Apel admis. trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. dublul grad de jurisdicţie. autoritatea de lucru judecat.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 640A din data de 12.04.2016
APEL ADMIS. TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE ACELEIAȘI INSTANȚE. DUBLUL GRAD DE JURISDICȚIE. AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT.
(decizia penală nr. 640/A/12.04.2016 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, dosar nr. 1888/98/2014)
Prin sentința penală nr.267/27.11.2015, Tribunalul Ialomița a dispus următoarele:
În baza art.396, alin. (5) Cod procedură penală, rap. la art.16, alin.(1) lit.b Cod procedură penală, a achitat pe inculpații T.I. și T.D., pentru infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală prev. de art.48, alin.(1) Cod penal, rap. la art.9, alin.(1), lit.c din Legea nr.241/2005 și spălare de bani prev. de art. 29, alin.(1), lit. a și c din Legea nr.656/2002, totul cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal și art.38 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 275, alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.454/P/2011 din 06.05.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, înregistrat la această instanță sub nr. 1207/98/2014 din 07 mai 2014, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A.M., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9, alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și spălare de bani prev. de art. 29, alin. 1 lit. a și c din Legea nr.656/2002, totul cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal și disjungerea cauzei în vederea continuării urmăririi penale față de inculpații T.I. și T.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48, alin. 1 Cod penal, rap. la art. 9, alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin.1 Cod penal și spălare de bani prev. de art. 29, alin. 1, lit. a și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal.
S-a reținut ca situație de fapt că în anul 2004 inculpatul A.M. a devenit asociat unic și administrator al S.C. "R. C."; S.R.L. S., având ca obiect principal de activitate "activități în forme mixte - cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor ";.
La începutul anului 2011 S.C. "R.C."; S.R.L. a început să deruleze operațiuni comerciale de aprovizionare și apoi de vânzare de produse petroliere (motorină și păcură), activitate comercială care s-a dovedit a fi deosebit de profitabilă, fapt demonstrat de cifra de afaceri înregistrată la sfârșitul anului 2013 (46.316.042 lei ), raportată la cifra de afaceri înregistrată de aceeași societate la sfârșitul anului 2010 ( 1.219.396 lei ).
S-a mai reținut în actul de sesizare că inculpatul A.M., pentru a diminua obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, a realizat o înțelegere infracțională cu inculpații T.I. și T.D., în virtutea căreia societatea comercială S.C. "D. T. M."; S.R.L. B., controlată în totalitate de aceștia din urmă, a emis un număr de 8 facturi fiscale reprezentând cheltuieli servicii de consultanță în beneficiul S.C. "R. C. S.R.L."; în sumă totală de 4.154.000 lei, din care TVA 804.000 lei.
S-a reținut, de asemenea, că pentru a da o aparență de legalitate emiterii respectivelor facturi fiscale, între S.C. "D.T. M."; S.R.L., în calitate de prestator și S.C. "R. C. S.R.L ";, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de asistență de marketing nr.1 Bis/05.08.2011 prin care prestatorul se obliga să asigure servicii de consultanță de marketing, întocmirea planului de marketing și definirea strategiei de marketing, aducerea de furnizori de păcură și motorină sau a altor materii prime sau materiale, dar și de clienți, în beneficiul S.C. " R.C. ";S.R.L.
La rândul său S.C. "D. T. M."; S.R.L., în calitate de beneficiar, a încheiat contractul de prestări servicii nr. 41/03.01.2011 cu S.C. "S. G."; S.R.L. București, în calitate de prestator, în baza căruia prestatorul se obliga să asigure beneficiarului selectare și întocmire liste clienți, realizarea de sondaje tip callcenter pe listele de clienți și recomandarea unor clienți pentru furnizare sau achiziție produse diverse.
În același scop și în aceeași calitate S.C. "D.T. M."; S.R.L. a încheiat contractul de prestări servicii nr. 10/03.01.2011 cu S.C. " S."; S.R.L. București.
S-a susținut în actul de sesizare că, în realitate, atât S.C. "S."; S.R.L., cât și S.C. "S."; S.R.L., societăți cu comportament tip "fantomă";, erau controlate de inculpații T.I. și T.D., iar scopul introducerii acestor societăți în circuitul comercial fictiv îl reprezintă înregistrarea unor cheltuieli de prestări servicii consultanță și implicit diminuarea obligațiilor de plată către stat din partea S.C. "D. T. M."; S.R.L.
