea evidenței contabile. Potrivit procesului verbal 11821/2013 reiese că furnizorul a înregistrat în evidența contabilă și a raportat prin deconturile de TVA livrate efectuate de către SC Comnilis în suma totala de 10.958.498,74 suma ce coincide cu valoarea facturilor înregistrate de acesta.
Rezultă potrivit mențiunilor făcute de către intimată și documentate în acest sens cu înscrisuri că, prin deconturile TVA și declarațiile recapitulative 390 aferente lunii septembrie 2011-decembrie 2012 SC YYY SRL a declarat achiziții intracomunitare din Ungaria în valoare totală de 16.509.699 lei.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, "așa cum rezultă din declarațiile informative 394 aferente anului 2012 su lunile ianuarie 2013 societatea a raportat achizițiile intern SC Mottrans SRL, societate care are ca obiect principal de activitate a depus declarațiile fiscale pentru anul 2012 si luna ianuarie 2013 dar nu a raporta către SC Aqua SRL";.
Așa cum rezultă din întâmpinarea înaintată la dosar, informațiile primite ca urmare a controalelor încrucișate și suspiciunea unei activități ce are legătură cu evaziunea fiscală au condus la luarea masurilor sechestrului.
Analizând atât prin prisma mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză cât și prin prisma argumentelor invocate de către părți, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art 712 al.2 C.proc.civ, "In cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede in legătură cu acel titlu executoriu o cale de atac procesuală specifică pentru desființarea sa";.
În cauză, instanța de fond a constatat că măsura sechestrului luată ca măsură provizorie înainte de recuperarea creanțelor și stabilirea obiectivă a situației ce trenează asupra acestor societăți a fost luata înainte de emiterea titlurilor de creanță, indisponibilizarea activităților fiind făcută doar ca măsură de siguranță în combaterea activităților de tip ,,Missing trader, activitate ce are la baza creșterea artificială și fictivă a valorilor facturate a unor mărfuri prin diverse tipuri de operațiuni comerciale, astfel încât pentru ultima factură de valoarea cea mai mare să se solicite restituirea de TVA.
În motivarea primei instanțe se arată că, "chiar dacă se invocă de către contestatoare atitudinea sa corectă față de bugetul de stat, fapt rezultat și din Raportul de expertiză contabilă, instanța de fond nu a putut admite că o astfel de măsură nu se poate impune și că odată cu aceasta nu se urmărește o decimare a activității ci doar ca o marjă de control în efectuarea unor operațiuni legale";.
Față de aceste considerente instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea SC XXXX S.R.L, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Prahova.
Împotriva acestei soluții a declarat, în termen legal, apel, contestatoarea SC XXXX SRL, solicitând să se dispună, în temeiul art. 480 al. 3 C. proc. civilă coroborat cu art. 488 pct. 6 C. proc. civila, admiterea apelului, anularea/casarea hotărârii apelate cu consecința trimiterii cauzei către instanța de fond pentru motivare; ori, admiterea apelului, anularea Sentinței civile nr. 4935/14.04.2015 pronunțata de către Judecătoria Ploiești și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea contestației formulate de către aceasta, cu consecința anularii actelor de executare silita reprezentate de Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 6018/01.11.2013, a Procesului verbal de sechestru asigurător nr. 114275/01.11.2013, a Procesului verbal de sechestru asigurător nr. 114276/01.11.2013, a Procesului verbal de sechestru asigurător nr. 114277114277/01.11.2013, precum si a Procesului verbal de sechestru asigurător nr. 114278/01.11.2013 ca fiind nelegale si netemeinice, precum și, în temeiul art. 453 C. proc. Civila, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul dosar.
În motivarea apelului, apelanta-contestatoare a arătat că, în fapt, prin Sentința civilă nr. 4935/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a respins contestația la executare formulată de aceasta în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Prahova ca fiind neîntemeiată.
Apelanta-contestatoare a solicitat a se lua act de faptul că, în opinia sa, soluția pronunțată de Judecătoria Ploiești este netemeinică, nelegală și pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, deoarece hotărârea apelată este sumar motivată cu privire la capetele de cerere formulate, ceea ce echivalează cu nemotivarea - în condițiile în care, deși a solicitat în cuprinsul contestației formulate anularea actelor de executare silită pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, niciunul dintre motivele formulate nu a fost analizat, instanța de judecată rezumându-se a prelua pasaje din întâmpinarea formulată de către intimata.
