Atunci când din conţinutul procesului verbal reiese că fapta nu a fost constatată personal de agentul care l-a întocmit, în această situaţie, în lipsa unor elemente să probeze situaţia de fapt reţinută prezumţia de temeinicienu-şi găseşte aplicarea.
| Comentarii |
|
Judecătoria TECUCI Sentinţă civilă nr. 51 din data de 09.01.2014
Prin procesul-verbal de constatare și sanctionare a contraventiilor seria ….nr……., s-a reținut în sarcina petentului că, in ziua de ….., ora 0:00, pe DE … in …. a condus autotractorul cu nr.de inmatriculare ….. ce tracta semiremorca cu nr…… fara a respecta semnificatia indicatoarelor ce interziceau accesul autovehiculelor cu o masa mai mare de 7,5 tone pe acest sector de drum.
Fapta petentului a fost încadrata juridic potrivit dispozițiilor art.101 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, pentru care s-a aplicat amenda de 320 lei si s-a luat măsura tehnico administrativa a retinerii permisului de conducere in vederea suspendarii.
Situatia este diferita atunci cand, din continutul procesului-verbal, reiese ca fapta nu a fost constatata personal de catre agentul care l-a intocmit. In aceasta situatie, in lipsa unor elemente de natura sa probeze situatia de fapt retinuta, prezumtia de temeinicie nu isi gaseste aplicarea.
Instanta retine ca, raportul agentului constatator consemneaza faptul ca, la data si ora incheierii procesului verbal de contraventie, agentul Bercuci Laurentiu a constatat direct contraventia savarsita de petent, astfel incat depozitia martorului audiat nu este concludenta, nereusind sa induca instantei convingerea ca agentul de politie nu a constatat fapta "ex propriis sensibus";.
Instanta, in aprecierea temeiniciei procesului-verbal de contraventie, va avea in vedere si mentiunea facuta de catre petent in procesul verbal de contraventie si anume ";ma grabeam sa ajung acasa";, acesta, in momentul constatarii si sanctionarii contraventiei de catre intimat, recunoscand fapta, semnand procesul verbal si neavand nici o obiectiune, asa incat depozitia martorului audiat nu este concludenta nici sub acest aspect, el declarand ca petentul nu a trecut peste pod ci a venit pe malul raului Siret.
Asadar, avand in vedere ca procesul verbal de contraventie beneficiaza de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, pe care petentul nu a reușit să o răstoarne prin administrarea unor mijloace de probă de natură să facă dovada unor împrejurări contrare celor reținute în actul constatator, instanța constată că fapta contravențională există și a fost săvârșită de către petent cu vinovăție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul si de mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În raport de aceste criterii de individualizare, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator sunt individualizate în mod corect iar scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contraventionale si a masurii complementare, avand in vedere pericolul social al contraventiei, constand in periclitarea sigurantei circulatiei si a calitatii drumurilor, afectand intretinerea si reparatia drumurilor.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept mai sus menționate, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent ca nefondată.
Hotararea a rămas definitivă prin neapelare.
| ← Contestaţia la executare - excepţia de netimbrare a cererii... | Prejudicii. Jurisprudență Prejudicii, daune → |
|---|
