Modalitatea de suportare a cheltuielilor de judecată în cadrul acţiunii de partaj succesoral
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 3400 din data de 17.12.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 3400
data - 17.12.2015
Autor- NICOLETA ALEXANDRU
Domeniu asociat - partaj
Titlu - modalitatea de suportare a cheltuielilor de judecată în cadrul acțiunii de partaj succesoral
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 15.10.2014 sub nr.XXX/204/2014 reclamantul T.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B.D., B.D. și A.L.partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctei T.D., decedata la data de 03.09.2014, cu ultim domiciliu în Câmpina, str. YYY, jud. Prahova, obligarea pârâților la plata (1/6 fiecare) din pasivul succesoral constând în cheltuielile făcute de reclamant cu înmormântarea și cu pomenirile ulterioare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în fapt, la data de 03.09.2014 a decedat soția acestuia T.D., cu ultim domiciliu în Câmpina, str. YYY, jud. Prahova.
Moștenitori cu vocație la succesiune au rămas reclamantul în calitate de soț supraviețuitor cu o cota de 12 din masa succesorală și pârâții, respectiv B.D. în calitate de frate, B.D. în calitate de nepoată de frate și A.L. în calitate nepot de soră cu cota de 1/6 fiecare.
La decesul defunctei a rămas cota de ½ dintr-un apartament compus din 2 camere și dependințe situat în Câmpina, str. YYY, jud. Prahova, reclamantul precizând că locuiește în continuare singur în acest apartament ocupându-se de întreținerea lui.
Reclamantul a estimat valoarea cheltuielilor de înmormântare și pomeni până la 7 ani la suma de 15000 lei iar cu privire la modalitatea de partajare și-a exprimat dorința ca imobilul rămas de pe urma defunctei să-i fie atribuit acestuia, iar pârâților să le ofere sulta în funcție de cota ce le revine.
La evaluarea apartamentului a avut în vedere valorile etalon stabilite prin expertiză de Camera Notarilor Publici Ploiești pentru apartamente din Câmpina pentru anul 2014, valori ce se regăsesc în Studiul privind estimarea valorilor etalon minime de piață întocmit de SC ----- SRL și înregistrat la Camera Notarilor Publici Ploiești sub nr. 2997/02.12.2013, iar conform acestei expertize valoarea apartamentului este de 99120 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cerere pe dispozițiile art. 669 și urm.c.civ. și art. 979 și urm. c.pr.civ.
A anexat copii certificate de pe următoarele înscrisuri: certificatul de deces al defunctei, certificat eliberat de BCPI Câmpina din care reiese că apartamentul nu este înscris în cartea funciară, încheierea nr. 10 din 30.09.2014 privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici, certificatul de căsătorie al reclamantului, copia actului de identitate al acestuia, actul de proprietate al apartamentului, chitanțe cheltuieli pasiv succesoral ( f.4.-18 ).
La data de 25.11.2014 pârâții B.D., B.D. și A.L.prin reprezentant convențional, av. Berghis-Boldea Veronica, în termen legal, în temeiul dispozițiilor art. 205 c.pr.civ. au formulat întâmpinare prin care solicită admiterea în parte a cererii introductive în sensul să se constate:
- deschisă succesiunea defunctei T.D., decedată la data de 01.09.2014, și nu 03.09.2014, cum în mod eronat s-a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cu ultimul domiciliu Câmpina, str. YYY, jud. Prahova;
- ca părțile sunt moștenitorii legali ai defunctei, respectiv reclamantul T.V., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală și pârâții B.D., în calitate de colateral privilegiat (fratele defunctei) cu o cotă de 1/6 din masa succesorală și pârâții B.D.și A.L., în calitate de descendenți ai colateralilor privilegiați (frații defunctei) cu o cota de 1/6 fiecare, în conformitate cu dispozițiile art. 972 cod civil coroborat cu art. 977 alin. 2 Cod Civil ;
- ca masa succesorala rămasă de pe urma defunctei este compusă din cota de 1/2 din imobilul situat în Câmpina, str. YYY, jud. Prahova, și nu din întreg imobilul, astfel cum în mod greșit s-a arătat în cererea introductivă de instanță;
În ceea ce privește modalitatea de partajare a imobilului ce compune masa succesorală, pârâții au arătat că sunt de acord cu atribuirea lui către reclamant și obligarea acestuia la plata sultelor.
De asemenea, pârâții arătă că sunt de acord și cu valoarea rezultată de pe urma evaluării imobilului, respectiv de 99.120 lei, suma ce a fost indicată în acțiune, raportat la care urmează să se stabilească sumele de bani ce revin fiecăruia (8.260 lei pentru fiecare moștenitor pârât).
Însă, în ceea ce privește pasivul succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare până la 7 ani, estimat de către reclamant la suma de 15.000 lei, pârâții arătă faptul că nu sunt de acord cu obligarea acestora la plata sumei corespunzătoare cotei de 1/6 din această sumă, întrucât deși confirmă că reclamantul s-a ocupat de înmormântare acesta a încasat toate ajutoarele de înmormântare acordate.
