Bunuri comune. Subrogaţia reală. Mandatul tacit între soţi. Efecte.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Valoarea de înlocuire a unui bun comun al soţilor intră în masa bunurilor comune, iar valoarea de înlocuire a unui bun propriu al unuia dintre soţi intră în grupa bunurilor proprii ale acestuia.

Prezumţia instituită de dispoziţiile art. 35 C. fam. este o prezumţie legală relativă care în astfel de situaţii răstoarnă sarcina probei, în sensul că soţul ce se pretinde vătămat în drepturile sale va trebui să facă dovada opoziţiei sale la încheierea actului.

Mandatul tacit reciproc de reprezentare între soţi este o regulă simplă, prin care fiecare dintre soţi este împuternicit să încheie singur acte de folosinţă, de administrare sau de dispoziţie (mobiliară) asupra bunurilor comune, presupunându-se că în privinţa actului juridic concret a acţionat atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al celuilalt soţ, cotitular.

Astfel, art. 35 din Codul familiei stabileşte că oricare dintre soţi, exercitând dreptul de administrare, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor comune, este considerat ca are şi consimţământul celuilalt soţ.

Textul instituie în favoarea sotilor prezumtia mandatului tacit reciproc pentru exercitarea drepturilor asupra bunurilor comune, exceptie făcând, potrivit aceluiasi text, numai actele de dispozitie pentru instrainarea sau grevarea unui teren ori a unei constructii din patrimoniul comun, acte care nu se pot indeplini de catre un sot decat cu consimtamantul expres al celuilalt sot.

Prezumtia mandatului tacit opereaza insa numai în masura în care sotul prezumat a-si fi dat consimtamantul, nu contesta existenta mandatului.

Fiind o prezumtie relativa, sotul care s-a opus la indeplinirea unui act sau care nu a avut cunostinta despre acel act, are posibilitatea, prin orice mijloc de proba, sa înlature acea prezumtie.

Actul de instrainare a unui bun comun, incheiat de unul dintre soti, fara mandatul celuilalt, constituie o nesocotire a prevederilor art. 35 alin. 1 din Codul familiei, potrivit caruia sotii administrează şi folosesc impreuna bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.

Prin decizia nr.105/A/MF/27.10.2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosar nr. 42.3/225/2005, a fost admis apelul formulat de pârâtul C.Ghe. împotriva sentinţei civile nr. 464/22.04.2011 şi a încheierii de admitere în principiu de la data de 05.11.2010 pronunţate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. S.

A fost schimbat parţial IAP în sensul că admite în principiu cererea reconvenţională formulată de pârâtul C. Gh. şi s-a constatat că apartamentul situat în Dr. TR. Severin str. Calomfirescu, nr- a fost dobândit cu contribuţia exclusivă a pârâtului. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale IAP. A fost schimbată parţial sentinţa, în sensul că a fost admisă în fond cererea reconvenţională formulată de pârât şi s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor astfel:

- atribuie pârâtului C. G. grajd tinere şi creşă viţei cu nr. inventar 1321 şi 1346, grajd maternitate cu nr. inventar 1355, grajd creşă viţei cu nr inventar 1345, grajd de vaci cu nr. inventar 1362, autoturism marca Cielo, cu nr. înmatriculare -autoturism VW Passat cu nr. înmatriculare - GSG, tractor U 650, semănătoare, grapă cu discuri, plug, remorcă, cisternă, o masă, un fotoliu, o canapea, un frigider, un calorifer electric, un covor, un porc, 6 găini şi suma de 36.000 euro, valoarea bunurilor atribuire pârâtului fiind de 236.693 lei.

Având dreptul la un lot valoric de 118.346,5 lei, urmează ca pârâtul să plătească sultă reclamantei suma de 118.346,5 lei. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. A fost obligată intimata la 2480 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul Chiţimia Gheorghe. A fost obligată intimata la plata către stat a sumei de 1752,93 lei reprezentând taxa de timbru corespunzătoare valorii apartamentului pentru care a fost admisă cererea reconvenţională şi pentru care pârâtul apelant a beneficiat de ajutor public judiciar.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi înregistrată sub nr. 42/225/2005, reclamanta C. S. a chemat în judecată pe pârâtul C.Gh. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

În motivarea acţiunii s-a susţinut că s-a căsătorit cu pârâtul la 24.09.1990, în prezent se află în proces de divorţ, iar în timpul căsătoriei au dobândit următoarele: un apartament cu 3 camere situat în Drobeta Turnu Severin, str.Calomfirescu, nr.- un apartament cu 2 camere situat în Drobeta Turnu Severin, str.Independenţei, nr.51 vândut la 4.08.2005 cu suma de

36.000 Euro, sumă pe care pârâtul şi-a pus-o într-un cont personal, imobil situat în Drobeta Turnu Severin, str. Smîrdan, o magazie de furaje în suprafaţa de 753 m.p. situată în localitatea Halînga, Ferma nr.9 comuna Izvoru Bîrzii, 5 grajduri cumpărate de la SC Dealul Viilor situate în localitatea Halînga, comuna Izvoru Bîrzii, o casă construită din BCA cu 3 camere şi hol edificată în localitatea Albuleşti pe un teren ce a aparţinut părinţilor pârâtului, o maşină marca CIELO înmatriculată sub nr.- o maşină marca- înmatriculată sub nr.- tractor universal cu remorcă de 5 tone, un plug cu 3 sau 6 brazde, un disc şi o semănătoare de porumb, suma de

