Excepţie de nelegalitate inadmisibilă. Legea specială prevede o procedură specială pentru modificarea sau desfiinţarea actelor administrativ-fiscale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 2768 din data de 14.09.2015
Prin decizia nr. 18199/02.12.2013 pronunțată în dosarul nr. 9249/101/2011*, Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți, împotriva sentinței nr. 3879 din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 9249/101/2011*, în contradictoriu cu intimata reclamantă x și intimata pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, având ca obiect contestație act administrativ fiscal. A fost modificată sentința în tot, în sensul că s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta, întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.p.civ. si motivata de faptul ca instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra nulității recursului declarat de CAS Mehedinți.
Prin cererea depusă la data de 24.02.2014 în dosarul nr. 50/54/2014 al Curții de Apel Craiov, Secția contencios Administrativ și Fiscal, revizuenta x, în contradictoriu cu intimata CAS Mehedinți, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr. ACC 1778/13.12.2010 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți, solicitând constatarea nelegalității acesteia, precum și suspendarea cauzei și sesizarea prin încheiere a instanței de contencios administrativ și fiscal competente.
Revizuenta a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. ACC 1778/13.12.2010 emisa de CAS Mehedinți prin raportare la Constituția României, Codului fiscal si de procedura fiscala, MOFP nr. 972/2006, OMFP 1393/2006, OUG nr. 150/2002 si a Legii nr. 95/2006.
Prin încheierea pronunțată la data de 10 aprilie 2014 în dosarul nr. 50/54/2014, Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis cererea de sesizare a instanței de contencios formulată de revizuenta și a sesizat Tribunalul Mehedinți, Secția Contencios Administrativ și Fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei ACC 1778/13.12.2010 emisă de CAS Mehedinți, fiind suspendată judecata cererii de revizuire până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată la data de 25.04.2014, pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 3082/101/2014.
Prin sentința nr. 2969/31.10.2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost respinsă excepția de nelegalitate formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți și Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, a Deciziei nr. ACC 1778/13.12.2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia nr. 333/2015 din data de 27.01.2015, Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de reclamanta, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, asupra excepției de inadmisibilitate ridicată s-a constatat că aceasta este întemeiată.
Prin sentința nr. 376 din data de 30 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 3082/101/2014*, a fost admisă excepția inadmisibilității.
S-a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamanta, a deciziei ACC nr. 1778/13.12.2010.
Împotriva sentinței nr. 376 din data de 30 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 3082/101/2014*, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției de nelegalitate și constatării nelegalității Deciziei nr. ACC 1778/13.12.2010 emisă de CAS Mehedinți.
Intimatele pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți nu au formulat întâmpinare.
Recurenta reclamantă și intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți au depus la dosar concluzii scrise.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Litigiul inițial pornit de reclamanta x în dosarul nr. 9249/101/2011 a avut ca obiect anularea deciziei de impunere nr. ACC 1778/13.12.2010 emisă de CAS Mehedinți, anularea deciziei nr. 263/2069/25.02.2011 emisă de CAS Mehedinți în soluționarea contestației, exonerarea de la plata contribuțiilor calculate pentru perioada 2005-2009, alcătuită din debit, dobânzi și penalități și obligarea CAS Mehedinți la restituirea sumei achitată cu OP nr. 1/2011.
Prin decizia nr. 18199 de la 02.12.2013 pronunțată în dosarul nr. 9249/101/2011* de către Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a fost admis recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți, împotriva sentinței nr. 3879 din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 9249/101/2011*, a fost modificată în tot sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Excepția de nelegalitate a deciziei de impunere nr. ACC 1778/13.12.2010 emisă de CAS Mehedinți a fost invocată de reclamantă în dosarul nr. 50/54/2014 având ca obiect cererea de revizuire formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 18199 de la 02.12.2013 pronunțată în dosarul nr. 9249/101/2011* de către Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Trebuie menționat faptul că, prin încheierea pronunțată la data de 10 aprilie 2014 în dosarul nr. 50/54/2014, Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis cererea de sesizare a instanței de contencios formulată de revizuentă și a sesizat Tribunalul Mehedinți, Secția Contencios Administrativ și Fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei ACC 1778/13.12.2010 emisă de CAS Mehedinți, fiind suspendată judecata cererii de revizuire până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.
Potrivit art. 4 alin. 1 teza I din Legea 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței de contencios administrativ, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate";.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, dar și o cale accesorie distinctă de verificare a legalității unui act administrativ cu procedură și condiții proprii de exercitare.