În ceea ce privește cheltuielile ulterioare înmormântării, prilejuite de îndeplinirea obiceiurilor creștine, practica judiciară a statuat că aceste cheltuieli nu pot fi incluse în pasivul succesoral, având în vedere că din pasiv fac parte datoriile și sarcinile moștenirii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1155 alin. 1 Cod Civil și că aceste cheltuieli prilejuite de pomenirea memoriei defunctei nu pot fi considerate drept datorii succesorale, căci nu sunt obligații patrimoniale ale defunctei.
Nici sarcini succesorale nu pot fi considerate aceste cheltuieli, deoarece prin sarcini ale moștenirii se înțeleg acele obligații care, fără a exista în patrimoniul celui care lasă moștenirea, se nasc în persoana moștenitorului, la deschiderea moștenirii sau ulterior, independent de voința defunctului sau din voința lui.
A aprecia ca în persoana moștenitorului, la data deschiderii succesiunii, se nasc obligații de îndeplinire a unor obiceiuri religioase, fără a exista o clauză testamentară în acest sens, ar aduce atingere libertății de conștiință garantată de alin. 1 al art. 29 din Constituție, potrivit căruia libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o forma și nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.
În categoria sarcinilor născute după deschiderea succesiunii, la a căror suportare au obligația să participe toți moștenitorii, în mod proporțional cu cotele-părți ce le revin, intră cheltuielile de înmormântare. Orice alte datorii privind comemorarea sau pomenirea religioasă a defunctului, cum ar fi cele ocazionate de parastase religioase și darea unor obiecte ca pomană în amintirea defunctului, efectuate de succesori, rude sau prieteni ai defunctului, au natura actelor dezinteresate, și nu a unor obligații legale ce ar justifica includerea lor în pasivul succesoral.
Reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni până la 7 ani, cheltuieli pe care le estimează la suma de 15.000 lei.
Acest capăt de cerere privind obligarea pârâților la plata pomenilor până la 7 ani este exagerat și nu este justificat, câtă vreme instanța poate obliga la plata cheltuielilor ce au fost efectuate până la data introducerii cererii de chemare in judecată, în măsura dovedirii lor, și nu la plata unor sume eventuale pe care reclamantul le-ar putea cheltui in viitor. Astfel, instanța nu poate verifica dacă aceste cheltuieli vor fi efectuate în viitor și nici cuantumul lor, motiv pentru care cererea este absurdă și nejustificată.
Instanța poate acorda în limita a ceea ce se solicită, dar și în limita a ceea ce se dovedește, și nu pe baza unor presupuneri, bănuieli sau promisiuni, ci doar pe baza de dovezi clare, existente la data pronunțării hotărârii.
Astfel, cheltuielile ce vor fi avansate pe viitor de către reclamant, până la 7 ani, pentru pomenirile creștinești sunt sume solicitate fără temei legal, și care nu sunt dovedite în condițiile dispozițiilor art. 249 c.pr.civ.
Pe de altă parte, din dovezile depuse de către reclamant la dosarul cauzei privind cheltuielile făcute cu înmormântarea și pomenile ulterioare, până la data introducerii acțiunii, rezultă ca aceste cheltuieli sunt în suma de 4.372,86 lei, și nu 15.000 lei, astfel cum solicită reclamantul.
În drept pârâții au invocat dispozițiile art. 972, 977 c.civ., art. 249, 979 și următoarele c.pr.civ.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, testimonială cu martorii Nicolescu Petre și Nicolescu Stela ( f. 74-75 dosar ) și expertiză construcții "Popa Marian"; ( f.123-137 dosar ) prin care s-a constatat că apartamentul are o valoare de 71.040 lei iar obiect al lotizării îl constituie valoarea de 35.520,00 lei
La termenul din 30.03.2015 reclamantul prin apărător a precizat acțiunea (f.113 dosar ) în sensul că masa succesorală este compusă din cota de ½ din apartamentul situat în mun. Câmpina, YYY .
Prin sentința civilă nr. 1833/11.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă acțiunea privind pe reclamantul T.V. în contradictoriu cu pârâții B.D., B.D.și A.L., având ca obiect - partaj judiciar și, în consecință s-a dispus partajarea conform variantei unice din raportul de expertiză-lotizare Popa Marian - variantă unică - respectiv :
- Lot 1:
Reclamantul T.V. primește întreaga masa cota de ½ din apartamentul nr. 18 situat în mun. Câmpina, str.YYY, în valoare de 35.520 lei
- 35.520 lei (bunuri atribuite) - 17.760 lei (drept de primit) = 17.760 lei - sumă pe care o plătește sultă lotului 2.