S-a reținut că pentru semestrul I 2011 S.C. "S."; S.R.L. a facturat prestări servicii de consultanță în valoare de 1.840.548 lei, iar S.C. " S."; S.R.L. a facturat pentru același tip de servicii suma de 1.359.000 lei, aspecte care au condus la concluzia că suma facturată de cele două societăți cu comportament tip fantomă pe seama S.C. "D. T. M."; S.R.L. (3.199.540 lei) este apropiată de suma facturată de aceasta din urmă pe numele S.C. "R. C."; S.R.L.
Actele efectuate la urmărirea penală au demonstrat că suma totală de 3.040.013,63 lei, virată de S.C. "R..C. S.R.L. în conturile S.C. "D. T. M."; S.R.L. a fost retrasă sau transferată în alte conturi de către inculpata T.D., în calitate de împuternicită pe conturile S.C. "D. T. M."; S.R.L., cu titlu de plăți efectuate în beneficiul subcontractorilor acestei societăți și anume S.C. " S." S.R.L. și S.C. " S. " S.R.L. .
Soluționând cauza prin sentința penală nr. 31/F/25.02.2015, Tribunalul Ialomița a dispus în baza art. 386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul A.M., din infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu art. 35 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 din noul Cod penal și din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 Cod penal, cu art. 33 - 34 Cod penal anterior.
În baza art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 din noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul A.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani.
În baza art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 din noul Cod penal raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, a condamnat pe inculpatul A.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 33 - 34 Cod penal anterior inculpatul A.M. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal anterior cu referite la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal anterior pe 1 (un) an.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal anterior, art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.M: pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilită conform art. 86 ind. 2 Cod penal anterior.
A încuviințat supravegherea Serviciului de Probațiune Ialomița.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal anterior pe durata termenului de încercare inculpatul A.M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
a). să se prezinte la datele fixate la serviciul de probațiune căreia i s-a încredințat supravegherea;
b). să anunțe în prealabil, serviciului de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c). să comunice și să justifice serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;
d). să comunice serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. b Cod penal anterior a impus ca inculpatul să nu schimbe domiciliul sau reședința avută și să nu depășească limitele statului român decât în condițiile fixate de instanță.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. d Cod penal anterior a impus ca inculpatul să nu ia legătura cu numiții T.I. și T.D..
În baza art. 86 ind. 4 Cod penal anterior a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare ar avea ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere (art. 83 - 84 Cod penal anterior).
A constatat stinsă prin plată acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
A dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 454/P/15 mai 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița asupra următoarelor bunuri: apartamentul situat în mun. S., str. M.E., bloc 39 A, scara A, etaj 2, ap. 9, județul Ialomița aflat în proprietatea inculpatului A.M. și pe o clădire - construcție cu destinație spațiu de producție în suprafață de 135 m.p. situată în mun. S., str. C., nr. 4, județul I., aflată în proprietatea părții responsabile civilmente SC R. C.SRL S., conform copiei cărții funciare nr. 33307 - C 1 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I., având număr cadastral 1397 - C 1.
În baza art. 397 Cod procedură penală a dispus anularea următoarelor facturi fiscale fictive emise de SC D.T.M. SRL B. în calitate de furnizor pentru SC R. C. SRL Slobozia în calitate de cumpărător: facturile nr. 139 din 31.03.2011, nr. 484 din 29.04.2011, nr. 236 din 31 mai 2011, nr. 291 din 30.06.2011, nr. 520 din 26.09.2011, nr. 460 din 25.08.2011, nr. 412 din 25.07.2011 și nr. 562 din 28.10.2011 (vol. III - dosar de urmărire penală - filele 80 - 86).
În baza art. 37 din Legea nr. 656/2002 modificată, a dispus comunicarea hotărârii la data rămânerii definitive către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 modificată a dispus comunicarea hotărârii la data rămânerii definitive către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul A.M. la 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel Tribunalul Ialomița, pe baza probelor administrate în cauză, a apreciat că cele 8 facturi fiscale emise de S.C. "D. T. M."; S.R.L., înregistrate la capitolul " cheltuieli "; în evidențele S.C. "R. C."; S.R.L. nu au suport real, nefiind îndeplinită una dintre condițiile esențiale prev. de art. 48 din Normele de aplicare a Codului fiscal, potrivit cu care serviciile de consultanță trebuie să fie prestate efectiv, iar justificarea lor să se facă prin situații de lucrări.
