Procedură civilă. Autoritate de lucru judecat. Înţeles.
| Comentarii |
|
Existenţa autorităţii de lucru judecat se analizează nu numai prin raportare la dispozitivul hotărârii judecătoreşti anterioare, ci şi la conţinutul cererilor formulate de reclamant, cu care instanţa a fost investită şi, implicit, la considerentele hotărârii, care reflectă soluţia adoptată. Astfel, instanţa trebuie să analizeze dacă într-un litigiu anterior reclamantul a solicitat aceleaşi pretenţii, adică dacă a formulat o acţiune cu aceeaşi cauză şi acelaşi obiect şi dacă solicitările sale au fost analizate pe fond, respectându-se principiul potrivit cu care alegerea unei căi de realizare a unui drept nu dă posibilitatea de a alege o altă cale de a obţine recunoaşterea aceleiaşi drept.
Prin acţiunea înregistrată la data de 4.02.2010, reclamanta SC J.A. SRL a chemat în judecată societatea BRD - G.S.G. SA prin Sucursala Gorj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 163.405 lei reprezentând contravaloarea indicelui de creştere a preţurilor de consum, respectiv beneficiu nerealizat determinat de folosirea sumei de 27500 lei de prepuşi ai unităţii bancare pârâte, pentru perioada iunie 1998 şi în continuare până la achitarea efectivă; la plata dobânzii legale pentru suma de 27500 lei aferentă perioadei iunie l998-20.07.2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul l998 deţinea un cont bancar la sucursala B.R.D. SA, iar la finele lunii iunie 1998 a constatat că angajate ale societăţii bancare au transferat fără acordul său suna de 27 500 lei , în contul altei societăţi comerciale.
Prin Rechizitoriul Parchetului Novaci au fost trimise în judecată mai multe angajate ale băncii privind infracţiunile de abuz în serviciu, soluţionarea definitivă a cauzei s-a realizat prin decizia Curţii de Apel Craiova nr.238/20.03.2008, prin care a fost menţinută sentinţa penală nr.232 din 6.06.2007 pronunţată de Judecătoria Novaci.
Arată că soluţia respectivă a fost pronunţată după mai multe cicluri procesuale de judecată, fiind obligate în solidar pe latură civilă la restituirea sumei de 27500 lei, societatea bancară pârâtă, inculpatele M.C., P.A., numitul C.G.- administrator la SC C.SRL Craiova, beneficiarul sumelor de bani transferate ilegal.
Prevalându-se de modul neclar în care a fost redactat dispozitivul sentinţei, societatea bancară pârâtă a refuzat să achite contravaloarea indicelui de inflaţie determinat lipsa de folosinţă a sumei de 27500 lei, pentru perioada iunie l998-20.03.2008, cât şi dobânda legală pentru aceeaşi perioadă.
Prin sentinţa civilă 1087/27.06.2011 pronunţată de Judecătoria Novaci a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtă şi cererea de chemare în garanţie.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale pentru suma de 27.500 lei.
A fost admisă în parte acţiunea civilă în pretenţii.
A fost obligată pârâta BRD G.S.G.SA GORJ - prin Sucursala Gorj, la plata sumei de 161.328,75 lei faţă de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, prin sentinţa penală nr.232/06.06.2007, pronunţată de Judecătoria Novaci, în cauza penală nr.483/267/2007, pârâta şi chemaţii în garanţie au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 27.500 lei cu titlu de despăgubiri, calculată la indicele de inflaţie de la data pronunţării hotărârii.
Că, în cadrul acţiunii de faţă s-au solicitat a fi soluţionate cereri ce nu au făcut obiectul dosarului penal, constatându-se că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.1201 Cod civil.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, s-a reţinut că este neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere privind pretenţiile, s-a reţinut a fi întemeiat în parte, având în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză, care stabileşte o sumă de 161.328,75 lei ca fiind reactualizarea debitului de 27 500 lei, utilizat de pârâtă din contul reclamantei în anul 1998.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanta SC J.A.SRL şi pârâta BRD G.S.G.SA GORJ, cale de atac ce a fost calificată ca fiind apel.
Apelanta reclamantă critică sentinţa pentru faptul că în mod greşit nu a fost obligată pârâta şi la plata dobânzii legale aferentă sumei de 27500 lei , prejudiciu cert stabilit prin sentinţa penală definitivă, pentru perioada iunie 1998 - 30 iulie 2008 , întrucât prin precizarea la acţiune depusă la 27 iunie 2011 în instanţă a solicitat suma de 208.196,40 lei RON.