10.000 Euro achitată în vederea achiziţionării terenurilor pe care sunt amplasate grajdurile doamnei Anca Gingir, maşină de spălat marca Daewo, mobilă tineret, computer marca Philips cu imprimantă, tablou şi bibelouri, televizor marca Nei, comodă pentru televizor, video LG, combină Thomson, telefon fax Philips, măsuţă telefon, canapea plus două fotolii, bibliotecă compusă din 2 uşi, corp vitrină cu geamuri şi 2 corpuri pentru diverse utilizări, 50 prosoape, perdele diverse, covor cu flori, vază chinezească, vază neagră, vază alb-albastră, lumânări ornamentale cu scoici, 2 suporturi lumânări, bibelou îngeraş, 3 platouri ovale, o tavă inox, 2 tăvi plastic, 3 servicii masă de 6 persoane, 2 seturi farfurii, 4 seturi serviciu cafea, 2 seturi pahare cristal, 3 perne ornamentale, aerotermă electrică, 2 rafturi metalice, vas Yena cu capac, 2 tăvi rotunde de teflon, 8 scaune rabatabile, masă de călcat, fier de călcat Azur, mixer Moulinex, suport de uscat rufe cu 2 braţe rabatabile, mobilă compusă din dulap cu 5 uşi, pat de două persoane cu saltea Relaxa, comodă cu poliţă, sertar şi 2 uşi, televizor Karcher, 2 draperii, perdea, covor oval, casetofon Hitachi, bicicletă medicală, un tablou, 2 scaune rotunde, coş de rufe alb, suport plastic pentru detergenţi, boiler Ariston de 80 l, dulap bucătărie cu vitrină, aragaz, 3 butelii aragaz, cuptor cu microunde, grătar electric din teflon, fripteusa marca Siemens, scaun bar, masă dreptunghiulară, patru scaune cu cadru inox, prăjitor pâine Rowenţa, oală inox cu capac de 6 litri, set 5 vase inox, tigaie cu capac de sticlă, moară cafea, 2 vase Yena dreptunghiulare, un vas Yena rotund, 3 castroane de sticlă, 2 castroane mici din sticlă, 5 seturi pahare diferite modele, 1 set pahare pe suport inox, cântar de bucătărie, perdea, 2 bucăţi draperie, frigider cu congelator Daewo, suport ornamental din fier cu flori artificiale, covor 1,2/0,8 m, covor de 5/5,1 m, tablou, 2 mese rabatabile, canapea cu 2 fotolii.

S-a mai susţinut că în depozitul din localitatea Halînga este amenajat un birou în care se află o canapea, aspirator, suport plastic, calorifer electric, saci cu lenjerie, 2 ursuleţi de pluş, ladă frigorifică, scaun bar, sac cu jucării de pluş, 3 ventilatoare de cameră.

Totodată s-a susţinut că în localitatea Halînga se mai află o cisternă de apă de 5 tone, 7 porci a 120 Kg, 50 găini, 5 gâşte, 100 porumbei, 10 păuni.

Prin sentinţa civilă nr. 1010/25.02.2008 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta C. (C.) S., a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză şi a dispus ieşirea ieşirea din indiviziune, atribuind reclamantei lotul nr.1 compus din : 2 grajduri cu număr de inventar 1321 şi 1346, în valoare de 5.736 lei, grajd cu nr. de inventar 1345 în valoare de 5736 lei, grajd cu număr de inventar 1355 în valoare de 12.114 lei şi grajd cu număr de inventar 1362 în valoare de 12.315 lei, toate situate în localitatea Halînga în fosta fermă de

vaci a SC , total valoare lot 35.901 lei şi lotul nr.2 pârâtului compus din suma de 36.000 lei

euro obţinută din vânzarea apartamentului situat în str. Independenţei, nr.51, 45.249 lei reprezentând contravaloarea autoturismelor marca Cielo Daewoo şi autoturism marca Volkswagen Passat şi suma de 9.495 lei reprezentând contravaloarea unui tractor U650, plug PP3, semănătoare SPC6, grapă cu discuri GD3 şi remorcă RM2.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 18.000 euro şi 9421,50 lei sultă.

Cheltuielile de judecată au fost compensate şi obligat pârâtul să plătească reclamantei 8.500 lei cu acest titlu.

Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut că lotizarea propusă de expert corespunde principiului împărţirii în natură a masei partajabile precum şi a celorlalte criterii de lotizare prev. de art.6739 Cod procedură civilă.

Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză au declarat apel ambele părţi.

Prin Decizia nr. 134/A/2008 a Tribunalului Mehedinţi au fost admise apelurile de părţi, desfiinţate încheierea şi sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 27.07.2007 sub nr. 42.3/225/2005.

