Arestare preventivă. Aprecierea pericolului social
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 8 din data de 18.02.2013
Prin încheierea nr. 1 din 14 februarie 2013, Judecătoria Videle a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților B.M.O. și F.G.M., cercetați pentru infr. prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp.
S-a dispus împotriva lor măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 29 de zile.
În temeiul art.145/1 Cpp., rap. la art.145 alin. 1/1 și alin. 1/2 Cpp.,
S-a stabilit ca pe durata măsurii de a nu părăsi țara, inculpații să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să se prezinte la organul de poliție din localitățile de domiciliu conform programului de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu intre în legătură directă sau telefonică unul cu celălalt, precum și cu părțile vătămate și martorii din dosar.
S-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a reținut de prima instanță că în cauză există probe și indicii temeinice, potrivit art. 143 Cpp., rap. la art. 681 Cpp., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, iar din perspectiva dispozițiilor art. 148 Cpp., s-a constatat că faptele sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.
Cât privește însă condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică - art. 148 lit.f Cpp., precum și existența unor probe și indicii temeinice că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor (art. 148 lit. b Cpp.) instanța de fond a constatat că acestea nu sunt îndeplinite.
Din economia dosarului de urmărire penală nu rezultă potențialul risc al afectării societății, în mod critic, nici desfășurarea normală a urmăririi penale dacă inculpații ar fi cercetați în stare de libertate.
Măsura de arestare preventivă, în contextul existentei prezumției de nevinovăție dar și al reglementărilor art. 5 din CEDO, reprezintă o măsură excepțională, care trebuie să dea eficiență atât normelor dreptului intern (cele conținute în legile penale și în Constituția României), dar și art. 5, potrivit căruia nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, decât pentru motive întemeiate.
În cauză, Parchetul a motivat propunerea de arestare preventivă pentru cei 2 inculpați raportându-se generic la ideea că - fapta, prin conținutul ei concret, modul în care a fost organizată activitatea infracțională, prin urmările produse si încercarea vădita a celor 2 inculpați de a zădărnici adevărul, prezintă un real pericol pentru ordinea publică și înfăptuirea actului de justiție. Se menționează că cei 2 inculpați, deși au recunoscut și descris amănunțit faptele în prima fază, ulterior au revenit asupra declarațiilor, schimbând rolul si contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, se arată că cei 2 inculpați, prin revenirea asupra declarațiilor, au încercat să înfățișeze că prin activitatea lor nu au săvârșit fapte cu caracter penal. Instanța a constatat că aceste aspecte sunt contrazise de probatoriile administrate până în prezent, cei 2 inculpați recunoscând săvârșirea faptelor de furt din locuința părții vătămate, atitudinea oscilantă a acestora vizând gradul de participare în concret al fiecăruia la activitatea infracțională. Acest aspect urmează însă să fie avut în vedere de judecătorul fondului, care va corobora declarațiile inculpaților cu celelalte probe strânse în cursul urmăririi penale, pentru a reține situația de fapt exactă. Inculpatul este liber să declare ceea ce dorește și poate reveni asupra declarației de câte ori vrea, însă organul de urmărire penală și apoi instanța trebuie sa stabilească, prin coroborarea probelor, care este adevărul și reala situație de fapt.
Este indubitabil faptul că infracțiunea săvârșita este gravă, dar aceste aspecte vor fi avute în vedere la momentul judecării fondului cauzei. Trebuie remarcate și împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv relațiile apropiate, chiar de rudenie în care se află inculpații cu partea vătămată, dar și starea de ebrietate în care se aflau inculpații, stare în care consecințele faptelor nu mai pot fi apreciate în mod adecvat. În acest context al desfășurării activității infracționale, instanța a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate nu prezintă un pericol real, concret pentru ordinea publică.
Cât privește urmările faptei, instanța de fond a constatat că prejudiciul suportat de partea vătămată, rudă cu inculpatul F.G.I este unul redus ca valoare - 2500 lei și a fost recuperat în întregime.
Cu privire la inculpatul F.G.I prima instanță a apreciat că lăsarea lui în libertate nu prezintă un pericol real, concret pentru ordinea publică, conform analizei circumstanțelor referitoare la fapta sa, dar și a persoanei inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârsta fragedă -18 ani (abia ieșit din minorat), este elev aflat în continuarea studiilor.
Nu a existat nici o dovadă că inculpatul s-ar sustrage de la urmărire penală sau de la judecată sau că ar săvârși o nouă infracțiune, luând în considerare faptul că lipsirea de libertate prin dispunerea arestului preventiv este o măsură excepțională, care nu se justifică în privința sa față de comportamentul infracțional reținut (acesta recunoscând fapta în fața organelor de poliție și la instanță, însă cu nuanțările ulterioare), rezumându-se în ceea ce îl privește un discernământ abia conturat, dar și faptul că măsura ar produce o ruptură de mediul familial și că nu există un interes public real care să aibă o greutate mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (cauzele Labita c. Italiei, Neumeister c. Australiei).