Apelanta pârâtă critică sentinţa pentru faptul că în mod greşit a fost respinsă cererea de chemare în garanţie şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de aceasta .
Se invocă de către pârâtă faptul că respingerea cererii de chemare în garanţie nu este motivată în fapt şi în drept, comitentul având acţiune recursorie faţă de prepuşi , are implicit şi dreptul de a chema în garanţie .
Invocă apelanta că şi excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă în mod greşit , deoarece în cauza dedusă judecăţii sunt aceleaşi părţi cu cele din dosarul penal nr. 483/267/2007 al Judecătoriei Novaci, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.232/6 iunie 2007, definitivă, în baza căreia banca a achitat prejudiciul la care a fost obligată către partea vătămată.
Că, scopul final urmărit de reclamantă este recuperarea prejudiciului în sumă de 27500 lei RON şi a indicelui total de creştere a inflaţiei, pe perioada iunie 1998- data pronunţării sentinţei şi în continuare până la achitarea efectivă .
Prin decizia civilă nr. 342 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.
S-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a schimbat sentinţa în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanţie în parte.
Au fost obligate chematele în garanţie M.C. şi P.A.M.N. la plata către BRD SA Gorj a sumei de 161.328,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr.232/06.06.2007, pronunţată de Judecătoria Novaci, în cauza penală nr.483/267/2007, au fost obligaţi pârâţii în solidar, la plata sumei de 27.500 lei cu titlu de despăgubiri, calculate la indicele de inflaţie de la data pronunţării hotărârii.
Întrucât prin această sentinţă penală s-a stabilit cu putere de lucru judecat că inculpatele, angajate ale băncii pârâte, datorează în solidar cu părţile responsabil civilmente cu titlu de despăgubiri suma de 27500 lei , calculată numai cu indicele de inflaţie de la data pronunţării hotărârii , nu şi dobânda legală aferentă acestei sume , s-a apreciat că în mod corect pârâta a fost obligată numai la plata sumei de 161.328,75 lei faţă de reclamantă, sumă ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 27 500 lei.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta BRD G.S.G.SA GORJ, s-a considerat a fi întemeiat în condiţiile art. 60 Cod procedură civilă, întrucât comitentul are interesul ca să cheme în garanţie alături de el pe prepus, chiar dacă victima prejudiciului nu l-a acţionat în judecată şi pe acesta din urmă.
S-a apreciat ca neîntemeiat motivul de apel al pârâtei BRD Gorj în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, întrucât prin sentinţa penală 232/6 iunie 2007 inculpatele au fost obligate în solidar cu părţile responsabil civilmente la plata sumei de 27500 lei calculată la indicele de inflaţie de la data pronunţării hotărârii cu titlu de despăgubiri civile, iar în cauza dedusă judecăţii se solicită numai suma ce reprezintă actualizarea sumei de 27500 lei , nu şi această din urmă sumă, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1201 cod civil privind identitatea de părţi, obiect şi cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta şi pârâta.
În motivarea recursului declarat de reclamantă s-a criticat neacordarea sumei ce reprezintă dobânda aplicată la suma de 27 500 lei şi calculată de expert ca fiind 46 687,65 lei.
Pârâta a motivat recursul, susţinând greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, motivarea superficială a instanţei cu privire la acest aspect şi reţinerea unei alte situaţii de fapt. Recurenta a făcut o expunere a relaţiilor patrimoniale dintre părţi şi a litigiilor purtate anterior, a invocat dispoziţiile ce reglementează autoritatea de lucru judecat şi prevederile art. 22 Cod procedură penală.
Prin cel de al doilea motiv de recurs s-a criticat admiterea doar în parte a cererii de chemare în garanţie.
În recurs s-a făcut dovada că SC C.SA a fost radiată din registrul comerţului la data de 4.11.2008 iar recurenta pârâtă a depus la dosar o cerere prin care a arătat că renunţă la judecata cererii de chemare în garanţie faţă de societatea radiată.
Analizând cele două recursuri în raport de motivele invocate, potrivit art. 304 cod procedură civilă, se apreciază ca fondat recursul declarat de recurenta pârâtă şi ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă, pentru următoarele considerente.
În analiza recursurilor de faţă, instanţa apreciază că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost greşit soluţionată de instanţele anterioare.