- Lot 2:
Pârâtul B.D. primește sultă suma de 5.920,00 lei (drept de primit)
Pârâta B.D.primește sulta suma de 5.920,00 lei (drept de primit)
Pârâtul A.L. primește sulta suma de 5.920,00 lei (drept de primit)
Prin aceiași sentință au fost obligați pârâții să plătească reclamantului câte 941 lei cotă - parte cheltuieli înmormântare, s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 1043 lei către reclamant și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului câte 2201 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă reclamantul T.V. a solicitat în contradictoriu cu numiții B.D., B.D. și A.L. partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctei T.D. decedată la data de 01.09.2014, cu ultim domiciliu în Câmpina, str. YYY, jud. Prahova, constând în cota de ½ din apartamentul bun succesoral cu obligarea pârâților la plata (1/6 fiecare) din pasivul succesoral constând în cheltuielile făcute de reclamant cu înmormântarea și cu pomenirile ulterioare; cu cheltuieli de judecată.
Moștenitori cu vocație la succesiune au rămas reclamantul în calitate de soț supraviețuitor cu o cota de 12 din masa succesorală și pârâții, colaterali privilegiați, respectiv B.D. în calitate de frate, B.D.în calitate de nepoată de frate decedat ( B.M.) și A.L. în calitate nepot de soră decedată ( Achim Florica ) cu cota de 1/6 fiecare conform actelor de stare civilă depuse la filele 4-8 dosar și în temeiul art. 972 cod civil art. 977 alin. 2 c.civ.
Bunul imobil - apartament în litigiu este proprietate comună a reclamantului cu soția sa, dobândit în cote egale în timpul căsătoriei conform contractului nr.1643/1969 și procesului verbal de predare - primire - recepție cu același număr, fiind situat în mun. Câmpina str. YYY conform adresei nr.1540/2003 emisă de Primăria mun. Câmpina depusă la fila 13 dosar și identificat prin raportul de expertiză tehnică construcții Popa Marian .
Având în vedere dispozițiile art. 980 și urm c.pr.civ. privind procedura partajului judiciar instanța de fond a constatat că cererea reclamantului este întemeiată și a admis-o, dispunând atribuirea definitivă a bunului succesoral către reclamant față de împrejurarea că acesta este soțul supraviețuitor al defunctei care a locuit și locuiește în imobil, are calitatea de coproprietar al diferenței cotei de ½ din imobil apreciind aceasta împrejurare ca motive temeinice de atribuire cu stabilirea sumelor ce urmează a fi plătite cu titlu de sultă către ceilalți coproprietari și a termenului în care este obligat să le plătească .
Față de aceste considerente, în temeiul art. 669 , 676 c.civ. rap la art. 990 c.pr.civ. instanța de fond a admis acțiunea și a dispus partajarea bunului succesoral conform variantei unice din raportul de expertiză tehnică construcții - Popa Marian, parte integrantă din prezenta hotărâre prin care Reclamantul T.V. primește întreaga masa succesorală în valoare de 35.520 lei stabilind termen de achitare a sultei un an de zile.
- 35.520 lei (bunuri atribuite) - 17.760 lei (drept de primit) = 17.760 lei - sumă pe care o plătește sulta lotului 2.
Pârâtul B.D. primește sulta suma de 5.920,00 lei (drept de primit)
Pârâta B.D.primește sulta suma de 5.920,00 lei (drept de primit)
Pârâtul A.L. primește sulta suma de 5.920,00 lei (drept de primit)
În temeiul acelorași dispoziții legale instanța de fond a obligat pârâții să plătească reclamantului câte 941 lei cotă - parte cheltuieli înmormântare dovedite cu probele testimoniale administrate în cauză.
În ceea ce privește cheltuielile ulterioare înmormântării, prilejuite de îndeplinirea obiceiurilor creștine, practica judiciară a statuat că aceste cheltuieli nu pot fi incluse în pasivul succesoral, având în vedere că din pasiv fac parte datoriile și sarcinile moștenirii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1155 alin. 1 c.civ. și că aceste cheltuieli prilejuite de pomenirea memoriei defunctei nu pot fi considerate drept datorii succesorale, căci nu sunt obligații patrimoniale ale defunctei.
În conformitate cu art. 45 alin 1 lit. a din OUG nr. 80/2013 instanța de fond a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 1043 lei achitată în plus către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul B.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelantul - pârât a arătat sub un prim aspect, faptul că instanța de fond a nesocotit principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, comunicând raportul de expertiza efectuat în cauza odată cu hotărârea pronunțată de instanță, fără a da posibilitatea paraților să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiza întocmit.
A susținut apelantul că la primul termen de judecată, după comunicarea raportului de expertiză de către expert, a invocat nulitatea raportului de expertiză efectuat în cauză, având în vedere că adresa de convocare la expertiză a fost comunicată de către expert la data de 18.03.2015, cu o zi înainte de efectuarea expertizei, și nu cu 5 zile, astfel cum prevăd expres dispozițiile legale, astfel că, instanța de judecată a constatat că raportul de expertiză este nul și a dispus refacerea acestuia cu îndeplinirea dispozițiilor prevăzute de art. 335 c.pr.civ.
Însă, raportul de expertiza nou întocmit a fost comunicat pârâților odată cu sentința instanței de fond, moment la care a putut vedea valoarea stabilita de expert.
Principiul contradictorialității a fost definit în doctrină ca fiind posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Exigența fundamentală a contradictorialității impune că nicio măsură să nu fie ordonată de către instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților.