La 09.10.2009 a fost suspendată cauza în baza art. 242 pct.1 cod procedură civilă întrucât reclamanta a formulat plângere penală pentru fals cu privire la actul de vânzare cumpărare din 27.06.2005.

Cauza a fost repusă pe rol la 16.04.2010, depunându-se la dosar în copie cerere adresată Primului Procuror, rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin din 20.10.2009, plângerea reclamantei împotriva rezoluţiei, sentinţa penală nr. 58/2010, cerere recurs, decizia penală nr. 99/R/2010 a Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi raportul de constatare nr. 351034/29.07.2009 întocmit de IPJ Mehedinţi-Serviciul Criminalistic.

La 28.05.2010 a fost admisă cererea de probatoriu solicitată de reclamantă cu privire la efectuarea expertizei grafologice, prin verificarea de scripte în ceea ce priveşte semnătura de la rubrica Vânzători din actul de vânzare cumpărare din 27.06.2005, mai exact să se stabilească dacă semnătura a fost executată de reclamanta C. S..

Prin sentinţa civile nr. 464/22.04.2011 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a admis în parte acţiunea şi cererea de complinire formulate de reclamanta. A respins cererea reconvenţională formulată de pârât. A omologat rapoartele de expertiză întocmite în varianta finală şi atribuie loturile conform variantei a II-a, după cum urmează.

A atribuit reclamantei lotul C în valoare de 17.191 lei, după cum urmează: grajd tineret + creşă viţei nr. inventar 1321+1346 - 7139 lei, grajd maternitate nr. inventar 1355 -10052 lei.

A atribuit pârâtului loturile A,B,,D.E,,F şi G în valoare totală de 421.275 lei, după cum urmează: apartament situat în Drobeta Turnu Severin, str. Calomfirescu, nr. 159, bl. E18, sc.3, ap.1, judeţul Mehedinţi în valoare de 189.486 lei, grajd creşă viţei nr. inventar 1345 - 7139 lei, grajd de vaci nr. inventar 1362 - 15.328 lei, autoturismul marca Cielo în valoare de 8408 lei, autoturism VW Passat în valoare de 43385 lei, utilaje agricole: tractor U650 serie 65183918 - 1950 lei, semănătoare SPC - 8 FSM - 450 lei, grapă cu discuri serie 721200019

- 350 lei, plug PL 07 - 250 lei, remorcă cu nr. inventar 6613 - 450 lei, cisternă - 350 lei, o masă 80 lei, un fotoliu - 240 lei, o canapea - 180 lei, un frigider - 460 lei, un calorifer electric

- 120 lei, un covor - 80 lei, un porc - 800 lei, 6 găini - 180 lei şi suma de 36000 Euro consumată de pârât.

A echilibrat loturilor urmând ca pârâtul să plătească sultă reclamantei suma de 202.042

lei.

A compensat cheltuielile de judecată urmând ca pârâtul să plătească 1700 lei, cheltuieli către reclamantă reprezentând taxă timbru, onorariu expertize şi onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere disp. art. 36 Codul Familiei şi art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, precum şi posesia bunurilor, astfel că a admis în parte acţiunea şi cererea de complinire formulate de reclamantă şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârât.

A omologat rapoartele de expertiză în varianta finală şi atribuit loturile conform variantei a II-a, respectiv reclamantei lotul C şi pârâtului loturile A,B,D,E,F şi G în valoare totală de 421.275 lei.

Pentru echilibrarea loturilor s-a dispus ca pârâtul să plătească sută reclamantei suma de 202.042 lei iar în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, s-au compensat cheltuielile de judecată urmând ca pârâtul să plătească 1700 lei, cheltuieli către reclamantă reprezentând taxă timbru, onorariu expertize şi onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de admitere în principiu în termen legal a formulat apel pârâtul, criticându-le ca nelegale şi netemeinice.

A motivat apelantul că, în ceea ce priveşte încheierea de admitere în principiu, la dosarul cauzei există contractul de vânzare cumpărare prin care el şi pârâta, în prezenţa a doi martori, au înstrăinat un număr de 5 grajduri, la dosar fiind depuse şi hotărârile penale pronunţate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Tribunalul Mehedinţi prin care a fost consfinţită soluţia Parchetului de neîncepere a urmăririi penale împotriva sa, în raport de plângerea reclamantei că i-a falsificat semnătura.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei şi a încheierii de admitere în principiu prin prisma criticilor formulate instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte cele 5 grajduri, reclamanta a contestat semnătura sa de pe actul de vânzare-cumpărare intervenit la data de 27.06.2011, iar expertiza grafologică efectuată în cauză a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura reclamantei de pe înscrisul respectiv aparţine sau acesteia.

Martorului D. E. a arătat că actul a fost semnat, în prezenţa sa, de soţi, însă ţinând seama că acest martor se află în relaţii de subordonare faţă de pârât, fiind angajat la firma acestuia, instanţa apreciază ca subiectivă depoziţia acestui martor, astfel că, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamanta şi-a dat acordul cu privire la înstrăinarea acestor bunuri comune, în mod corect au fost reţinute la masa partajabilă.

