Aportarea proprietăţii unui imobil situat pe teritoriul Italiei la capitalul social al unei societăţi, persoană juridică română
Comentarii |
|
Regimul juridic al aporturilor la o societate comercială este reglementat de art. 1883 din Codul civil: "(1) în cazul unei societăţi cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul societăţii (s.n.) ..." în cazul unui bun imobil, aportul constă în transmiterea către societate a dreptului de proprietate asupra acelui bun (art.65 alin. 1 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), bunul intrând în patrimoniul societăţii fără ca asociatul să mai aibă un drept asupra lui. Din acest punct de vedere, raporturile dintre asociat şi societate sunt asemănătoare13 raporturilor juridice dintre vânzător şi cumpărător (vezi art.1651 din Codul civil14).
în cazul transferului unui drept real imobiliar, la autentificarea actului notarul public efectuează un control de legalitate care, în situaţia dată, va fi destul dificil de realizat.
în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate, acesta este supus formelor de publicitate prevăzute de lege, iar contractul de societate sau actul constitutiv se încheie în formă autentică.
în stadiul legislativ actual, european şi naţional, legea registrului care asigură publicitatea sau transmiterea dreptului imobiliar, este, în mod incontestabil, lex rei sitae. în acest context Regulamentul (UE) 650/2012 privind succesiunile internaţionale prevede că "legea statului membru în care este ţinut registrul (pentru bunurile imobiliare, lex rei sitae) să fie aceea care stabileşte în ce condiţii juridice şi în ce mod trebuie efectuată înscrierea şi care sunt autorităţile, cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii, responsabile de verificarea îndeplinirii tuturor cerinţelor şi a faptului că documentaţia prezentată sau întocmită este suficientă sau conţine informaţiile necesare."
Sub aspectul dreptului internaţional privat, în privinţa formei contractelor având ca obiect constituirea sau transmiterea de drepturi reale privind bunurile imobile situate pe teritoriul altei ţări avem o singură lege care îşi poate justifica aplicarea: legea locului situării imobilului (lex rei sitae). Soluţia rezultă în mod explicit din formularea art.11 alin.(5) al Regulamentului Roma I: "contractul care are ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locaţiune asupra unui imobil este supus condiţiilor de forma'prevăzute de legea ţarii in care este situat bunul imobil in măsura ih care, conform legii respective: (a) condiţiile ih cauza'sunt aplicate indiferent de ţara ih care este ihcheiat contractul şi indiferent de legea care il reglementează; şi (b) de la respectivele dispoziţii nu se poate deroga prin convenţie."
Având în vedere că imobilul aportat la capitalul social se află pe teritoriul Italiei, apreciem că trebuie analizată în concret legislaţia italiană pentru a se verifica nu numai dacă există posibilitatea legală ca o societate comercială, persoană juridică a altui stat, să poată deţine în proprietate un imobil pe teritoriul statului italian. în acest scop, va fi necesară obţinerea unui certificat eliberat de autorităţile italiene prin care să fie atestat conţinutul legii străine, în sensul art. 2562 din Codul civil. Un răspuns afirmativ este previzibil întrucât ambele state sunt membre ale Uniunii Europene.
← Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren... | Legalizarea la notar a unei copii de pe o hotărâre... → |
---|