Sub acest aspect a concluzionat că este dovedită săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9, alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în sarcina inculpatului A.M. și constă în faptul că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie - octombrie 2011, a înregistrat în evidența contabilă a S.C. "R. C."; S.R.L. un număr de 8 facturi fiscale emise de S.C. "D.T.M."; S.R.L., reprezentând cheltuieli fictive de consultanță, sustrăgându-se astfel de la plata TVA și impozit pe profit.
Cât privește infracțiunea de spălare de bani, aceeași instanță a apreciat că inculpatul A.M. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 29, alin. 1, lit. a din Legea nr. 656/2002 în sensul că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie - octombrie 2011, a transferat din conturile S.C. "R.C."; S.R.L. în conturile S.C. "D. T. M."; S.R.L. suma totală de 3.035.013,65 lei, sumă care provenea din comiterea de către acesta a infracțiunii de evaziune fiscală.
Prin decizia penală nr. 987/A/06.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 396, alin. 5 Cod procedură penală, rap. la art. 16, alin. 1, lit. b Cod procedură penală a achitat pe inculpatul A.M. pentru infracțiunile prev. de art. 29, alin. 1, lit. a și c Din legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 9, alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal.
Au fost menținute dispozițiile privind ridicarea sechestrului asigurător constituit prin Ordonanța nr.454/P/2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Pentru a pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, că premisa inexistenței consilierii comerciale, a serviciilor de consultanță și marketing prestate de S.C. "D. T. M."; S.R.L. nu rezistă unei analize coroborate a probatoriilor.
Curtea de Apel București a apreciat că este cert dovedit că obligațiile asumate de către prestatorul de servicii prin contractul nr. 1 bis/05.01.2011 au fost în mod efectiv îndeplinite, ceea ce a avut ca rezultat direct și imediat creșterea substanțială a cifrei de afaceri, a relațiilor comerciale și a profiturilor realizate de către S.C. "R. C."; S.R.L. într-un domeniu - comerțul cu produse petroliere - în care nu mai activase până atunci.
S-a reținut în susținerea acestui punct de vedere declarațiile de martori date în cauză inclusiv în fața instanței de fond și documentele contabile care atestă că după încheierea contractului de consultanță și marketing cu S.C. "D. T. M."; S.R.L., reprezentată prin numitul T.I., societatea al cărui administrator era inculpatul A.M. a început să achiziționeze produse petroliere cu un preț foarte avantajos și beneficiind de o perioadă de creditare de 45-60 zile.
În urma propriei analize cu luarea în calcul și a concluziilor raportului de expertiză judiciară întocmit în faza de urmărire penală, Curtea a constatat că serviciile de consiliere, consultanță și marketing nu au fost fictive, ca de altfel nici facturarea și plata acestora, ci reale, efective și cu urmări economice pentru S.C. "R.C. "; S.R.L..
Sub aspectul infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29, lit. a din Legea nr. 656/2002, Curtea a reținut, ca un prin aspect, că situația premisă, esențială a acestei infracțiuni nu este îndeplinită în cauză, neexistând o infracțiune interioară ca sursă a unor sume cu proveniență ilicită, cu trimitere la faptul că pretinsa activitate infracțională a inculpatului A.M., sub aspectul faptei de evaziune fiscală, nu are conotații penale.
În plus, Curtea a observat că în rechizitoriu ( fila 27 ), în condițiile în care se formulează acuzația de evaziune fiscală, cu privire la spălarea de bani există doar suspiciuni, iar nu probe. A arătat Curtea că rechizitoriul se referă la "retragerea de bani din contul S.C. "D. T. M."; S.R.L.- bani în legătură cu care suspectăm că s-au întors în buzunarele inculpatului A.M. în schimbul plății de către acesta a comisioanelor aferente către soții T. conform practicii infracționale în materie, însă nu au rezultat probe în acest sens";.
Tot sub acest aspect Curtea a mai reținut că raportul de expertiză financiar - contabilă întocmit de expertul M.A., probă dispusă de instanța de fond, a stabilit de o manieră clară proveniența sumelor pe care S.C. "R. C. S.R.L"; le-a plătit către S.C. "D. T. M."; S.R.L. pentru consultanță prestări servicii ( sume care provin în cea mai mare parte din încasări de la clienți și în câteva situații contracte de cesiune și linii de credit).
În consecință, pentru toate cele arătate Curtea a constatat incidența dispozițiilor art. 16, alin. 1 lit. b Cod procedură penală și pentru pretinsa infracțiune de spălare de bani.
