Calitatea procesuală în litigiile privind delimitarea teritorială
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 2887 din data de 21.09.2015
Prin sentința nr. 287 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 4736/101/2014 s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Mehedinți, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primăria Balta prin primar, Prefectura Mehedinți prin Prefect, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței nr. 287 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 4736/101/2014 au declarat recurs reclamanții, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenți reclamanți au susținut că au avut calitate procesuală activă, având în vedere dreptul de a face plângere, recunoscut atât de pârâta O. C. P. I . Mehedinți, cât și de aliniatul 3 art. 14 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și Publicității Imobiliare.
În acest context, instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a analizat dovezile administrate în cauza privind viciile de fond ale procesului-verbal nr. 267/ 22.02.2011 care a stat la baza încheierii de respingere nr. 24286/16.09.2013, acte administrative (care nu au autoritatea de lucru judecat).
Intimatul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În speță, prin cererea dedusă judecății, urmare a disjungerii din dosarul nr. 802/181/2013, reclamanții au solicitat anularea procesului verbal nr. 267/22.02.2011, apreciind că prin acest act au fost vătămați în drepturile lor.
Prin procesul verbal nr. 267/22.02.2011 a cărui anulare se solicită, comisia constituită în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 și a Ordinului Comun nr. 420/339/2010 a procedat la identificarea și recunoașterea hotarului dintre unitatea administrativ-teritorială Mehadia, județul Caraș Severin și unitatea administrativ-teritorială Balta, județul Mehedinți.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți pe temeiul excepției lipsei calității procesuale active, reținând că reclamanții, chiar dacă ar fi persoane interesate, nu îndeplinesc una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv calitatea procesuală.
În privința motivului de recurs circumscris neîndeplinirii calității procesuale active a reclamanților, Curtea reține că o atare chestiune antamează indirect și dreptul de acces la justiția de contencios administrativ.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă "orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condițiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenție și justificată un interes.";
Așadar, pentru promovarea oricărei cereri de chemare în judecată reclamantul trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor sus menționate.
Din perspectiva sistemului european al drepturilor omului în hotărârea Golder împotriva Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că pot fi aduse restricții dreptului de acces la justiție întrucât acest drept, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia în timp și spațiu în funcție de resursele comunității și nevoile indivizilor.
Astfel fiind, legiuitorul român a instituit condiții ale exercițiului acțiunii în contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 7/1996, cu modificări și completări: (...); (3) Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând limitele unităților administrativ-teritoriale și limitele intravilanelor din sistemul integrat de cadastru și carte funciară; (4) Limitele unităților administrativ-teritoriale sunt identificate, marcate, rectificate ori actualizate de către comisia de delimitare, numită în acest scop prin ordin al prefectului; (5) Limitele recunoscute reciproc de către reprezentanții unităților administrativ-teritoriale sunt descrise și reprezentate în procesul-verbal de delimitare ce conține și inventarul coordonatelor punctelor ce definesc aceste limite, determinate în sistem național de proiecție. După semnarea și ștampilarea procesului-verbal de delimitare și a tuturor anexelor de către membrii comisiei de delimitare și aprobarea de către prefect, limitele devin oficiale și sunt introduse în sistemul integrat de cadastru și carte funciară; (6) Contestațiile unităților administrativ-teritoriale privind limitele administrative pot fi soluționate pe cale amiabilă, prin mediere de către instituția prefectului sau pe cale judecătorească";.
Potrivit art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 "În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.";
Legea conferă calitate procesuală activă în demararea unei acțiuni în instanță cu privire la stabilirea hotarelor unităților administrative-teritoriale doar Instituției Prefectului, unitățile administrativ teritoriale urmând să aibă calitate procesuală pasivă în aceste procese.
În acord cu instanța de fond, Curtea constată că legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul textului legal precizat persoana căreia i se oferă calitatea procesuală în a demara în instanță acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrative teritoriale.
Este real că acțiunea reclamanților vizează anularea procesului verbal, ci nu stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale, însă procesul-verbal are o procedură specială de contestare, iar recurenții reclamanți nu au calitatea cerută de lege pentru a promova o acțiune împotriva acestuia.
Prin demersul lor, recurenții tind la operarea unor modificări în evidențele cadastrale utilizate în procedura de stabilire a liniei de hotar dintre cele două unități administrativ-teritoriale.
Ori, într-un litigiu privind delimitarea teritorială, au calitate procesuală numai unitățile administrativ-teritoriale aflate în conflict juridic.
În Decizia nr. 393/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II teza ultimă din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, Curtea Constituțională a reținut "că documentațiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, care a fost finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească care tranșează neînțelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operațiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care se efectuează printr-un act normativ. În acest sens, dispozițiile pct. 4.3.7 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administrației publice nr. 534/2001, modificat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 259/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 7 decembrie 2010, prevăd că, "După stabilirea limitelor unităților administrativ-teritoriale de către comisiile numite în acest scop prin ordinele prefecților, Ministerul Administrației și Internelor, prin Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, va propune actul normativ de promovare a hărții în format digital cu limitele administrativ-teritoriale ale României";. Mai mult, Curtea reține că, în situația în care, subsecvent operațiunii de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească de stabilire a hotarelor, intervine o modificare în fapt a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, aceasta se va efectua exclusiv în condițiile legii, și anume numai după consultarea prealabilă a cetățenilor, prin referendum, în temeiul art. 22 teza a doua din Legea nr. 215/2001";.
În privința procesului verbal, Curtea reține că sunt aplicabile reglementări specifice de drept substanțial și procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Reclamanții nu au calitate procesuală activă raportat la obiectul, scopul și finalitatea urmărită prin demersul judiciar cu care a fost investită instanța, deci nu întrunesc calitatea de subiecți de sesizare a instanței de contencios administrativ din perspectiva obiectului acțiunii judiciare.
Reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, instanța fiind obligată să se pronunțe în limitele a ceea ce s-a cerut și, odată fixat cadrul procesual, judecata trebuie să decurgă în limitele regulilor dreptului material și procesual ce guvernează litigiul dedus judecății, principiul disponibilității nedând posibilitatea părții să beneficieze de alte drepturi, afirmate, dar nereglementate de procedura în limitele căreia are loc judecata.
Curtea menționează faptul că stabilirea unor condiționări pentru introducerea unor acțiuni în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție și la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile stabilite de lege.
Instanța de fond a soluționat cererea cu respectarea principiului disponibilității, iar analiza excepției lipsei calității procesuale active a fost efectuată de către instanța de fond în raport de obiectul cererii dedusă judecății, astfel că susținerile recurenților pe aceste aspecte sunt nefondate.
În mod logic, considerentele instanței de fond sunt fundamentate prin raportare la lipsa calității procesuale active, astfel încât examinarea celorlalte excepții și a motivelor care vizau fondul pricinii nu se mai impunea, fiind lipsită de relevanță juridică și, ca urmare, sunt nefondate criticile recurenților pe aceste aspecte.
Sentința instanței de fond supusă analizei cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
| ← Interesul în declararea recursului. Condiţii. Interes născut... | Recunoaşterea ca vechime în muncă a perioadei în care o... → |
|---|
