Onducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului. greșita achitare. decizia curţii constituţionale nr. 732/16.12.2014
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 626A din data de 08.04.2016
CONDUCERE A UNUI VEHICUL SUB INFLUENȚA ALCOOLULUI. GREȘITA ACHITARE. DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE NR. 732/16.12.2014
(decizia penală nr.626/A/08.04.2016 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, dosar nr.1109/249/2015)
Prin sentința penală nr.100/18.11.2015, Judecătoria Lehliu - Gară, în baza art. 396 alin. 1, 5 C. pr. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p. a achitat pe inculpatul S.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art.336 alin.1 din C.pen. și, în baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen, cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.38/P/2015 al Parchetului de pe lângã Judecatoria Lehliu-Gară, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 1109/249/20.08.2015, a fost trimis în judecată inculpatul S.V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art.336 alin.1 din C.pen., reținându-se, în fapt, că acesta, în noaptea de 03/04.01.2015, în jurul orelor 0,40, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare, pe drumurile publice, pe D.N.3 pe raza comunei T. M., județul C. ocazie cu care, datorită condițiilor meteo nefavorabile, a neatenției în conducere, pe fondul consumului exagerat de alcool, a intrat în coliziune cu o grămadă de zăpadă de pe marginea drumului, constatându-se ulterior că se află sub influența băuturilor alcoolice, respectiv că avea o alcoolemie de 2,10 g%o alcool pur în sânge, în T1:01,50 , refuzând totodată recoltarea celei de-a doua probe biologice
În cursul urmăririi penale s-au administrat proba cu declarațiile inculpatului, proba testimonială, fiind audiați martorii S.Ghe., I.A. și D.A.N., proba cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.3/A12/3/06.01.2015 emis de SML Călărași și proba cu înscrisuri, s-a întocmit proces verbal de constatare a infracțiunii, iar în cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu declarațiile inculpaților și proba cu înscrisuri.
Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Astfel cum a reieșit din depoziția martorilor S.Ghe. și D.A.N., coroborate cu mențiunile din procesul-verbal de constatare și declarațiile inculpatului, în noaptea de 03/04.01.2015, în jurul orei 0,30, în contextul unor condiții meteo nefavorabile, inculpatul a condus autoturismul marca D. M. cu numărul de înmatriculare, pe D.N.3 pe raza comunei T. M., județul C. ocazie cu care a pierdut controlul direcției, întrând în coliziune cu o grămadă de zăpadă de pe marginea drumului. Martorii S.Ghe. (care se afla în timpul serviciului, efectuând paza intr-o locație situată în apropierea locului incidentului)și D.A.N. (care la rândul sau a condus un autoturism pe același drum public) au încercat să-l ajute pe inculpate sa scoată autovehiculul din zăpadă, intre timp la fața locului sosind organele de poliție, care au constatat că inculpatul prezenta halenă alcoolică.
După sosirea echipajului poliției rutiere, inculpatul S.V. a fost testat cu aparatul etilotest și întrucât a rezultat o valoare de 1,06 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost condus la Spitalul Lehliu Gară, unde i s-au recoltat probe biologice.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr. nr.3/A12/3/06.01.2015 emis de SML C. inculpatul S.V. prezenta la momentul prelevării - ora 01,50 o îmbibație alcoolică de 2,10 gr.‰.
În privința infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului - instanța a reținut că potrivit art.336 alin.1 din C.pen, în varianta în vigoare de la data de 01.02.2014 până la data de 27.01.2015 (deci inclusiv in perioada săvârșirii faptei ce face obiectul cauzei), "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă."
La data de 27.01.2015 s-a publicat în Monitorul Oficial decizia nr.732/16.12.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a constatat, astfel, că sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.
S-a reținut astfel că destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Or, sub aspectul laturii obiective, condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice care plasează, astfel, consumarea infracțiunii, care este una de pericol (de esența cărora este faptul că se consumă la momentul săvârșirii lor, când încetează starea de pericol), la un moment ulterior săvârșirii ei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate. De asemenea, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu vinovăția sub formă de intenție, fie ea directă, fie indirectă, care presupune în toate cazurile prevederea rezultatului faptei, or modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia.
S-a mai reținut în considerentele deciziei menționate că în privința principiului legalității incriminării și pedepsei "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă o componentă esențială a supremației legii și ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecție a drepturilor omului, după cum atestă faptul că art. 15 din Convenție nu permite nicio derogare de la aceste garanții în caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii. Așa cum rezultă din obiectul și scopul său, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat și aplicat în așa fel încât să se asigure o protecție efectivă împotriva urmăririlor și a condamnărilor penale arbitrare. Noțiunea de "drept" utilizată în art. 7 paragraful 1, ce corespunde celei de "lege" din cuprinsul altor articole din Convenție, înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară și presupune cerințe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate și previzibilitate. Aceste cerințe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce privește definiția unei infracțiuni, cât și cu privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea de la Strasbourg consideră că este îndeplinită cerința ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanțe și, dacă este cazul, în urma obținerii unei asistențe juridice adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa aplicabilă. În acest sens sunt, se exemplifică, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunțată în Cauza MT. împotriva României, paragraful 26, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 și 91.
