Aplicarea principiului in dubio pro reo în raport de prezumţia de legalitate a procesului verbal de contravenţie
| Comentarii |
|
În momentul constatării contravenţiei , respectiv în data de 13.02.2012, ningea abundent existând astfel posibilitatea ca statul de zăpadă aşezat pe carosabil să se fi depus ulterior efectuării manevrelor de deszăpezire, într-un interval de timp foarte scurt după ce utilajele care se ocupau cu deszăpezirea au trecut prin zonă. Din fotografiile existente la dosarul cauzei rezultă că stratul de zăpadă nu era de natură a împiedica desfăşurarea normală a circulaţiei în condiţii de iarnă şi aceasta ca dovadă a faptului că utilajele aparţinând contravenientei pentru efectuarea deszăpezirii trecuseră pe străzile enumerate în actul sancţionator.
Dosar nr. 5672/211/2012
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 467/R/2013
Şedinţa publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din: PREŞEDINTE Judecător
Judecător
Grefier
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA, DIRECTIA POLITIA LOCALA SC împotriva sentinţei civile nr.
17724/19.09.2012 pronunţată în dosar nr. 5672/211/2012 al Judecătoriei Cluj
Napoca, privind şi pe intimata SC ROSAL GRUP SA, PRIN SUCURSALA CLUJ- NAPOCA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru intimată, consilier juridic Gheorghe Moigrădean, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatei precizează că nu a primit motivele de recurs la sediu, dar arată că nu mai are alte cereri de formulat şi
probe de administrat, împrejurare faţă de care instanţa declară închisă faza probatorie
şi acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, iar pe cale de consecinţă menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine cauza în pronunţare.
INSTANŢA
Reţine că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca în data de
29.02.2012, petentul S.C. ROSAL GRUP SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul
MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 816/13.02.2012 prin care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 2500 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.1 pct.1 din HCL nr.191/2009.
In motivarea plângerii sale petiţionarul arată că procesul-verbal de contravenţie nu este legal, întrucât aşa cum atestă procesul verbal de recepţie nr.857/14.02.2012 încheiat cu reprezentanţii intimatului, a fost executată serviciul de deszăpezire pe toate străzile cuprinse în urgenţa I şi II.
Acesta mai arată că procesul verbal descrie în mod enunţiativ un număr de străzi, fără să fie individualizată ora şi strada cu privire la care s-a făcut constatarea.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001.
Intimatul MUNICIPIUL CLUJ- NAPOCA a formulat întâmpinare.
În motivarea întâmpinării acesta a arătat, că fapta comisă de către contravenient a fost reţinută de către agentul constatator prin propriile sale simţuri, situaţie în care sarcina probei îi revenea petentului, sarcină pe care acesta nu a adus-o pentru a răsturna prezumţia relativă de temeinicie a actului sancţionator (f.23-26 dosar fond).
După efectuarea cercetării judecătoreşti instanţa a admis plângerea contravenţională prin Sentinţa civilă nr.17724/19.09.2012 pronunţată în dosar nr.5672/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere faptul că procesul verbal de recepţie nr.857/14.02.2012 încheiat cu reprezentanţii intimatului, atestă că a fost executată serviciul de deszăpezire pe toate străzile cuprinse în urgenţa I şi II, ceea ce este în contradicţie cu starea de fapt reţinută de agentul constatator, iar orice
dubiu trebuie interpretat in favoarea petentului.
Împotriva hotărârii primei instanţe intimatul a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia întrucât sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, pronunţarea făcându-se prin reţinerea în mod eronat a stării de fapt (f.3-5 din dosar nr.5672/211/2012 al Tribunalului Cluj).
In motivarea recursului acesta arată că instanţa de fond nu a analizat probele
depuse la dosarul cauzei din care reiese că petenta nu a intervenit pentru deszăpezire.
Recursul este motivat în drept prin dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ. Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor
legale în materie, tribunalul reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 17724/19.09.2012, pronunţată în dosar nr.5672/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis plângerea contravenţională formulată de către petent.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere faptul că procesul verbal de recepţie nr.857/14.02.2012 încheiat cu reprezentanţii intimatului, atestă că a fost executată serviciul de deszăpezire pe toate străzile cuprinse în urgenţa I şi II, ceea ce este în contradicţie cu starea de fapt reţinută de agentul constatator, iar orice dubiu trebuie interpretat in favoarea petentului.
Este cunoscut că instanţa investită cu soluţionarea cererilor de recurs nu
rejudecă pricina în fond ci controlează hotărârea recurată în raport de motivele invocate de către recurent ori cu cele ridicate din oficiu de către instanţă.