A învederat apelanta-contestatoare că împotriva actelor mai sus menționate, a formulat contestație la executare deoarece Decizia de instituire a masurilor asigurătorii 6018/01.11.2013 a fost emisă cu nerespectarea art. 9 al. 2 lit. d din OG92/2003, respectiv cu nerespectarea dreptului său de a-și exprima un punct de vedere; este nemotivată în fapt și în drept, fiind nulă potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 129 al. 5 C. proc. Fiscală; este emisă în mod nelegal cu nerespectarea dispozițiilor art. 129 din OG 92/2003 pentru lipsa indicării temeiurilor impuse de lege pentru luarea acestei masuri, respectiv lipsa indicării indiciilor potrivit cărora exista pericolul ca societatea contestatoare să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea; au fost indisponibilizate bunuri de o valoare mai mare decât cea prevăzută de art. 142 C. proc. Fiscală, respectiv de o valoare mai mare de 150% din creanța fiscală.
Apelanta-contestatoare a solicitat instanței de control să ia act de faptul că motivarea în fapt și în drept a soluției pronunțate este o condiție de legalitate a hotărârii în sensul explicării dispozitivului ce intra în puterea lucrului judecat, lipsa acestei motivări sau argumentarea insuficientă echivalând cu o nesoluționare în fond a cauzei, precizând că motivarea soluției pronunțate de către instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de control, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
Apelanta-contestatoare a mai susținut că în practică s-a decis că hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția fără indicarea datelor concrete folosite ca premise sau ce cuprinde o referire la actele cauzei în general - reprezintă motiv de casare prevăzut la art. 488 al. 1 pct. 6 C. proc. civilă, arătând totodată că motivarea hotărârilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă inclusiv prin prevederile art. 6 și art. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale - considerente pentru care a solicitat să se dispună anularea/casarea hotărârii apelate cu consecința retrimiterii cauzei la instanța de fond în vederea motivării în fapt și în drept a hotărârii.
Apelanta-contestatoare a arătat de asemenea că instanța de fond a înlăturat proba cu expertiza tehnica specialitatea contabilitate Cristescu Daniela, administrata in dosarul cauzei, fără nicio motivare, solicitând să se ia act de faptul că la momentul propunerii de probe aceeași instanță a apreciat că proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, aceasta fiind legal administrată, însă cu toate acestea, în contextul în care raportul de expertiză tehnică a concluzionat că societatea contestatoare nu are obligații restante pentru TVA la bugetul de stat și nici nu a înregistrat obligații restante față de furnizorul său, SC ZZZ S.R.L., instanța de fond nu a avut-o în vedere la pronunțarea soluției în cauza și nici nu a motivat de nici o manieră înlăturarea probei inițial considerate ca fiind utilă soluționării cauzei.
Pe fondul cauzei, apelanta-contestatoare a arătat că urmează să se constate faptul că actele de executare contestate de către societate sunt nelegale, netemeinice și nemotivate sub aspectul săvârșirii de către societatea contestatoare a vreunei abateri de la regulile și normele fiscale.
Apelanta-contestatoare a solicitat a se avea în vedere că faptele în legătura cu care ANAF a apreciat că există suspiciuni pentru participare infracțională au făcut obiectul dosarului de cercetare penală nr. 874/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a dispus trimiterea în judecată a persoanelor vinovate, (reprezentantul zonal al societății apelante având calitatea de martor), iar în prezent cauza se află pe rolul Tribunalului Cluj fiind înregistrată cu numărul 561/117/2015 - arătând totodată că despre existența dosarului instrumentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și a celui de pe rolul Tribunalului Cluj societatea contestatoare a luat la cunoștința ocazional, din verificarea portalului instanțelor de judecată, după pronunțarea Sentinței civile nr. 4935/14.04.2015 de către Judecătoria Ploiești.
Apelanta-contestatoare a mai arătat că, în fapt, în baza Avizului de inspecție fiscală nr. 2/04.01.2013 emis de către DGRFP - Prahova - Administrația Finanțelor Publice Ploiești, la societatea contestatoare s-a derulat o inspecție fiscală parțială ce a avut ca obiectiv verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru inspecția fiscală privind impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată aferente perioadei 01.01.2009-31.12.2012 - menționând că pe parcursul verificării echipa de control a constatat ca în perioada 01.09.2011-18.01.2013 societatea contestatoare, desfășurând activitate in domeniul fabricării preparatelor din carne, a înregistrat în evidența contabilă achiziții de carne de la SC ZZZ S.R.L. Cluj Napoca în valoare de 11.441.685 lei, din care TVA de 2.214.520 lei, reținând totodată faptul că aceasta a achitat contravaloarea produselor exclusiv prin decontări bancare.