II.Prin rechizitoriul nr. 233/P/2014 din 07.08.2014, al parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. 1888/98/2014 din 11.08.2014 au fost trimiși în judecată inculpații T.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48, alin. 1 Cod penal, rap. la art. 9, alin. 1, lit. c din Legea nr. 245/2005 cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal și spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29, alin. 1, lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal și inculpata T.D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48, alin. 1 Cod penal rap. la art.9, alin. 1, lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și spălare de bani prev. de art. 29, alin. 1, lit. a și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal.
A fost reținută ca situație de fapt generală situația de fapt expusă în actul de sesizare nr.454/P/2011 prin care a fost trimis în judecată inculpatul A.M: și care a fost detaliată în cele ce preced.
Cu privire la acuzațiile aduse celor doi inculpați s-a reținut că inculpatul T.I., în calitate de administrator de drept și de fapt al S.C. "D. T. M."; S.R.L., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie - octombrie 2011 și în virtutea aceleiași rezoluții infracționale, luate împreună cu numitul A.M., a emis un număr de 8 facturi fiscale care reprezintă cheltuieli fictive de consultanță în valoare totală de 4.154.000 lei care ulterior au fost înregistrate în evidența contabilă a S.C. "R. C. "; S.R.L., administrată de A.M., în scopul sustragerii de la plata către bugetul de stat a sumei totale de 1.340.000 lei, din care suma de 804.000 reprezintă TVA, iar suma de 536.000 reprezintă diferență impozit pe profit.
În sarcina inculpatei T.D. s-a reținut că în calitate de asociat și împuternicit pe conturile bancare ale S.C. "D. T. M."; S.R.L., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie - octombrie 2011, i-a ajutat pe inculpații T.I. si A.M. să săvârșească infracțiunea de evaziune fiscală prin aceea că a ridicat din conturile S.C. "D. T. M."; S.R.L. sumele de bani virate în contul S.C. "R. C."; S.R.L. reprezentând contravaloarea celor 8 facturi fictive emise de inculpatul T.I. în calitate de administrator de drept și de fapt al S.C. "D. T. M."; S.R.L., facturi care au fost înregistrate pe cheltuieli în evidența contabilă a S.C. "R. C."; S.R.L..
De asemenea, s-a reținut în sarcina ambilor inculpați și faptul dobândirii, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sumei totale de 3.035.013,65 lei prin retragerea din conturile S.C. "D. T. M."; S.R.L., știind că respectiva sumă provine din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, bani sustrași de la plata obligațiilor fiscale către stat odată cu crearea circuitului fictiv de activități de consultanță între S.C. ";R. C."; S.R.L. Slobozia - S.C. S.C. "D. T. M."; S.R.L. B. - S.C. "S."; S.R.L. și S.C. "S."; S.R.L., ambele din B., în scopul disimulării originii ilicite a respectivei sume de bani.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Astfel, s-a reținut de către această instanță că din motive care țin exclusiv de procedură (cauza a fost disjunsă în privința inculpaților T.I. și T.D., datorită faptului că apărătorul ales al acestora s-a aflat imobilizat la pat și, deci, în imposibilitate fizică de a acorda asistență juridică clienților săi, pagina 34 rechizitoriu nr.454/P/2011), inculpații A.M., T.I. și T.D., au fost trimiși în judecată prin rechizitorii diferite, care au făcut obiectul unor dosare penale distincte, deși situația de fapt premisă, este unică, probele sunt aceleași, iar între acuzațiile penale aduse celor trei inculpați există o strânsă legătură.
În opinia Ministerului Public la baza acuzațiilor aduse celor trei inculpați stă înțelegerea infracțională stabilită între aceștia în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale pe care S.C. "R. C."; S.R.L. Slobozia le datora bugetului de stat.
În baza acestei înțelegeri infracționale cei trei inculpați au convenit un plan în care au atras patru societăți comerciale, una controlată de A.M. (S.C. " R.C."; S.R.L. ) și trei controlate de inculpații T.I. și T.D. (.C. "D.T.M."; S.R.L. București, S.C. "S. G."; S.R.L. București și S.C. "S";. S.R.L. ";) și au încheiat între acestea contracte fictive de prestări servicii, pentru a da o aparență de legalitate operațiunilor prin care s-a preconizat sustragerea unor sume de bani de la plata obligațiilor fiscale către stat.
În acest sens în cele două rechizitorii se face trimitere la contractele de consultanță și marketing încheiate între S.C. " R. C. "; S.R.L. (beneficiar ) și S.C. "D. T. M."; S.R.L. B. (prestator) pe de o parte și între S.C. "D. T. M."; S.R.L. B. (beneficiar) și S.C. "S."; S.R.L. (prestator) de pe altă parte.