Aceeaşi este şi situaţia celor două autoturisme, Wolkswagen Passat şi Cielo, vândute de pârât în timpul căsătoriei fără acordul reclamantei, autoturismul Wolkswagen chiar către martor, astfel că şi aceste autoturisme au fost în mod corect reţinute la masa partajabilă.

În ceea ce priveşte apartamentul situat în Dr. Tr. Severin, str. Independenţei, nr. 51, instanţa reţine că prin procura specială autentificată sub nr. 1506/02.08.2005, reclamanta l-a împuternicit pe pârât să vândă acest imobil şi să o reprezinte la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, stabilind preţul şi condiţiile pe care le va considera cele mai favorabile ei (fila 141 dosar fond).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1529/04.08.2005, pârâtul, în nume propriu şi ca reprezentant al soţiei sale, a vândut apartamentul de mai sus către SC Libra Group SRL Bucureşti, pentru suma de 36.000 euro, menţionându-se în contract că suma de

30.000 euro a fost achitată vânzătorului la momentul autentificării contractului iar diferenţa de

6.000 euro urma să fie achitată la data de 31.12.2005.

Faţă de succesiunea acestor acte şi conţinutul lor, susţinerea martorului D.E. că în prezenţa sa pârâtul i-a dat reclamantei suma de 18.000 euro pentru a semna actul de vânzare cumpărare al apartamentului, nu poate fi reţinută, atât prin prisma celor arătate anterior, referitoare la subiectivitatea acestui martor, cât şi pentru faptul că niciun moment pârâtul nu a susţinut că ar fi împrumutat suma de 18.000 euro pentru a o plăti reclamantei, aşa cu susţine acest martor. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că suma de 36.000 euro obţinută din vânzarea acestui apartament a rămas în posesia pârâtului, fiind introdusă la masa partajabilă.

În ceea ce priveşte contribuţia părţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţa de fond a reţinut corect că acestea au avut o contribuţie egală, întrucât, chiar dacă reclamanta nu a avut încheiat un contract de muncă, a lucrat în magazinele şi depozitele firmei pârâtului, aşa cum a declarat martora D.G..

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârât, prin care a solicitat să se constate că apartamentul situat în Dr. Tr. Severin, str. Calomfirescu, este dobândit prin contribuţia sa exclusivă, se constată că această cerere este întemeiată, având în vedere că acest apartament a fost cumpărat la un interval de 24 zile de la momentul înstrăinării de către pârât apartamentului proprietatea sa personală, dobândit înaintea căsătoriei cu reclamanta.

Astfel, prin contractul autentificat sub nr. 4398/03.12.2007 pârâtul a vândut apartamentul cu două camere, proprietate personală iar prin contractul autentificat sub nr. pârâtul a cumpărat apartamentul situat în Drobeta Turnu Severin str. Calomfirescu, nr..

Intervalul scurt de timp în care s-au succedat aceste vânzări-cumpărări duce la concluzia că apartamentul din str. Calomfirescu, chiar dacă a fost cumpărat de pârât în timpul căsătoriei cu reclamanta, el a fost achiziţionat din banii proprii ai pârâtului obţinuţi în urma vânzării unui bun propriu, astfel că în mod greşit prima instanţă a reţinut că acest apartament este bun comun al celor doi soţi.

În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, va fi admis apelul formulat de pârât împotriva încheierii de admitere în principiu şi va fi schimbată parţial această încheiere, în sensul că va fi admisă în principiu cererea reconvenţională formulată de pârât şi se va constata că apartamentul situat în Dr. Tr. Severin, str. Calomfirescu, nr. a fost dobândit cu contribuţia exclusivă a pârâtului, motiv pentru care nu mai poate fi introdus la masa partajabilă, menţinându-se totodată celelalte dispoziţii ale IAP.

În ceea ce priveşte apelul declarat împotriva sentinţei, având în vedere că bunurile imobile - grajduri, au fost înstrăinate de pârât fără acordul reclamantei, ele vor fi atribuite pârâtul, urmând a fi modificată corespunzător atât componenţa masei partajabile, ca urmare a excluderii apartamentului din str. Calomfirescu, cât şi lotizarea, ca urmare a atribuirii în lotul pârâtului a celor 5 grajduri, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În consecinţă, se va dispune ieşirea din indiviziune a părţilor atribuind pârâtului următoarele bunuri: grajd tinere şi creşă viţei cu nr. inventar 1321 şi 1346, grajd maternitate cu nr. inventar 1355, grajd creşă viţei cu nr inventar 1345, grajd de vaci cu nr. inventar 1362, autoturism marca Cielo, autoturism VW Passat tractor U 650, semănătoare, grapă cu discuri, plug, remorcă, cisternă, o masă, un fotoliu, o canapea, un frigider, un calorifer electric, un covor, un porc, 6 găini şi suma de 36.000 euro, valoarea bunurilor atribuire pârâtului fiind de 236.693 lei.

Având dreptul la un lot valoric de 118.346,5 lei, urmează ca pârâtul să plătească sultă reclamantei suma de 118.346,5 lei.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la 2480 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul C. Gh.