Apelanta-contestatoare a menționat că, observându-se faptul ca furnizorul acesteia nu avea calitatea de producător, au fost solicitate documente justificative din care să rezulte proveniența cărnii, documente ce au fost puse la dispoziție de către societatea contestatoare și din care a reieșit faptul că 27% din totalul achizițiilor provine din Ungaria, importator fiind o altă societate comercială, respectiv SC YYY S.R.L., societate ce ar fi avut un comportament fiscal inadecvat specific firmelor ce acționează ca intermediari de tip "missing traders" - în atare context fiind menționat Procesul verbal nr. 18154/03.10.2013 încheiat de către AIF IASI la SC YYY S.R.L. prin care s-a arătat faptul că au fost sesizate organele penale în legătură cu cercetarea existenței sau inexistenței infracțiunii de evaziune fiscală.
Apelanta-contestatoare a precizat că, astfel, lanțul comercial se prezintă de următoarea manieră: producător Ungaria → SC YYY S.R.L. Romania → SC ZZZ S.R.L. Romania → SC XXXX S.R.L., SC Cosm Fan Carmangerie S.R.L, SC Salamandra Plus S.R.L, SC Urcan S.R.L, SC Carmic S.R.L, SC Fresh Distribution S.R.L, SC Xamus S.R.L, SC Romserg Exim S.R.L, si altele.
Apelanta-contestatoare a arătat că, în atare condiții, motivat de faptul că în documentele contabile ale societății contestatoare, precum și ale SC ZZZ S.R.L. nu se regăsesc CRM-urile sau alte documente de transport, și totodată pentru că societățile furnizoare ce apar pe circuitul de tranzacționare al produselor achiziționate de către contestatoare sunt cercetate de către organele de cercetare penală, urmând a se stabili dacă contestatoarea a fost implicată sau nu în circuitul evazionist, s-a apreciat necesar a se institui masuri asigurătorii pe bunurile acestei societăți, in speță sechestrul asigurător pe bunuri imobile aflate în patrimoniu ce au o valoare de 3.348.908 lei - apelanta-contestatoare precizând că înțelege să critice hotărârea instanței de fond inclusiv sub aspectul reținerii greșite a situației de fapt.
Astfel, apelanta-contestatoare a solicitat să se constate faptul că instanța de fond reține faptul că aceasta ar fi comercializat carne provenită din statele Uniunii Europene fără să achite TVA, aspect ce rezultă din lipsa documentelor de transport CMR pentru achizițiile din carne de la SC ZZZ S.R.L. - apreciind că, "așa cum rezulta din întâmpinarea depusă la dosar, informațiile primite de către organele fiscale ca urmare a controalelor încrucișate ar rezulta suspiciunea unei activități ce are legătură cu evaziunea fiscală, motiv pentru care instanța nu poate admite că o astfel de măsura nu se poate impune. "
Apelanta-contestatoare a menționat că în ceea ce privește lipsa CMR-urilor din documentele contabile ale societății contestatoare și ale SC ZZZ S.R.L, solicită instanței de control să ia act de faptul că CMR-ul împreună factura de transport este un caz particular pentru justificarea transportului către un stat membru UE, fiind dovada pentru scutirea de TVA. - arătând și că potrivit art. 10 din Ordinul 2222/2006: ""Scutirea de taxa pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 al. 2 lit. a din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 si 2 ale aceleiași litere a, se justifică pe baza următoarelor documente: a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 al. 5 din Codul Fiscal (...) și în care trebuie să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru; b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru și după caz, c) orice alte documente cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare".
Apelanta-contestatoare a invocat și art. 5 din Convenția de la Geneva 1956 la care România a aderat prin Decretul 451/1972, care stipulează că: "Scrisoarea de trăsură este întocmita în trei exemplare originale, semnate de expeditor și de transportator, aceste semnături putând să fie imprimate sau înlocuite prin ștampilele expeditorului și transportatorului, dacă legislația țării în care este întocmita scrisoarea de trăsura o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoțește marfa, iar al treilea se reține de transportator."