S-a susținut, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, că nici S.C. "D. T. M."; S.R.L. B. și nici celelalte două societăți subcontractoare nu aveau nici management și nici resursele necesare (personal specializat, sediu, mijloace materiale, etc. ) pentru a se achita de obligațiile asumate în calitate de prestator servicii, fapt care a condus acuzarea la concluzia că respectivele servicii nu au fost prestate și că, deci, plata făcută de S.C. "R.C."; S.R.L. era una nedatorată, iar scopul era acela de a majora în mod fictiv cheltuielile acestei din urmă societăți cu consecința diminuării obligațiilor sale fiscale.
În susținerea acestei teze Ministerul Public a înlăturat ca nesincere declarațiile celor trei inculpați ( care au negat în mod constant acuzațiile care le-au fost aduse) și nu a luat în calcul concluziile rapoartelor de expertiză financiar - contabilă care, în mod unanim, au constatat legalitatea întocmirii celor 8 facturi și îndeplinirea condițiilor ca aceste documente să fie luate în calcul la deducerea cheltuielilor și, de asemenea, realitatea și necesitatea încheierii contractului de consultanță între S.C. "R. C."; S.R.L. și S.C. "D. T. M."; S.R.L. B..
Sub acest din urmă aspect expertizele au arătat că efectele contractului de consultanță și marketing s-au răsfrânt asupra rezultatelor financiare ale S.C. "R.C. "; S.R.L. și că suma plătită de aceasta pentru serviciile prestate de S.C. "D. T. M."; S.R.L. B. este justificată, respectă termenii contractului și, prin cuantum, respectă dispozițiile legale și cutumă în materie.
Prin sentința penală nr. 31/F/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar nr. 1207/98/2014, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 987/A/06.07.2015 a Curții de Apel București, secția a -II-a penală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că situația premisă avută în vedere de Ministerul Public la formularea acuzațiilor împotriva inculpatului A.M. nu există și că activitatea desfășurată de către acesta în relațiile pe care societatea administrată de el (S.C. " R. C."; S.R.L.) le-a avut cu societatea administrată de soții T.I. și D., nu are conotație penală.
A stabilit instanța de judecată, ca fiind cert dovedit, că obligațiile asumate de către prestatorul de servicii prin contractul nr. 1 bis/05.01.2011 au fost în mod efectiv îndeplinite, ceea ce a avut ca rezultat direct și imediat creșterea substanțială a cifrei de afaceri a S.C. "R. C."; S.R.L. într-un domeniu în care nu mai acționase până atunci.
A mai reținut instanța de judecată, pe baza probatoriilor concordante, că pretinsa activitate infracțională a lui A.M., referitoare la infracțiunea de evaziune fiscală, nu este prevăzută de legea penală și că nu s-a creat nici un circuit fictiv prin care sume de bani să fie sustrase de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Analiza considerentelor și dispozitivului deciziei penale nr. 987/A/06.07.2015 a Curții de Apel București conduce această instanță la concluzia că, implicit, aceasta s-a pronunțat și asupra acuzațiilor aduse inculpaților trimiși în judecată în prezenta cauză, în sensul că activitățile pe care și le-au asumat prin semnarea contractului cu nr. 1 bis/05.01.2011 au fost efective, au fost utile și necesare activității economice efectuate de către S.C. "R. C."; S.R.L., iar plățile făcute de această societate, în calitate de beneficiar, au fost reale și datorate.
S-a arătat că analiza aceleiași hotărâri judecătorești prilejuiește acestei instanțe ocazia să constate că dacă în cazul inculpatului A.M., sub aspectul infracțiunii de spălare de bani, Curtea de Apel București a reținut că situația premisă a respectivei infracțiuni nu este îndeplinită, neexistând o infracțiune interioară ca sursă a unor sume cu proveniență ilicită, același raționament juridic se impune cu necesitate a fi aplicat și inculpaților T.I. și T.D. în legătură cu infracțiunea de spălare de bani.
Potrivit opiniilor exprimate în doctrină, prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești se încheie activitatea procesuală ordinară a judecării conflictului de drept.
Soluția cuprinsă în hotărârea definitivă este considerată ca exprimând adevărul asupra faptelor și împrejurărilor deduse judecății.
Această considerare este necesară pentru a statornicii prestigiul justiției și stabilitatea activității jurisdicționale, fiind consacrată direct sau indirect în toate legislațiile, constituind o prezumție legală care nu poate fi înlăturată decât prin intermediul căilor extraordinare de atac sau prin alte instituții procesuale excepționale.