De asemenea, având în vedere că pârâtul apelant a beneficiat în apel de ajutor public judiciar pentru taxa de timbru stabilită potrivit motivelor de apel invocate, intimata va fi obligată la plata către stat a sumei de 1752,93 lei reprezentând taxa de timbru corespunzătoare valorii apartamentului pentru care a fost admisă cererea reconvenţională şi pentru care pârâtul apelant a beneficiat de ajutor public judiciar.

împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, reclamanta C. S. şi pârâtul C. Gh., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta precizează că a arătat că la data de 24.09.1990, s-a căsătorit cu pârâtul, iar la data formulării cererii de chemare în judecată se afla în proces de divorţ cu acesta, în timpul căsătoriei împreună cu pârâtul au realizat bunuri dobândite în timpul căsătoriei.

La următorul termen de judecată, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantei, precum şi o cerere reconvenţională, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate că apartamentul cu 3 camere, situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Calomfirescu, nr.-, bl. judeţul Mehedinţi, este bun propriu al pârâtului, şi, pe cale de consecinţă să excludă de la masa partajabilă acest bun imobil. La termenul de judecată din data de 16.10.2006, reclamanta a formulat o precizare la acţiunea iniţială, prin care a solicitat complinirea masei partajabile, solicitând să se introducă la masa partajabilă următoarele: suma obţinută cu titlu de preţ din vânzarea apartamentului de pe str. Independenţei şi sumele de bani pe care pârâtul le-a adus la SC - SRL

Menţionează că, în cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu martori, atât pentru reclamantă cât şi pentru pârât, proba cu interogatoriu părţilor litigante şi proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcţii, proba cu expertiza tehnică în specialitatea auto şi proba cu expertiza tehnică în specialitatea mecanică agricolă.

Prin Sentinţa civilă nr. 1010/25.02.2008, pronunţa de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 45/225/2005, instanţa de judecată a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta C. S., a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul C. Gh. a omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, a dispus ieşirea din indiviziune, atribuind reclamantei lotul nr. 1, compus din: 2 grajduri cu număr de inventar 1321 şi 1346, în valoare de 5.736 lei, grajdul cu nr. de inventar 1345, în valoare de 5.736 lei, grajdul cu număr de inventar 1355, în valoare de 12.114 lei şi grajdul cu număr de inventar 1362, în valoare de 12315 lei, toate situate în localitatea Halânga, judeţul Mehedinţi, însumând o valoare totală de 35.901 lei, iar lotul nr. 2 a fost atribuit pârâtului, fiind compus din suma de 36.000 euro obţinută din vânzarea apartamentului situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, str.-, judeţul Mehedinţi, suma de 42.249 lei, reprezentând contravaloarea autoturismelor marca Cielo, cu nr- şi marca VW Pasat, având nr.-şi suma de 9.495 lei, reprezentând contravaloarea unui tractor marca U. 650, plug PP3, semănătoare SPC 6, grapă cu discuri GD3 şi remorcă RM 2.

Mai arată că, împotriva hotărârii pronunţate în cauză au declarat apel ambele părţi litigante, criticând soluţia pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 134/A/2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 12/225/2005, instanţa de control judiciar a admis apelurile formulate, a desfiinţat încheierea de admitere în principiu şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi trimisă cauza spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 27.07.2007 sub nr 42.3/225/2005.

Reclamanta consideră că, decizia nr. 105/A/MF/27.10.2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secţia I-a Civilă în dosarul nr. 42.3/225/2005 este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 30-31 din Codul Familiei, coroborate cu dispoziţiile art. 1169 din Codul civil şi cele ale art. 6735 şi art. 6739 din codul de procedură civilă (art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă).

Consideră că, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 30-31 din Codul Familiei, coroborate cu dispoziţiile art. 1169 din Codul civil, atunci când a admis apelul pârâtului-reclamant, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant şi a constatat că apartamentul situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Calomfirescu, nr.-, judeţul Mehedinţi este dobândit prin contribuţia sa exclusivă, cu motivarea că acest apartament a fost cumpărat la un interval de 24 de zile de la momentul înstrăinării de către pârât a apartamentului proprietatea sa personală, dobândit înaintea căsătoriei cu reclamanta.

Astfel, susţine că, iar potrivit dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine aceluia care face o propunere în faţa instanţei, iar potrivit dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, se prezumă că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel arată că intervalul de timp scurt în care s-au succedat aceste vânzări-cumpărări ar duce la concluzia că apartamentul în cauză, chiar dacă a fost dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta, a fost achiziţionat din banii proprii ai pârâtului, bani obţinuţi în urma vânzării unui bun propriu, în condiţiile în care reclamantul nu a putut face dovada, în sensul dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil, a faptului că bunul dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta are alt regim juridic decât cel de bun comun, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 30 şi 31 din Codul familiei instituie prezumţia de comunitate a bunurilor soţilor.

Mai mult decât atât, din înscrisurile sub semnătură privată, dar şi din înscrisurile reprezentate de contractele de vânzare-cumpărare nr. 4398/03.12.2007 şi 4666/29.12.2007, nu rezultă că pârâtul a avut o cotă de contribuţie proprie la realizarea apartamentului situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Calomfirescu, nr.- judeţul Mehedinţi.