Principiul contradictorialității este consacrat in terminis, în cadrul art. 14 c.pr.civ., unde sunt enumerate și câteva dintre elementele structurante, respectiv: citarea sau înfățișarea părților; comunicarea reciprocă de către părți a motivelor de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă; dreptul părților de a discuta și a argumenta orice chestiune de drept invocată în cursul procesului, inclusiv de instanță; obligația instanței de a supune discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, ea neputându-și întemeia hotărârea decât pe motive de fapt și de drept care au fost puse în prealabil în discuția părților.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a sancționat frecvent astfel de practici ale unor instanțe naționale, a făcut aprecieri notabile cu privire la asigurarea și respectarea principiului contradictorialității în cadrul procedurilor judiciare, pentru ca părțile litigante să beneficieze de un proces echitabil astfel cum impun exigențele art. 6 din Convenție.
Un exemplu în acest sens este cauza Oral c. Turciei (Hotărârea din 25 noiembrie 2008 - cererea nr. 18384/04), unde Curtea a reținut încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, întrucât în fața instanțelor interne acestuia nu i-a fost comunicat raportul de expertiză pe care de altfel instanța și-a fundamentat hotărârea, conferindu-i o importanță sporită, în măsura în care raportul respectiv nu îi fusese comunicat reclamantului, acesta nu a putut să își exprime punctul de vedere cu privire la raport pentru a-1 critica.
Astfel, a susținut apelantul că Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința apelata bazându-se pe un raport de expertiză lovit de nulitate întrucât, și a doua oară, convocarea a fost făcută cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 335, dar și cu încălcarea principiului contradictorialității, prin necomunicarea acestui raport de expertiza pârâților din cauza, lipsindu-i de dreptul de a formula obiecțiunile ce s-ar fi impus, având în vedere ca imobilul supus partajului a fost subevaluat tocmai cu scopul prejudicierii pârâților.
Apelantul a învederat că în cadrul procesului de partaj, în aplicarea principiului egalității copartajanților, trebuie luată în considerare valoarea bunului de la data judecații, iar evaluarea trebuie făcută la valoarea de circulație.
În cauză, din analiza raportului de expertiză, se observă că instanța de fond a omologat un raport de expertiză lovit de nulitate prin încălcarea dispozițiilor ce prevăd convocarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea lucrării la fața locului, dar și nelegal prin stabilirea unui preț ce nu corespunde valorii de circulație pe piața imobiliară.
A solicitat apelantul să se constate că raportul de expertiză întocmit de expert Popa Marian încalcă dispozițiile OG nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, și nu identifică metodologia avută în vedere la întocmirea raportului, pentru ca, atât instanța de judecată cât și părțile să poată vedea ce normative au fost avute în vedere de către expert, aplicând coeficienți ce au condus la scăderea nejustificată a valorii imobilului.
A apreciat apelantul că la întocmirea raportului de expertiză sunt mai multe nereguli/neconcordanțe, astfel: nu s-a răspuns complet la obiectivul dispus, respectiv nu a fost identificat cu exactitate imobilul, amplasament, vecinătăți, căi de acces, etc.; nu au fost descrise amenajările/dotările apartamentului litigios, ba mai mult, primul raport de expertiză omite în mod voit anumite îmbunătățiri relevante, cum ar fi centrala termică și tâmplărie PVC cu geam termopan, stabilind o valoare inițială de 66.600 lei, ce a fost modificată ca urmare a mențiunilor făcute de pârâți în acest sens.
Deși a fost la fața locului, expertul a ignorat elemente importante în evaluare în scopul subevaluării, instanța de fond omologând o evaluare nelegală, întrucât nu este definită metoda sau abordarea utilizată în evaluare, nu a fost efectuat studiul privind cea mai bună evaluare, această estimare fiind o etapă critică a procesului de evaluare, care asigură contextul în care participanții de pe piața și evaluatorii selectează informațiile comparabile de piață, au fost aplicate procente diferite de corecție privind marja de negociere, în cazul subiectului (imobilului litigios), la condiții de piață, este trecut un indicator ce vizează atemporalitatea luna/ zi/an, lucru nepermis în evaluare, la localizare, în cazul subiectului a fost stabilită zona centrală, iar la imobilele comparate a fost stabilită zona similară, în condițiile în care din studiul comparabilelor atașate numai unul din cele trei apare ca fiind localizat în zona centrală, în ceea ce privește corecțiile pentru finisaje, etaj, centrală termică și pentru componente non imobiliare, procentele sunt total subevaluate, având în vedere faptul că diferențele de cotații pentru etajul 4 și centrala termică pot ajunge și până la 25%; se constată o lipsă de profesionalism a expertului, având în vedere faptul că, la primul raport de expertiză a aplicat o corecție pentru etaj de 2% la una din comparabile, care se află tot la etajul 4, ca în cazul imobilului în litigiu, iar în a doua expertiză, a aplicat aceeași corecție la comparabila aflată la etajul 2/4, nu este definit cursul valutar, dar este făcută conversia leu-euro, fără a se da posibilitatea verificării sumei stabilite.