Susţinând nelegalitatea deciziei, recurenta pârâtă pretinde că instanţa de apel şi cea de fond au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor care reglementează autoritatea de lucru judecat, prin aceea că au apreciat greşit că au fost opuse în prezentul proces efectele unei hotărâri judecătoreşti în materie penală ce a finalizat un litigiu având un alt obiect (respectiv acordarea unei sume de bani) decât cel din prezenta pricină, care a fost stabilit de reclamanta la acordarea sumei ce reprezintă reactualizarea debitului iniţial.
Autoritatea de lucru judecat, în manifestarea sa de excepţie procesuală, în condiţiile art. 166 cod procedură civilă, are un efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, presupunând tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil (obiect, părţi, cauză).
Dispoziţiile legale în materie trebuie interpretate restrictiv, în sensul că dacă obiectul celor două cereri de chemare în judecată sau cauza juridică nu sunt identice, nu se poate reţine incidenţa excepţiei.
Existenţa autorităţii de lucru judecat se analizează nu numai prin raportare la dispozitivul hotărârii judecătoreşti anterioare, ci şi la conţinutul cererilor formulate de reclamant, cu care instanţa a fost investită şi, implicit, la considerentele hotărârii, care reflectă soluţia adoptată.
Astfel, instanţa trebuie să analizeze dacă într-un litigiu anterior reclamantul a solicitat aceleaşi pretenţii, adică dacă a formulat o acţiune cu aceeaşi cauză şi acelaşi obiect şi dacă solicitările sale au fost analizate pe fond.
În procesul anterior, finalizat prin pronunţarea sentinţei penale nr. 232/6.06.2007, pronunţată în dosarul 483/267/2007, SC J.A. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 275 000 000 lei(ROL) reactualizată la data inflaţiei, cu dobânda achitată de la data comiterii infracţiunii şi până la achitarea debitului de 275 000 000 lei(ROL), de asemenea reactualizată cu data inflaţiei, şi cu beneficul nerealizat pe care a arătat că îl va preciza ulterior. Cererea a fost depusă la data de 9.12.2002 în dosarul penal nr. 2664/2002 al Judecătoriei Novaci şi o copie a acesteia a fost depusă la fila 67 din dosarul Tribunalului Gorj cu nr. 282/267/2010.
Iniţial, dosarul penal a fost soluţionat prin sentinţa penală 123/24 febr. 2003, pronunţată de Judecătoria Novaci , inculpatele fiind obligate către partea civilă la 1 001 000 lei despăgubiri civile. Sentinţa a fost casată de Curtea de Apel Craiova iar în rejudecare s-a pronunţat sentinţa penală 324 din 12.04.2005, de Judecătoria Novaci în dosarul 151/2004, inculpatele şi partea responsabilă civilmente fiind obligate la 1 238 325 lei despăgubiri civile, reţinându-se că aceasta reprezintă reactualizarea debitului iniţial de 275 000 000 lei.
Această sentinţă a fost desfiinţată prin decizia penală 386 din 29.06.2005 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1718/2005.
În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 600 din 6.09.2006 a Judecătoriei Novaci, s-a reţinut sub aspectul laturii civile că partea civilă a solicitat acordarea sumei de 275 000 000 lei reactualizată, că a depus la dosar adresa Direcţiei Judeţene de Statistică privind valoarea indicelui de inflaţie şi a fost obligată partea responsabilă civilmente şi inculpatele la plata sumei de 143 769,53 lei(RON) despăgubiri civile. Şi această sentinţă penală a fost desfiinţată, în ultima rejudecare a cauzei penale fiind pronunţată sentinţa penală nr. 232 din 6 iunie 2007, dosar 483/267/2007 al Judecătoriei Novaci, care a reţinut doar un prejudiciu de 27 000 lei (RON), sumă reactualizată începând cu data pronunţării acestei sentinţe, până la achitarea debitului. Asupra laturii civile nu s-au exercitat căi de atac, iar la 30.07.2008 pârâta (parte responsabilă civilmente) a achitat reclamantei suma de 37 816 lei.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii penale, reclamanta (parte civilă) a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei penale, în sensul de a se lămuri că indicele de inflaţie ce se aplică pentru plata despăgubirilor este cel comunicat de Direcţia de Statistică la data pronunţării sentinţei, solicitând reactualizarea începând cu data comiterii infracţiunii.
Cererea sa a făcut obiectul dosarului 394/267/2010 al Judecătoriei Novaci, fiind irevocabil respinsă de instanţa penală, după mai multe cicluri procesuale.