Întrucât sintagma menționată conferea art.336 alin.1NCp un caracter incert, s-a constatat că aceasta nu întrunea la data săvârșirii faptei ce face obiectul cauzei cerințele calitative de accesibilitate și previzibilitate pentru a fi considerată "drept"; în sensul dispozițiilor art.7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu consecința imposibilității angajării răspunderii penale în baza acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu - Gară, a solicitat admiterea apelului declarat, precizând că apelul vizează greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 al.1 C.pen.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază fondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate ce au fost dublate de atitudinea inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art.374 alin.1 Cod procedură penală rap.la art.375 alin.1 Cod procedură penală.
Inculpatul a formulat cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate, asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat, deși nu a fost realizată cercetarea judecătorească, apreciind compatibilă situația creată, cu achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 alin. 1 din C.pen, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Curtea și-a format convingerea că prima instanță, în mod greșit a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal, dând o interpretare eronată, deformată instituțiilor de drept opozabile în cauză.
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014 s-a stabilit că sintagma" la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din C.pen. este neconstituțională.
S-a reținut de către instanța de contencios constituțional că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment mai mult sau mau puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului și astfel condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor.
S-a considerat în acest sens că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și implicit încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale sănătate.
Curtea apreciază, prin urmare, că din punct de vedere al normelor de incriminare prin înlăturarea sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" se revine la vechea soluție legislativă (constituind infracțiune fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are o îmbibatie mai mare de 0,80 gr/l alcool pur în sânge), obligația organelor de cercetare penală fiind aceea de a administra probe pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul si că nicidecum nu poate fi vorba de o "dezincriminare" a faptei.
Conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1512/12.12.2013, modificat prin Ordinul nr.1192/15.10.2014, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge în cantitate de 10 ml., valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă care exprimă îmbibația reală fiind cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării (vezi CA Ploiești - Secția Penală, Decizia nr. 43/R/15.01.2010).
Prin urmare în speță, având în vedere că aceste condiții ale recoltării probelor biologice au fost respectate, că din analiza ulterioară a probelor biologice a rezultat o alcoolemie de 2, 10 gr/l alcool pur în sânge, că între momentul opririi în trafic (ora 00,40 ) și momentul prelevării probelor biologice ( ora 1,50 ) s-a scurs o perioadă scurtă de timp, că în urma testării sale cu aparatul etilotest (ora 01:01) a rezultat o valoare de 1,06 mg/l alcool pur în sânge (practica stabilind în mod constant că prin echivalare, rezultă de regulă, o îmbibație alcoolică reprezentând dublul valorii indicate de aparatul etilotest - respectiv în speță 2,12 gr/l alcool pur în sânge), că inculpatul nu a contestat vreun moment alcoolemia stabilită, concluzia ce se desprinde este în sensul că inculpatul la momentul în care a condus pe drumurile publice cu certitudine și dincolo de orice dubiu rezonabil avea o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr/l alcool pur în sânge.
În ceea ce privește latura subiectivă, apreciem că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitatea prev. de art. 16 alin. 3 lit. b din C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat ca astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).
Prin urmare fiind îndeplinite condițiile existenței infracțiunii prev. de art.336 alin. 1 din C.pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective Curtea urmează să constate că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acesteia.
Curtea apreciază că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea acesteia se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, judecătorul fiind obligat la stabilirea și aplicarea pedepselor să țină seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Plecând de la aceste principii, sub aspectul pedepsei ce urmează a fi stabilită inculpatului și efectuând o proprie analiză a criteriilor de individualizare și a modalității de executare, Curtea are în vedere maniera de săvârșire a infracțiunii, scopul urmărit și realizat, actele în circumstanțiere depuse, vârsta, lipsa antecedentelor penale, conduita după săvârșirea infracțiunii, situația familială, nivelul de educație, recunoaștere și regretarea faptelor și, nu în ultimul rând aspectul că acesta a mai fost sancționat administrativ pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, prin ordonanța din 12.12.2013, nr.1248/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu - Gară, dispunându-se scoaterea sa de sub urmărire penală.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.1 C.p.p., în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a C.p.p va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 C. proc. pen. raportat la art. 83 C.pen. va stabili pedeapsa de un an închisoare in sarcina inculpatului S.V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art.336 alin.1 din C.pen.
În baza art. 83 alin.1 C.pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii de un an stabilită în sarcina inculpatului S.V., pe un termen de supraveghere de 2 ani , prevăzut de art. 84 C.pen.
În baza art. 85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul S.V. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin.2 lit.g C.pen. pe durata termenului de supraveghere va impune inculpatului S.V. obligația de a nu conduce nicio categorie de autovehicule.
În baza art. 86 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.
În baza art. 404 alin. 3 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88.C.pen.privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării ori neexecutării cu rea credință a măsurilor de supraveghere, precum și in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
| ← Pentru a se putea dispune rezoluţiunea contractului este... | Suspendarea acțiunii în contrafacere până la soluționarea... → |
|---|
