ART.406 c.p.civ - renunţare la judecată. Revenire ulterioară. Efecte.
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 22/2015 din data de 21.01.2015
ART.406 c.p.civ - renunțare la judecată. Revenire ulterioară. Efecte.
Renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, ulterior primului termen de judecată și în aceste condiții renunțarea la judecată nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Textul de lege arată că dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen, până la care să și exprime poziția față de cererea de renunțare la judecată. În cauză, reclamantul a revenit asupra renunțării prin precizările depuse în scris și susținute oral la termenul de judecată, înainte ca pârâta să-și exprime acordul cu privire la declarația reclamantului de renunțare la judecată și înainte ca instanța să ia act prin încheiere sau hotărâre de declarația de renunțare.
Este adevărat că ne aflăm în prezența unui act juridic unilateral, ce nu poate fi retras decât în anumite condiții, numai după ce judecătorul a luat act prin încheiere de existența acestuia. Până la momentul la care pârâta nu și-a manifestat acordul cu privire la declarația de renunțare și deci nu s-a pronunțat instanța, reclamantul poate să-și retragă cererea de renunțare la judecată.
Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 22/2015
Ședința publică din 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S D împotriva sentinței civile nr…. pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. …și în contradictoriu cu intima S A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant S D și avocat Ghe D pentru intima S A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a depus de către recurentul reclamant S D o notă de ședință la data de 13.01.2015, s-au depus concluzii scrise de către același recurent reclamant, după care interpelate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, sau probe de administrat. Instanța declară deschise dezbaterile asupra recursului formulat și acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de art. 214 C.pr.civ.
Recurentul reclamant S D a arătat că la data de 2.06.2014 s-a adresat instanței cu o cerere de observare a dosarului și a observat că la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri și fotografii din care a rezultat că s-a început demolarea gardului și astfel a arătat instanței că dacă pârâta își îndeplinește obligațiile din procesul verbal, acesta poate renunța la judecarea cauzei. Astfel, cauza a fost amânată la data de 3.09.2014 pentru a se pune în discuție declarația dată de acesta în ședință publică și ulterior a arătat că renunță la declarația dată, pentru că pârâta nu a demolat temelia gardului și a solicitat continuarea judecății pentru terenul ocupat de această temelie. Instanța a încălcat dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C.pr.civ. și a pronunțat o hotărâre nelegală, prin care a luat act de renunțarea la judecata cauzei, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În temeiul art.519 c.pr.civ. solicită și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru ca cea din urmă instanță să se pronunțe pe temeiul art. 406 C.pr.civ., în condițiile în care a arătat că renunță la declarația de renunțare înainte de a fi pusă în discuția părților.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata pârâtă, arată că instanța îl obligă la cheltuieli de judecată, în condițiile în care pârâta nu a fost prezentă decât la un termen de judecată, la fel și apărătorul care a asistat-o, iar în ultima ședință de judecată depune o chitanță de cheltuieli pentru nemunca avocatului.
Instanța în ceea ce privește cererea recurentului de sesizare a ICCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că această cerere a fost făcută după ce au fost închise dezbaterile, motiv pentru care această cerere nu poate fi primită, raportat la dispozițiile art. 394 alin. 3 C.pr.civ., astfel că nu va mai pune în discuția părților această cerere.
Avocat G D pentru intimata S A a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală , susține că instanța s-a raportat la art. 409 C.pr.civ., iar practica ICCJ este formată pe vechiul cod de procedură civilă . Susține că nu sunt motive de nelegalitate a sentinței, că terenurile sunt limitrofe și astfel reclamantul recurent nu avea cum să nu observe dacă sentința civilă a fost pusă în executare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, susține că în întreaga fază scrisă s-a făcut o apărare, iar art. 406 C.pr.civ. îl îndreptățește pe pârât la a solicita cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare pe recursul formulat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-Jiu sub nr…., reclamantul S D a chemat în judecată pe pârâta S A, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie autorizat să demoleze gardul despărțitor, construit de pârâtă pe terenul său și să-l construiască pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul penal nr…., pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt prin sentința civilă nr. …pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …a fost obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie diferența de teren de 15 mp ce face parte din suprafața de 24,30 mp identificată în raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul penal nr. ..și care nu a făcut obiectul sentinței civile nr. a Judecătoriei Tg-Jiu, pronunțată în dosarul nr. 10752/2001. Reclamantul a mai arătat că pârâta a fost obligată să-și retragă gardul despărțitor construit pe terenul în litigiu pe aliniamentul stabilit de raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul penal nr…, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 382 lei.
