Hotărâre judecătorească. Cerere de lămurire dispozitiv.
| Comentarii |
|
înlăturarea obligaţiei de plată a pârâţilor care au fost chemaţi în judecată în calitate de ordonator principal şi respectiv secundar de credite pune în imposibilitate ordonatorul terţiar de credite de a face plata; astfel fiind, concluzia care se impune este aceea că dispozitivul hoărârii cuprinde dispoziţii potrivnice, imposibil de executat.
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă 10.06.2008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii H.C., şi alţii împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi obligându-i să plătească reclamanţilor creşterile salariale de 2,5% începând cu data de
1.04.2008 faţă de nivelul lunii martie 2008 şi de 3,5% începând cu data de 1 octombrie 2008 faţă de 1 septembrie 2008 şi să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii şi pârâţii Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Prin decizia civilă nr. 6705/25.11.2009, pronunţată de Curtea de Apel, s-a respins recursul declarat de reclamanţi s-au admis recursurile pârâţilor şi modificând sentinţa în parte, s-a respins acţiunea faţă de aceşti pârâţi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei, apreciind instanţa de recurs că
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut:
Salarizarea reclamanţilor care deţin funcţia de procurori este reglementată în perioada dedusă judecăţii de dispoziţiile OUG nr. 27/2006 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 45/2007 şi Legea nr. 97/2008.
Valoarea de referinţă sectorială utilizată pentru stabilirea salariilor reclamanţilor a fost prevăzută în anexele la OUG nr. 27/2006.
Pentru anul 2008, legiuitorul a prevăzut creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008 prin OG nr. 13/2008, potrivit căreia :
„Art. 1 - (1) Valoarea de referinţă sectorială prevăzută Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% faţă de nivelul din luna decembrie 2007.
(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creşterea valorii de referinţă sectoriale este de 2% faţă de valoarea din luna septembrie 2008”.
S-a constatat astfel că legiuitorul nu a omis să acorde procurorilor creşteri salariale pentru anul 2008, ci a stabilit procente diferite pentru aceştia în raport cu alte categorii de personal.
În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor, Curtea a reţinut că în mod corect a fost respinsă acţiunea faţă de CNCD, care nu are calitatea de pârât pentru a-i incumba o anumită obligaţie apreciindu-se ca fiind nefondată şi cea de-a doua critică a reclamanţilor referitoare la cuantumul creşterilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze.
La data de 17.10.2012 a fost înregistrată cererea formulată de intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei pronunţate în recurs, în sensul de a se preciza, concret, ce dispoziţii ale hotărârii de fond sunt menţinute, respectiv dacă se menţine obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la plata drepturilor salariale.
Au arătat că prin decizia a cărei lămurire se solicită, instanţa de control judiciar, a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a modificat soluţia instanţei de fond, a respins acţiunea şi faţă de aceşti pârâţi şi a menţinut celelalte dispoziţii ale instanţei de fond. A respins recursul reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea a reţinut că pretenţiile reclamanţilor sunt neîntemeiate întrucât aceştia au beneficiat de creşteri salariale în anul 2008, specifice categoriei de salariaţi din care fac parte, astfel că hotărârea primei instanţei este lipsită de temei legal.
Însă, dispoziţiile curţii, care soluţionând cauza pe fond, a respins acţiunea numai faţă de o parte dintre pârâţi, sunt potrivnice dispoziţiilor care menţin parţial hotărârea instanţei de fond.
Tribunalul a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la plata creşterilor salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.10/2007. Din observarea deciziei nu rezultă cu exactitate dacă aceste pretenţii, considerate neîntemeiate şi nelegal acordate de către instanţa de fond, au fost menţinute de instanţa de recurs, sau nu.
Faptul că dispozitivul hotărârii a fost nelămurit, a lăsat loc de interpretări: reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata creşterilor salariale din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi iar, pe de altă parte, ceilalţi pârâţi sunt îndreptăţiţi la recuperarea sumelor rezultate din titlurile executorii desfiinţate în căile de atac (aşa cum este sentinţa nr.1310/10.06.2008).
A precizat că majorările salariale solicitate de reclamanţi au avut aplicabilitate limitată în timp şi vizau numai anumite categorii de salariaţi, iar aceste argumente de fond au stat la baza soluţiei pronunţate.
În acest sens, prin decizia 80/2010, Curtea Constituţională a respins excepţia d neconstituţionalitate a art.1-4 din OG nr.10/2007 - „astfel cum rezultă din prevederile art.1 din OG 10/2007, majorările salariale aplicate vizează anul 2007. Prin urmare OG 10/2007 este un act normativ cu aplicare limitată în timp”.
Prin decizia nr. 25/14.11.2011, ICCJ s-a pronunţat în dosarul nr.11/2011 în sensul că „dispoziţiile OG 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 ... se interpretează în sensul că nu se aplică şi magistraţilor”.