A menționat apelantul că toate aceste elemente au condus la scăderea valorii imobilului litigios, când, în realitate, un imobil cu caracteristicile celui în discuție are o valoare de cel puțin 100.000 lei, fiind inadmisibil ca un imobil cu 2 camere, 47 mp, îmbunătățit cu gresie, faianță, parchet, tâmplărie cu geam termopan, centrală termica cu instalație pe cupru, aflat în zona centrală a orașului Câmpina să fie evaluat la valoarea de 70.000 lei, câtă vreme o garsonieră cu suprafața de 25 mp se vinde cu 20.000 euro.
Față de aceste elemente, precum și față de alte imobile comparabile, apelantul a solicitat instanței să constate că valoarea imobilului a fost cu mult subevaluată și că se impune reevaluarea imobilului supus partajării, în vederea stabilirii unei valori de piață corecte și legale.
În ceea ce privește pasivul succesoral constând în cheltuielile de înmormântare, a susținut apelantul că, reclamantul a beneficiat de ajutor de deces în baza Legii nr. 340/2013 a bugetului asigurărilor sociale de stat (art. 17 litera a), având în vedere calitatea de pensionar avută de defuncta T.D., sumă ce trebuie scăzută din suma cheltuită de reclamant, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, respectiv ca reclamantul să facă dovada încasării ajutorului de deces de pe urma defunctei, pentru a fi scăzut din suma solicitată cu titlu de cheltuieli de înmormântare, precum și dovada faptului că, reclamantul T.V. a încasat post-mortem și pensia defunctei T.D., având în vedere dispozițiile art. 113 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 120 din același act normativ, având în vedere că sunt elemente edificatoare în ceea ce privește pasivul succesoral, probe asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a arătat motivul pentru care nu au fost avute în vedere.
Totodată, a menționat apelantul că a solicitat efectuarea unei adrese în vederea obținerii de informații de la BCR SA - Agenția Câmpina, pentru a verifica dacă reclamantul a lichidat conturile defunctei, tocmai pentru compensarea acestor sume cu pasivul succesoral solicitat, întrucât din veniturile defunctei au fost suportate cheltuielile de înmormântare, astfel că solicitarea de obligarea a pârâților la plata sumelor reprezentând pasiv succesoral, apare ca fiind nejustificată, cu atât mai mult cu cât aceste informații nu sunt furnizate de către autoritățile îndrituite, altor persoane.
A mai susținut apelantul că sumele de bani cheltuite de reclamant cu ocazia înmormântării defunctei, se compensează cu sumele de bani primite de acesta cu titlu de ajutor de la Casa de Pensii și pensia post-mortem încasată de pe urma defunctei (Curtea de Apel Ploiești, decizia civila nr. 526/09.06.2009).
În virtutea efectului devolutiv al apelului, a solicitat apelantul ca instanța să pună în vedere reclamantului să facă dovada încasării ajutorului de deces și a pensiei post mortem, având în vedere că defuncta nu a avut descendenți, iar pârâții nu au ridicat niciun ajutor de înmormântare, reclamantul fiind singurul în măsură să facă acest lucru, informații în funcție de care să se poată stabili în concret dacă solicitarea reclamantului de obligare la plata pasivului succesoral este justificata sau nu.
A precizat apelantul că, un alt element de nelegalitate vizează împărțirea făcută de instanța de fond a pasivului succesoral stabilit la suma de 4372,86 lei, respectiv fiecare pârât fiind obligat să suporte câte 941 lei de fiecare.
Dispozițiile art. 1155 c.civ. prevăd că "moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor moștenirii proporțional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia".
Având în vedere ca pasivul succesoral a fost reținut de către instanța de fond la suma de 4372,86 lei, iar cotele au fost de 1/2 reclamantul și 1/6 fiecare pârât din masa succesorală, corect și legal ar fi fost ca reclamantul să suporte suma de 2186,43 lei din pasivul succesoral, iar parații câte 729 lei, potrivit cotei stabilite, și nu 941 lei astfel cum în mod greșit a dispus instanța de fond.
Ori, așa cum a procedat instanța de fond, înseamnă că au fost stabilite cote diferite în ceea ce privește pasivul succesoral și cote diferite în ceea ce privește activul succesoral, aspect ce apare ca fiind în contradicție cu prevederile legale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care au fost obligați pârâții, apelantul a arătat că reclamantul a achitat o taxa judiciară de timbru de 3173 lei, din care i-a fost restituită suma de 1.000 lei raportat la noua valoare a imobilului, onorariu expert de 900 lei, iar diferența până la suma de 6603 lei pe care trebuie să o suporte împreună pârâții, reprezintă onorariul avocatului reclamantului, pe care îl apreciez ca fiind disproporționat față de complexitatea dosarului.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat constant că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel că a solicitat apelantul ca instanța de control judiciar să aprecieze dacă onorariul avocatului reclamantului este proporțional cu munca depusă și complexitatea cauzei.
Totodată, cheltuielile de judecată din prezenta cauză, respectiv taxa de timbru, onorariu expert și onorariu avocat, chiar dacă au fost suportate de reclamant, față de obiectul dosarului-partaj judiciar, se impunea să fie suportate de către toți moștenitorii în funcție de cota de partaj, inclusiv de către reclamant, nu numai de către pârâți.