Referitor la inculpatul B.M.O., deși recidivist, această cauză de agravare nu trebuie să cântărească covârșitor în luarea unei anumite măsuri preventive, urmând a fi avută în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 5 din Convenție, stabilită prin hotărârile Letellier și Kemmache c. Franței, s-a apreciat că respingerea propunerii de arestare preventivă a acestui inculpat nu tulbură efectiv ordinea publică, acuzarea nedemonstrând că punerea lui în libertate ar tulbura, în mod real, regulile de conviețuire socială, iar pentru persoana cercetată, față de care s-a analizat natura faptelor săvârșite, privarea de libertate nu se justifică, ordinea publică nefiind amenințată prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Acuzarea nu a prezentat probe din care să rezulte că inculpații zădărnicesc aflarea adevărului, se sustrag urmăririi penale, încearcă influențarea martorilor și urmărirea penală nu s-ar putea realiza cu ei în stare de libertate.
Împotriva încheierii nr. 1 din 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Videle a declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. b și f Cpp. Astfel, inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin înțelegere cu privire la modul efectuării activităților concrete desfășurate de fiecare în parte, în derularea întregii activități infracționale.
De asemenea, a arătat Parchetul că fapta săvârșită de către inculpați prezintă în concret un pericol social sporit, atât prin modul în care a fost concepută și derulată activitatea infracțională, cât și prin urmările produse.
Analizând recursul, atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin.3 Cpp., tribunalul l-a apreciat întemeiat, fiind întrunite cerințele art. 143, 146 și 148 lit. f Cpp.
În cauză, din probatoriile administrate până la acest moment și anume: procesele verbale încheiate de organul de poliție, procesele verbale de confruntare, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților, se desprinde presupunerea rezonabilă, în sensul dispozițiilor art.681 Cpp., că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, constând în aceea că: în seara zilei de 12.02.2013, în intervalul orar 22,30-23,00, inculpatul B.M.O. in vârstă de 22 ani, recidivist, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate L.S.G din orașul Videle, spărgând un geam termopan cu un ciocan luat de la locuința sa în acest scop și dintr-un șifonier a sustras suma de 2500 lei in bancnote de 50 lei ce se afla într-o cutie metalică, cunoscând acest aspect de la inculpatul F.G.M, în vârstă de 18 ani, rudă cu partea vătămată, si care l-a ajutat pe primul inculpat să intre și să iasă din casă, asigurând totodată paza, pentru a nu fi surprinși.
Cei doi inculpați au fost ajutați, in calitate de complici, de învinuiții: C.A.S. în vârstă de 25 ani, recidivist, care a și fost inițiatorul faptei, organizând modul de acțiune și concubina acestuia, N.F.D. în vârstă de 27 ani, care i-a transportat pe inculpații B.M.O și F.G.M. la și de la locul faptei, cu autoturismul Dacia Supernova având cunoștință despre comiterea furtului banilor din locuința părții vătămate.
Faptele, așa cum au fost descrise întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp., pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, așa încât, prin condiție prevăzută de legiuitor în cuprinsul art. 148 lit. f Cpp., este îndeplinită.
Apreciază Tribunalul că, în cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de același text de lege iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din însăși gravitatea faptelor comise, din modalitatea de săvârșire a acestora - cei doi inculpați au acționat împreună, pătrunzând prin efracție în locuința părții vătămate, pe timp de noapte, spărgând un geam termopan, cu un ciocan pe care-l luaseră de la locuință, sustrăgând suma de bani despre care avea cunoștință de la ruda unuia dintre inculpați, fiind ajutați și susținuți în activitatea lor infracțională de alți doi învinuiți, care au avut cunoștință despre comiterea furtului și i-au transportat pe cei doi inculpați cu autoturismul de la locul faptei, la care de adaugă starea de insecuritatea care ar genera-o în rândul comunității lăsarea în libertate a celor doi inculpați și oprobiul public, generat de faptul că organele statului nu au reacție fermă atunci când trebuie să decidă cu privire la pericolul concret ce l-a prezenta lăsarea în libertate a unor persoane care au săvârșit fapte ce vizează patrimoniul și siguranța bunurilor.
Constată tribunalul că, în mod nejustificat instanța de fond, după ce a reținut că sunt indicii că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, a apreciat că lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că la luarea măsurii arestării preventive trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, însă acestea se analizează prin raportare la elementele ce privesc fapta săvârșită, gradul acesteia de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, dar și urmările produse, așa încât, în raport de toate aceste criterii, tribunalul apreciază că nu se impune cercetarea în stare de libertate a inculpaților.
Împrejurarea că unul dintre inculpați este elev, că în fața instanței cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, prezentată, este adevărat, într-o manieră favorabilă acestora, problemele familiale ale acestora, nu sunt suficiente și nici de natură să conducă la concluzia că pot fi cercetați în stare de libertate.
Tribunalul nu a reținut că sunt îndeplinite și dispozițiile art. 148 lit. b Cpp., neexistând probe care să conducă la concluzia că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unui martor, expert ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor materiale de probă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cpp., tribunalul, a admis recursul Parchetului, a casat încheierea nr. 1 din 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Videle și rejudecând, a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, în temeiul art. 149/1 Cpp., coroborat cu art. 148 lit. f, art. 146 și art. 143 Cpp. pe o perioadă de câte 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
| ← Reabilitare judecătorească. Dovada bunei credinţe cu privire... | FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