Autoritatea de lucru judecat se atașează în mod indestructibil, dispozitivului hotărârii și soluțiilor exprese conținute de acesta.
În același timp însă, pentru că autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicțională realizată de instanță, trebuie recunoscut acest atribut și motivelor necesare care explică dispozitivul, făcându-l comprehensibil.
Tot doctrinar s-a statuat, în materie penală, că dacă achitarea s-a pronunțat pe considerentele determinate de o motivare în rem, aceasta are consecințe mai largi, producând efecte ergo omnes. Concret, dacă într-o cauză penală s-a stabilit definitiv că fapta nu există sau că nu este prevăzută de legea penală, inculpatul poate invoca hotărârea împotriva oricărei părți vătămate care s-ar plânge ulterior pentru aceeași faptă.
De asemenea, în această situație, excepția poate fi invocată de orice persoană care ar fi acționată în calitate de coautor sau complice la respectiva infracțiune.
Examinând actele dosarului și prin prisma acestor considerațiuni teoretice această instanță a apreciat că apărarea referitoare la autoritatea de lucru judecat în privința stabilirii situației de fapt invocată de inculpați este întemeiată.
S-a constatat de către Tribunal că prin sentința penală nr. 31/F/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 987/06.07.2015 a Curții de Apel București, secția A II-a penală s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat pentru motivele acolo arătate, că fapta de complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani reținute în sarcina inculpaților T.I. și T.D. nu sunt prevăzute de legea penală.
Astfel, așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, prin sentința penală menționată, așa cum a fost modificată, s-a stabilit în mod definitiv că între inculpații din prezenta cauză și inculpatul A.M. nu a existat nicio înțelegere infracțională, că serviciile de consultanță și marketing au fost prestate, că plățile efectuate au fost reale și datorate și că nu s-a creat nici un circuit fictiv prin care sume de bani să fie sustrase de la plata obligațiilor fiscale către stat.
S-a mai reținut cu aceeași autoritate a lucrului judecat, că nici infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpaților A.M: și implicit a inculpaților T.I. și T.D. nu este prevăzută de legea penală.
Cât privește acțiunea civilă:
În cauza penală de față, inculpații T.I. și T.D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, autor al infracțiunii fiind A.M., iar partea responsabilă civilmente S.C. "R. C. "; S.R.L. S..
Prin sentința penală nr. 31/F/25.02.2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 987/A/06.07.2015, s-a constatat stinsă prin plată acțiunea civilă formulată de Statul Român și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 454/P/15 mai 2013 a parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Pe baza acestei situații de fapt, la termenul din 03.04.2015, instanța a dispus scoaterea din cauză a părții responsabilă civilmente S.C. "R.C."; S.R.L. S..
În aceste circumstanțe această instanță a constatat că acțiunea civilă formulată în cauză a fost soluționată definitiv în dosarul nr. 1888/98/2014 a Tribunalului Ialomița.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, arătând că apelul său vizează netemeinicia hotărârii instanței de fond ca urmare a greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, susținând, în acest sens, că la momentul pronunțării soluției de achitare, instanța de fond a avut în vedere exclusiv decizia penală nr. 987/A/06.07.2015 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus achitarea inculpatului A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani.
Totodată, a susținut că achitarea inculpatului A.M. s-a bazat în principal pe activitățile desfășurate de acesta în cadrul SC R. C. SRL, pe creșterea cifrei de afaceri a acestei firme dar și pe declarațiile lui T.I., audiat în acea cauză în calitate de martor, în condițiile în care în cauza disjunsă și nesoluționată avea calitatea de inculpat.
Aceste aspecte au fost considerate de către instanța de fond ca fiind definitorii pentru soluționarea prezentei cauze și astfel nu a mai făcut un examen propriu al probelor administrate, apreciind că există autoritate de lucru judecat și se impunea achitarea inculpaților.
De asemenea, a susținut că ajutorul dat de inculpații T.I. și T.D. s-a realizat prin intermediul activităților desfășurate de acești în cadrul societăților D. T. M., S. și S., activități pe care Curtea de Apel București nu le-a analizat, ci s-a axat doar pe activitatea comercială derulată de SC R.C. SRL.
A considerat că obiectul cercetării penale a fost reprezentat doar de stabilirea caracterului fictiv al operațiunilor înregistrate în contabilitatea SC R. C. SRL, ci nu modalitatea în care au fost obținute veniturile de această societate.