Arată că, din probele administrate în cauză a reieşit că apartamentul în cauză a fost dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta, ambii soţi contribuind în mod egal la realizarea acestuia, pârâtul reclamant recunoscând în mod implicit că imobilul în cauză a fost dobândit din sursele ambilor soţi.

În consecinţă, în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul a recunoscut faptul că apartamentului situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Calomfirescu, nr. 159, judeţul Mehedinţi are regimul unui bun comun, soţii realizând în timpul căsătoriei venituri aproximativ egale, în mod nelegal şi cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil şi art. 30-31 din Codul Familiei, instanţa de apel a apreciat o cotă de contribuţie proprie a pârâtului la realizarea imobilului în cauză, cu motivarea că intervalul de timp scurt în care s-au succedat aceste vânzări-cumpărări ar duce la concluzia că apartamentul în cauză, chiar dacă a fost dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta, a fost achiziţionat din banii proprii ai pârâtului, în condiţiile în care înscrisurile administrate în cauză nu pot constitui prin ele însele dovezi concludente pentru a stabili că una dintre părţi a contribuit mai mult sau mai puţin la realizarea bunurilor comune.

Susţine că, este cert însă că pe durata căsătoriei părţile au trăit şi s-au gospodărit împreună, atât anterior cumpărării apartamentului, dar şi după momentul dobândirii acestuia, ambele părţi contribuind în mod egal la plata preţului imobilului, stare de fapt ce reiese din mărturisirile extrajudiciare şi judiciare ale acestora, făcute în cererea de chemare în judecată formulată iniţial, în precizările la aceasta, în cererea reconvenţională, dar mai ales din răspunsul la interogatoriul luat de reclamantă pârâtului.

Mai arată că, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 6735 din Codul de procedură civilă, atunci când a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 25.10.2010, în condiţiile în care, deşi pârâtul-reclamant nu a probat o cotă de participare mai mare decât reclamanta, la realizarea bunului imobil, instanţa de apel a stabilit cota de contribuţie exclusivă a pârâtului-reclamant în ceea ce priveşte apartamentul situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Calomfirescu, nr.-, judeţul Mehedinţi

Faţă de cele menţionate, consideră că, atribuirea unui coproprietar, fără acordul celorlalţi coproprietari a unei cote mai mari sau chiar exclusive, deşi acesta nu poate face dovada cotei, duce la încălcarea art. 6735 din Codul de procedură civilă, împovărându-l exagerat prin suportarea contravalorii cotei părţi al celuilalt coproprietar. Potrivit dispoziţiilor art. 673" din codul de procedură civilă, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa de judecata va tine seama după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii proprietari, înainte de a se cere împărţeala au făcut construcţii, îmbunătăţirile cu acordul coproprietarilor şi altele asemenea.

Faţă de cele menţionate, apreciază că, instanţa de apel constatând faptul că apartamentul în cauză a fost realizat exclusiv de pârât şi, pe cale de consecinţă eliminând de la masa partajabilă acest bun imobil, în condiţiile în care pârâtul nu a putut dovedi cota sa exclusivă la realizarea bunului, a determinat în mod nelegal modificarea masei partajabile şi naşterea în patrimoniul pârâtului un drept de creanţă fără fundament legal, încălcând astfel şi dispoziţiile art. 6735 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta, faţă de motivele invocate în scris, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr.105/A/MF/27.10.2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosar nr.42.3/225/2005, respingerea apelului formulat de apelantul pârât, iar pe fond menţinerea sentinţei pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr.42.3/225/2005, menţinerea încheierii de admitere în principiu din data de 5 octombrie 2010,pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr.43.3/225/2005, admiterea acţiunii formulată de reclamanta pârâtă C. S., astfel cum a fost precizată şi completată şi respingerea cererii reconvenţională formulată de pârâtul reclamant, cu cheltuieli de judecată, iar cu privire la recursul declarat de pârât, solicită respingerea acestuia ca nefondat, conform întâmpinării depusă la dosar în acest sens. În drept, îşi întemeiază prezentul recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Recurentul pârât C.Gh., în dezvoltarea motivelor de recurs, consideră că este nelegală decizia recurată în privinţa regimului juridic pe care instanţa de apel l-a reţinut pentru cele 5 grajduri precum şi pentru autoturismele marca Volskwagen Passat şi Cielo, bunuri ce au fost vândute în timpul căsătoriei,pe care şi instanţa de apel, le-a reţinut ca făcând parte din masa partajabilă.

Soluţia astfel pronunţată este consecinţa unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 35 din Codul familiei, privitoare la prezumţia mandatului tacit reciproc precum şi a limitelor acestuia.