Față motivele arătate, apelantul a solicitat admiterea apelului formulat, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1833/11.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în sensul obligării reclamantului la plata sultei către pârâți în raport de prețul de circulație al imobilului ce va fi stabilit și a pârâților la plata pasivului succesoral în cote legale, dacă se va constata că acesta se justifică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele c.pr.civ.
În susținerea apelului s-a solicit proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba cu expertiză tehnică construcții, care să stabilească valoarea reala a imobilului litigios în raport de prețul pieței și de dotările/amenajările acestuia.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub același număr unic, la data de 06.08.2015.
În raport de motivele de apel, intimatul-reclamant T.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
La data de 27.08.2015 intimații - pârâți A.L. și B.D.au formulat întâmpinare prin care au arătat că apreciază apelul declarat de pârâtul B.D. ca fiind întemeiat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Asupra cererii de probatorii, astfel cum a fost precizată și prin Încheierea de ședință din data de 14.12.2015, tribunalul constată că apelantul pârât a solicitat suplimentarea probei cu înscrisuri prin emiterea unei adrese la Casa Locală de Pensii Câmpina pentru a se indica persoana care a ridicat ajutorul de înmormântare și pensia postmortem de pe urma defunctei T.D., precum și refacerea raportului de expertiză, apreciind în, esență, că imobilul supus partajării a fost subevaluat, nu au fost avute în vedere îmbunătățirile, respectiv valoarea de circulație și, întrucât nu i s-a comunicat raportul , nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Conform art. 478 alin.2 teza a II-a NCPC., instanța de apel încuviințează si administrează probele a căror necesitate rezulta din dezbateri, iar conform art. 479 alin. (2) NCPC. va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanța, precum si administrarea probelor noi propuse in condițiile art. 478 alin. 2, dacă le considera ca fiind necesare pentru soluționarea cauzei.
Este adevărat că apelul este o cale devolutivă de atac și că, potrivit art. 479 alin. 2 NCPC, instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor în condițiile art. 478 alin. 2 NCPC, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Însă dispozițiile art. 478 alin. 2 NCPC . prevăd că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare sau dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
În fața primei instanțe, pe cale de întâmpinare, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens acte de stare civilă, solicitând totodată, să i se pună în vedere intimatului reclamant să facă dovada ajutoarelor de deces primite și să se aibă în vedere că acesta a încasat pensia post-mortem a defunctei.
Ulterior, la primul termen de judecată din data de 09.02.2015, prin intermediul fax-ului, pârâții au solicitat instanței să solicite relații de la unitatea bancară BCR-Sucursala Câmpina cu privire la depozitele constituite pe numele defunctei T.D., apreciind totodată că nu este utilă soluționării cauzei proba cu expertiză tehnică construcții.
Așadar, la primul termen de judecată pârâții au lipsit și nici nu au fost reprezentați de apărător ales, deși la dosar există împuternicire în acest sens pentru avocat Berghiș Boldea Veronica (f.39 d.f.) care de altfel a formulat și întâmpinarea (f.33-38 d.f), nici la termenele ulterioare nu s-au prezentat, nici nu au solicitat abilitarea prin încheiere de ședință pentru a obține relațiile solicitate de la Casa Locală de Pensii Câmpina și, mai mult decât atât, nu au formulat nici cerere reconvențională sub acest aspect, astfel că, în concordanță cu principiul disponibilității părților, instanța, fără o solicitare din partea lor, nu putea să încalce acest principiu.
În ceea ce privește proba cu interogatoriu, inserată în cuprinsul cererii de apel, tribunalul reține că necesitatea probei nu a rezultat din dezbateri, iar apelantul nu a dovedit utilitatea ei.
Asupra cererii privind refacerea raportului de expertiză, tribunalul reține că o astfel de solicitare nu se justifică, criticile vizează de fapt obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni ce nu pot fi reținute de către instanța de apel întrucât, pe de o parte, nu au fost formulate în termen, iar pe de altă parte, raportul astfel cum a fost întocmit corespunde obiectivelor fixate de instanță, în condițiile în care apelantul pârât nu a propus, la rândul său, alte obiective pentru a fi puse în discuție și reținute de instanță.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul va respinge cererea de suplimentare și refacere probatorii solicitată de apelantul pârât B.D..
Cu privire la prima critica formulată, tribunalul reține că potrivit disp. art. 336 NCPC raportul de expertiză se va depune cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat pentru judecată.
De asemenea, conform art. 338 alin. 2 NCPC, o nouă expertiză va trebui cerută motivat sub sancțiunea decăderii, la primul termen de judecată după depunerea raportului.
Or, în cauză, raportul de expertiză contestat a fost depus la data de 30.04.2015, cu respectarea termenului procedural prevăzut de art. 336 NCPC, iar la primul termen de judecată după depunerea raportului, respectiv 11.05.2015, nici apelantul pârât, nici apărătorul acestuia nu s-au prezentat, nu au formulat obiecțiuni, astfel că, în mod just instanța a procedat la judecarea cauzei.