Apelanta-contestatoare a mai arătat că în atare condiții este mai mult decât evident că documentul de transport internațional CMR nu se poate regăsi în contabilitatea și a importatorului, și a SC ZZZ S.R.L. și, totodată, și în contabilitatea contestatoarei (în condițiile în care aceasta este a treia societate în circuitul economic) și astfel cum însăși organele de inspecție fiscală au constatat, aceasta achiziționa cantități mici de carne, sub 5.000 kg/factură la un interval de 3 zile destinate desfacerii cu amănuntul în magazinele acesteia situate in Cluj-Napoca, Bistrița Năsăud și Brașov.
Mai mult decât atât, potrivit aceleiași Convenții referitoare la Contractul de Transport Internațional de Mărfuri pe Șosele (CMR), răspunderea privind întocmirea documentelor de transport revine exclusiv transportatorului - ori în atare condiții rezultă că societatea contestatoare nu poartă nicio culpa pentru existența ori inexistența acestor documente de transport și totodată nu exista obligația sa de a deține în contabilitate aceste documente și nici nu putea solicita furnizorului remiterea unui astfel de document - apelanta-contestatoare invocând și clauza FCA Franco Cărăuș, astfel cum aceasta este definită de regulile Intercoms 2000 aplicabile în materie: răspunderea vânzătorului încetează atunci când marfa este predată transportatorului ales de către comparator - solicitând totodată să se ia act de faptul ca societatea contestatoare nu este cumpărătorul mărfurilor, ci importatorul este cumpărătorul mărfurilor.
În ceea ce privește posibila participare la așa-zisul circuit evazionist, apelanta-contestatoare a solicitat a se constata faptul ca și aceasta motivație este lovita de netemeinicie, în condițiile în care al doilea motiv pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor din patrimoniul contestatoarei este reținut de către organele fiscale astfel: "În situația în care din cercetările penale ce vor fi efectuate de organele de cercetare penală se va stabili ca SC XXXX S.R.L. Măgureni a fost implicată în acest circuit evazionist sau a știut că prin achiziția sa participă la o tranzacție în legătură cu evaziunea fiscală a taxei pe valoare adăugată, posibilul prejudiciu cauzat bugetului de stat prin deducerea nelegală de TVA este în suma de 2.214.520 lei."
Față de acesta împrejurare, apelanta-contestatoare a solicitat instanței să ia act de faptul că organele de cercetare penala au întocmit la momentul de fata Rechizitoriul din data de 09.02.2015 în dosarul înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj cu numărul 874/P/2013, prin care s-a dispus trimiterea in judecata a furnizorilor, respectiv a reprezentanților SC ZZZ S.R.L. si SC YYY S.R.L. - rechizitoriu pe care înțelege să îl atașeze motivelor de apel - și din care arată că rezultă foarte clar că aceasta nu are nicio implicare în circuitul evazionist.
Apelanta-contestatoare solicită ca, în atare condiții, să se ia act de faptul că în dosarul penal, părți responsabile civilmente sunt SC ZZZ S.R.L. și SC Megafresh S.R.L, prejudiciul reținut în sarcina inculpaților fiind în total de 6.440.933 lei din care 3.491.890 lei cauzat prin SC ZZZ S.R.L. (societate de la care contestatoarea a achiziționat mărfuri) - mai mult, contestatoarea apare în cuprinsul actului de sesizare încheiat de către organele penale ca fiind cumpărător de bună credință, situație care în mod cert contrazice ipoteza potrivit căreia contestatoarea ar fi fost implicată in vreo modalitate în acest circuit.
Totodată, apelanta-contestatoare a solicitat să se constate faptul ca reprezentantul său zonal, dl. Banciu Florin Ioan, are calitatea de martor in dosarul penal, declarând faptul ca a cumpărat produse de la SC ZZZ S.R.L. tocmai pentru că aveau un preț foarte bun - arătând că în aceeași situație sunt și alte societăți comerciale, cum sunt SC Cosm Fan Carmangerie S.R.L, SC Salamandra Plus S.R.L, SC Urcan S.R.L, SC Carmic S.R.L, SC Fresh Distribution S.R.L, SC Xamus S.R.L, SC Romserg Exim S.R.L, si altele, care au achiziționat de asemenea carne de la acești furnizori și care au calitatea de martori în dosarul penal, nefiind luate niciun fel de măsuri împotriva acestora.