Din modul de derulare al acestor cauze rezultă cu claritate că încă din primul ciclu procesual în derularea procedurii penale, reclamanta s-a constituit parte civilă cu suma de 275 00 000 lei (ROL), reactualizată de la data producerii prejudiciului, suma fiind modificată doar în ce priveşte data până la care a operat reactualizarea, primele sentinţe penale ce au rezolvat pe fond acţiunea civilă obligând la plata sumei reactualizate.
Ca urmare, reclamanta a investit instanţa penală cu o acţiune pe latura civilă având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză ca şi acţiunea de faţă, solicitând ca suma ce i-a fost folosită fără drept din contul bancar să fie reactualizată. O dovadă în plus o constituie şi cererile de lămurire a sentinţei penale, prin care s-a solicitat să se scrie că reactualizarea operează din iunie 1998.
Faptul că prin ultima sentinţă penală s-a reţinut doar un prejudiciu de 27 000 lei , fără a se reactualiza de la data comiterii infracţiunii şi a se acorda dobânda solicitată, nu este de natură a schimba elementele ce reglementează excepţia autorităţii de lucru judecat, reclamanta având posibilitatea, la data respectivă, de a promova căi de atac împotriva sentinţei penale.
Concluzia care se impune, fie şi din simpla citire a celor două acţiuni (cererea de constituire parte civilă şi acţiunea civilă promovată în dosarul de faţă) este aceea că au acelaşi obiect şi cauză, adică instanţe anterioare nu fost investite şi au statuat irevocabil cu privire la ceea ce se solicită în dosarul 282/267/2010, ceea ce înseamnă că există autoritate de lucru judecat, ca excepţie procesuală. Este aplicabil în speţă şi principiul potrivit cu care alegerea unei căi de realizare a unui drept nu dă posibilitatea de a alege o altă cale de a obţine recunoaşterea aceleiaşi drept (electa una via non datur recursus ad alteram).
Este astfel fondată susţinerea pârâtei că au fost nesocotite dispoziţiile art. 166 Cod procedură civilă şi ale art. 1201 Cod civil, prin aprecierea greşită asupra autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri care a vizat acelaşi cadru procesual, fiind regăsită tripla identitate de elemente.
În acelaşi sens este de evidenţiată şi practica instanţei europene de contencios al drepturilor omului (cauza Amurăriţei c. României, cererea nr. 4351/02, Hotărârea din 23 septembrie 2008), Curtea arătând că dreptul la un proces echitabil în faţa unui tribunal, garantat de art. 6 alin 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte ca soluţia pronunţată în mod definitiv în orice litigiu de către instanţe să nu repusă în cauză, aşa cum s-a statuat şi în cauza Brumărescu c. României, cauza Gjonbocari c. Albaniei, hotărârea din 23 octombrie 2007. Curtea a reamintit că în cauzele Pincova şi Pinc c. Republicii Cehe, Zich şi alţii c. Republicii Cehe, hot. din 18 iulie 2008 a stabilit că atenuarea vechilor atingeri nu poate crea prejudicii disproporţionate noi, ceea ce înseamnă că în cauza de faţă nu se poate complini faptul că instanţa penală nu a acordat suma reactualizată de la data când a solicitat reclamantul.
Curtea a arătat că permiţând admiterea unei noi acţiuni pe baza argumentelor deja prezentate în alte litigii dintre părţi duce la încălcarea exigenţelor prevăzute la art. 6 alin 1 din Convenţie, nesocotind dreptul la un proces echitabil.
Apreciind că hotărârile anterioare s-au pronunţat cu aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 punct 9 cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâtă şi se va modifica decizia în sensul că se va schimba sentinţa, respingând acţiunea şi cererea de chemare în garanţie, aceasta din urmă ca fiind rămasă fără obiect. Se vor menţine restul dispoziţiei deciziei privind respingerea apelului declarat de reclamant şi admiterea apelului declarat de pârât.
Se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă, pretenţiile acesteia privind acordarea dobânzii fiind respinse pe criteriul excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Se va respinge cererea recurentei pârâte privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, nefiind făcută dovada plăţii onorariului de avocat.
(Decizia nr. 5118 /19 aprilie 2012 - Secţia I-a civilă, rezumat judecător Gabriela Ionescu)
| ← Recurs. Obiect. Critici formulate omisso medio. Inadmisibilitate. | Hotărâre judecătorească. Cerere de lămurire dispozitiv. → |
|---|