În drept au invocat dispoziţiile art. 82 şi art. 2811 Cod procedură civilă.
Cererea de lămurire este fondată şi urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2811 Cod procedură civilă, instanţa poate lămuri, la cererea părţilor, dispozitivul unei hotărâri dacă înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia nu sunt suficient de clare şi este necesar a se stabili cu exactitate care este conţinutul drepturilor şi obligaţiilor părţilor ori dacă acesta cuprinde dispoziţii potrivnice. O astfel de lămurire nu se poate dispune dacă menţiunile din dispozitiv sunt precise şi nu dau naştere la interpretări ori pot fi puse în executare fără impedimente.
În speţă, observându-se decizia a cărei lămurire se solicită se constată că obiectul litigiului l-a constituit plata unor diferenţe salariale. În calitate de pârâţi au stat în cauză atât angajatorul (Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi), ordonator terţiar de credite, cât şi ordonatorii principal şi secundar de credite (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova). La fond acţiunea a fost admisă faţă de toţi cei trei pârâţi, aceştia fiind obligaţi să plătească reclamanţilor anumite creşteri salariale. Acţiunea a fost respinsă faţă de un al patrulea pârât, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva sentinţei au declarat recurs ordonatorul principal şi cel secundar de credite.
Instanţa de recurs a apreciat întemeiate criticile formulate, respectiv cele care vizau aspectele de fond ale litigiului; s-a statuat în considerente, în esenţă, că drepturile salariale au fost corect calculate şi acordate şi că nu se poate reţine existenţa unei fapte de discriminare a reclamanţilor.
Prin decizia pronunţată în recurs s-a admis recursul declarat de cei doi pârâţi, s-a modificat sentinţa în parte, în sensul că „respinge acţiunea şi faţă de aceşti pârâţi”.
Privit individual, respectiv numai dispozitivul deciziei, acesta nu este contradictoriu. Analizat însă, prin prisma dispozitivului hotărârii pronunţată de instanţa de fond, cu care face corp comun în vederea executării, rezultă indiscutabil că dispozitivul a cărui lămurire se solicită cuprinde dispoziţii potrivnice, ce nu ar putea să fie executate. Astfel, prin sentinţă s-a admis acţiunea faţă de toţi cei trei ordonatori de credite; în urma recursului declarat de ordonatorii principal şi secundar de credite s-a modificat sentinţa în sensul respingerii acţiunii faţă de aceştia. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a rămas obligat la plata diferenţelor salariale (deşi prin considerentele deciziei din recurs s-a reţinut că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la aceste diferenţe), în condiţiile în care ordonatorii principal şi secundar de credite nu mai sunt obligaţi la plată, deci nu au obligaţia de a pune la dispoziţia ordonatorului terţiar de credite sumele necesare plăţii. înlăturarea obligaţiei de plată a ordonatorilor principal şi secundar de credite pune în imposibilitate ordonatorul terţiar de credite de a face plata, caz în care concluzia care se impune este aceea că dispozitivul deciziei din recurs cuprinde dispoziţii potrivnice, imposibil de executat.
Având în vedere considerentele referitoare la fondul litigiului, care au stat la baza pronunţării deciziei în recurs (că drepturile salariale au fost corect calculate şi acordate şi că nu se poate reţine existenţa unei fapte de discriminare a reclamanţilor), în condiţiile în care recurenţii pârâţi au avut aceeaşi poziţie procesuală şi acelaşi interes în cauză ca şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, este indiscutabil că recursul declarat de ordonatorii principal şi secundar de credite a profitat şi ordonatorului terţiar de credite şi că admiţând recursul instanţa a avut în vedere respingerea acţiunii faţă de toţi cei trei pârâţi cu competenţe pe linia atribuirii fondurilor necesare şi efectuării plăţii (deci şi faţă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi); sentinţa a fost menţinută numai sub aspectul soluţionării cererii de chemare în judecată în raport cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi al soluţiei dată cu privire la excepţiile invocate.
Astfel fiind Curtea apreciază ca fiind fondată cererea formulată în cauză de intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, întemeiată pe prevederile art. 2811 Cod procedură civilă. Va fi admisă cererea şi lămurit dispozitivul deciziei în sensul că acţiunea este respinsă şi faţă de pârâtul petent Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi (situaţie în care, privite în şnur dispozitivele din hotărârile pronunţate în cauză la fond şi în recurs rezultă că acţiunea a fost respinsă în totalitate).
încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2012 - Secţia I civilă - rezumat judecător Carmen Tomescu
| ← Procedură civilă. Autoritate de lucru judecat. Înţeles. | Renunţarea la judecată - act juridic unilateral irevocabil → |
|---|