Apelanta-contestatoare a arătat că, în atare condiții, respectiv în urma cercetărilor penale terminate la acest moment, este mai mult decât evident faptul că societatea contestatoare nu a fost implicată în circuitul evazionist și nici nu a avut cunoștință că participă la o tranzacție în legătură cu evaziunea fiscală, dovada fiind Rechizitoriul întocmit de către organele de cercetare penală care atestă faptul că, contestatoarea a fost cumpărător de bună credință - apreciind așadar că, inclusiv sub acest aspect, măsura asiguratorie a sechestrului dispusă pe bunurile din patrimoniul său este nejustificată.
A mai solicitat apelanta să se aibă în vedere faptul că sechestrul asigurător a fost definit în doctrină ca fiind o măsură de conservare, prin intermediul căreia se asigură scopul de a fi valorificat un bun, astfel încât la momentul obținerii unui titlu executoriu să poată fi acoperit prejudiciul stabilit in cauza, iar ANAF a luat masuri asigurătorii pentru ca, în măsura în care cercetările ar fi stabilit participarea contestatoarei la activitatea infracțională, să fie asigurată recuperarea prejudiciului - ori, la acest moment există dovada că în urma cercetărilor efectuate de către organele penale s-a stabilit fără niciun dubiu nevinovăția SC XXXX S.R.L. și totodată faptul că această societate nu are nicio implicare.
Totodată, apelanta-contestatoare a subliniat că scopul principal al măsurii nu trebuie să fie legat în niciun fel de prejudicierea activității societății în plan economic și social, magistratul fiind chemat să vegheze la respectarea cerinței unui just echilibru - cu alte cuvinte, trebuie respectat principiul proporționalității, din perspectiva faptului că măsura instituită nu trebuie să fie excesivă și trebuie dispusă în limitele strict necesare scopului pentru care acest mecanism a fost instituit de către legiuitor - ori, este evident că în contextul în care furnizorului SC ZZZ S.R.L. i s-a stabilit în dosarul penal nr. 874/P/2013 -dosar înregistrat la instanța cu numărul 561/117/2015 pe rolul Tribunalului Cluj, un prejudiciu de 3.491.890 lei de care este răspunzător, este nejustificată măsura sechestrului asupra bunurilor din patrimoniul societății contestatoare, cumpărător de bună credință, ce au o valoare de 3.348.908 lei, în contextul în care în urma cercetărilor derulate, această societate nu are nicio culpă și nicio implicare în lanțul evazionist - cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a statuat in practica, este imperios necesar ca între cuantumul prejudiciului și valoarea tuturor bunurilor sechestrate să existe o corelare care să poată justifica măsura dispusă, această corelare neexistând în cauză, atâta vreme cât măsura, ce a fost instituită asupra tuturor bunurilor, depășește cu mult valoarea pentru care de fapt a fost instituită.
Apelanta-contestatoare a mai arătat că, faptul că potrivit bazei ANAF societățile mai sus menționate reprezentând furnizori ai contestatoarei nu și-ar fi îndeplinit obligațiile declarative legale, nu este culpa societății contestatoare, care a arătat și că nu există o răspundere solidară prevăzută de lege, întrucât aceasta a achitat prețul către furnizorii săi prin bancă, astfel că, cu atât mai puțin poate genera culpa contestatoarei comportamentul furnizorilor acesteia, invocând în sensul arătat și Convenția de la Geneva și OG 93/2003 republicata.
Apelanta-contestatoare a subliniat și că, dacă din cercetările efectuate, ar fi rezultat participația infracțională a SC XXXX S.R.L, in mod cert, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj ar fi dispus trimiterea în judecată a reprezentanților acestei societăți și ar fi dispus măsuri asigurătorii asupra bunurilor sale - ori, în cauza penală au fost luate măsuri numai față de persoanele și societățile implicate.
Mai mult, apelanta-contestatoare a arătat că potrivit Deciziei de instituire masuri asigurătorii emisa la data de 01.11.2013 "SC ZZZ S.R.L. a declarat integral prin declarațiile informative 394 livrările efectuate către societatea contestatoare" (fila 3 paragraf 6), ceea ce înseamnă că societatea contestatoare a înregistrat și a achitat corect obligațiile fiscale - subliniind încă o dată și că prejudiciul stabilit în dosarul penal prin Rechizitoriul din data de 09. 02.2015, cauzat de către SC ZZZ S.R.L. este de 3.491.890 lei, iar sechestrul s-a instituit asupra bunurilor societății contestatoare în valoare de 3.348.908 lei, depășind astfel 150% din creanța fiscala cu care ANAF CLUJ s-a constituit parte civilă, așadar cu încălcarea art. 142 din OG 93/2003.