In recurs instanţa este ţinută să verifice hotărârea atacată pe baza probelor administrate la fond fără a putea în principiu să administreze probe noi, deoarece recursul nu are caracter devolutiv. Cu toate acestea, disp. art. 305 Cod Procedură Civilă permit administrarea înscrisurilor direct în recurs , instanţa are căderea de a se ocupa de situaţia atât de starea de fapt cât şi de probleme de drept.
Din motivele de recurs rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. pentru a putea fi modificată hotărârea primei instanţe.
Motivul prev.de art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, invocat de către recurent, vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanţial care poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor ei. De asemenea, textului de lege corespunzător situaţiei de fapt, i s-a dat o interpretare greşită ori s-au încălcat principiile generale ale dreptului civil, context în care trebuie verificat caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce se pretinde că ar fi fost încălcată.
Cu privire la viciile de formă ale actului sancţionator, respectiv încălcarea prevederilor art.16 alin.1 şi art.17 din O.G.nr.2/2001, trebuie arătat că agentul constatator a făcut toate menţiunile cuvenite,astfel că ,în cauză, nu este incident nici
unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. Menţiunile prevăzute de art.16 alin1 din acest act normativ , altele decât cele la care face referire art.17 , trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, în caz contrar sancţiunea este doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiţia dovedirii unei vătămări prin dresarea acestui act cu nerespectarea prevederilor legale.
În sensul celor arătate mai sus, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţiile Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , care a arătat că nulitatea absolută, ce poate fi constatată şi din oficiu,intervine doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Tribunalul după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei a
constatat că hotărârea instanţei de fond este temeinică si legală, întrucât aşa cum atestă procesul verbal de recepţie nr.857/14.02.2012 încheiat cu reprezentanţii intimatului, a fost executat serviciul de deszăpezire pe toate străzile cuprinse în urgenţa I şi II.
În momentul constatării contravenţiei , respectiv în data de 13.02.2012, ningea abundent existând astfel posibilitatea ca statul de zăpadă aşezat pe carosabil să se fi depus ulterior efectuării manevrelor de deszăpezire,într-un interval de timp foarte
scurt după ce utilajele care se ocupau cu deszăpezirea au trecut prin zonă.
Din fotografiile existente la dosarul cauzei rezultă că stratul de zăpadă nu era de natură a împiedica desfăşurarea normală a circulaţiei în condiţii de iarnă şi aceasta ca dovadă a faptului că utilajele aparţinând contravenientei pentru efectuarea deszăpezirii trecuseră pe străzile enumerate în actul sancţionator.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curţii Constituţionale, procesul-verbal
se bucură de prezumţia de legalitate si temeinicie, prezumţie care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Aşa cum prevăd disp.art. 1169 cod civil „ cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.
Conform Jurisprudenţei C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franţa şi Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancţionează contravenţiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie.
In acest sens, Curtea Constituţională a României prin Deciziile nr. 183/2003,
197/2003 si 259/2003 a statuat că legislaţia contravenţională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Aşa fiind, prezumţiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menţionate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.
Aşadar, prezumţia relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislaţiei contravenţionale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenţie, instanţa constată că
acesta cuprinde toate menţiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancţiunea nulităţii absolute. De asemenea, instanţa constată că petentul nu a invocat
motive de nulitate relativă a procesului-verbal.
Potrivit art. 19 alin.l din O.G. 2/2001 martorul asistent nu este necesar să se fi aflat la locul săvârşirii contravenţiei ci acesta trebuie să fie de faţă în momentul încheierii actului sancţionator si să ateste motivele pentru care cel sancţionat contravenţional nu l-a semnat.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa retine că procesul-verbal de constatare a
contravenţiei nu a fost singura probă administrată în cauză, însă cu toate acestea trebuie cenzurată de către instanţă prevederea legală in baza căreia s-a aplicat sancţiunea, iar în cazul în care aceasta nu a fost cea corectă, urmează a se anula actul sancţionator.
Faţă de cele ce preced, tribunalul consideră că nu ne aflăm în situaţiile prevăzute de art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, motiv pentru care va respinge
recursul declarat de către recurent împotriva Sentinţei civile nr. 17724/19.09.2012, pronunţată în dosar nr.5672/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul MUNICIPIUL CLUJ- NAPOCA
– Direcţia Poliţia Locală, în contradictoriu cu intimata S.C. ROSAL GRUP SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 17724/19.09.2012, pronunţată în dosar nr.5672/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menţine în întregime.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 03.04.2013.
Preşedinte, Emil Belean
Judecător, Ioana Nora Boiciuc
Judecător, Simona Trestian
Grefier,
Oana-Raluca Lung
| ← Constatarea personală a faptei de către agent. | Recunoaşterea faptei contravenţionale reţinute prin procesul... → |
|---|
