Reabilitare judecătorească. Dovada bunei credinţe cu privire la imposibilitatea achitării despăgubirilor civile
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 14 din data de 19.02.2013
Prin sentința penală nr. 250 pronunțată la 5 decembrie 2012, Judecătoria Roșiori de Vede a respins cererea de reabilitare formulată de petentul P.V.C.
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 352 din 29 iunie 1998 a aceleiași instanțe, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal, la amendă penală în sumă de 2.000.000 lei, la 1.000.000 lei daune morale părții vătămate G.I. și la 200.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin decizia penală nr. 941 din 22 decembrie 1998 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, a fost înlăturată obligarea inculpatului la daune morale în sumă de 1.000.000 lei către partea vătămată, fiind obligat la 500.000 lei daune morale, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Prin sentința penală nr. 938 din 12 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Caracal, județul Olt, inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 2 lit. e Cod penal; a fost obligat să plătească 250.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Prin decizia penală nr. 613 din 5 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Olt, s-a respins apelul declarat de inculpat, acesta fiind obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Prin decizia penală nr. 275 din 08 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 613 din 5 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Olt, casate hotărârile și redusă pedeapsa la 3 ani închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții.
Cu adresa nr. 6281/2004 din 27.11.2012 Judecătoria Giurgiu a comunicat că inculpatul a fost liberat condiționat la 05 octombrie 2004, având un rest de 263 zile de executat.
Din fișa de cazier judiciar privindu-l pe condamnat, instanța a reținut că, de la rămânerea definitivă a deciziei penale nr. 275/08.03.2002 a Curții de Apel Craiova, acesta nu a mai suferit alte condamnări.
În afara condiției impusă condamnatului, prin prevederile art.135 Cod penal, art. 137 Cod penal prevede și alte condiții, respectiv: să nu fi suferit alte condamnări în termenul de reabilitare (condiție care este îndeplinită, potrivit datelor rezultate din certificatul de cazier judiciar aflat la dosarul cauzei), să facă dovada achitării în întregime a cheltuielilor de judecată, a cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile, la plata cărora a fost obligat, față de părțile civile și părțile vătămate, reținute prin hotărârea prin care s-a dispus condamnarea sa; să facă dovada că își asigură existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste; să facă dovada unei bune conduite în societate.
Reținându-se că persoana condamnată nu a făcut dovada achitării cheltuielilor judiciare la care a fost obligat și nici a despăgubirilor civile conform art. 499 Cpp., instanța de fond a respins cererea de reabilitare judecătorească.
Recursul a fost admis de Tribunalul Teleorman, care a constatat că cel în cauză nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prev. de art. 135 Cp., a avut o conduită bună, a achitat amenda și cheltuielile judiciare, fapt dovedit cu adresa emisă de Primăria D. Rezultă din aceeași adresă că cel condamnat are un domiciliu stabil, figurează în registrul agricol, dar nu obține alte venituri, așa încât nu i se poate imputa reaua-credință pentru neachitarea despăgubirilor civile, situație reglementată de disp. art. 137 alin. 2 Cp.
În consecință, tribunalul a admis recursul condamnatului, dispunând admiterea cererii de reabilitare judecătorească.
| ← REVENDICARE IMOBILIARA. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... | Arestare preventivă. Aprecierea pericolului social → |
|---|