Prin urmare, în condițiile în care raportul de expertiză a fost depus cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat pentru judecată, orice neregularitate putea fi invocată la primul termen de judecată după depunerea raportului, conform art. 178 alin. 3 lit. b NCPC, inclusiv cea întemeiată pe disp. art . 335 NCPC (conform criticilor formulate), însă apelantul pârât a dat dovadă de lipsă de diligență în legătură cu exercitarea drepturilor sale procesuale, cu atât mai mult acesta nu a solicitat comunicarea raportului de expertiză și nici acordarea unui nou termen în vederea studierii acestuia.
Este adevărat că părților implicate într-un proces le sunt recunoscute drepturile procesuale, însă nu este mai puțin adevărat că acestea trebuie exercitate cu bună credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți, iar în exercitarea obligațiilor ce le revin, acestea trebuie să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului civil, urmărind, tot astfel, finalitatea acestuia.
Or, în cauză, apelantul pârât a cunoscut că s-a dispus refacerea raportului de expertiză, fiind convocat în acest sens, lucrarea a fost depusă în termen procedural, iar până la termenul de judecată la care s-a soluționat cauza acesta avea posibilitatea să solicite comunicarea raportului de expertiză sau acordarea unui nou termen în vederea studierii acestuia, aspect neîndeplinit în cauza de față.
Însă numai în situația în care termenul nu ar fi fost respectat de către expert, instanța trebuia să asigure ambelor părți din proces posibilitatea de a lua cunoștință de actele depuse la dosar, prin acordarea unui termen, deoarece respectarea principiului contradictorialității impune garantarea accesului liber la actele din dosar și acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute, situație ce nu este incidentă speței deduse judecății, astfel că nu pot fi primite susținerile apelantului potrivit cărora nu a fost respectat principiul contradictorialității prin necomunicarea noului raport de expertiză cu consecința încălcării și a dreptului la un proces echitabil
Prin urmare, apelantul nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept, iar necomunicarea raportului de expertiză depus în termen procedural, despre care se afirmă că a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 335 NCPC privind convocarea părților cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea lucrării, o astfel de neregularitate nefiind contestată la primul termen de judecată după depunerea raportului, nu constituie cauză de nulitate a hotărârii.
Referitor la al doilea motiv de apel se reține că dacă nu există un acord al părților cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului,acestea se evaluează la valoarea de circulație. Luarea în considerare a valorii bunurilor din momentul partajului face ca diminuarea valorii prin uzură fizică sau morală or sporul de valoare dobândit, în măsura în care nu este rezultatul intervenției unuia dintre copărtași, să se impute asupra drepturilor tuturor, respectiv să profite tuturor.
În ceea ce privește criticile privind subevaluarea imobilului, cu indicarea presupuselor neconcordanțe față de obiectivul dispus de instanță, se observă că prin Încheierea de ședință din data de 09.02.2015, unul dintre obiectivele fixate de instanță vizează evaluarea imobilului la prețul de circulație, iar la refacerea raportului de expertiză au fost luate în considerare obiecțiunile formulate în ceea ce privește centrala termică și tâmplăria de termopan, mai puțin balconul întrucât comparabilele utilizate în raport au balcon, aplicându-se și corecția pozitivă pentru cota indiviză din podul mansardat, apreciindu-se astfel valoarea imobilului ca fiind de 71.040 lei.
Susținerile apelantului conform cărora valoarea imobilului nu corespunde valorii de circulație nu vor fi reținute întrucât la refacerea raportului de expertiză expertul desemnat a avut în vedere prețurile practicate pe piața liberă, respectiv cele rezultate din raportul dintre cerere și ofertă, astfel că raportul astfel cum a fost întocmit corespunde obiectivelor fixate de instanță, în condițiile în care apelantul pârât nu a propus, la rândul său, alte obiective, pentru a fi puse în discuție și reținute de instanța de fond.
În ceea ce privește critica privind cuantumul cheltuielilor de înmormântare prin diminuarea acestora cu sumele încasate de către intimatul apelant, reprezentate de ajutorul de deces pensia post-mortem a defunctei, tribunalul reține că în mod just a apreciat instanța de fond asupra cuantumului acestora în condițiile în care apelantul pârât nu a formulat cerere reconvențională sub acest aspect, nu au solicitat abilitarea prin încheiere de ședință pentru a obține relațiile solicitate de la Casa Locală de Pensii Câmpina, instanța pronunțându-se asupra acțiunii cu care a fost investită cu respectarea principiului disponibilității.
Nu pot fi primite susținerilor apelantului în sensul că instanța nu i-a încuviințat probele solicitate, câtă vreme acesta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, menționând în mod expres în cuprinsul întâmpinării că "depunem alăturat acte de stare civilă ale fiecărui pârât";.
Or, în condițiile dispozițiilor art. 209 C.pr.civ., pârâtul, dacă are în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de acesta, poate să formuleze cerere reconvențională, astfel că, în demersul judiciar promovat, în absența unei cereri reconvenționale sub aspectul celor solicitate, instanța nu putea să dispună fără a se încălca principiul disponibilității.