A susținut că prin sentința civilă nr.12714/29.11.2001 pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 9,20 mp pe lungimea de 23 m și lățimea de 0,40 m, vecină la răsărit cu proprietatea pârâtei, la Sud cu proprietatea reclamantului, la Nord cu DN 66 și a fost obligată să retragă gardul dintre cele două proprietăți, având ca reper 4 stâlpi și pomi fructiferi plantați pe linia de hotar; că sentința civilă nr.2389/30.03.2010 a fost pusă în executare la data de 14.02.2013, conform dosarului de executare nr.201/2011 și a procesului verbal nr.201/ 14.03.2013 întocmit de BEJ...
A mai susținut reclamantul că pârâta nu a contestat procesul verbal nr… și nici nu s-a conformat dispozitivului sentinței civile nr…. și dispozitivului sentinței nr… ale Judecătoriei Tg-Jiu.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiilor art. 1528 C.civ., art.192 C.pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. A susținut pârâta că obiectul prezentului dosar este același cu obiectul dosarului nr. ..al Judecătoriei Tg-Jiu în care s-a pronunțat încheierea nr. ...Menționează pârâta că sentința civilă nr… a fost pusă în executare de către BEJ …în anul 2003 și nu mai poate fi pusă încă odată în executare fiind trecut termenul de prescripție a executării silite.
A solicitat pârâta în cazul în care instanța va respinge excepțiile invocate, să analizeze oportunitatea suspendării facultative a prezentei cauze până la soluționarea cauzei civile în grănițuire care se află pe rolul Curții de Apel Craiova, înregistrată sub nr. … și are ca obiect grănițuire, între aceleași părți cu privire la aceeași latură a proprietăților învecinate. A susținut pârâta prin întâmpinare că în măsura în care acțiunea de grănițuire va fi admisă, obligația refacerii gardului influențează în mod implicit și faptul dacă gardul actual va fi menținut sau va fi efectuat de ambii vecini sau în ce mod ar trebui refăcută linia de grănițuire , respectiv îngrădirea proprietăților învecinate.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 150, art.413 alin.1 pct.1, art. 453 C.pr.civ.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susținut că apărările pârâtei sunt neîntemeiate, iar cu privire la excepția autorității de lucru judecat a solicitat respingerea acesteia, motivând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat. Totodată, a solicitat respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze,întrucât dosarul nr. … având ca obiect grănițuire a fost soluționat definitiv.
La solicitarea instanței s-a comunicat de către BEJ …, la data de 23.06.2014, dosarul de executare nr. …., în copie conformă cu originalul (filele 50-107).
S-au atașat dosarele nr. … și nr. …. ale Judecătoriei Tg-Jiu .
Prin sentința civilă nr. ….pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. …, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în ședința publică din data de 02.07.2014, reclamantul a învederat că renunță la judecată, declarația orală fiind consemnată, semnată și atașată la dosar (fila 179 ).
Față de lipsa pârâtei la termenul când s-a renunțat la judecată, în baza art.406 alin.4 C.pr.civ, instanța, pentru a da posibilitatea pârâtei să-și exprime poziția procesuală cu privire la cererea de renunțare la judecată a amânat cauza la data de 3.09.2014.
La termenul de judecată stabilit, pârâta prin apărător a depus la dosar un înscris prin care precizează că este de acord cu renunțarea la judecată, solicitând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că deși în aceeași ședință de judecată reclamantul a declarat că revine asupra cererii de renunțare la judecată, instanța a apreciat că această revenire nu este de natură să producă consecințe juridice întrucât odată exprimată această poziție procesuală nu se mai poate reveni asupra ei .
Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere natura juridică a actului de renunțare, care este cea de act unilateral întrucât reprezintă manifestarea de voință a unei singure părți. Or, specific unui act unilateral este caracterul său irevocabil, acordul expres sau tacit al pârâtei la care face referire art. 406 alin. 4 C.pr.civ, fiind cerut doar ca actul unilateral să producă efecte.
Astfel fiind, constatând îndeplinite condițiile prevăzute la art.406 alin.1 și alin.4 C.pr.civ, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta.