Excepția de nelegalitate nu are ca efect anularea actului, ci înlăturarea din cauză a actului a cărui nelegalitate a fost constatată. Admiterea excepției de nelegalitate nu afectează validitatea actului, ci actul declarat nelegal devine inopozabil părții împotriva căreia a fost invocat, rămânând inoperant în cadrul litigiului respectiv.
Condițiile de admisibilitate pentru sesizarea instanței specializate decurg din preve¬derea legală anterior indicată, iar acestea au fost analizate de către instanța care a admis cererea de sesizare cu soluționarea excepției de nelegalitate. Cele două condiții se referă la existența unui act administrativ unilateral cu caracter individual și la constatarea faptului că de acest act depinde soluționarea litigiului pe fond.
În criticile formulate, recurenta reclamantă face confuzie între admisibilitatea cererii de sesizare a instanței cu soluționarea excepției de nelegalitate și admisibilitatea analizării deciziei de impunere pe care excepției de nelegalitate.
Recurenta reclamantă susține, pe de o parte, faptul că instanța nu a ținut cont de încheierea din 10.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 50/54/2014, iar pe de altă parte, faptul că instanța de fond nu a ținut cont de decizia de casare nr. 333/27.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3082/101/2014.
Cu privire la primul aspect, prin încheierea pronunțată la data de 10 aprilie 2014 în dosarul nr. 50/54/2014, Curtea de Apel Craiova a constatat admisibilitatea cererii de sesizare a instanței cu soluționarea excepției de nelegalitate, ci nu a analizat admisibilitatea analizării deciziei de impunere pe calea excepției de nelegalitate, aspect care intra în analiza instanței sesizată.
Întrucât sesizarea instanței de contencios administrativ s-a efectuat, prin încheiere, în temeiul art. 4 din lege, în forma în vigoare de la data sesizării inițiale a instanței de contencios administrativ, instanța de fond a fost investită în limitele acestei încheieri, fără ca instanța de fond să analizeze condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței specializate ce decurg din prevederile art. 4 din lege, astfel încât toate criticile recurentei pe aceste aspecte sunt nefondate.
De asemenea, sunt nefondate toate criticile recurentei reclamante referitoare la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de cele menționate în decizia de casare nr. 333/27.01.2015 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3082/101/2014.
Astfel, Curtea reține că prin decizia de casare nr. 333/27.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3082/101/2014, cauza a fost trimisă la instanța de fond pentru rejudecare ca urmare a faptului că instanța de fond nu a ridicat din oficiu și nu a pus în discuția părților inadmisibilitatea pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, încălcându-se principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Curtea subliniază că, așa cum rezultă din considerentele deciziei de casare, acesta este motivul pentru care s-a casat sentința pronunțată în primul ciclu procesual și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecarea cauzei, instanța de fond a invocat excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a deciziei nr. ACC 1778/2010 a CAS Mehedinți, excepție care a fost pusă în discuția părții prezente în ședința publică de la 30 martie 2015, reclamanta solicitând respingerea excepțiilor inadmisibilității, aspecte care rezultă din practicaua sentinței nr. 376 din data de 30 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 3082/101/2014*, sentință recurată în cauză.
Curtea constată că instanța de fond a respectat prevederile art. 315 C.proc.civ. cu ocazia rejudecării cauzei și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității, fiind nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte.
Prin sentința recurată în cauză, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins excepția de nelegalitate a deciziei de impunere.
Așa cum rezultă din chiar succesiunea litigiilor, este reală susținerea recurentei reclamante referitoare la faptul că excepția de nelegalitate nu a fost invocată în același timp cu anularea actului administrativ. Instanța de fond nu a reținut acest aspect atunci când s-a pronunțat pe inadmisibilitate, mențiunea din considerentele sentinței fiind teoretică.
Așa cum rezultă din lecturarea considerentelor sentinței, instanța de fond a reținut faptul că "prin contestarea deciziei ACC 1778/2010 pe calea excepției de nelegalitate, după ce litigiul în fond cu privire la aceasta a fost soluționat s-ar aduce atingere principiul forței obligatorii și a adevărului judiciar pe care îl emană o hotărâre judecătorească, efectul admiterii unei excepții de nelegalitate fiind înlăturarea actului respectiv, neluarea lui în seamă, act ce a fost menținut prin decizia nr. 18199/02.12.2013, emisă de Curtea de Apel Craiova";.
Instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C.proc.civ., așa cum susține recurenta. În sarcina instanței de fond nu se poate reține existența vreunei imixtiuni în sfera de activitate a puterii executive sau legislative, cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Curtea menționează, în completarea motivării sentinței pronunțată de instanța de fond, că excepția de inadmisibilitate trebuie privită și prin prisma modalității legale de contestare a actelor administrativ fiscale.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de codul fiscal, iar raportul juridic dintre reclamantă și CAS Mehedinți este un raport administrativ fiscal.