Apelul este fondat însă pentru următoarele considerente:
Conform materialului probator administrat în cauză a rezultat un cuantum al cheltuielilor de înmormântare, în sumă de 4372, 86 lei, cheltuieli ce au fost suportate de către intimatul reclamant, astfel că această sumă urmează a fi suportată proporțional cu cota succesorală ce revine fiecărui moștenitor.
Sub acest aspect se reține că, potrivit cotelor succesorale deținute de fiecare parte, necontestate, suma de 2186,43 lei trebuie suportată de către intimatul reclamant corespunzător cotei de ½ deținută în concurs cu colateralii privilegiați, iar apelanții pârâți trebuie să suporte câte 1/3 din restul sumei, conform împărțirii pe tulpini, respectiv câte 729 lei fiecare, iar nu 941 lei cât a reținut instanța de fond.
Prin urmare, această critică este fondată, urmând a fi admis apelul sub acest aspect.
Sentința apelată este nelegală și sub aspectul aplicării disp. art. 451, 453 și 455 NCPC:
Astfel, în conformitate cu disp. art. 451 alin. 1 NCPC, cheltuielile judecată cuprind taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Totodată, potrivit disp. art. 451 alin.2 NCPC, "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său";.
În deplină concordanță cu prevederile art. 455 NCPC, în cazul coparticipării procesuale pasive (mai mulți pârâți), cum este cazul în speța de față, cheltuielile de judecată vor fi suportate de către toți copărtașii în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.
Însă, având în vedere că în procesele de partaj, în care părțile sunt și reclamanți și pârâți, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri neîntemeiate ale uneia din părți, acestea având o dublă calitate, iar soluția de ieșire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor, reținând că obiectul acțiunii este indivizibil, se impune suportarea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pretențiilor admise și potrivit cu cota ce revine fiecăruia.
În cauză se constată că reclamantul a efectuat cheltuieli reprezentate de taxa de timbru - în cuantum de 3173 lei, din care pentru suma de 1043 lei s-a dispus restituirea conform art. 45 alin.1 din OUG nr. 80/2013, onorariu expert-în sumă de 900 lei, taxe notariale determinate de parcurgerea procedurii prealabile sesizării instanței -în sumă de 180 lei și onorariu avocat în sumă de 10.000 lei, rezultând un total de 13.210 lei.
Aplicând cotele succesorale asupra cuantumului total al cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut în sarcina fiecărui pârât obligația de plăti reclamantului suma de 2201 lei.
Tribunalul reține că onorariul apărătorului reclamantului este disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de avocat și circumstanțele cauzei.
Astfel, cu privire la valoarea cauzei se reține că masa succesorală compusă din ½ din apartamentul nr.18 situat în mun. Câmpina, YYY, are o valoare de 35.520 lei, iar cheltuielile de înmormântare reprezintă suma de 4372, 86 lei.
În ceea ce privește complexitatea și circumstanțele cauzei se observă că în soluționarea demersului judiciar promovat nu au fost invocate excepții, nu a fost formulată cerere reconvențională, apelanții pârâți au agreat varianta unică de lotizare, astfel că nu se poate reține că speța dedusă judecății ar fi o cauză complexă ce ar fi necesitat apărări corespunzătoare.
Din această perspectivă se poate observa că munca depusă de apărătorul intimatului reclamant a constat în redactarea, semnarea, depunerea acțiunii, precizarea acesteia la termenul din 30.03.2015 cu privire la compunerea masei succesorale, propunere de probe și expunerea concluziilor odată cu intrarea în dezbateri, cauza având numai trei termene de judecată.
Prin urmare, onorariul apărătorului ales în cuantum de 10.000 lei nu corespunde complexității și valorii cauzei, precum și activității desfășurate de avocat, demersul judiciar promovat fiind un o acțiune de partaj simplă, astfel că, reținând incidența disp. art. 451 alin. 2 NCPC, tribunalul va reduce onorariul de avocat perceput la instanța de fond de la suma de 10.000 lei la 2000 lei, apreciind că acest cuantum este rezonabil în contextul cauzei deduse judecății.
Așadar, față de aceste considerentele, găsește întemeiată și critica apelantului în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi suportate, în cuantumul astfel cum va fi redus, respectiv 5210 lei, proporțional de fiecare pârât, corespunzător cotei sale, (câte 868 lei) dat fiind obiectul indivizibil al pretențiilor formulate potrivit disp. art. 477 alin. 2 teza finală NCPC..
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 NCPC, va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga fiecare pârât să plătească reclamantului câte 729 lei cotă parte cheltuieli de înmormântare în loc de 941 lei și câte 868 lei cheltuieli de judecată în loc de 2201 lei.
În temeiul disp. art. 453 NCPC, Tribunalul va obliga intimații, respectiv intimatul reclamant și intimații pârâți, să plătească apelantului pârât suma de 1218,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în apel.
| ← Respectarea servituţilor privind distanţa dintre... | apărările ce pot fi invocate pe calea contestaţiei la... → |
|---|