Văzând și disp. art. 406 alin 3 C.pr.civ, potrivit cărora "dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului l-a obligat pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut";, precum și să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 413/3.09.2014(fila 185).
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reluării judecății.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că a chemat în judecată pe pârâta … pentru a fi autorizat de instanță să demoleze gardul despărțitor construit de pârâtă pe terenul său și să-l construiască pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză întocmit de expert I D în dosarul penal …, pe cheltuiala pârâtei.
A arătat că pârâta refuză să îndeplinească obligația stabilită prin sentința civilă … pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …, deși această sentință a fost pusă în executare conform procesului verbal nr…. și pârâta nu s-a conformat cu obligația stabilită în sarcina sa.
După introducerea acțiunii și formularea întâmpinării, pârâta a început demolarea gardului, iar ca urmare a intenției acesteia de a demola gardul, a învederat instanței că în situația îndeplinirii obligației de către pârâtă până la termenul următor, înțelege să renunțe la judecată.
În continuare, susține că pârâta nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de a demola gardul până la termenul la care urma să se pună în discuție cererea de renunțare la judecată, fapt ce l-a determinat să revină asupra cererii de renunțare și să continue judecata.
Motivele de recurs sunt cele prevăzute de art.488 pct. 5 și 8 C.pr.civ.
Motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității este susținut de faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu se poate reveni asupra cererii de renunțare, deoarece acesta reprezintă un act juridic unilateral irevocabil, fără a observa că dispozițiile art. 406 C.pr.civ. nu prevăd în mod expres interzicerea revenirii asupra cererii de renunțare la judecată. Fără a fi prevăzută această interdicție, instanța de fond a încălcat principiul procesual ,,unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă";. Deși a argumentat că revenirea asupra renunțării se datorează inducerii în eroare de către pârâtă, care nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, instanța a nesocotit principiul disponibilității și contrar voinței reclamantului, a luat act de ce nu s-a cerut și a pronunțat o hotărâre dată cu încălcarea și aplicarea normelor de procedură.
De asemenea, invocă recurentul motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., potrivit căruia hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material , motiv ce este susținut de faptul că în mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 406 C.pr.civ. în sensul că cererea de revenire asupra cererii de renunțare nu este posibilă, fără a se observa că cererea nu a fost pusă în discuția părților și instanța de fond nu luase act de aceasta, neexistând nici o dispoziție legală care să prevadă imposibilitatea revenirii asupra cererii de renunțare.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483-502 C.pr.civ.
În susținerea motivelor de recurs a depus decizie de speță a ICCJ , notă de constatare de la Garda Națională de Mediu.
Recursul a fost timbrat potrivit OUG 80/2013 .
În termen legal, intimata pârâtă Stroe Angela a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca fiind temeinică și legală a încheierii pronunțate de Judecătoria tg-Jiu și în temeiul art. 453 C.pr.civ. solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu procesul.
Susține că în mod corect instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii, redă dispozițiile art. 406 C.pr.civ. și susține că a depus la dosarul instanței de fond acordul său expres privind renunțarea la judecată a recurentului reclamant și prin urmare soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care susține că a fost de bună credință după ce s-a înțeles cu pârâta că își va demola gardul și îi va lăsa terenul liber pentru a-l putea folosi, motiv pentru care a declarat în fața instanței că dacă își îndeplinește obligațiile ce au fost puse în executare conform procesului verbal cu nr. 201/2013, renunță la judecată. După ce a dat această declarație, pârâta a sistat demolarea temeliei, astfel că la termenul următor a depus o cerere prin care a cerut continuarea judecății și că revine asupra declarației dată anterior , întrucât Stroe Angela a sistat demolarea temeliei din beton și terenul său este ocupat de aceasta în continuare.
Întrucât nu a fost pusă în discuție declarația de renunțare, a depus cererea prin care a arătat că revine asupra acesteia și solicită continuarea judecății, întrucât se sistase demolarea gardului .
Referitor la cheltuielile de judecată ce au fost solicitate, solicită a fi respinse, întrucât pârâta urmărește o îmbogățire nejustificată, întrucât avea de îndeplinit o obligațiune pe care nu a respectat-o și a fost indus în eroare, păcălit să facă declarația de renunțare.
Depune proces verbal de constatare al organelor de poliție.
