Imposibilitatea ca un cetăţean sârb să dobândească un teren situat în România

Soţia - cetăţean român căsătorită cu un cetăţean sârb a cumpărat în luna octombrie 2005 un teren extravilan situat în România. După decesul soţului, intervenit în anul 2010, soţia intenţionează să-l înstrăineze, scop în care s-a considerat că autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nu este condiţionată de dezbaterea succesiunii, avându-se în vedere naţionalitatea soţului.

Potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţia României, revizuită în octombrie 2003, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

Prin urmare, raportat la momentul dobândirii dreptului de proprietate (octombrie 2005) şi la dispoziţiile legale incidente (Republica Serbia nu este membră a Uniunii Europene şi nici nu a încheiat un tratat care să permită cetăţenilor sârbi să dobândească în proprietate terenuri situate în România) reiese că soţul - cetăţean sârb nu putea să devină titular al dreptului de proprietate asupra terenului, neavând capacitatea de folosinţă necesară în acest sens.

Cu toate acestea putea exista un drept de creanţă al soţului - cetăţean străin, faţă de celălalt soţ dacă preţul a fost achitat din fonduri comune ale soţilor.

Totodată, trebuie observat că incapacitatea la care s-a făcut referire priveşte numai dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prevederile art. 44 alin. (2) invocat anterior nefiind aplicabile în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra construcţiilor.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Imposibilitatea ca un cetăţean sârb să dobândească un teren situat în România