Astfel, în privinţa actului de dispoziţie asupra celor cinci grajduri, cu privire la care există un contract de vânzare cumpărare ce poartă semnătura intimatei reclamante, în mod nelegal instanţa de apel a reţinut faptul că nu s-ar fi făcut dovada acordului intimatei care a înţeles să conteste semnătura de pe acest înscris. Existenţa semnăturii pe acest contract, raportată la restul probatoriilor face să se prezume acordul deplin al intimatei cu privire la acest act juridic. Mai mult, deşi s-a contestat semnătura formulându-se şi plângere penală pentru fals, în urma cercetărilor penale soluţia a fost de neîncepere a urmării penale, întrucât nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, şi, mai mult înscrisul defăimat nu s-a constatat ca fiind un fals. Concluziile expertizei grafoscopice ce a fost administrată în cauză, care a precizat faptul că nu se poate stabili dacă semnătura aparţine sau nu intimatei, nu pot fi interpretate în sensul că semnătura nu ar aparţine acesteia. Dimpotrivă, revenea intimatei reclamante obligaţia ca prin probe suplimentare să facă dovada lipsei sale de consimţământ la încheierea acestui act.

Soluţia instanţei de apel este vădit nelegală, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 35 al. 2 din C. fam. actele de dispoziţie asupra unor bunuri imobile încheiate fără consimţământul expres al celuilalt soţ sunt lovite de nulitate relativă, sancţiune ce poate fi invocată numai de către soţul ce nu a consimţit la încheierea actului. În cauza de faţă, deşi intimata reclamantă a înţeles să conteste semnătura de pe înscrisul contestator al convenţiei nu a înţeles să solicite şi nulitatea actului, pentru ca bunurile ce au făcut obiectul convenţiei să fie readuse în patrimoniul comun pentru a putea fi partajate.

În acest context, deşi existenţa convenţiei în sine nu a fost contestată, acesta fiind menţinută ca act juridic valabil încheiat, sub aspectul efectelor juridice produse de aceasta soluţia instanţei de apel este surprinzătoare, întrucât instanţa a ignorat cu desăvârşire acest aspect şi a reţinut bunurile înstrăinate ca făcând parte din masa partajabilă, dispunând atribuirea acestora în lotul recurentului. În mod evident, instanţa a pronunţat hotărârea, schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii.

Cu privire la autoturismele marca Volskwagen Passat şi Cielo, de asemenea instanţa de apel face o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză. Potrivit dispoziţiilor art. 35 al. 1 din C. fam., în privinţa actelor de dispoziţie asupra bunurilor mobile efectuate numai de către unul dintre soţi, se aplică prezumţia mandatului tacit reciproc, în sensul că soţul care săvârşeşte actul este prezumat a avea consimţământul tacit al celuilalt soţ. Prezumţia instituită de dispoziţiile art. 35 C. fam. este o prezumţie legală relativă care în astfel de situaţii răstoarnă sarcina probei, în sensul că soţul ce se pretinde vătămat în drepturile sale va trebui să facă dovada opoziţiei sale la încheierea actului. Or, în cauza de faţă, instanţa de apel, a reţinut bunurile la masa de împărţit, în lipsa oricărei dovezi a opoziţiei intimatei reclamante b încheierea acestor acte, raportându-se practic doar la poziţia procesuală a acesteia, care a înţeles să nege existenţa acordului său la încheierea acestor acte. De asemenea şi în privinţa autoturismelor, ca şi în privinţa celor cinci grajduri, soluţia instanţei de a reţine aceste bunuri la masa de împărţit în condiţiile în care convenţiile în sine nu au fost contestate în sensul anulării .or este vădit nelegală, fiind ignorate efectele juridice produse de actele de înstrăinare, a căror valabilitate nu a fost infirmată .

Critică soluţia instanţei de apel în privinţa reţinerii la masa partajabilă a sumei de

36.000 euro, reprezentând preţul încasat din înstrăinarea apartamentului situat în Dr. Tr. Severin, str.-.

Este nelegală soluţia şi în privinţa modului în care instanţa de apel a dispus cu privire la cota de contribuţie a foştilor soţi la dobândirea bunurilor comune. Bazată pe un singur argument, anume acela că intimata reclamantă a desfăşurat şi ea activitate în cadrul firmei pârâtului, instanţa de apel a menţinut cota egală de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune.

A mai arătat că, este adevărat că munca prestată de către intimata reclamantă în cadrul firmei aparţinând recurentului, chiar dacă aceasta nu a realizat venituri efective din muncă poate fi apreciată : contribuţie indirectă la dobândirea bunurilor comune, însă, ca şi pondere aceasta nu poate primi o cotă de 1/2 din totalul masei comunitare, aşa cum în mod nelegal a reţinut instanţa de apel, arătând că, în cauză, există elemente care să determine stabilirea unei cote mai mari de contribuţie în beneficiul recurentului pârât, prin prisma faptului că a obţinut venituri în mod constant, în permanenţă mai mari decât cele ale intimatei.

Pentru toate aceste considerente în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului, modificarea în parte deciziei recurate în sensul admiterii în totalitate a apelului cu consecinţa schimbării încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în sensul celor solicitate prin cererea de apel motivată.

Curtea, a apreciat ambele recursuri ca fiind nefondate.