A apreciat că în cauză nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat față de inculpații T.I. și T.D. întrucât între cele două cauze nu există identitate de persoane și de obiect.
Chiar dacă ar fi ținut seama de hotărârea de achitare, instanța de fond trebuia să facă propria evaluare a probelor administrate în cauză și să pronunțe propria soluție în raport de aceste probe.
A considerat că realitatea operațiunilor trebuia analizată prin raportare la probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că banii virați în conturile societății D.T. nu au ajuns la societățile subcontractante pentru că acestea nu au prestat serviciile de consultanță, banii fiind ridicați în numerar de către D.T..
Sumele virate în total de către SC R.C. SRL au avut o valoare de 3 milioane lei și au fost transferate prin virament către D.T., iar în aceeași zi societatea D.T. a fragmentat suma în tranșe mai mici și a transferat-o în alte conturi ale societății deschise la anumite bănci, pentru ca ulterior inculpata T.D. să ridice în numerar câte 10.000 lei de la fiecare bancă.
A considerat că probele administrate fac dovada că în prezenta cauză inculpații T.I. și T.D. au săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală și de spălare de bani.
Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, a susținut că este evident că sumele retrase din bancă proveneau din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv din efectuarea unor operațiuni comerciale ilicite.
Față de cele expuse, a apreciat că s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații T.I. și T.D., din infracțiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 9 lit. c din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 291 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin.2, evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c cu aplicarea art. 41 alin. 2 și infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplic art. 41 alin. 2, toate trei cu aplicarea art. 33 lit. a, cu mențiunea că în cazul infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală și evaziune fiscală ar trebui reținută forma concursului ideal, în sensul că pe aceeași situație de fapt și în executarea aceleiași activități infracționale s-au realizat elementele constitutive a două infracțiuni.
A apreciat că se impune această schimbare a încadrării juridice a faptelor întrucât prin activitatea descrisă cei doi inculpați nu numai că l-au sprijinit pe A.M. să comită infracțiunea de evaziune fiscală prin înregistrarea de operațiuni nereale în contabilitatea SC R. C. SRL, dar în același timp au săvârșit ei înșiși infracțiunea de evaziune fiscală în calitate de coautori prin înregistrarea în contabilitatea D.T. de operațiuni nereale.
Contrat suplimentului de expertiză, potrivit căruia nu există prejudiciu creat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive emise de SC S. și SC S., avându-se în vedere dispozițiile art. 19 alin. 1 și 6, art. 21 alin. 4 și art. 24 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, de unde rezultă că nu pot fi considerate cheltuieli deductibile și nu pot fi scăzute din totalul veniturilor de 3.350.000 lei, cheltuielile făcute de SC D.T. cu serviciile de consultanță prestate de SC S. și SC S., iar procentul de 16% urmează a se aplica acestei sume.
Așadar, parchetul a apreciat că prejudiciul produs bugetului de stat este cel reprezentat de impozitul pe profit în valoare de 536.000 lei.
În concluzie, parchetul a solicitat admiterea apelului și desființarea în totalitate a sentinței penale atacate, urmând a se dispune condamnarea inculpaților T.I. și T.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 și art. 5 din Codul Penal, art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b și pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplic art. 41 alin. 2, toate trei cu aplicarea art. 33 lit. a.
Totodată, a solicitat obligarea inculpaților la plata prejudiciului creat bugetului de stat, respectiv suma de 536.000 lei reprezentând impozit pe profit și, de asemenea, obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 396 Cod procedură penală a solicitat anularea celor 8 facturi fiscale pe care Ministerul Public le consideră ca fiind fictive.
Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele devoluate, Curtea apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița este fondat, pentru următoarele motive:
În mod greșit a apreciat instanța de fond incidența în cauză a autorității de lucru judecat cu privire la stabilirea situației de fapt dintr-o altă hotărâre penală definitivă întrucât legea procesual penală nu reglementează aplicabilitatea acestui principiu decât cu privire la dispozitivul unei hotărâri penale și numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 6 C.pr.pen. conform căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.
În același timp, potrivit art. 16 al. 1 lit. i) C.pr.pen. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu poate fi exercitată dacă există autoritate de lucru judecat.
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat în sensul arătat se cere existența a trei condiții: o hotărâre penală definitivă cu privire la acțiunea penală, identitate de persoană și identitate de obiect.
Or, soluția pronunțată în sentința penală nr. 31/F/25.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar nr. 1207/98/2014, def. prin decizia penală nr. 987/06.07.2015 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, se referă la alt inculpat decât cei din prezenta cauză.