Decizia de impunere care face obiectul excepției de nelegalitate în cauza de față este un act administrativ-fiscal, fiindu-i aplicabile dispozițiile speciale ale Codului de procedură fiscală referitoare la procedura de contestare.
Potrivit dispozițiilor art. 205-209 din Titlul IX "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale"; din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit procedurii prevăzute de dispozițiile legii speciale, respectiv Codul de procedură fiscală.
Dispozițiile speciale ale Codului de procedură fiscală, cu procedura și termenele imperative consacrate pentru faza administrativă obligatorie, derogă de la regimul general instituit în materia actelor administrative de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar specialia generalibus derogant, ele trebuie aplicate cu prioritate. Așadar, regimul general al excepției de nelegalitate este ocolit în cazul actelor administrative fiscale, care pot fi atacate numai potrivit art. 205 și urm. C.proc.fisc.
În doctrina de specialitate, precum și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut în mod constant că din coroborarea art. 4 și art. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate.
Decizia de impunere fiscală poate fi atacată în condițiile art. 205 și urm. C.proc.fisc., pe calea unei contestații fiscale, la organul fiscal competent și doar decizia de soluționare a contestației poate fi atacată în fața instanței de contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. 2 C.proc.fisc.
Competența instanței de contencios administrativ de a verifica pe calea excepției legalitatea unui act administrativ nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială.
Drept urmare, este întemeiată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate întrucât legea specială prevede o altă procedură pentru modificarea sau desființarea actelor administrativ-fiscale, procedură specială de care recurenta reclamantă a uzat, acțiunea în anulare a deciziei de impunere nr. ACC 1778/13.12.2010 emisă de CAS Mehedinți, precum și a deciziei dată în soluționarea contestației, fiind respinsă în mod irevocabil prin decizia nr. 18199 de la 02.12.2013 pronunțată în dosarul nr. 9249/101/2011* de către Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Așa cum a reținut instanța de fond, prin contestarea deciziei de impunere nr. ACC 1778/2010 pe calea excepției de nelegalitate, după ce litigiul în fond cu privire la anularea deciziei a fost soluționat irevocabil, s-ar aduce atingere principiul forței obligatorii și a adevărului judiciar pe care îl emană o hotărâre judecătorească, efectul admiterii unei excepții de nelegalitate fiind înlăturarea actului respectiv, act care a fost menținut prin decizia nr. 18199 de la 02.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
În consecință, sprijinindu-și judecata pe efectul pozitiv al hotărârii irevocabile anterioare, instanța de fond a reținut că este inadmisibilă excepția de nelegalitate a deciziei de impunere.
Este evident că reclamanta nu poate uza de excepția de nelegalitate în condițiile în care legiuitorul a prevăzut o altă procedură de contestare a actelor administrativ-fiscale.
Excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate este întemeiată întrucât legea specială prevede o altă procedură pentru modificarea sau desființarea actelor administrativ-fiscale.
Teza contrară ar contraveni prevederilor art. 6 din C.E.D.O., dreptul la un proces echitabil, și anume componentelor definitorii ale acestui drept fundamental, respectiv dreptul la justiție și principiul securității raporturilor juridice, urmare a acceptării posibilității înlăturării pe calea excepției de nelegalitate a efectelor unui act administrativ fiscal, definitiv, obligatoriu.
În mod logic, considerentele instanței de fond sunt fundamentate prin raportare la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a deciziei de impunere, astfel încât examinarea motivelor care vizau fondul pricinii nu se mai impunea, fiind lipsită de relevanță juridică. Ca urmare, sunt nefondate criticile recurentei referitoare la faptul că mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la motivele de nelegalitate invocate în cadrul excepției de nelegalitate.
Instanța de fond a motivat hotărârea și a prezentat argumentele pentru care a apreciat că excepția de nelegalitate a deciziei de impunere este inadmisibilă, criticile recurentei reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ. fiind nefondate.
Nu este relevat nici un element de natură a permite încadrarea în cazul de modificare indicat prin cererea de recurs - art. 304 pct. 8 C.proc.civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs sub acest aspect. Textul legal citat cuprinde în câmpul său de aplicațiune interpretarea greșită a actului juridic dedus în justiție, act juridic înțeles ca acord de voință (convenție) act juridic unilateral, ceea ce nu este cazul în speță.
Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerii excepției de nelegalitate a deciziei de impunere se bazează pe interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Pentru aceste considerente, Curtea va înlătura criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
| ← Acţiune în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor... | Anulare Decizie de impunere emisă de CAS–interpretarea... → |
|---|