Bunurile dobândite în condiţiile art. 30 din Codul familiei, constituie proprietatea codevălmaşă a soţilor. Codevălmaşii, neavând de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, cota fiecărui soţ, în ansamblu, pentru toate bunurile comune se stabileşte numai cu ocazia partajului. Prezumţia că ambii soţi au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa oricăror elemente din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt. Contribuţia soţilor la constituirea patrimoniului comun se stabileşte în raport cu veniturile din muncă cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor. Temeiul juridic al comunităţii de bunuri îl constituie nu numai existenţa căsătoriei, ci şi participarea fiecăruia dintre soţi prin muncă, sau prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soţi funcţie de contribuţia la dobândirea şi conservarea bunurilor comune, soluţie ce se impune pentru a nu se ajunge la soluţii inechitabile. Astfel, cotele - părţi ale soţilor pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire şi conservare este diferit. Prezumţia unor cote egale aplicându-se doar în lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuţiei fiecărui soţ.

Astfel, recurenta-reclamantă a invocat, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 30-31 din Codul familiei raportat la dispoziţiile art. 1169 cod civil atunci când a admis apelul pârâtului şi admiţând cererea reconvenţională a acestuia a apreciat că apartamentul ce face parte din masa bunurilor de împărţit a fost dobândit prin contribuţia exclusivă a acestuia cu motivarea că a fost achiziţionat la 24 de zile după ce pârâtul înstrăinase un alt apartament, proprietatea sa dobândit de acesta înainte de căsătoria cu reclamanta.

De asemenea, a arătat că pârâtul nu a făcut proba indubitabilă a faptului că banii cu care a fost apartamentul în discuţie provin din vânzarea anterioară a bunului proprietatea acestuia pentru a răsturna prezumţia comunităţii de bunuri, astfel că atribuirea bunului unui coproprietar sau a unei cote mai mari, fără acordul celuilalt coproprietar duce la încălcarea dispoziţiilor art. 6739 din Cod procedură civilă şi prin urmare, la pronunţarea unei decizii nelegale.

Criticile sunt nefondate întrucât instanţa de apel nu a schimbat regimul juridic al apartamentului în discuţie, acela de bun achiziţionat în timpul căsătoriei, însă, cum din probe nu a rezultat o altă sursă de proveninţă a banilor cu care a fost achiziţionat decât aceea a vânzării unui bun propriu, în mod corect instanţa de apel a constatat şi a reţinut că apartamentul situat în strada Calomfirescu, nr. - a fost dobândit cu contribuţia exclusivă a pârâtului, ca efect al subrogaţiei reale, astfel că, în mod legal acest bun dobândeşte acelaşi regim cu al bunului căruia i se subrogă. Prin urmare, valoarea de înlocuire a unui bun comun al soţilor intră în masa bunurilor comune, iar valoarea de înlocuire a unui bun propriu al unuia dintre soţi intră în grupa bunurilor proprii ale acestuia.

Criticile pârâtului privind reţinerea în masa partajabilă a două autoturisme - Cielo şi Volskwagen Passat - care au fost vândute în timpul căsătoriei şi a cinci grajduri, ca o consecinţă a unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 35 C. familiei privitoare la prezumţia mandatului tacit reciproc şi a limitelor acestuia nu sunt fondate.

Textul instituie în favoarea soţilor prezumţia mandatului tacit reciproc pentru exercitarea drepturilor asupra bunurilor comune, excepţie făcând, potrivit aceluiaşi text, numai actele de dispoziţie pentru înstrăinarea sau grevarea unui teren ori a unei construcţii din patrimoniul comun, acte care nu se pot îndeplini de către un soţ decât cu consimţământul expres al celuilalt şot.

Prezumţia mandatului tacit operează însă numai în măsura în care soţul prezumat a-şi fi dat consimţământul, nu contestă existenta mandatului.

Fiind o prezumţie relativa, şotul care s-a opus la îndeplinirea unui act sau care nu a avut cunoştinţă despre acel act, are posibilitatea, prin orice mijloc de proba, sa înlăture acea prezumţie.

Actul de înstrăinare a unui bun comun, încheiat de unul dintre soţi, fără mandatul celuilalt, constituie o nesocotire a prevederilor art. 35 alin. 1 din Codul familiei, potrivit căruia soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.

Revenind la speţa în cauză, fiind dovedite lipsa consimţământului reclamantei la încheierea convenţiei de vânzare a bunurilor comune - imobile: grajduri -, în mod corect instanţa de apel a menţinut dispoziţiile sentinţei privitoare la aceste bunuri.

Cât priveşte evaluarea celor două autoturisme, criticile nu sunt justificate întrucât în absenţa bunurilor ce au fost înstrăinate experţii nu pot face evaluarea decât în raport de criteriile stabilite în normativele de evaluare, inclusiv valoarea de circulaţie la momentul evaluării, raportate la marcă, vechime etc., criterii care au fost avute în vedere.

În considerarea celor expuse, recursurile fiind nefondate, în raport de prevederile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă vor fi respinse, decizia urmând a fi menţinută ca fiind legală. (Decizia civilă nr.4775/05.04.2012 - Secţia Icivilă, rezumatjudecător Florica Diaconescu).

← Refuzul mamei de a-şi da acordul privind măsura plasamentului....		Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant. Persoana... →

Bunuri comune. Subrogaţia reală. Mandatul tacit între soţi. Efecte.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Bunuri comune. Subrogaţia reală. Mandatul tacit între soţi. Efecte.