Analizând recursul formulat în cauză de recurentul reclamant, prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile privind renunțarea la judecată reglementate de art. 406-407 C.pr.civ., tribunalul reține:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta intimată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se încuviințeze ca reclamantul să demoleze gardul despărțitor construit de pârâtă pe terenul său și să-l edifice pe aliniamentul stabilit în raportul de expertiză întocmit de expertul .. în dosarul penal …, pe cheltuiala pârâtei.
Acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 25.03.2014.
Dosarul a parcurs procedura etapei scrise în cadrul căreia s-a formulat întâmpinare și răspuns la întâmpinare, primul termen de judecată acordat fiind la data de 11.06.2014.
La data de 2.07.2014 în ședință publică reclamantul recurent a declarat că renunță la acțiune, întrucât pârâta a început demolarea gardului .
Întrucât pârâta nu a fost prezentă în ședință publică, instanța a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 406 alin.4 teza a -II-a C.pr.civ. și a dispus amânarea cauzei, urmând ca pârâta să fie citată cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală față de cererea de renunțare la judecata cauzei, acordând termen de judecată la data de 3.09.2014. În ședința publică de la acea dată reclamantul recurent a depus precizări, prin care a învederat instanței că revine asupra cererii de renunțare la judecată și continuă judecata cauzei pentru cererea ce constă în demolarea postamentului de beton al gardului vechi , întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărâre judecătorească, fiind îndeplinită obligația numai în parte în sensul că pârâta a demolat numai partea superioară a gardului din lemn, nu și partea inferioară a gardului construită din beton. În continuare, în cuprinsul acelorași precizări a arătat că în cauză este îndeplinită condiția refuzului pârâtei de a demola partea din beton a gardului , deoarece aceasta a construit noul gard fără a ridica postamentul vechiului gard, care a rămas pe proprietatea sa.
Instanța a pus în discuția părților cererea de revenire a reclamantului asupra cererii de renunțare la judecată și după ascultarea părților a apreciat că reclamantul nu poate reveni asupra actului de dispoziție de renunțare la judecată. Astfel, prin sentința civilă nr. 4844/3.09.2014, instanța a aluat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii, menționând în considerentele sentinței civile că natura juridică a actului de renunțare este aceea de act unilateral, întrucât reprezintă manifestarea de voință a unei singure părți și specific unui act unilateral este caracterul său irevocabil, acordul expres sau tacit al pârâtei fiind cerut doar ca actul unilateral să producă efecte.
Argumentele instanței de fond sunt greșite, față de dispozițiile art. 406 alin. 4 C.pr.civ. În speță, renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, ulterior primului termen de judecată și în aceste condiții renunțarea la judecată nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Textul de lege arată că dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen, până la care să și exprime poziția față de cererea de renunțare la judecată. În cauză, reclamantul a revenit asupra renunțării prin precizările depuse în scris și susținute oral la termenul de judecată din data de 3.09.2014 , înainte ca pârâta să-și exprime acordul cu privire la declarația reclamantului de renunțare la judecată și înainte ca instanța să ia act prin încheiere sau hotărâre de declarația de renunțare.
Este adevărat că ne aflăm în prezența unui act juridic unilateral, ce nu poate fi retras decât în anumite condiții, numai după ce judecătorul a luat act prin încheiere de existența acestuia. Până la momentul la care pârâta nu și-a manifestat acordul cu privire la declarația de renunțare și deci nu s-a pronunțat instanța, reclamantul poate să-și retragă cererea de renunțare la judecată.
Atâta timp cât acordul pârâtei nu a fost luat și nu s-a luat act de acesta, reclamantul putea să revină asupra cererii sale de renunțare la judecată.
Pentru considerentele arătate anterior, prima instanță avea obligația să ia act de cererea de retragere a renunțării la acțiune și să soluționeze pricina.
Față de aceste dispoziții, fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 C.pr.civ, în temeiul art. 498 alin 2 C.pr.civ. recursul va fi admis, se va casa hotărârea recurată și se va trimite cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant S D împotriva sentinței civile nr. … pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. … și în contradictoriu cu intima S A.
Casează încheierea de renunțare la judecată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță în vederea continuării judecății în fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2015 la Tribunalul Gorj .
| ← Litigii de muncă - acţiune în constatare | Daune cominatorii. Acţiune introdusă după intrarea în... → |
|---|