În atare condiții, față de netemeinicia motivelor care să justifice aceasta măsură, precum și față de încălcarea flagrantă a legii privind condițiile de admisibilitate ale impunerii sechestrului asigurător asupra bunurilor societății contestatoare, apelanta-contestatoare a solicitat să se admită apelul cu consecința admiterii contestației la executare formulate de aceasta.
În drept, apelanta-contestatoare a invocat art. 466 C. proc. Civila.
În susținerea apelului, apelanta-contestatoare a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri - pe care le-a atașat la dosar, atașând rechizitoriul întocmit in dosarul de cercetare penala nr. 874/P/2013 ce cuprinde 148 de file.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. 27229/281/2013 la data de 11.09.2015.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală și pe fond, menținerea actelor atacate ca temeinice și legale - reiterând aspectele invocate prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, fără referiri concrete la motivele de apel formulate în cauză.
Examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente ce vor fi expuse în continuare:
Apelanta - contestatoare a criticat soluția pronunțată de instanța de fond apreciind, pe de o parte că aceasta este sumar motivată cu privire la capetele de cerere formulate, ceea ce echivalează practic cu nemotivare, iar pe de altă parte apreciind că soluția primei instanțe de respingere a contestației la executare formulată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în condițiile în care raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a concluzionat că, apelanta contestatoare nu are obligație restantă pentru TVA la bugetul de stat și nici față de furnizorul său SC ZZZ S.R.L. - probă ce a fost însă înlăturată nemotivat de prima instanță, cu atât mai mult cu cât din întregul probatoriu nu a rezultat săvârșirea de către contestatoare a vreunei abateri de la regulile și normele fiscale de natură a justifica menținerea deciziei și proceselor verbale de sechestru contestate, iar această situație a fost confirmată și de organele de cercetare penală - din rechizitoriul Parchetului de pe lângă tribunalul Cluj întocmit la 9.02.2015 și depus în copie la dosar în apel, rezultând că apelanta contestatoare nu a avut nici o implicare în circuitul evazionist.
Analizând considerentele sentinței apelate, în raport de motivele de apel formulate, tribunalul constată că, deși nu se poate reține efectiv nemotivarea respectivei sentințe, modalitatea în care s-a făcut această motivare este totuși nu numai extrem de succintă față de complexitatea cauzei, dar nici nu se raportează mod concret la apărările formulate și nici nu justifică soluția pronunțată care apare contradictorie față de probatoriile administrate, fără a se analiza în mod efectiv modalitatea de apreciere a acestora.
Astfel, în cauză s-a administrat, în fața instanței de fond proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză tehnică specialitate contabilitate ce a fost întocmită în cauză de expert tehnic Cristescu Daniela - concluziile raportului de expertiză, în urma analizării detaliate a documentelor fiscale în raport de prevederile legale incidente, fiind că SC XXXX SRL nu înregistrau obligații restante la bugetul de stat și nici față de furnizorul SC ZZZ SRL, suma de 11.441.681,07 inclusiv TVA fiind achitată integral numai prin operațiuni bancare.
Deși, niciuna din părți nu a contestat concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța de fond însăși reținând că din conținutul acestuia rezultă "atitudinea corectă față de bugetul de stat"; invocată de către contestatoare, aceeași instanță apreciază însă, fără nicio susținere în probele administrate în dosarul de fond că, în ciuda acestei atitudini corecte confirmată prin raportul de expertiză contabilă, "instanța nu poate admite că o astfel de măsură nu se poate impune și că, odată cu aceasta nu se urmărește o decimare a activității ci doar ca o marjă de control în efectuarea unor operațiuni legale";.
Or, în condițiile în care până la această concluzie, motivarea instanței de fond a constat doar într-un extrem de succint și incomplet istoric al desfășurării operațiunilor de control fiscal în cauză, concluzia menționată, pe lângă faptul că vine într-o totală contradicție cu probatoriile administrate, acreditează ideea că și în situația bunei credințe a contestatoarei, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și procesele verbale de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile și mobile aparținând apelantei contestatoare, se poate justifica practic doar într-un scop preventiv, ca "o marjă de control"; în cazul în care societatea contestatoare s-ar putea face la un moment dat vinovată de încălcarea unor prevederi legale.