Mai mult decât atât, conform art. 28 al. (1) C.pr.pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În aceste condiții, nu se poate reține existența unei autorități de lucru judecat cu privire la situația de fapt reținută chiar și într-o hotărâre penală definitivă (de achitare) într-o altă cauză penală care privește alți inculpați (chiar și complici) cu atât mai mult cu cât numai dispozitivul hotărârii penale definitive are autoritate de lucru judecat.
În același sens, se rețin prevederile art. 453 al. (1) lit. e) C.pr.pen. conform cărora se poate cere revizuirea hotărârilor judecătorești, cu privire la latura penală, când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Art. 460 al. (4) C.pr.pen. stabilește că în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunțate se reunesc în vederea rejudecării, iar dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanța anulează hotărârile care nu se pot concilia și pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor privitoare la judecarea în fond a cauzei, care se pot aplica în mod corespunzător.
Or, în situația în care s-ar accepta existența autorității de lucru judecat și în alte cazuri decât cele prev. de art. 6 și 28 C.pr.pen. ar trebui ca soluția ce se poate pronunța în revizuire să fie aceea de a se anula cea de-a doua hotărâri întrucât aceasta a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat (așa cum de altfel prevede art. 327 al. 1 Cod procedură civilă, însă aceste dispoziții contravin reglementărilor procesual penale menționate anterior și nu pot fi aplicate prin analogie în procesul penal).
În acest context, întrucât în cauza de față instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt întrunite condițiile referitoare la autoritatea de lucru judecat și a preluat situația de fapt reținută într-o altă sentință penală cu privire la un alt inculpat, fără să facă o analiză proprie a vinovăției inculpaților T. prin prisma probatoriului administrat în cauză, iar prin stabilirea situației de fapt și examinarea vinovăției inculpaților direct în apel, urmată de pronunțarea unei hotărâri definitive, s-ar încălca dispozițiile art. 2 paragr. 1 din protocolul 7 CEDO care consacră dreptul persoanei declarate vinovate de o infracțiune de către un tribunal să ceară examinarea ";declarației de vinovăție"; sau a condamnării de către o instanță superioară, Curtea urmează să facă aplicarea directă a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și să dispună desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceeași instanță.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 paragr. 1 din protocolul 7 CEDO se mai reține că acest text acoperă omisiunea art. 6 din Convenția europeană care nu prevede această garanție, impunând un dublu grad de jurisdicție în materie penală, domeniu care, datorită consecințelor grave pe care o condamnare penală le poate produce, necesită o abordare mai prudentă cu scopul de a reduce la maximum posibilitatea intervenirii unor erori judiciare.
Cu alte cuvinte, în cazul în care se formulează o acuzație în materie penală împotriva unei persoane ce conduce la condamnarea acesteia de către o instanță (,,tribunal") pentru o infracțiune, Convenția europeană garantează acesteia dreptul de acces la o instanță superioară care să se pronunțe cu privire la existența infracțiunii (,,declarației de vinovăție"), la individualizarea pedepsei sau la alte dispoziții ale hotărârii de condamnare. Noțiunea de infracțiune penală prevăzută de art.2 parag. I al Protocolului 7 corespunde noțiunii de ,,acuzație în materie penală" stipulată de art. 6 parag. 13). De asemenea, noțiunea de ,,tribunal" are același conținut ca cea prevăzută la art. 6 parag. 1 a).
În același sens, se rețin și considerentele deciziei nr. 70/2007 pronunțată de ICCJ în interesul legii, potrivit căreia curtea de apel nu ar putea proceda la o valabilă contopire direct în calea de atac a apelului (recurs în vechea reglementare), decizie ale cărei efecte își mențin valabilitatea și după intrarea în vigoare a noilor dispoziții procesual penale, și în care s-a arătat că ";a considera altfel ar însemna să nu se respecte o dispoziție procedurală expresă referitoare la competență și să fie înlăturată fără temei posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea pedepselor în cadrul operațiunii de contopire a acestora, ceea ce ar fi inadmisibil. În această privință, în raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României";.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 20 al. 2 din Constituția României conform cărora ";dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile"; coroborat cu art. 1 al. 2 C.pr.pen care prevede că ";normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și a celorlalți participanți în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte";, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și în consecință:
Va desființa în integralitate sentința penală apelată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea judecării cauzei în fond.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
| ← Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară. termen de... | Competenţa instanţelor române justificată de dispoziţiile... → |
|---|
