Asistent personal pentru o persoană cu handicap. Echivalarea cuantumului indemnizaţiei, cu aceea a asistentului social debutant. Imposibilitatea încadrării în alte gradaţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 187/R din 21 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr.8686 din 03.09.2012. pronunţată de Tribunalul Cluj a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B.R.. împotriva pârâţilor CONSILIUL LOCAL AL MUNICPIULUI CLUJ-NAPOCA şi DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI MEDICALĂ CLUJ.
Pentru a hotărî astfel. prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 4621/27.10.2011 tribunalul a respins acţiunea formulată de către reclamantă împotriva celor două pârâte.
Prin Decizia civilă nr. 261/R/24.01.2012 Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de către reclamantă. a casat sentinţa civilă nr. 4621/2011 si a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare. instanţa a reţinut că reclamanta este asistent personal al fiicei sale C.A.D.. având încheiat contractul individual de muncă nr. 22571/01.09.2010 şi un salariu de bază lunar brut de 705 lei.
Prin Decizia nr.444/04.02.2011 pârâta a procedat la reîncadrarea reclamantei în clasa de salarizare 19. gradaţia 2. în funcţia de asistent personal. conform prevederilor Legii nr. 284/2010. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Drepturile salariale aferente funcţiei de asistent personal sunt salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată de 670 lei în care este inclus salariul de bază avut în luna octombrie 2010. majorat cu 15%.
Potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 285/2010. începând cu 01.01.2011. cuantumul brut al salariilor de bază astfel cum au fost acordate pentru luna octombrie 2010 personalului plătit din fonduri publice. se majorează cu 15%.
Decizia contestată de către reclamantă este conformă cu prevederile legale în ce priveşte încadrarea si salarizarea acesteia şi a fost menţinută. iar cererea reclamantei privitoare la anularea acesteia urmează să fie respinsă.
Potrivit art. 162 alin.3 din Codul Muncii sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat. bugetul asigurărilor sociale de stat. bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege. cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
În baza acestei prerogative statul. prin instituţiile sale. poate stabili şi diferenţia indemnizaţiile şi salariile de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar. În acest sens legiuitorul este în drept să instituie modalităţi de salarizare în funcţie de categoriile de personal şi de importanţa socială a muncii. tratamentul juridic diferenţiat. stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
Cuantumul salariului brut rezultat în urma încadrării potrivit prevederilor legale si a diminuării acestuia cu 25% este conform prevederilor legale iar afirmaţiile reclamantei cu privire la cuantumul acestuia sunt neîntemeiate.
Aşa fiind. cererea reclamantei este nefondată si a fost respinsă.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta B.R. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi obligarea părţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s-a invocat că în baza art.11 alin.3 din Legea nr.284/2010, reclamanta care are o vechime în muncă de peste 12 ani trebuia încadrată în gradaţia 3, care determină la rândul său, încadrarea în clasa de salarizare 21.
Sunt invocate şi dispoziţiile art.1 alin.3 din Legea nr.285/2010 conform cărora cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin.1 şi 2 se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională vechimea în muncă.... dobândite până la 31 decembrie 2010, coroborat cu art.4 alin.3 din Legea nr.285/2010, conform căruia: personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea cadru, în raport cu funcţia, vechimea gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31.12.2010.
Reclamanta susţine că este îndreptăţită să beneficieze, în raport de condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea (timpul de lucru mai mare de 8 ore, dificultatea muncii, condiţiile de stres, cuantum) de o încadrare superioară şi de alte drepturi salariale cu atât mai mult cu cât are studii superioare.
În fine s-a contestat că partea introductivă a hotărârii recurate, reflectă în mod fidel şi complet discuţiile care au avut lor la ultimul termen de judecată.
Pârâta Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Criticile recurentei privind modul incomplet de consemnare a dezbaterilor fondului nu atrag, chiar în situaţia în care ar fi reale, o reformare a hotărârii, deoarece instanţa de recurs are posibilitatea să examineze toate mijloacele de apărare formulate şi să le ofere un răspuns, astfel încât este înlăturată cerinţa producerii unei vătămări a părţii care invocă nulitatea relativă, conform art. 105 alin. 2 C.pr.civ..
Asupra fondului, Curtea observă că reclamanta, în temeiul art.42 alin.4 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, beneficiază de o indemnizaţie lunară în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, conform art.42 alin.4.
O asemenea dispoziţie expresă care echivalează cuantumul indemnizaţiei asistentului personal cu salariul asistentului social debutant are semnificaţia, prin însuşi înţelesul noţiunii de debutant, că nu este posibilă, indiferent de vechimea în muncă a asistentului personal, încadrarea în alte gradaţii şi prin urmare, clase de salarizare decât cea a asistentului social debutant.
În acest sens, Legea nr.448/2006 face o trimitere expresă la situaţia asistentului social debutant cu studii medii, astfel încât încadrarea asistentului personal trebuie să respecte aceste limite, care nu permit valorificarea vechimii în muncă sau a studiilor superioare la încadrarea salarială.
Fiind o normă specială cu caracter derogator, anterioară Legilor nr.284 şi nr.285/2010, art.43 din Legea nr.448/2006 nu poate fi completat prin normele actelor juridice menţionate, care reprezintă cadrul general al salarizării în domeniul bugetar, de la care se înregistrează şi excepţii, cum este cea evocată.
Având în vedere că asistentul social debutant cu studii medii nu poate beneficia de gradaţii care, structurate pe tranşe de vechime, au ca element de pornire o vechime de minim 3 ani (art.11 alin.3 din Legea nr.248/2010), neîndeplinită însă în mod evident de un debutant şi, prin urmare, nici de clase de salarizare suplimentare, Curtea de Apel va înlătura apărarea reclamantei privind încadrarea sa în clase de salarizare 21, corespunzătoare gradaţiei 3.
Tot astfel, Curtea observă că, deşi potrivit art.37 alin.1 lit. b din Legea nr.448/2006 programul de lucru al asistentului personal nu poate depăşi în medie 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, exercitarea de către asistentul personal a unei îngrijirii permanente a persoanei cu handicap nu are semnificaţia efectuării orelor suplimentare, ci dă expresie obligaţiei legale de întreţinere datorată de părinte fiului/fiicei sale, conform art.516 alin.1 Cod civil, prin executarea în natură a ocrotirii părinteşti datorată, în speţă, persoanei adulte lipsite de capacitate de exerciţiu. O atare obligaţie are caracter personal şi legal şi subzistă în sarcina reclamantei în mod unilateral, necondiţionat de recompensarea sa salarială, în afara prestaţiilor specifice funcţiei de asistent personal.
De asemenea, concediul de odihnă conform art.37 alin.1 lit. din Legea nr.448/2006 trebuie programat şi se acordă în urma unei cereri adresate pârâtei în acest scop, ceea ce reclamanta nu a dovedit. Reclamanta poate să îşi efectueze concediul de odihnă, situaţie reglementată de art.37 alin.2 şi
3 din aceeaşi lege, însă, aşa cum s-a reţinut pentru a asigura îngrijirea persoanei cu handicap trebuia să solicite acest drept angajatorului pentru desemnarea unui alt îngrijitor.
În fine, acordarea unui spor de suprasolicitare neuropsihică în condiţii de muncă deosebite nu este prevăzută de sistemul legal de salarizare al personalului plătit din fonduri publice, astfel încât această cerere este nefondată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
| ← Contestaţie de executare. Suspendare până la soluţionarea... | Asistent registrator de carte funciară. Persoană care a... → |
|---|
