Recunoaşterea faptei contravenţionale reţinute prin procesul verbal contestat, confirmă susţinerile agentului constatator care stau la baza sancţionării contravenţionale a recurentului.
| Comentarii |
|
Nu este necesară, şi de altfel nici posibilă, o constatare concomitentă a înregistrărilor radarului respectiv a vitezometrului, însă recunoaşterea faptei contravenţionale poate fi perfect reală în condiţiile în care autorul acesteia, în fiecare moment, poate şi trebuie să urmărească viteza de deplasare a vehiculului la volanul căreia se află.
Dosar nr. 14666/211/2009
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406/R/2012
Şedinţa publică de la 11 Aprilie 2012
Instanţa compusă din: PREŞEDINTE .. Judecător .. Judecător ..
Grefier ..
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent NA împotriva sentinţei civile nr.4336 din 29.03.2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca privind şi pe
intimat INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, atât la prima strigare cât şi la a doua strigare, se constată lipsa părţilor de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, se constată
că s-a depus la dosar prin registratura instanţei, la data de 16.03.2012, o cerere de repunere pe rol a cauzei, de către recurent NA
Deliberând, instanţa admite cererea de repunere pe rol formulată de către recurent NA, şi apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluţionare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, şi având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reţine cauza în pronunţare.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. 4336/29.03.2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă plângerea contravenţională formulată de petentul NA în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Traian, nr. 27, jud. Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin plângerea contravenţională înaintată Judecătoriei Cluj-Napoca, prin poştă, la data de 10.07.2009, petentul NA, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, a solicitat anularea procesului verbal seria CC nr. 3682565 întocmit de Poliţia Cluj la data de 28.06.2009, arătând că va depune motivele până la primul termen.
La data de 30.09.2009, petentul a depus la dosar motivele plângerii, arătând
că afirmaţiile agentului constatator înscrise în procesul verbal nu fac dovada suficientă pentru a se decide că a săvârşit contravenţia, fiind necesar ca intimatul să depună probe la dosar.
Între prezentul dosar şi dosarul nr. 21070/211/2009, în care petentul NA a formulat plângere contravenţională împotriva aceluiaşi proces-verbal, ce a fost înaintată la IPJ, de unde a fost trimisă instanţei, a fost admisă excepţia litispendenţei, în conformitate cu disp. art. 163 C.pr.civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut
următoarele:
Prin procesul-verbal seria CC nr. 3682565, încheiat la data de 28.06.2009, de către IPJ Cluj, SPR, s-a aplicat petentului sancţiunea amenzii în sumă de 540 lei şi reţinerea permisului de conducere, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reţinut că în data de 28.06.2009, pe Calea Turzii din Cluj-Napoca,
petentul a condus autoturismul cu nr. AB 56 JUS, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h în localitate.
Analizând din oficiu plângerea contravenţională şi procesul-verbal atacat, instanţa de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din O. G. nr. 2/2001 şi nu există nici un caz de nulitate a procesului- verbal dintre cele prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, se constată următoarele:
Starea de fapt este cea reţinută în procesul-verbal de contravenţie, nefiind contestată de către petent prin plângere, acesta recunoscând fapta la momentul întocmirii procesului verbal, astfel cum se arată la rubrica “alte menţiuni”.
În plus, instanţa a reţinut că, deşi potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, petentul nu a arătat nici un motiv de anulare a procesului verbal şi nu a adus nici o dovadă în acest sens.
Faţă de toate aceste împrejurări, instanţa de fond a constatat că procesul verbal în cauză este temeinic şi legal, sancţiunea fiind aplicată în concordanţă cu textele de lege aplicabile în materie.
Pentru aceste considerente şi în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa de fond a respins plângerea contravenţională formulată de petent, ca nefondată.
Împotriva sentinţe civile recurate a declarat în termen legal recurs petentul
NA solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei civile recurate şi rejudecând cauza să se dispună trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru o nouă judecată.
S-a arătat în esenţă în motivarea recursului declarat că instanţa de fond a instituit practic o prezumţie de nulitate absolută a procesului verbal doar pentru că în cuprinsul acestuia se consemna poziţia de recunoaştere a faptei contravenţionale de către contravenient. În fapt, în mod obiectiv contravenientul nu a putut constata concomitent atât radarul cât şi vitezometrul pentru ca o astfel de afirmaţie de
recunoaştere a faptei să aibă vreo relevanţă.
În plus, s-a arătat instanţa de fond nu a administrat probatoriul solicitat.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele :
Recursul declarat în cauză, faţă de argumentele invocate este nefondat, sentinţa civilă criticată fiind legală şi temeinică.
Astfel, recunoaşterea faptei contravenţionale reţinute prin procesul verbal contestat, consemnată în cuprinsul acestuia, are o mare relevanţă întrucât confirmă susţinerile agentului constatator care practic stau la baza sancţionării contravenţionale a recurentului. Nu este necesară, şi de altfel nici posibilă, o constatare concomitentă a înregistrărilor radarului respectiv a vitezometrului, însă recunoaşterea faptei contravenţionale poate fi perfect reală în condiţiile în care autorul acesteia , în fiecare moment, poate şi trebuie să urmărească viteza de deplasare a vehiculului la volanul căreia se află.
În ceea ce priveşte cererile în probaţiune, acestea nu au fost în fapt susţinute în faţa instanţei de fond recurentul fiind mai degrabă „diligent” în impunerea aplicării art.242 pct.2 C.pr.civ. (în condiţiile în care executarea procesului verbal este suspendată!) ca de altfel şi în faţa instanţei de recurs. De altfel, aceasta a întocmit o adresă către intimat în sensul solicitărilor recurentului, însă faţă de data
constatării contravenţiei – 28.06.2009 – termenul de 6 luni de păstrare a fotografiei radar a expirat demult.
Or, în acest context, faţă de prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat şi care nu a fost răsturnată de recurent prin proba contrară, conf. art.1169 C.civ., coroborat şi cu recunoaşterea faptei contravenţionale din cuprinsul procesului-verbal, tribunalul constată că sentinţa civilă este legală şi temeinică iar calea de atac formulată este nefondată, urmând a
fi respinsă, conf. art.312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul NA împotriva sentinţei civile nr.
4336/29.03.2010 pronunţată în dosarul nr. 14666/211/2009 al Judecătoriei Cluj- Napoca, pe care o menţine în totul.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11.04.2012.
| ← Aplicarea principiului in dubio pro reo în raport de prezumţia... | Agentul care a întocmit procesul verbal de constatare a... → |
|---|