Mai mult, prima instanță apreciază că printr-o asemenea măsură "preventivă";, nu se urmărește "decimare a activității"; deși din înscrisurile atașate la dosarul cauzei rezultă cu claritate că indisponibilizarea a unei serii de bunuri mobile și imobile ale apelantei contestatoare s-a făcut pentru o valoare superioară celei estimată la modul ipotetic de către organele fiscale.
De asemenea această măsură nu este practic temeinic motivată în condițiile în care după cum precizează chiar intimata în întâmpinarea depusă la instanța de fond "în situația în care din cercetările ce vor fi efectuate de organele de cercetare fiscală, se va stabili că SC XXXX SRL a fost implicată în circuitul evazionist sau a știut că prin achiziția sa participă la o tranzacție în legătură cu evaziunea frauduloasă a TVA, posibilul prejudiciu cauzat bugetului de stat prin deducerea nelegală a TVA, este în sumă de 2.214.520 lei";.
Cu toate acestea, măsura sechestrului s-a făcut asupra unor bunuri din patrimoniul contestatoarei având o valoare totală de 3.348.908 lei, fiind evident că măsurile dispuse au fost de natură să creeze un prejudiciu și o vătămare gravă societății contestatoare - în condițiile în care exista deci, doar o presupusă culpă a acesteia și un prejudiciu potențial adus bugetului de stat, iar valoarea bunurilor indisponibilizate depășea cu mult chiar și estimarea organelor fiscale.
Mai mult, urmare a cercetărilor penale cu privire la circuitul evazionist în care s-a presupus de organele fiscale că ar fi implicată și apelanta contestatoare, s-a constatat că aceasta nu a fost implicată în respectivul circuit și nici nu a avut cunoștință că participă la o tranzacție în legătură cu evaziunea fiscală, în condițiile în care din rechizitoriul întocmit la 9.02.2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 874/P/2013 atașat în copie la dosarul de apel, rezultă practic faptul că apelanta - contestatoare a fost un cumpărător de bună credință, reprezentantul său fiind audiat doar în calitate de martor, iar în legătură cu aceasta neconstatându-se săvârșirea niciunei infracțiuni.
Constatând deci că în cauză nu se poate reține reaua credință și culpa apelantei contestatoare, tribunalul constată netemeinicia emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 6018/01.11.2013, precum și a celor patru procese verbale de sechestru asigurator emise în baza acesteia și a căror desființare în totalitate s-a cerut prin prezenta contestație la executare.
Tribunalul, constată, totodată că în fața instanței de fond apelanta contestatoare a invocat în mod repetat lipsa culpei și a relei credințe reținute în sarcina sa, precum și faptul că luarea oricăror măsuri asiguratorii trebuia justificată clar de organul fiscal care era ținut să demonstreze în mod obiectiv în ce constă și din ce rezultă în speță pericolul iminent de a se sustrage de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau de a prejudicia bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.
Or, toate aceste aspecte au fost practic ignorate de prima instanță, care s-a limitat la a reține, după cum s-a arătat, că singura justificare a măsurilor asigurătorii dispuse ar fi una preventivă, fără a face însă nicio referire concretă la vreunul din criteriile obiective care ar trebui să motiveze asemenea măsuri și nici la probatoriile administrate în cauză, care nu numai că au susținut măsurile contestate, dar chiar au dovedit netemeinicia și nelegalitatea acestora în cauză.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, tribunalul va aprecia apelul formulat în cauză ca fiind fondat, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 480 C.pr.civ îl va admite și va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite contestația la executare și, pe cale de consecință, va anula actele de executare contestate, respectiv Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6018/01.11.2013 emisă de AJFP Prahova - Inspecția Fiscală Contribuabili Mijlocii; Procesul verbal de sechestru asigurător nr.114275/01.11.2013; Procesul verbal de sechestru asigurător nr.114276/01.11.2013; Procesul verbal de sechestru asigurător nr.114277/01.11.2013 și Procesul verbal de sechestru asigurător nr.114278/01.11.2013.
De asemenea în temeiul art.453 N.c.pr.civilă va lua act de declarația apelantei în sensul că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
| ← Greşita încadrare a minorului în grad de handicap | Competenţa materială în soluţionarea acţiunii în... → |
|---|
